Old/New Testament

32 „Atunci împăratul^(A) va împărăţi cu dreptate şi voievozii vor cârmui cu nepărtinire. ² Fiecare va fi ca un adăpost împotriva vântului şi ca un^(B) loc de scăpare împotriva furtunii, ca nişte râuri de apă într-un loc uscat, ca umbra unei stânci mari într-un pământ ars de sete. ³ Ochii^(C) celor ce văd nu vor mai fi legaţi şi urechile celor ce aud vor lua aminte. ⁴ Inima celor uşuratici va pricepe şi va înţelege şi limba gângavilor va vorbi iute şi desluşit. ⁵ Nebunul nu se va mai numi ales la suflet, nici mişelul nu se va mai numi cu inimă largă. ⁶ Căci nebunul spune nebunii şi inima lui gândeşte rău, ca să lucreze în chip nelegiuit şi să spună neadevăruri împotriva Domnului, ca să lase lihnit sufletul celui flămând şi să ia băutura celui însetat. ⁷ Armele mişelului sunt nimicitoare; el face planuri vinovate, ca să piardă pe cel nenorocit prin cuvinte mincinoase, chiar când pricina săracului este dreaptă. ⁸ Dar cel ales la suflet face planuri alese şi stăruie în planurile lui alese. – ⁹ Femei fără grijă^(D), sculaţi-vă şi ascultaţi glasul meu! Fiice nepăsătoare, luaţi aminte la cuvântul meu! ¹⁰ Într-un an şi câteva zile, veţi tremura, nepăsătoarelor, căci se va duce culesul viilor şi strângerea poamelor nu va mai veni. ¹¹ Îngroziţi-vă, voi, cele fără grijă! Tremuraţi, nepăsătoarelor! Dezbrăcaţi-vă, dezgoliţi-vă şi încingeţi-vă coapsele cu haine de jale! ¹² Bateţi-vă pieptul, aducându-vă aminte de frumuseţea câmpiilor şi de rodnicia viilor. ¹³ Pe^(E) pământul poporului meu cresc spini şi mărăcini, chiar şi în toate casele de plăcere ale cetăţii^(F) celei vesele. ¹⁴ Casa împărătească^(G) este părăsită, cetatea gălăgioasă este lăsată; dealul şi turnul vor sluji pe vecie ca peşteri; măgarii sălbatici se vor juca în ele şi turmele vor paşte ¹⁵ până când se va turna Duhul^(H) de sus peste noi; atunci pustia^(I) se va preface în pământ şi pomătul va fi privit ca o pădure. ¹⁶ Atunci, nepărtinirea va locui în pustie şi neprihănirea îşi va avea locuinţa în pomăt. ¹⁷ Lucrarea^(J) neprihănirii va fi pacea; roadele neprihănirii: odihna şi liniştea pe vecie. ¹⁸ Poporul meu va locui în locuinţa păcii, în case fără grijă şi în adăposturi liniştite. ¹⁹ Dar pădurea va fi prăbuşită sub grindină şi cetatea^(K) plecată adânc^(L). ²⁰ Ferice de voi, care semănaţi pretutindeni de-a lungul apelor şi care daţi drumul pretutindeni boului^(M) şi măgarului!”

