Old/New Testament

9 „O, de mi-ar fi capul plin^(A) cu apă, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi, aş plânge zi şi noapte pe morţii fiicei poporului meu! ² O, dac-aş avea un han de călători în pustie, aş părăsi pe poporul meu şi m-aş depărta de el! Căci toţi sunt nişte preacurvari^(B) şi o ceată de mişei.” ³ „Au limba întinsă^(C) ca un arc şi aruncă minciuna, şi nu prin adevăr sunt ei puternici în ţară, căci merg din răutate în răutate şi nu^(D) Mă cunosc, zice Domnul. ⁴ Fiecare să se păzească^(E) de prietenul lui şi să nu se încreadă în niciunul din fraţii săi, căci orice frate caută să înşele şi orice prieten umblă cu^(F) bârfeli. ⁵ Se trag pe sfoară unii pe alţii şi nu spun adevărul; îşi deprind limba să mintă şi se trudesc să facă rău. ⁶ Locuinţa ta este în mijlocul făţărniciei şi, de făţarnici ce sunt, nu vor să Mă cunoască, zice Domnul. ⁷ De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Iată, îi voi topi^(G) în cuptor şi îi voi încerca. Căci cum aş putea^(H) să mă port altfel cu fiica poporului Meu? ⁸ Limba lor este o săgeată ucigătoare, nu spun decât^(I) minciuni; cu gura vorbesc^(J) aproapelui lor de pace, şi în fundul inimii îi întind curse. ⁹ Să nu-i pedepsesc^(K) Eu pentru aceste lucruri, zice Domnul, să nu Mă răzbun Eu pe un asemenea popor?” ¹⁰ „Munţii vreau să-i plâng şi să gem pentru ei, pentru câmpiile pustiite^(L) vreau să fac o jelanie, căci sunt arse de tot şi nimeni nu mai trece prin ele; nu se mai aude în ele behăitul turmelor; păsările cerului şi dobitoacele^(M) au fugit şi au pierit.” ¹¹ „Voi face şi Ierusalimul un morman^(N) de pietre, o vizuină de şacali^(O), şi cetăţile lui Iuda le voi preface într-un pustiu fără locuitori. ¹² Unde^(P) este omul înţelept care să înţeleagă aceste lucruri? Să spună acela căruia i-a vorbit gura Domnului, pentru ce este nimicită ţara, arsă ca un pustiu pe unde nu mai trece nimeni?” ¹³ Domnul zice: „Pentru că au părăsit Legea Mea pe care le-o pusesem înainte; pentru că n-au ascultat glasul Meu şi nu l-au urmat, ¹⁴ ci au umblat^(Q) după aplecările inimii lor şi au mers după Baali, cum i-au^(R) învăţat părinţii lor.” ¹⁵ De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi hrăni^(S) poporul acesta cu pelin^(T) şi-i voi da să bea ape otrăvite. ¹⁶ Îi voi risipi^(U) printre nişte neamuri pe care nu le-au cunoscut nici ei, nici părinţii lor şi voi trimite^(V) sabia în urma lor până-i voi nimici.” ¹⁷ Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Căutaţi şi chemaţi plângătoarele^(W) să vină! Trimiteţi la femeile iscusite ca să vină! ¹⁸ Să se grăbească să facă o cântare de jale asupra noastră, ca să ne curgă lacrimile din^(X) ochi şi să curgă apa din pleoapele noastre! ¹⁹ Căci strigăte de jale se aud din Sion: ‘Cât suntem de prăpădiţi! Cât de jalnic^(Y) suntem acoperiţi de ruşine! Trebuie să părăsim ţara, căci ne-au surpat locuinţele!’ ” ²⁰ „Ascultaţi, femeilor, Cuvântul Domnului şi să prindă urechea voastră ce spune gura Lui! Învăţaţi pe copiii voştri cântece de jale, învăţaţi-vă plângeri unele pe altele! ²¹ Căci moartea s-a suit pe ferestrele noastre, a pătruns în casele noastre împărăteşti; a nimicit pe copii^(Z) pe uliţă şi pe tineri în pieţe.” ²² Spune: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Trupurile moarte ale oamenilor vor cădea ca gunoiul^(AA) pe câmpii, cum cade înapoia secerătorului un snop pe care nu-l strânge nimeni!’ ²³ Aşa vorbeşte Domnul: ‘Înţeleptul^(AB) să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui. ²⁴ Ci^(AC) cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci^(AD) în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul. ²⁵ Iată, vin zilele, zice Domnul, când^(AE) voi pedepsi pe toţi cei tăiaţi împrejur, care nu sunt tăiaţi împrejur cu inima, ²⁶ pe egipteni, pe iudei, pe edomiţi, pe amoniţi, pe moabiţi, pe toţi cei ce îşi rad^(AF) colţurile bărbii, pe cei ce locuiesc în pustie, căci toate neamurile sunt netăiate împrejur şi toată casa lui Israel are inima^(AG) netăiată împrejur’.”

