Old/New Testament

Numai Domnul răscumpără pe Israel

43 Acum, aşa vorbeşte Domnul, care te-a făcut^(A), Iacove, şi Cel ce te-a întocmit^(B), Israele: „Nu te teme de nimic, căci^(C) Eu te izbăvesc, te chem^(D) pe nume: eşti al Meu. ² Dacă^(E) vei trece prin ape, Eu voi fi cu^(F) tine şi râurile nu te vor îneca; dacă vei merge^(G) prin foc, nu te va arde şi flacăra nu te va aprinde. ³ Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel, Mântuitorul tău! Eu dau Egiptul ca preţ pentru^(H) răscumpărarea ta, Etiopia şi Saba în locul tău. ⁴ De aceea, pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc, dau oameni pentru tine şi popoare pentru viaţa ta. ⁵ Nu^(I) te teme de nimic, căci Eu sunt cu tine, Eu voi aduce înapoi neamul tău de la răsărit şi te voi strânge de la apus. ⁶ Voi zice miazănoaptei: ‘Dă încoace!’ şi miazăzilei: ‘Nu opri, ci adu-Mi fiii din ţările depărtate şi fiicele de la marginea pământului: ⁷ pe toţi cei ce poartă^(J) Numele Meu şi pe care i-am făcut^(K) spre slava Mea, pe care i-am întocmit^(L) şi i-am alcătuit. ⁸ Scoate^(M) afară poporul cel orb, care totuşi are ochi, şi surzii, care totuşi au urechi.’ ⁹ Să se strângă toate neamurile şi să se adune popoarele! Cine^(N) dintre ei a vestit aceste lucruri? Care dintre ei ne-au făcut cele dintâi prorocii? Să-şi aducă martorii şi să-şi dovedească dreptatea, ca să asculte oamenii şi să zică: ‘Adevărat!’ ” ¹⁰ „Voi^(O) sunteţi martorii Mei – zice Domnul –, voi şi^(P) Robul Meu pe care L-am ales, ca să ştiţi, ca să Mă credeţi şi să înţelegeţi că Eu sunt: înainte^(Q) de Mine n-a fost făcut niciun dumnezeu şi după Mine nu va fi, ¹¹ Eu, Eu sunt^(R) Domnul, şi afară de Mine nu este niciun Mântuitor! ¹² Eu am vestit, am mântuit, am prorocit, nu sunt străin^(S) între voi; voi^(T) Îmi sunteţi martori – zice Domnul – că Eu sunt Dumnezeu. ¹³ Eu sunt de la^(U) început şi nimeni nu izbăveşte din mâna Mea. Când lucrez Eu, cine se poate împotrivi^(V)?” ¹⁴ Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul vostru, Sfântul lui Israel: „Din pricina voastră trimit pe vrăjmaş împotriva Babilonului şi cobor pe toţi fugarii, chiar şi pe haldeeni, pe corăbiile cu care se făleau. ¹⁵ Eu sunt Domnul, Sfântul vostru, Făcătorul lui Israel, Împăratul vostru.” ¹⁶ Aşa vorbeşte Domnul, care a croit^(W) un drum pe mare şi o cărare^(X) pe apele cele puternice, ¹⁷ care a^(Y) scos care şi cai, o oştire şi războinici viteji, culcaţi deodată împreună, ca să nu se mai scoale, nimiciţi şi stinşi ca un muc de lumânare: ¹⁸ „Nu vă^(Z) mai gândiţi la ce a fost mai înainte şi nu vă mai uitaţi la cele vechi! ¹⁹ Iată, voi face ceva^(AA) nou şi-i gata să se întâmple. Să nu-l cunoaşteţi voi oare? Voi face^(AB) un drum prin pustie şi râuri în locuri secetoase. ²⁰ Fiarele câmpului Mă vor slăvi, şacalii şi struţii, pentru că voi da^(AC) ape în pustie şi râuri în locuri secetoase, ca să adăp pe poporul Meu, pe poporul Meu cel ales, ²¹ poporul pe^(AD) care Mi l-am alcătuit, ca să vestească laudele Mele.” – ²² „Şi tu nu M-ai chemat, Iacove, căci te-ai obosit^(AE) de Mine, Israele! ²³ Nu^(AF) Mi-ai adus oile tale ca ardere-de-tot şi nu M-ai cinstit cu jertfele tale. Nu te-am chinuit cu daruri de mâncare, pe care trebuia să Mi le aduci, şi nu te-am obosit cu jertfe de tămâie. ²⁴ Nu Mi-ai cumpărat trestie mirositoare cu argint şi nu M-ai săturat cu grăsimea jertfelor tale, dar tu M-ai chinuit cu păcatele tale şi M-ai obosit^(AG) cu nelegiuirile tale. ²⁵ Eu, Eu îţi şterg^(AH) fărădelegile, pentru^(AI) Mine, şi^(AJ) nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale. ²⁶ Adu-Mi aminte, să ne judecăm împreună, vorbeşte tu însuţi, ca să-ţi scoţi dreptatea. ²⁷ Cel dintâi tată al tău a păcătuit şi învăţătorii tăi s-au răzvrătit împotriva Mea. ²⁸ De aceea, am socotit ca nişte pângăriţi^(AK) pe căpeteniile sfântului locaş, am^(AL) dat pierzării pe Iacov şi batjocorii pe Israel.”

44 „Ascultă acum, Iacove^(AM), robul Meu, Israele, pe care te-am ales!” ² Aşa vorbeşte Domnul, care^(AN) te-a făcut şi întocmit şi care de la naşterea ta este sprijinul tău: „Nu te teme de nimic, robul Meu Iacov, Israelul^(AO) Meu, pe care l-am ales. ³ Căci voi turna^(AP) ape peste pământul însetat şi râuri pe pământul uscat; voi turna Duhul Meu peste sămânţa ta, şi binecuvântarea Mea peste odraslele tale, ⁴ şi vor răsări ca firele de iarbă între ape, ca sălciile lângă pârâurile de apă. ⁵ Unul va zice: ‘Eu sunt al Domnului!’ Altul se va numi cu numele lui Iacov, iar altul va scrie cu mâna lui: ‘Al Domnului sunt!’ Şi va fi cinstit cu numele lui Israel.” ⁶ Aşa vorbeşte Domnul, Împăratul lui Israel şi^(AQ) Răscumpărătorul lui, Domnul oştirilor: „Eu^(AR) sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă şi, afară de Mine, nu este alt Dumnezeu. ⁷ Cine^(AS) a făcut prorocii ca Mine (să spună şi să-Mi dovedească!), de când am făcut pe oameni din vremurile străvechi? Să vestească viitorul şi ce are să se întâmple! ⁸ Nu vă temeţi şi nu tremuraţi, căci^(AT) nu ţi-am vestit şi nu ţi-am spus Eu de mult lucrul acesta? Voi^(AU) Îmi sunteţi martori! Este oare un alt Dumnezeu afară de Mine? Nu^(AV) este altă Stâncă, nu cunosc alta! ⁹ Cei ce^(AW) fac idoli, toţi sunt deşertăciune şi cele mai frumoase lucrări ale lor nu slujesc la nimic. Ele însele mărturisesc lucrul acesta: n-au^(AX) nici vedere, nici pricepere, tocmai ca să rămână de ruşine. ¹⁰ Cine este acela care să fi făcut un dumnezeu sau să fi turnat un idol şi să nu^(AY) fi tras niciun folos din el? ¹¹ Iată, toţi închinătorii lor vor rămâne de ruşine^(AZ), căci înşişi meşterii lor nu sunt decât oameni; să se strângă cu toţii, să se înfăţişeze, şi tot vor tremura cu toţii şi vor fi acoperiţi de ruşine. ¹² Fierarul^(BA) face o secure, lucrează cu cărbuni şi o făţuieşte şi-i dă un chip cu lovituri de ciocan, şi o lucrează cu puterea braţului, dar, dacă-i este foame, este