33 „Vai de tine, pustiitorule^(N), care totuşi n-ai fost pustiit; care jefuieşti, şi n-ai fost jefuit încă! După^(O) ce vei sfârşi de pustiit, vei fi pustiit şi tu, după ce vei isprăvi de jefuit, vei fi jefuit şi tu.” ² „Doamne, ai milă de noi! Noi nădăjduim în Tine^(P). Fii ajutorul nostru în fiecare dimineaţă şi izbăvirea noastră la vreme de nevoie! ³ Când răsună glasul Tău, popoarele fug; când Te scoli Tu, neamurile se împrăştie.” ⁴ „Şi prada voastră va fi strânsă cum strânge muşiţa: sar peste ea cum sar lăcustele.” ⁵ Domnul^(Q) este înălţat, şi locuieşte în înălţime. El umple Sionul de nepărtinire şi dreptate. ⁶ „Zilele tale sunt statornice, înţelepciunea şi priceperea sunt un izvor de mântuire”; frica de Domnul, iată comoara Sionului. ⁷ Iată, vitejii strigă afară; solii^(R) păcii plâng cu amar. ⁸ Drumurile^(S) sunt pustii; nimeni nu mai umblă pe drumuri. Asur^(T) a rupt legământul, dispreţuieşte cetăţile, nu se uită la nimeni. ⁹ Ţara^(U) jeleşte şi este întristată; Libanul este plin de ruşine, tânjeşte; Saronul este ca o pustie; Basanul şi Carmelul îşi scutură frunza. ¹⁰ „Acum^(V) Mă voi scula, zice Domnul, acum Mă voi înălţa, acum Mă voi ridica. ¹¹ Aţi^(W) zămislit fân şi naşteţi paie de mirişte; suflarea voastră de mânie împotriva Ierusalimului este un foc care pe voi înşivă vă va arde de tot. ¹² Popoarele vor fi ca nişte cuptoare de var, ca^(X) nişte spini tăiaţi care ard în foc.” ¹³ „Voi, cei^(Y) de departe, ascultaţi ce am făcut! Şi voi, cei de aproape, vedeţi puterea mea!” ¹⁴ Păcătoşii sunt îngroziţi în Sion, un tremur a apucat pe cei nelegiuiţi, care zic: „Cine dintre noi va putea să rămână lângă un foc mistuitor? Cine dintre noi va putea să rămână lângă nişte flăcări veşnice?” ¹⁵ Cel ce umblă^(Z) în neprihănire şi vorbeşte fără vicleşug, cel ce nesocoteşte un câştig scos prin stoarcere, cel ce îşi trage mâinile înapoi ca să nu primească mită, cel ce îşi astupă urechea să n-audă cuvinte setoase de sânge şi îşi^(AA) leagă ochii ca să nu vadă răul, ¹⁶ acela va locui în locurile înalte; stânci întărite vor fi locul lui de scăpare; i se va da pâine, şi apa nu-i va lipsi. ¹⁷ „Ochii tăi vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui, vor privi ţara în toată întinderea ei. ¹⁸ Inima ta îşi va aduce aminte de groaza trecută şi va zice: ‘Unde^(AB) este logofătul? Unde este vistiernicul? Unde este cel ce veghea asupra turnurilor?’ ¹⁹ Atunci nu vei mai vedea pe poporul^(AC) acela îndrăzneţ, pe poporul^(AD) cu vorbirea încâlcită, de n-o puteai înţelege, cu limba gângavă, de n-o puteai pricepe. ²⁰ Priveşte^(AE) Sionul, cetatea sărbătorilor noastre! Ochii tăi vor vedea Ierusalimul^(AF) ca locuinţă liniştită, ca un cort care nu va mai fi mutat, ai cărui ţăruşi^(AG) nu^(AH) vor mai fi scoşi niciodată şi ale cărui funii nu vor mai fi dezlegate. ²¹ Da, acolo cu adevărat Domnul este minunat pentru noi: El ne ţine loc de râuri, de pârâuri late, unde totuşi nu pătrund corăbii cu lopeţi şi nu trece niciun vas puternic. ²² Căci Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Legiuitorul^(AI) nostru, Domnul^(AJ) este Împăratul nostru: El ne mântuieşte! ²³ Funiile tale s-au slăbit, aşa că nu mai pot strânge piciorul catargului şi nu mai pot întinde pânzele. Atunci se împarte prada, care-i aşa de mare, că până şi ologii iau parte la ea. ²⁴ Niciun locuitor nu zice: ‘Sunt bolnav!’ Poporul^(AK) Ierusalimului capătă iertarea fărădelegilor lui.”

