Old/New Testament

3 „El zice: ‘Când se desparte un bărbat de nevastă-sa, pe care o părăseşte, şi ea ajunge nevasta altuia, se mai întoarce^(A) bărbatul acesta la ea? N-ar fi chiar şi ţara^(B) aceea spurcată? Şi tu ai curvit^(C) cu mulţi ibovnici, şi să^(D) te întorci iarăşi la Mine?’ zice Domnul. ² ‘Ridică-ţi ochii spre înălţimi^(E) şi priveşte. Unde n-ai curvit? Te ţineai^(F) la drumuri, ca arabul în pustie, şi ai spurcat^(G) ţara prin curviile tale şi cu răutatea ta! ³ Măcar că ploile au fost oprite^(H) şi ploaia de primăvară a lipsit, totuşi tu ţi-ai păstrat fruntea de curvă^(I) şi n-ai vrut să ai ruşine! ⁴ Acum – nu-i aşa? – strigi la Mine: «Tată! Tu ai fost^(J) Prietenul tinereţii^(K) mele!» ⁵ Îşi va ţine El mânia^(L) pe vecie? O va păstra El totdeauna? Iată, aşa ai vorbit, şi totuşi ai făcut lucruri nelegiuite cât ai putut!’

Îndemnuri la pocăinţă

⁶ Domnul mi-a zis pe vremea împăratului Iosia: ‘Ai văzut ce a făcut necredincioasa^(M) Israel? S-a dus^(N) pe orice munte înalt şi sub orice copac verde şi a curvit acolo. ⁷ Eu ziceam că, după ce a făcut^(O) toate aceste lucruri, se va întoarce la Mine. Dar nu s-a întors. Şi sora^(P) ei, vicleana Iuda, a fost martoră la aceasta. ⁸ Şi, cu toate că a^(Q) văzut că M-am despărţit^(R) de necredincioasa Israel din pricina tuturor preacurviilor ei şi i-am dat cartea ei de despărţire, totuşi soră-sa, vicleana^(S) Iuda, nu s-a temut, ci s-a dus să curvească la fel. ⁹ Şi astfel, prin necurăţia ei strigătoare, Israel a spurcat^(T) ţara, a preacurvit cu piatra^(U) şi lemnul. ¹⁰ Cu toate acestea, vicleana Iuda, sora ei, nu s-a întors la Mine din toată inima^(V) ei, ci cu prefăcătorie’, zice Domnul. ¹¹ Domnul mi-a zis: ‘Necredincioasa Israel pare nevinovată faţă de vicleana^(W) Iuda. ¹² Du-te de strigă aceste cuvinte spre miazănoapte^(X) şi zi: «Întoarce-te, necredincioasa Israel», zice Domnul. Nu voi arunca o privire întunecoasă împotriva voastră, căci sunt^(Y) milostiv, zice Domnul şi nu ţin mânie pe vecie. ¹³ Recunoaşte-ţi^(Z) numai nelegiuirea, recunoaşte că ai fost necredincioasă Domnului, Dumnezeului tău, că ai alergat^(AA) încoace şi încolo la dumnezei străini^(AB), sub orice copac^(AC) verde, şi că n-ai ascultat glasul Meu, zice Domnul. ¹⁴ Întoarceţi-vă, copii răzvrătiţi, zice Domnul, căci^(AD) Eu sunt Stăpânul vostru, Eu vă voi lua pe unul^(AE) dintr-o cetate, pe doi dintr-o familie şi vă voi aduce înapoi, în Sion. ¹⁵ Vă voi da păstori^(AF) după inima Mea şi vă vor paşte^(AG) cu pricepere şi cu înţelepciune. ¹⁶ Când vă veţi înmulţi şi veţi creşte în ţară, în zilele acelea, zice Domnul, nu se va mai vorbi de chivotul legământului Domnului şi nu-i va mai veni nimănui^(AH) în gând, nu-şi vor mai aduce aminte de el, nu-i vor mai simţi lipsa şi nici nu vor mai face altul. ¹⁷ În vremea aceea, Ierusalimul se va numi scaunul de domnie al Domnului; toate neamurile se vor strânge la Ierusalim în^(AI) Numele Domnului şi nu vor mai urma pornirile inimii lor rele. ¹⁸ În zilele acelea, casa^(AJ) lui Iuda va umbla cu casa lui Israel şi vor veni împreună din ţara de la miazănoapte^(AK) în ţara^(AL) pe care am dat-o în stăpânire părinţilor voştri. ¹⁹ Eu ziceam: «Cum să te pun printre copiii Mei şi să-ţi dau o ţară plăcută^(AM), o moştenire, podoabă între podoabele neamurilor?» Mă gândeam că Mă vei chema: «Tată^(AN)!» şi nu te vei mai abate de la Mine. ²⁰ Dar, cum este necredincioasă iubitului său o femeie, aşa Mi-aţi fost necredincioşi^(AO) voi, casa lui Israel, zice Domnul! ²¹ Un vuiet se aude pe înălţimi^(AP): sunt plânsetele şi rugăminţile de iertare ale copiilor lui Israel, căci şi-au sucit calea şi au uitat pe Domnul, Dumnezeul lor. ²² Întoarceţi-vă^(AQ), copii răzvrătiţi, şi vă voi ierta^(AR) abaterile’. ‘Iată-ne, venim la Tine, căci Tu eşti Domnul, Dumnezeul nostru. ²³ În adevăr^(AS), zadarnic se aşteaptă mântuire de la dealuri şi de la mulţimea munţilor; în adevăr, în^(AT) Domnul, Dumnezeul nostru, este mântuirea lui Israel. ²⁴ Idolii, dimpotrivă^(AU), au mâncat rodul muncii părinţilor noştri din tinereţea noastră: oile şi boii lor, fiii şi fiicele lor. ²⁵ Să ne culcăm în ruşinea noastră şi să ne învelim cu ocara noastră, căci am păcătuit^(AV) împotriva Domnului, Dumnezeului nostru, noi şi părinţii noştri, din tinereţea noastră şi până în ziua de azi, şi n-am ascultat^(AW) glasul Domnului, Dumnezeului nostru.’

4 ‘Israele, de te vei întoarce, dacă te vei întoarce^(AX) la Mine, zice Domnul, dacă vei scoate urâciunile tale dinaintea Mea, nu vei mai rătăci. ² Dacă^(AY) vei jura: «Viu este Domnul!» cu adevăr^(AZ), cu neprihănire şi cu dreptate, atunci neamurile^(BA) vor fi binecuvântate în El şi se vor făli^(BB) cu El ³ Căci aşa vorbeşte Domnul către oamenii din Iuda şi din Ierusalim: «Desţeleniţi-vă^(BC) un ogor nou şi nu semănaţi între^(BD) spini! ⁴ Tăiaţi-vă împrejur^(BE) pentru Domnul, tăiaţi-vă împrejur inimile, oamenii lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului, ca nu cumva să izbucnească mânia Mea ca un foc şi să se aprindă fără să se poată stinge din pricina răutăţii faptelor voastre!»

O năvălire străină

⁵ Daţi de ştire în Iuda, vestiţi la Ierusalim şi spuneţi: «Sunaţi din trâmbiţă în ţară!» Strigaţi în gura mare şi ziceţi: «Strângeţi-vă^(BF) şi haidem în cetăţile întărite!» ⁶ Înălţaţi un steag spre Sion, fugiţi şi nu vă opriţi! Căci de la miazănoapte^(BG) aduc nenorocirea şi un mare prăpăd. ⁷ Leul se aruncă^(BH) din tufarul său, nimicitorul^(BI) neamurilor a pornit, şi-a părăsit locul, ca să-ţi pustiască^(BJ) ţara, să-ţi dărâme cetăţile şi nimeni să nu mai locuiască în ele.’ ⁸ De aceea, acoperiţi-vă^(BK) cu saci, plângeţi şi gemeţi, căci mânia aprinsă a Domnului nu se abate de la noi. ⁹ ‘În ziua aceea, zice Domnul, împăratul şi căpeteniile îşi vor pierde inima, preoţii vor rămâne încremeniţi şi prorocii uimiţi.’ ¹⁰ Eu am zis: ‘Ah, Doamne, Dumnezeule! Ai înşelat^(BL) în adevăr pe poporul acesta şi Ierusalimul când^(BM) ai zis: «Veţi avea pace!» Şi totuşi sabia le ameninţă viaţa.’ ¹¹ În vremea aceea, se va zice poporului acestuia şi Ierusalimului: ‘Un vânt^(BN) arzător suflă din locurile înalte ale pustiei pe drumul fiicei poporului Meu, nu ca să vânture, nici ca să cureţe grâul. ¹² Ci un vânt năpraznic vine de acolo până la Mine! Acum le voi^(BO) rosti hotărârea!’ ¹³ ‘Iată, nimicitorul înaintează ca norii; carele lui^(BP) sunt ca un vârtej, caii^(BQ) lui sunt mai uşori decât vulturii. Vai de noi, căci suntem prăpădiţi! – ¹⁴ Curăţeşte-ţi inima^(BR) de rău, Ierusalime, ca să fii mântuit! Până când vei păstra gânduri nelegiuite în inima ta? ¹⁵ Căci un glas care porneşte de la Dan^(BS) şi vesteşte nenorocirea o vesteşte de la muntele lui Efraim.’ ¹⁶ ‘Spuneţi lucrul acesta neamurilor, faceţi-l cunoscut Ierusalimului. Vin nişte împresurători dintr-o ţară^(BT) depărtată şi strigă împotriva cetăţilor lui Iuda. ¹⁷ Ca cei ce păzesc un ogor^(BU), ei înconjoară Ierusalimul, căci s-a răzvrătit împotriva Mea’, zice Domnul. ¹⁸ ‘Acesta este rodul căilor şi faptelor tale^(BV), este vina răutăţii tale, dacă este aşa de amar şi te pătrunde până la inimă. ¹⁹ Măruntaiele^(BW) mele! Măruntaiele mele! Cum mă doare înăuntrul inimii mele! Îmi bate inima, nu pot să tac! Căci auzi, suflete, sunetul trâmbiţei şi strigătul de război. ²⁰ Se vesteşte dărâmare^(BX) peste dărâmare, căci toată ţara este pustiită; colibele^(BY) îmi sunt pustiite deodată şi corturile, într-o clipă! ²¹ Până când voi vedea steagul fâlfăind şi voi auzi sunetul trâmbiţei?’ ²² ‘Căci poporul Meu este nebun, nu Mă cunoaşte; sunt nişte copii fără minte şi lipsiţi de pricepere; sunt meşteri^(BZ) să facă răul, dar nu ştiu să facă binele.’ ²³ ‘Mă uit la pământ^(CA), şi iată că este pustiu^(CB) şi gol; mă uit la ceruri, şi lumina lor a pierit! ²⁴ Mă uit^(CC) la munţi, şi iată că sunt zguduiţi şi toate dealurile se clatină! ²⁵ Mă uit, şi iată că nu este niciun om şi toate păsările cerurilor^(CD) au fugit! ²⁶ Mă uit, şi, iată, Carmelul este un pustiu şi toate cetăţile sale sunt nimicite înaintea Domnului şi înaintea mâniei Lui aprinse!’ ²⁷ Căci aşa vorbeşte Domnul: ‘Toată ţara va fi pustiită, dar nu o voi nimici^(CE) de tot. ²⁸ Din pricina aceasta ţara^(CF) este în jale şi cerurile^(CG) sus sunt întunecate, căci Eu am zis, am hotărât lucrul acesta, şi nu-Mi pare rău^(CH) de el, nu Mă voi întoarce. ²⁹ La vuietul călăreţilor şi arcaşilor, toate cetăţile fug; se ascund în păduri şi se suie pe stânci; toate cetăţile sunt părăsite, nu mai au locuitori. ³⁰ Şi tu, pustiito, ce vei face? Te vei îmbrăca în cârmâz, te vei împodobi cu podoabe de aur, îţi vei sulimeni^(CI) ochii, dar degeaba te vei înfrumuseţa: ibovnicii tăi^(CJ) te dispreţuiesc şi vor să-ţi ia viaţa. ³¹ Căci Eu aud nişte ţipete ca ale unei femei în chinurile naşterii, ţipete de durere ca la cea dintâi facere. Este glasul fiicei Sionului, care suspină şi întinde^(CK) mâinile zicând: «Nenorocita de mine! Mor din pricina ucigaşilor!»’

