Old/New Testament

Asur împotriva Egiptului şi Etiopiei

20 În anul când a venit Tartan^(A) la Asdod, trimis de Sargon, împăratul Asiriei, să bată Asdodul şi l-a luat, ² în vremea aceea, Domnul a vorbit lui Isaia, fiul lui Amoţ şi i-a zis: „Du-te, dezleagă-ţi sacul de pe coapse^(B) şi scoate-ţi încălţămintea din picioare!” El a făcut aşa, a umblat^(C) gol şi desculţ. ³ Şi Domnul a zis: „După cum robul meu Isaia umblă gol şi desculţ, trei ani de zile, ca^(D) semn şi înştiinţare pentru Egipt şi pentru Etiopia, ⁴ tot aşa şi împăratul Asiriei va lua din Egipt şi din Etiopia prinşi de război şi surghiuniţi, tineri şi bătrâni, goi şi desculţi, şi^(E) cu spinarea descoperită, spre ruşinea Egiptului. ⁵ Atunci^(F) se vor îngrozi şi se vor ruşina cei ce îşi puseseră încrederea în Etiopia şi se făleau cu Egiptul. ⁶ Şi locuitorii de pe ţărmul acesta vor zice în ziua aceea: ‘Iată ce a ajuns încrederea noastră, pe care ne bizuiserăm, ca să fim ajutaţi şi să fim izbăviţi de împăratul Asiriei! Cum vom scăpa acum?’ ”

Împotriva Babilonului

21 Prorocie asupra pustiei mării. Cum^(G) înaintează vijelia de la miazăzi, aşa vine el din pustie, din ţara înfricoşată. ² O vedenie grozavă mi s-a descoperit. Asupritorul^(H) asupreşte, pustiitorul pustieşte. – „Suie-te^(I), Elamule! Împresoară, Medio! Căci fac să înceteze toate oftările lor”, zice Domnul. ³ De aceea mi s-a umplut inima^(J) de nelinişte, m-apucă durerile^(K), ca durerile unei femei când naşte. Zvârcolirile nu mă lasă s-aud, tremurul mă împiedică să văd. ⁴ Îmi bate inima cu putere, m-apucă groaza; noaptea^(L) plăcerilor mele ajunge o noapte de spaimă. ⁵ Ei^(M) pun masa, straja veghează, şi ei mănâncă, beau… Dar deodată se aude strigând: „În picioare, voievozi! Ungeţi scutul!” ⁶ Căci aşa mi-a vorbit Domnul: „Du-te şi pune un străjer, ca să dea de veste despre ce va vedea.” ⁷ El^(N) a văzut călărime, călăreţi doi câte doi, călăreţi pe măgari, călăreţi pe cămile, şi asculta cu luare-aminte, cu cea mai mare băgare de seamă. ⁸ Apoi a strigat, ca un leu: „Doamne, am stat mereu în turnul meu de^(O) pază şi stam de strajă în toate nopţile. ⁹ Şi iată că a venit călărime şi călăreţi doi câte doi”. Apoi a luat iarăşi cuvântul şi a zis: „A^(P) căzut, a căzut Babilonul şi toate^(Q) icoanele dumnezeilor lui sunt sfărâmate la pământ!” ¹⁰ O^(R), poporul meu, care ai fost stropşit ca boabele de grâu din aria mea, ce am auzit de la Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, aceea vă vestesc.

Împotriva Edomului şi Arabiei

¹¹ Prorocie^(S) asupra Dumei.

Mi se strigă din Seir: „Străjerule, cât mai este din noapte? Străjerule, mai este mult din noapte?” ¹² Străjerul răspunde: „Vine dimineaţa, şi este tot noapte. Dacă vreţi să întrebaţi, întrebaţi; întoarceţi-vă şi veniţi iarăşi.” ¹³ Prorocie^(T) asupra Arabiei.