fără vlagă; dacă nu bea apă, este sleit de puteri. ¹³ Lemnarul întinde sfoara, face o trăsătură cu creionul, făţuieşte lemnul cu o rindea şi-i însemnează mărimea cu compasul; face un chip de om, un frumos chip omenesc, ca să locuiască într-o casă. ¹⁴ Îşi taie cedri, goruni şi stejari, pe care şi-i alege dintre copacii din pădure. Sădeşte brazi, şi ploaia îi face să crească. ¹⁵ Copacii aceştia slujesc omului pentru ars, el îi ia şi se încălzeşte cu ei. Îi pune pe foc, ca să coacă pâine, şi tot din ei face şi un dumnezeu căruia i se închină, îşi face din ei un idol, şi îngenunchează înaintea lui! ¹⁶ O parte din lemnul acesta o arde în foc, cu o parte fierbe carnea, pregăteşte o friptură şi se satură; se şi încălzeşte şi zice: ‘Ha! ha! M-am încălzit, simt focul!’ ¹⁷ Cu ce mai rămâne însă face un dumnezeu, idolul lui. Îngenunchează înaintea lui, i se închină, îl cheamă şi strigă: ‘Mântuieşte-mă, căci tu eşti dumnezeul meu!’ ¹⁸ Ei^(BB) nu pricep şi nu înţeleg, căci li s-au lipit^(BC) ochii ca să nu vadă şi inima ca să nu înţeleagă. ¹⁹ Niciunul nu intră în sine^(BD) însuşi şi n-are nici minte, nici pricepere să-şi zică: ‘Am ars o parte din el în foc, am copt pâine pe cărbuni, am fript carne şi am mâncat-o. Şi să fac din cealaltă parte o scârbă? Să mă închin înaintea unei bucăţi de lemn?’ ²⁰ El se hrăneşte cu cenuşă, inima^(BE) lui amăgită îl duce în rătăcire, ca să nu-şi mântuiască sufletul şi să nu zică: ‘N-am oare o minciună în mână?’ ²¹ Ţine minte aceste lucruri, Iacove, şi tu, Israele, căci eşti robul^(BF) Meu. Eu te-am făcut, tu eşti robul Meu, Israele, nu Mă uita! ²² Eu îţi şterg^(BG) fărădelegile ca un nor şi păcatele ca o ceaţă: întoarce-te la Mine, căci Eu^(BH) te-am răscumpărat.” ²³ Bucuraţi-vă^(BI), ceruri! Căci Domnul a lucrat; răsunaţi de veselie, adâncimi ale pământului! Izbucniţi în strigăte de bucurie, munţilor! Şi voi, pădurilor, cu toţi copacii voştri! Căci Domnul a răscumpărat pe Iacov, Şi-a arătat slava în Israel. ²⁴ Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul^(BJ) tău, Cel ce^(BK) te-a întocmit din pântecele mamei tale: „Eu, Domnul, am făcut toate aceste lucruri, Eu^(BL) singur am desfăşurat cerurile, Eu am întins pământul. Cine era cu Mine? ²⁵ Eu zădărnicesc^(BM) semnele prorocilor^(BN) mincinoşi şi arăt ca înşelători pe ghicitori; fac pe cei înţelepţi să dea înapoi şi^(BO) le prefac ştiinţa în nebunie. ²⁶ Dar^(BP) întăresc cuvântul robului Meu şi împlinesc ce prorocesc trimişii Mei; Eu zic despre Ierusalim: ‘Va fi locuit’ şi despre cetăţile lui Iuda: ‘Vor fi zidite iarăşi şi le voi ridica dărâmăturile’. ²⁷ Eu^(BQ) zic adâncului: ‘Usucă-te şi îţi voi seca râurile’. ²⁸ Eu zic despre Cirus: ‘El este păstorul Meu şi el va împlini toată voia Mea’; el va zice despre Ierusalim: ‘Să fie^(BR) zidit iarăşi!’ Şi despre Templu: ‘Să i se pună temeliile!’ ”

