Old/New Testament

Israel să se încreadă în Domnul

41 „Tăceţi^(A), ostroave, şi ascultaţi-Mă! Să-şi învioreze popoarele puterea, să înainteze şi să vorbească! Să ne apropiem şi să ne judecăm împreună. ² Cine a ridicat de la^(B) răsărit pe acela pe care, în neprihănirea Lui, îl cheamă să calce pe urmele Lui? Cine îi supune^(C) neamuri şi împăraţi? Cine le face sabia praf şi arcul o pleavă luată de vânt? ³ El îi urmăreşte, merge în pace pe un drum pe care n-a mai călcat niciodată cu piciorul lui. ⁴ Cine^(D) a făcut şi a împlinit aceste lucruri? Acela care a chemat neamurile de la început, Eu, Domnul, Cel^(E) dintâi şi Acelaşi până în cele din urmă veacuri. ⁵ Ostroavele văd lucrul acesta şi se tem, capetele pământului tremură: se apropie şi vin. ⁶ Se^(F) ajută unul pe altul şi fiecare zice fratelui său: ‘Fii cu inimă!’ ⁷ Lemnarul^(G) îmbărbătează pe argintar; cel ce lustruieşte cu ciocanul îmbărbătează pe cel ce bate pe nicovală, zicând despre îmbinare: ‘Este bună!’ şi ţintuieşte idolul în cuie ca^(H) să nu se clatine. ⁸ Dar tu, Israele, robul Meu, Iacove, pe care te-am ales^(I), sămânţa lui Avraam, prietenul^(J) Meu, ⁹ tu, pe care te-am luat de la marginile pământului şi pe care te-am chemat dintr-o ţară depărtată, căruia ţi-am zis: ‘Tu eşti robul Meu, te aleg, şi nu te lepăd! ¹⁰ Nu^(K) te teme, căci^(L) Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.’ ¹¹ Iată, înfruntaţi şi acoperiţi de ruşine^(M) vor fi toţi cei ce sunt mâniaţi pe tine; vor fi nimiciţi şi vor pieri cei ce ţi se împotrivesc. ¹² Îi vei căuta, şi nu-i vei mai găsi pe cei ce se certau cu tine; vor fi nimiciţi, vor fi pierduţi cei ce se războiau cu tine. ¹³ Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te iau de mâna dreaptă şi-ţi zic: ‘Nu^(N) te teme de nimic, Eu îţi vin în ajutor! ¹⁴ Nu te teme de nimic, viermele lui Iacov şi rămăşiţă slabă a lui Israel, căci Eu îţi vin în ajutor – zice Domnul – şi Sfântul lui Israel este Mântuitorul tău.’ ¹⁵ Iată, te fac^(O) o sanie ascuţită, nouă de tot, cu mulţi dinţi; vei zdrobi, vei sfărâma munţii şi vei face dealurile ca pleava. ¹⁶ Le vei vântura^(P) şi le va lua vântul, şi un vârtej le va risipi, dar tu te vei bucura în Domnul, te vei făli cu Sfântul lui Israel. ¹⁷ Cei nenorociţi şi cei lipsiţi caută apă şi nu este; li se usucă limba de sete. Eu, Domnul, îi voi asculta; Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi. ¹⁸ Voi face să izvorască râuri^(Q) pe dealuri şi izvoare în mijlocul văilor; voi preface pustia^(R) în iaz şi pământul uscat în şuvoaie de ape; ¹⁹ voi sădi cedri, salcâmi, mirţi şi măslini în pustie; voi pune chiparoşi, ulmi şi merişori turceşti la un loc în pustie, ²⁰ ca^(S) să vadă cu toţii şi să ştie, să priceapă şi să înţeleagă că mâna Domnului a făcut aceste lucruri şi Sfântul lui Israel le-a zidit. ²¹ Apăraţi-vă pricina – zice Domnul – arătaţi-vă dovezile cele mai tari”, zice Împăratul lui Iacov. ²² „Să le arate^(T) şi să ne spună ce are să se întâmple; care sunt prorociile pe care le-aţi făcut vreodată? Spuneţi, ca să luăm seama la ele şi să le vedem împlinirea; sau vestiţi-ne viitorul. ²³ Spuneţi-ne^(U) ce se va întâmpla mai târziu, ca să ştim că sunteţi dumnezei, faceţi^(V) măcar ceva bun sau rău, ca să vedem şi să privim cu toţii. ²⁴ Iată că nu sunteţi^(W) nimic şi lucrarea voastră este nimic; o scârbă este cine vă alege pe voi. ²⁵ Am sculat pe cineva de la miazănoapte şi vine de la răsărit; el cheamă^(X) Numele Meu; trece^(Y) peste voievozi ca pe noroi şi-i calcă în picioare cum calcă olarul lutul. ²⁶ Cine^(Z) a vestit lucrul acesta de la început ca să-l ştim, şi cu mult înainte ca să zicem: ‘Are dreptate!’? Nimeni nu l-a vestit, nimeni nu l-a prorocit şi nimeni n-a auzit cuvintele voastre. ²⁷ Eu^(AA), Cel dintâi, am zis^(AB) Sionului: ‘Iată-i, iată-i!’ Şi Ierusalimului: ‘Îţi trimit un vestitor de veşti bune!’ ²⁸ Căci^(AC) Mă uit, şi nu este nimeni, nimeni între ei care să prorocească şi care să poată răspunde, dacă-l voi întreba. ²⁹ Iată^(AD) că toţi sunt nimic, lucrările lor sunt zadarnice, idolii lor sunt o suflare goală!”