Veţi petrece noaptea în tufele Arabiei, cete de negustori din Dedan^(U)! ¹⁴ Duceţi apă celor ce le este sete; locuitorii ţării Tema, duceţi pâine fugarilor! ¹⁵ Căci ei fug dinaintea săbiilor, dinaintea sabiei scoase din teacă, dinaintea arcului încordat şi dinaintea unei lupte înverşunate. ¹⁶ Căci aşa mi-a vorbit Domnul: „Încă un an, ca^(V) anii unui simbriaş, şi s-a isprăvit cu toată slava Chedarului^(W).” ¹⁷ Nu va mai rămâne decât un mic număr din vitejii arcaşi, fii ai Chedarului, căci Domnul, Dumnezeul lui Israel, a spus-o.

22 Prorocie asupra văii vedeniilor. „Ce este de vă suiţi cu toţii pe acoperişuri, ² cetate^(X) gălăgioasă, plină de zarvă, cetate veselă! Morţii tăi nu vor pieri ucişi de sabie, nici nu vor muri luptând. ³ Ci toate căpeteniile tale fug împreună, sunt luaţi prinşi de arcaşi; toţi locuitorii tăi ajung deodată robi, în timp ce o iau la fugă în depărtare. ⁴ De aceea zic: ‘Întoarceţi-vă privirile de la mine, lăsaţi-mă să plâng^(Y) cu amar; nu stăruiţi să mă mângâiaţi pentru nenorocirea fiicei poporului meu!’ ⁵ Căci^(Z) este o zi de necaz, de zdrobire şi de învălmăşeală, trimisă de^(AA) Domnul, Dumnezeul oştirilor, în valea vedeniilor. Se dărâmă zidurile şi răsună ţipete de durere spre munte. ⁶ Elamul^(AB) poartă tolba cu săgeţi; care de luptători, de călăreţi înaintează; Chirul^(AC) dezveleşte scutul. ⁷ Cele mai frumoase văi ale tale sunt pline de care, şi călăreţii se înşiruie de bătaie la porţile tale. ⁸ Cele din urmă şanţuri de întărire ale lui Iuda sunt silite, şi în ziua aceasta cercetezi tu armăturile din^(AD) casa pădurii. ⁹ Vă uitaţi^(AE) la spărturile cele multe făcute cetăţii lui David şi opriţi apele iazului de jos. ¹⁰ Număraţi casele Ierusalimului şi le stricaţi, ca să întăriţi zidul. ¹¹ Faceţi^(AF) o cămară între cele două ziduri, pentru apele iazului celui vechi, dar nu vă uitaţi spre Cel^(AG) ce a vrut aceste lucruri, nu vedeţi pe Cel ce de mult le-a pregătit. ¹² Şi totuşi Domnul, Dumnezeul oştirilor, vă cheamă^(AH) în ziua aceea să plângeţi şi să vă bateţi în piept, să vă radeţi capul^(AI) şi să vă încingeţi cu sac. ¹³ Dar iată, în schimb, veselie şi bucurie! Se junghie boi şi se taie oi, se mănâncă la carne şi se bea la vin: ‘Să^(AJ) mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri!’ ¹⁴ Domnul oştirilor mi-a^(AK) descoperit şi mi-a zis: ‘Nu^(AL), nelegiuirea aceasta nu vi se va ierta până nu veţi muri’, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor.”

Împotriva lui Şebna

¹⁵ Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor: „Du-te la curteanul acela, la Şebna^(AM), dregătorul^(AN) casei împărăteşti, şi zi-i: ¹⁶ ‘Ce ai tu aici la tine şi pe cine ai aici, de-ţi sapi aici un mormânt? – El îşi sapă un mormânt^(AO) sus pe înălţime, îşi scobeşte o locuinţă în stâncă! – ¹⁷ Iată, Domnul te va azvârli cu o aruncătură puternică^(AP), te va învârti ca pe un ghem. ¹⁸ Te va azvârli, te va azvârli ca pe o minge, pe un pământ întins, şi acolo vei muri, acolo vor veni carele tale cele strălucite, tu, ocara casei stăpânului tău! ¹⁹ Vei fi izgonit din dregătoria ta şi te va smulge Domnul din locul tău. ²⁰ În ziua aceea, zice Domnul, voi chema pe robul Meu Eliachim^(AQ), fiul lui Hilchia, ²¹ îl voi îmbrăca în tunica ta, îl voi încinge cu brâul tău şi voi da puterea ta în mâinile lui. El va fi un tată pentru locuitorii Ierusalimului şi pentru casa lui Iuda. ²² Voi pune pe umărul lui cheia casei lui David: când va deschide^(AR) el, nimeni nu va închide şi când va închide el, nimeni nu va deschide. ²³ Îl voi împlânta ca pe un^(AS) drug într-un loc tare şi va fi un scaun de slavă pentru casa tatălui său. ²⁴ Pe el se va sprijini toată slava casei tatălui său, odraslele alese şi de ocară, toate sculele cele mici, atât lighenele, cât şi vasele. ²⁵ În ziua aceea, zice Domnul oştirilor, drugul acela împlântat într-un loc tare va fi scos, va fi tăiat şi va cădea, şi povara care era pe el va fi nimicită, căci Domnul a vorbit’.”