Idolii şi Domnul

10 „Ascultaţi Cuvântul pe care vi-l vorbeşte Domnul, casa lui Israel! ² Aşa vorbeşte Domnul: ‘Nu^(AH) vă luaţi după felul de vieţuire al neamurilor şi nu vă temeţi de semnele cerului, pentru că neamurile se tem de ele. ³ Căci obiceiurile popoarelor sunt deşarte. Taie^(AI) un lemn din pădure; mâna meşterului îl lucrează cu securea; ⁴ îl împodobeşte cu argint şi aur, şi ei îl ţintuiesc^(AJ) cu cuie şi ciocane, ca să nu se clatine. ⁵ Dumnezeii aceştia sunt ca o sperietoare de păsări într-un ogor de castraveţi^[a](AK) şi nu^(AL) vorbesc; sunt duşi^(AM) de alţii, pentru că nu pot să meargă. Nu vă temeţi de ei, căci nu pot să facă niciun^(AN) rău şi nu sunt în stare să facă niciun bine.’ ” ⁶ „Niciunul nu este ca Tine^(AO), Doamne! Mare eşti Tu şi mare este Numele Tău prin puterea Ta. ⁷ Cine^(AP) să nu se teamă de Tine, Împărate al neamurilor? Ţie Ţi se cuvine teama, căci între^(AQ) toţi înţelepţii neamurilor şi în toate împărăţiile lor, niciunul nu este ca Tine. ⁸ Toţi, laolaltă, sunt proşti^(AR) şi fără minte, ştiinţa idolilor nu este decât deşertăciune, e lemn! ⁹ Ei aduc din Tarsis foiţe de argint şi aur^(AS) din Ufaz; meşterul şi mâna argintarului le pun în lucru; hainele acestor dumnezei sunt de materii vopsite în albastru şi în purpură, toate sunt lucrate^(AT) de meşteri iscusiţi. ¹⁰ Dar Domnul este Dumnezeu cu adevărat, este un Dumnezeu^(AU) viu şi un Împărat^(AV) veşnic. Pământul tremură de mânia Lui şi neamurile nu pot să sufere urgia lui.” ¹¹ „Aşa să le vorbiţi: ‘Dumnezeii^(AW) care n-au făcut nici cerurile, nici pământul vor pieri^(AX) de pe pământ şi de sub ceruri. ¹² Dar El a făcut^(AY) pământul prin puterea Lui, a întemeiat^(AZ) lumea prin înţelepciunea Lui, a întins^(BA) cerurile prin priceperea Lui. ¹³ La tunetul^(BB) Lui, urlă apele în ceruri; El ridică^(BC) norii de la marginile pământului, dă naştere fulgerelor şi ploii şi scoate vântul din cămările Lui. ¹⁴ Atunci^(BD) se arată omul cât este de prost^(BE) cu ştiinţa lui şi orice argintar^(BF) rămâne de ruşine cu chipul lui cioplit, căci idolii^(BG) lui nu sunt decât minciună şi nu este nicio suflare în ei; ¹⁵ sunt un lucru de nimic, o lucrare înşelătoare, şi vor pieri^(BH) când va veni pedeapsa. ¹⁶ Dar Cel ce este partea^(BI) lui Iacov nu este ca ei, căci El a întocmit totul, şi Israel^(BJ) este seminţia moştenirii Lui –, Domnul oştirilor este Numele^(BK) Lui’.”

Apropierea pedepsei

¹⁷ „Ia din ţară legătura^(BL) cu ce este al tău, tu, care eşti în strâmtorare! ¹⁸ Căci aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată, de data aceasta voi arunca^(BM) departe pe locuitorii ţării. Îi voi strânge de aproape, ca^(BN) să simtă.’ ¹⁹ ‘Vai de^(BO) mine! Sunt zdrobită! Mă doare rana!’ Dar eu zic: ‘O nenorocire^(BP) a dat peste mine^(BQ) şi o voi suferi! ²⁰ Cortul^(BR) îmi este dărâmat, toate funiile îmi sunt rupte, fiii mei m-au părăsit, nu mai sunt; n-am pe nimeni care să-mi întindă cortul din nou sau să-mi ridice pânzele! ²¹ Păstorii s-au prostit, n-au căutat pe Domnul, pentru aceea n-au propăşit şi li se risipesc toate turmele. ²² Iată, se aude un vuiet! O mare zarvă vine de la miazănoapte^(BS) să prefacă cetăţile lui Iuda într-un pustiu, într-o vizuină^(BT) de şacali. ²³ Ştiu, Doamne, că soarta omului^(BU) nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului când umblă să-şi îndrepte paşii spre ţintă. ²⁴ Pedepseşte-mă, Doamne^(BV), dar cu măsură, şi nu în mânia Ta, ca să nu mă nimiceşti! ²⁵ Varsă-Ţi^(BW) urgia peste neamurile care^(BX) nu Te cunosc şi peste popoarele care nu cheamă Numele Tău! Căci mănâncă^(BY) pe Iacov, îl înghit, îl topesc şi-i pustiesc locuinţa’.”