2 Voi^(A) înşivă ştiţi, fraţilor, că venirea noastră la voi n-a fost zadarnică. ² După ce am suferit şi am fost batjocoriţi în Filipi^(B), cum ştiţi, am^(C) venit plini de încredere în Dumnezeul nostru să vă vestim^(D) Evanghelia lui Dumnezeu în mijlocul multor^(E) lupte. ³ Căci^(F) propovăduirea noastră nu se întemeiază nici pe rătăcire, nici pe necurăţie, nici pe viclenie. ⁴ Ci, fiindcă^(G) Dumnezeu ne-a găsit vrednici să^(H) ne încredinţeze Evanghelia, căutăm să vorbim aşa ca să plăcem^(I) nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care^(J) ne cercetează inima. ⁵ În adevăr, cum bine ştiţi, niciodată n-am^(K) întrebuinţat vorbe măgulitoare, nici haina lăcomiei: martor este Dumnezeu^(L). ⁶ N-am^(M) căutat slavă de la oameni: nici de la voi, nici de la alţii, deşi, ca apostoli^(N) ai lui Hristos, am fi putut să cerem cinste. ⁷ Dimpotrivă^(O), ne-am arătat blânzi^(P) în mijlocul vostru, ca o doică ce-şi creşte cu drag copiii. ⁸ Astfel, în dragostea noastră fierbinte pentru voi, eram gata să vă dăm^(Q) nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar şi viaţa^(R) noastră, atât de scumpi ne ajunseserăţi. ⁹ Vă aduceţi aminte, fraţilor, de osteneala şi munca noastră. Cum lucram zi^(S) şi noapte ca^(T) să nu fim sarcină niciunuia din voi şi vă propovăduiam Evanghelia lui Dumnezeu. ¹⁰ Voi^(U) sunteţi martori şi Dumnezeu, de asemenea, că^(V) am avut o purtare sfântă, dreaptă şi fără prihană faţă de voi, care credeţi. ¹¹ Ştiţi iarăşi că am fost pentru fiecare din voi ca un tată cu copiii lui: vă sfătuiam, vă mângâiam şi vă adeveream ¹² să^(W) vă purtaţi într-un chip vrednic de Dumnezeu, care^(X) vă cheamă la Împărăţia şi slava Sa. ¹³ De aceea mulţumim fără încetare^(Y) lui Dumnezeu că, atunci când aţi primit Cuvântul lui Dumnezeu auzit de la noi, l-aţi primit nu^(Z) ca pe cuvântul oamenilor, ci, aşa cum şi este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează şi în voi care credeţi. ¹⁴ Căci, fraţilor, voi aţi călcat pe urmele Bisericilor^(AA) lui Dumnezeu, care sunt în Hristos Isus, în Iudeea; pentru că şi voi aţi suferit din partea celor de un neam cu voi aceleaşi^(AB) rele pe care le-au suferit ele din partea^(AC) iudeilor. ¹⁵ Iudeii^(AD) aceştia au omorât pe Domnul Isus şi pe proroci^(AE), pe noi ne-au prigonit, nu plac lui Dumnezeu şi^(AF) sunt vrăjmaşi tuturor oamenilor, ¹⁶ căci^(AG) ne opresc să vorbim neamurilor ca^(AH) să fie mântuite. Astfel, ei totdeauna pun vârf păcatelor lor. Dar, la urmă, i-a^(AI) ajuns mânia lui Dumnezeu! ¹⁷ Noi, fraţilor, după ce am fost despărţiţi câtăva vreme de voi, cu faţa^(AJ), dar nu cu inima, am avut cu atât mai mult dorinţa să vă vedem^(AK). ¹⁸ Astfel, o dată şi chiar de două ori, am voit (eu, Pavel, cel puţin) să venim la voi, dar ne-a împiedicat Satana^(AL). ¹⁹ Căci cine^(AM) este, în adevăr, nădejdea sau bucuria, sau cununa^(AN) noastră de slavă? Nu sunteţi voi înaintea Domnului nostru Isus Hristos, la^(AO) venirea Lui? ²⁰ Da, voi sunteţi slava şi bucuria noastră.