5 ‘Cutreieraţi uliţele Ierusalimului, uitaţi-vă, întrebaţi şi căutaţi^(CL) în pieţe, dacă se găseşte un om, dacă^(CM) este vreunul care să înfăptuiască ce este drept, care să se ţină de adevăr, şi voi ierta^(CN) Ierusalimul. ² Chiar când^(CO) zic: «Viu^(CP) este Domnul!» ei jură^(CQ) strâmb.’ ³ Doamne, nu văd ochii Tăi^(CR) adevărul? Tu-i loveşti^(CS), şi ei nu simt nimic; îi nimiceşti, şi nu vor să ia învăţătură; iau o înfăţişare mai tare decât stânca, nu vor^(CT) să se întoarcă la Tine. ⁴ Eu ziceam: ‘Numai cei mici sunt aşa; ei lucrează fără minte, pentru că nu cunosc^(CU) calea Domnului, Legea Dumnezeului lor!’ ⁵ Mă voi duce deci la cei mari şi le voi vorbi, căci ei^(CV) cunosc calea Domnului, Legea Dumnezeului lor! Dar toţi au sfărâmat^(CW) jugul şi au rupt legăturile. ⁶ De aceea îi omoară leul^(CX) din pădure şi-i nimiceşte lupul^(CY) din pustie. Stă la pândă pardosul^(CZ) înaintea cetăţilor lor; toţi cei ce vor ieşi din ele vor fi sfâşiaţi, căci fărădelegile lor sunt multe, abaterile lor s-au înmulţit! ⁷ ‘Cum să te iert? zice Domnul. Copiii tăi M-au părăsit şi jură^(DA) pe dumnezei care^(DB) n-au fiinţă. Şi, după ce le-am primit^(DC) jurămintele, se dedau la preacurvie şi aleargă cu grămada în casa curvei! ⁸ Ca nişte cai^(DD) bine hrăniţi, care aleargă încoace şi încolo, fiecare nechează^(DE) după nevasta aproapelui său. ⁹ Să^(DF) nu pedepsesc Eu aceste lucruri, zice Domnul, să nu Mă răzbun Eu^(DG) pe un asemenea popor? ¹⁰ Suiţi-vă^(DH) pe zidurile ei şi dărâmaţi, dar^(DI) nu nimiciţi de tot! Luaţi-i butucii aceştia, căci nu sunt ai Domnului! ¹¹ Căci casa^(DJ) lui Israel şi casa lui Iuda Mi-au fost necredincioase, zice Domnul. ¹² Ei tăgăduiesc^(DK) pe Domnul şi zic: «Nu^(DL) este El! Şi nu^(DM) va veni nenorocirea peste noi; nu vom vedea nici sabia, nici foametea. ¹³ Prorocii sunt vânt, şi nu Dumnezeu vorbeşte în ei.» Aşa să li se facă şi lor!’ ¹⁴ De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor: ‘Pentru că aţi zis lucrul acesta, iată^(DN), Cuvântul Meu îl fac foc în gura ta şi poporul acesta lemne, ca să-i ardă focul acesta. ¹⁵ Iată, aduc de departe un neam împotriva voastră, casă a lui Israel, zice Domnul, un neam^(DO) tare, un neam^(DP) străvechi, un neam a cărui limbă n-o cunoşti şi ale cărui vorbe nu le pricepi. ¹⁶ Tolba lui cu săgeţi este ca un mormânt deschis; toţi sunt nişte viteji. ¹⁷ El îţi va mânca secerişul^(DQ) şi pâinea, îţi va mânca fiii şi fiicele, îţi va mânca oile şi boii, îţi va mânca via şi smochinul şi îţi va trece prin sabie cetăţile întărite, în care te încrezi. ¹⁸ Dar, şi în zilele acelea, zice Domnul, nu vă voi nimici^(DR) de tot. ¹⁹ Dacă veţi întreba atunci: «Pentru ce^(DS) ne-a făcut toate acestea Domnul, Dumnezeul nostru?» Aşa le vei răspunde: «După cum voi M-aţi părăsit^(DT) şi aţi slujit unor dumnezei străini în ţara voastră, tot aşa acum veţi sluji^(DU) unor străini într-o ţară care nu este a voastră!» ²⁰ Spuneţi lucrul acesta casei lui Iacov, vestiţi-l în Iuda şi ziceţi: ²¹ «Ascultaţi lucrul acesta, popor^(DV) fără minte şi fără inimă, care are ochi, şi nu vede, urechi, şi n-aude!» ²² Nu voiţi să vă temeţi^(DW) de Mine, zice Domnul, nu voiţi să tremuraţi înaintea Mea? Eu am pus mării^(DX) ca hotar nisipul, hotar veşnic, pe care