Legământul călcat

11 Iată Cuvântul Domnului care a vorbit lui Ieremia din partea Domnului astfel: ² „Ascultaţi cuvintele acestui legământ şi spuneţi-le oamenilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului! ³ Zi-le: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Blestemat^(BZ) să fie omul care n-ascultă cuvintele legământului acestuia ⁴ pe care l-am poruncit părinţilor voştri în ziua când i-am scos din ţara Egiptului, din^(CA) cuptorul de fier, zicând: «Ascultaţi^(CB) glasul Meu şi faceţi tot ce vă voi porunci, şi veţi fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul vostru», ⁵ atunci voi împlini jurământul^(CC) pe care l-am făcut părinţilor voştri că le voi da o ţară în care curge lapte şi miere, cum vedeţi astăzi’.” Şi eu am răspuns: „Amin, Doamne!” ⁶ Domnul mi-a zis iarăşi: „Vesteşte toate cuvintele acestea în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului şi zi: ‘Ascultaţi cuvintele legământului acestuia şi^(CD) împliniţi-le! ⁷ Căci am înştiinţat pe părinţii voştri din ziua când i-am scos din ţara Egiptului şi până în ziua de azi; i-am înştiinţat în toate^(CE) dimineţile zicând: «Ascultaţi glasul Meu!» ⁸ Dar ei n-au^(CF) ascultat, n-au luat aminte, ci au urmat^(CG) fiecare pornirile inimii lor rele. De aceea am împlinit asupra lor toate cuvintele legământului acestuia pe care le poruncisem să-l păzească, şi pe care nu l-au păzit’.” ⁹ Domnul mi-a zis: „Este o uneltire între bărbaţii lui Iuda şi între locuitorii Ierusalimului. ¹⁰ S-au întors la^(CH) nelegiuirile celor dintâi părinţi ai lor, care n-au vrut să asculte cuvintele Mele şi s-au dus şi ei după alţi dumnezei ca să le slujească. Casa lui Israel şi casa lui Iuda au călcat legământul Meu pe care-l făcusem cu părinţii lor. ¹¹ De aceea, aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată, voi aduce peste ei nişte nenorociri din care nu vor putea să scape. Vor striga^(CI) la Mine, dar nu-i voi asculta! ¹² Cetăţile lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului se vor duce să cheme^(CJ) pe dumnezeii cărora le aduc tămâie, dar nu-i vor scăpa la vremea nenorocirii lor. ¹³ Căci câte cetăţi^(CK) ai, atâţia dumnezei ai, Iuda! Şi câte uliţi are Ierusalimul, atâtea altare aţi ridicat idolilor, altare ca să aduceţi tămâie lui Baal!… ¹⁴ Tu însă nu mijloci^(CL) pentru poporul acesta, nu înălţa nici cereri, nici rugăciuni pentru ei, căci nu-i voi asculta nicidecum când Mă vor chema din pricina nenorocirii lor. ¹⁵ Ce ar putea^(CM) să facă preaiubitul Meu popor în Casa Mea? Să facă o mulţime de nelegiuiri^(CN) în ea? Vor îndepărta juruinţele şi carnea sfântă^(CO) răutatea dinaintea ta? Atunci ai putea să te^(CP) bucuri! ¹⁶ Măslin^(CQ) verde, gras şi cu roade frumoase şi plăcute este numele pe care ţi-l dăduse Domnul, dar cu vuietul unei mari trosnituri îl arde cu foc şi ramurile lui sunt sfărâmate. ¹⁷ Căci Domnul oştirilor, care te-a sădit^(CR), cheamă nenorocirea peste tine din pricina răutăţii casei lui Israel şi a casei lui Iuda, pe care au făcut-o ca să Mă mânie, aducând tămâie lui Baal’.” ¹⁸ „Domnul mi-a dat de ştire şi am ştiut; atunci Tu mi-ai arătat faptele lor. ¹⁹ Dar eu eram ca un miel blând pe care-l duci la măcelărie şi nu ştiam planurile rele^(CS) pe care le urzeau ei împotriva mea, zicând: ‘Să nimicim pomul cu rodul lui, să-l stârpim^(CT) din pământul^(CU) celor vii, ca să nu i se mai pomenească numele.’ ²⁰ ‘O, Doamne, Dumnezeul oştirilor, Tu, care eşti un judecător drept, care cercetezi^(CV) rărunchii şi inimile, fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor, căci Ţie îţi încredinţez pricina mea!’ ²¹ De aceea, aşa vorbeşte Domnul împotriva oamenilor din Anatot, care vor să-ţi ia viaţa^(CW) şi zic: ‘Nu proroci^(CX) în Numele Domnului, căci vei muri ucis de mâna noastră!’ ²² De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘Iată, îi voi pedepsi; tinerii vor muri ucişi de sabie, iar fiii şi fiicele lor vor muri de foamete. ²³ Şi niciunul din ei nu va scăpa, căci voi aduce nenorocirea peste oamenii din Anatot în anul când îi voi^(CY) pedepsi’.”