1 Pavel, apostol^(A) al lui Isus Hristos prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei, ² către sfinţii şi fraţii credincioşi în^(B) Hristos, care sunt în Colose: Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos. ³ Mulţumim^(C) lui Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, căci ne rugăm neîncetat pentru voi, ⁴ şi am auzit despre credinţa voastră în Hristos Isus şi despre dragostea^(D) pe care o aveţi faţă de toţi sfinţii ⁵ din pricina nădejdii care vă aşteaptă^(E) în ceruri şi despre care aţi auzit mai înainte în cuvântul adevărului Evangheliei, ⁶ care a ajuns până la voi şi^(F) este în toată lumea, unde dă^(G) roade şi merge crescând, ca şi între voi. Şi aceasta, din ziua în care aţi auzit şi aţi cunoscut harul^(H) lui Dumnezeu, în adevăr, ⁷ cum aţi învăţat de la Epafras^(I), preaiubitul nostru tovarăş de slujbă. El este un credincios slujitor^(J) al lui Hristos pentru voi ⁸ şi ne-a vorbit despre dragostea^(K) voastră în Duhul. ⁹ De aceea^(L), şi noi, din ziua când am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi şi să cerem să^(M) vă umpleţi de cunoştinţa^(N) voiei Lui, în orice fel de înţelepciune^(O) şi pricepere duhovnicească; ¹⁰ pentru ca^(P) astfel să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca^(Q) să-I fiţi plăcuţi în orice lucru, aducând roade^(R) în tot felul de fapte bune şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu, ¹¹ întăriţi^(S) cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare^(T) şi îndelungă răbdare cu bucurie^(U), ¹² mulţumind^(V) Tatălui, care v-a învrednicit să aveţi parte de moştenirea sfinţilor, în lumină. ¹³ El ne-a izbăvit de sub puterea^(W) întunericului şi^(X) ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui, ¹⁴ în^(Y) care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor. ¹⁵ El este chipul^(Z) Dumnezeului celui nevăzut, Cel întâi născut^(AA) din toată zidirea. ¹⁶ Pentru că prin El^(AB) au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii^(AC), fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El^(AD) şi pentru El. ¹⁷ El^(AE) este mai înainte de toate lucrurile şi toate se ţin prin El. ¹⁸ El^(AF) este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, Cel întâi născut^(AG) dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietate. ¹⁹ Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în^(AH) El ²⁰ şi să împace totul^(AI) cu Sine^(AJ) prin El, atât^(AK) ce este pe pământ, cât şi ce este în ceruri, făcând pace prin sângele crucii Lui. ²¹ Şi pe voi, care^(AL) odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele voastre rele^(AM), El v-a împăcat acum ²² prin^(AN) trupul Lui de carne, prin moarte, ca^(AO) să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină; ²³ negreşit, dacă rămâneţi şi mai departe întemeiaţi^(AP) şi neclintiţi în credinţă, fără să vă abateţi^(AQ) de la nădejdea Evangheliei pe care aţi^(AR) auzit-o, care a fost propovăduită oricărei^(AS) făpturi de sub cer şi al cărei^(AT) slujitor am fost făcut eu, Pavel. ²⁴ Mă bucur acum^(AU) în suferinţele mele pentru^(AV) voi; şi în trupul meu împlinesc ce lipseşte^(AW) suferinţelor lui Hristos, pentru^(AX) trupul Lui, care este Biserica. ²⁵ Slujitorul ei am fost făcut eu, după isprăvnicia^(AY) pe care mi-a dat-o Dumnezeu pentru voi, ca să întregesc Cuvântul lui Dumnezeu. ²⁶ Vreau să zic: taina^(AZ) ţinută ascunsă din veşnicii şi în toate veacurile, dar^(BA) descoperită acum sfinţilor Lui, ²⁷ cărora^(BB) Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia^(BC) slavei tainei acesteia între neamuri, şi anume Hristos în voi, nădejdea^(BD) slavei. ²⁸ Pe El Îl propovăduim noi şi sfătuim^(BE) pe orice om şi învăţăm pe orice om în toată înţelepciunea, ca^(BF) să înfăţişăm pe orice om desăvârşit în Hristos Isus. ²⁹ Iată la^(BG) ce lucrez eu şi mă lupt^(BH) după lucrarea puterii^(BI) Lui, care lucrează cu tărie în mine.