6 Copii, ascultaţi^(A) în Domnul de părinţii voştri, căci este drept. ² „Să cinsteşti^(B) pe tatăl tău şi pe mama ta” – este cea dintâi poruncă însoţită de o făgăduinţă – ³ „ca să fii fericit şi să trăieşti multă vreme pe pământ”. ⁴ Şi voi, părinţilor^(C), nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i^(D) în mustrarea şi învăţătura Domnului. ⁵ Robilor^(E), ascultaţi de stăpânii voştri pământeşti cu^(F) frică şi cutremur, în^(G) curăţie de inimă, ca de Hristos. ⁶ Slujiţi-le nu^(H) numai când sunteţi sub ochii lor, ca şi cum aţi vrea să plăceţi oamenilor, ci ca nişte robi ai lui Hristos, care fac din inimă voia lui Dumnezeu. ⁷ Slujiţi-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor, ⁸ căci ştiţi^(I) că fiecare, fie^(J) rob, fie slobod, va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut. ⁹ Şi voi, stăpânilor^(K), purtaţi-vă la fel cu ei; feriţi-vă de ameninţări^(L), ca unii care ştiţi că Stăpânul lor şi al^(M) vostru este în cer şi^(N) că înaintea Lui nu se are în vedere faţa omului. ¹⁰ Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în^(O) puterea tăriei Lui. ¹¹ Îmbrăcaţi-vă^(P) cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. ¹² Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii^(Q) şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor^(R), împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor^(S) întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. ¹³ De aceea^(T), luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în^(U) ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul. ¹⁴ Staţi gata dar, având mijlocul încins^(V) cu adevărul, îmbrăcaţi^(W) cu platoşa neprihănirii, ¹⁵ având picioarele încălţate^(X) cu râvna Evangheliei păcii. ¹⁶ Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul^(Y) credinţei cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. ¹⁷ Luaţi^(Z) şi coiful mântuirii şi sabia^(AA) Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. ¹⁸ Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni^(AB) şi cereri. Vegheaţi^(AC) la aceasta cu toată stăruinţa şi rugăciune^(AD) pentru toţi sfinţii ¹⁹ şi pentru^(AE) mine, ca, ori de câte ori îmi deschid gura, să mi se dea cuvânt, ca să fac cunoscută cu^(AF) îndrăzneală taina Evangheliei, ²⁰ al cărei sol în^(AG) lanţuri sunt^(AH); pentru ca, zic, să vorbesc cu^(AI) îndrăzneală, cum trebuie să vorbesc. ²¹ Acum, ca^(AJ) să ştiţi şi voi despre mine, Tihic^(AK), preaiubitul frate şi slujitor credincios în Domnul, vă va face cunoscut totul. ²² Vi l-am^(AL) trimis înadins, ca să luaţi cunoştinţă despre starea noastră şi să vă îmbărbăteze inimile. ²³ Pace^(AM), fraţilor, şi dragoste împreună cu credinţa, din partea lui Dumnezeu Tatăl şi din partea Domnului Isus Hristos! ²⁴ Harul să fie cu toţi cei ce iubesc pe Domnul nostru Isus Hristos^(AN) în curăţie. Amin.