nu trebuie să-l treacă. Şi chiar dacă valurile ei se înfurie, totuşi sunt neputincioase; urlă, dar nu-l trec. ²³ Poporul acesta însă are o inimă dârză şi răzvrătită; se răscoală şi pleacă ²⁴ şi nu zic în inima lor: «Să ne temem de Domnul, Dumnezeul nostru, care dă ploaie^(DY) la vreme, ploaie timpurie^(DZ) şi târzie, şi ne păstrează^(EA) săptămânile hotărâte pentru seceriş.» ²⁵ Din pricina nelegiuirilor voastre^(EB) n-au loc aceste orânduiri, păcatele voastre vă lipsesc de aceste bunătăţi. ²⁶ Căci în poporul Meu sunt oameni răi; ei pândesc^(EC) ca păsărarul care întinde laţuri, întind curse şi prind oameni. ²⁷ Cum se umple o colivie de păsări, aşa se umplu casele lor prin vicleşug; aşa ajung ei puternici şi bogaţi. ²⁸ Se îngraşă^(ED), lucesc de grăsime; întrec orice măsură în rău, nu apără pricina^(EE), pricina orfanului, ca să le meargă bine^(EF), nu fac dreptate celor lipsiţi. ²⁹ Să nu pedepsesc^(EG) Eu aceste lucruri, zice Domnul, să nu-Mi răzbun Eu pe un asemenea popor? ³⁰ Grozave lucruri, urâcioase^(EH) lucruri se fac în ţară. ³¹ Prorocii prorocesc neadevăruri^(EI), preoţii stăpânesc cu ajutorul lor, şi poporului Meu îi plac^(EJ) aceste lucruri. Dar ce veţi face la urmă?’

4 Dar Duhul spune lămurit^(A) că^(B), în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de^(C) duhuri înşelătoare şi^(D) de învăţăturile dracilor, ² abătuţi^(E) de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul^(F) roşu în însuşi cugetul lor. ³ Ei opresc^(G) căsătoria şi întrebuinţarea bucatelor^(H) pe care Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate^(I) cu mulţumiri^(J) de către cei ce cred şi cunosc adevărul. ⁴ Căci orice făptură a lui Dumnezeu este bună şi nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulţumiri ⁵ pentru că este sfinţit prin Cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune. ⁶ Dacă vei pune în mintea fraţilor aceste lucruri, vei fi un bun slujitor al lui Hristos Isus, fiindcă te hrăneşti^(K) cu cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături pe care ai urmat-o până acum. ⁷ Fereşte-te de basmele^(L) lumeşti şi băbeşti. Caută^(M) să fii evlavios. ⁸ Căci deprinderea^(N) trupească este de puţin folos, pe când^(O) evlavia este folositoare în orice privinţă, întrucât ea are făgăduinţa vieţii de acum şi a celei viitoare. ⁹ Iată un cuvânt adevărat^(P) şi cu totul vrednic de primit! ¹⁰ Noi muncim^(Q), în adevăr, şi ne luptăm pentru că ne-am^(R) pus nădejdea în Dumnezeul cel viu, care^(S) este Mântuitorul tuturor oamenilor şi mai ales al celor credincioşi. ¹¹ Porunceşte^(T) şi învaţă aceste lucruri. ¹² Nimeni^(U) să nu-ţi dispreţuiască tinereţea, ci fii^(V) o pildă pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie. ¹³ Până voi veni, ia seama bine la citire, la îndemnare şi la învăţătura pe care o dai altora. ¹⁴ Nu^(W) fi nepăsător de darul care este în tine, care ţi-a fost dat prin^(X) prorocie, cu^(Y) punerea mâinilor de către ceata prezbiterilor^[a]. ¹⁵ Pune-ţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi. ¹⁶ Fii cu luare-aminte^(Z) asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii pe care o dai altora; stăruieşte în aceste lucruri, căci, dacă vei face aşa, te^(AA) vei mântui pe tine însuţi şi pe^(AB) cei ce te ascultă.