6 Toţi cei ce sunt sub jugul robiei^(A) să socotească pe stăpânii lor vrednici de toată cinstea, ca^(B) Numele lui Dumnezeu şi învăţătura să nu fie vorbite de rău. ² Iar cei ce au stăpâni credincioşi să nu-i dispreţuiască sub cuvânt^(C) că sunt fraţi, ci să le slujească şi mai bine, tocmai fiindcă cei ce se bucură de binefacerile slujbei lor sunt credincioşi şi preaiubiţi. Învaţă pe oameni aceste^(D) lucruri şi spune-le apăsat. ³ Dacă învaţă^(E) cineva pe oameni învăţătură deosebită şi nu^(F) se ţine de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Hristos şi^(G) de învăţătura care duce la evlavie, ⁴ este plin de mândrie şi nu ştie nimic^(H): ba încă are boala cercetărilor fără rost^(I) şi a certurilor de cuvinte, din care se nasc pizma, certurile, clevetirile, bănuielile rele, ⁵ zadarnicile ciocniri de vorbe^(J) ale oamenilor^(K) stricaţi la minte, lipsiţi de adevăr şi care^(L) cred că evlavia este un izvor de câştig. Fereşte-te^(M) de astfel de oameni. ⁶ Negreşit, evlavia^(N) însoţită de mulţumire este un mare câştig. ⁷ Căci noi n-am adus nimic^(O) în lume şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. ⁸ Dacă avem^(P) dar cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns. ⁹ Cei^(Q) ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ^(R) şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care^(S) cufundă pe oameni în prăpăd şi pierzare. ¹⁰ Căci^(T) iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor, şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri. ¹¹ Iar^(U) tu, om^(V) al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri şi caută neprihănirea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea. ¹² Luptă-te^(W) lupta cea bună a credinţei, apucă^(X) viaţa veşnică la care ai fost chemat, şi pentru care ai^(Y) făcut acea frumoasă mărturisire înaintea multor martori. ¹³ Te îndemn^(Z), înaintea lui Dumnezeu, care^(AA) dă viaţă tuturor lucrurilor, şi înaintea lui Hristos Isus, care^(AB) a făcut acea frumoasă mărturisire înaintea lui Pilat din Pont, ¹⁴ să păzeşti porunca, fără prihană şi fără vină până^(AC) la arătarea Domnului nostru Isus Hristos, ¹⁵ care va fi făcută la vremea ei de fericitul^(AD) şi singurul Stăpânitor, Împăratul^(AE) împăraţilor şi Domnul domnilor, ¹⁶ singurul care^(AF) are nemurirea, care locuieşte într-o lumină de care^(AG) nu poţi să te apropii, pe care^(AH) niciun om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea şi care are cinstea şi puterea veşnică! Amin. ¹⁷ Îndeamnă pe bogaţii veacului acestuia să nu se îngâmfe şi să nu-şi^(AI) pună nădejdea în nişte bogăţii^(AJ) nestatornice, ci în^(AK) Dumnezeu, care^(AL) ne dă toate lucrurile din belşug ca să ne bucurăm de ele. ¹⁸ Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogaţi^(AM) în fapte bune, să fie darnici^(AN), gata să simtă^(AO) împreună cu alţii, ¹⁹ aşa ca să-şi strângă^(AP) pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie pentru ca să apuce^(AQ) adevărata viaţă. ²⁰ Timotee, păzeşte^(AR) ce ţi s-a încredinţat; fereşte-te^(AS) de flecăriile lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei, pe nedrept numite astfel, ²¹ pe care au mărturisit-o unii şi au rătăcit^(AT) cu privire la credinţă.

Harul^(AU) să fie cu voi! Amin.