Robul Domnului

42 „Iată Robul^(AE) Meu, pe care-L sprijin, Alesul Meu, în care Îşi găseşte plăcere^(AF) sufletul Meu. Am pus^(AG) Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata. ² El nu va striga, nu-Şi va ridica glasul şi nu-l va face să se audă pe uliţe. ³ Trestia frântă n-o va zdrobi şi mucul care mai arde încă nu-l va stinge. Va vesti judecata după adevăr. ⁴ El nu va slăbi, nici nu se va lăsa, până va aşeza dreptatea pe pământ, şi ostroavele^(AH) vor nădăjdui în Legea Lui.” ⁵ Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, care^(AI) a făcut cerurile şi le-a întins, care^(AJ) a întins pământul şi cele de pe el, care^(AK) a dat suflare celor ce-l locuiesc şi suflet celor ce merg pe el: ⁶ „Eu^(AL), Domnul, Te-am chemat ca să dai mântuire şi Te voi lua de mână, Te voi păzi şi^(AM) Te voi pune ca legământ al poporului, ca să fii Lumina^(AN) neamurilor, ⁷ să deschizi^(AO) ochii orbilor, să scoţi^(AP) din temniţă pe cei legaţi şi din prinsoare pe cei ce locuiesc în întuneric^(AQ). ⁸ Eu sunt Domnul, acesta este Numele Meu, şi slava^(AR) Mea n-o voi da altuia, nici cinstea mea, idolilor. ⁹ Iată că cele dintâi lucruri s-au împlinit, şi vă vestesc altele noi; vi le spun mai înainte ca să se întâmple. ¹⁰ Cântaţi^(AS) Domnului o cântare nouă, cântaţi laudele Lui până la marginile pământului, voi^(AT), care mergeţi pe mare şi cei ce locuiţi în ea, ostroave şi locuitorii lor! ¹¹ Pustia şi cetăţile ei să înalţe glasul! Satele locuite de Chedar să-şi înalţe glasul! Locuitorii stâncilor să sară de veselie: să strige de bucurie din vârful munţilor! ¹² Să dea slavă Domnului şi să vestească laudele Lui în ostroave!” ¹³ Domnul înaintează ca un viteaz, Îşi stârneşte râvna ca un om de război; înalţă glasul^(AU), strigă, Îşi arată puterea împotriva vrăjmaşilor Săi. ¹⁴ „Am tăcut multă vreme – zice Domnul – am tăcut şi M-am ţinut. Dar acum voi striga ca o femeie în durerile naşterii, voi gâfâi şi voi răsufla. ¹⁵ Voi pustii munţi şi dealuri, le voi usca toată verdeaţa; voi preface râurile în ostroave şi iazurile le voi usca. ¹⁶ Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, îi voi povăţui pe cărări neştiute de ei; voi preface întunericul în lumină înaintea lor şi locurile strâmbe în locuri netede: iată ce voi face şi nu-i voi părăsi. ¹⁷ Vor da înapoi^(AV), vor fi acoperiţi de ruşine cei ce se încred în idoli ciopliţi şi zic idolilor turnaţi: ‘Voi sunteţi dumnezeii noştri!’ ¹⁸ Ascultaţi, surzilor, priviţi şi vedeţi, orbilor! ¹⁹ Cine^(AW) este orb, dacă nu robul Meu şi surd ca solul Meu, pe care îl trimit? Cine este orb ca prietenul lui Dumnezeu şi orb ca robul Domnului? ²⁰ Ai văzut multe, dar^(AX) n-ai luat seama la ele; ai deschis urechile, dar n-ai auzit: ²¹ Domnul a voit, pentru dreptatea Lui, să vestească o Lege mare şi minunată. ²² Şi totuşi poporul acesta este un popor prădat şi jefuit! Toţi zac înlănţuiţi în peşteri şi înfundaţi în temniţe. Sunt lăsaţi de pradă, şi nimeni nu-i scapă! Jefuiţi, şi nimeni nu zice: ‘Dă înapoi!’ ²³ Cine dintre voi însă pleacă urechea la aceste lucruri? Cine vrea să ia aminte la ele şi să asculte pe viitor? ²⁴ Cine a dat pe Iacov pradă jafului, şi pe Israel în mâinile jefuitorilor? Oare nu Domnul, împotriva căruia am păcătuit? Ei n-au voit să umble pe căile Lui şi n-au ascultat Legea Lui. ²⁵ De aceea a vărsat El peste Israel văpaia mâniei Lui şi grozăviile războiului: războiul l-a aprins^(AY) din toate părţile şi^(AZ) n-a înţeles; l-a ars şi n-a luat seama.”

1 Pavel, Silvan^(A) şi Timotei, către Biserica tesalonicenilor, care este în Dumnezeu Tatăl şi în Domnul Isus Hristos: Har^(B) şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos. ² Mulţumim^(C) totdeauna lui Dumnezeu pentru voi toţi, pe care vă pomenim necurmat în rugăciunile noastre; ³ căci ne aducem aminte fără încetare^(D), înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrarea^(E) credinţei voastre, de^(F) osteneala dragostei voastre şi de tăria nădejdii în Domnul nostru Isus Hristos! ⁴ Ştim, fraţi preaiubiţi de Dumnezeu, alegerea^(G) voastră. ⁵ În adevăr, Evanghelia^(H) noastră v-a fost propovăduită nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfânt^(I) şi cu o mare îndrăzneală^(J). Căci ştiţi^(K) că, din dragoste pentru voi, am fost aşa printre voi. ⁶ Şi voi^(L) înşivă aţi călcat pe urmele mele şi pe urmele Domnului, întrucât aţi primit Cuvântul în multe necazuri cu^(M) bucuria care vine de la Duhul Sfânt; ⁷ aşa că aţi ajuns o pildă pentru toţi credincioşii din Macedonia şi din Ahaia. ⁸ În adevăr, nu numai că de la voi Cuvântul Domnului a^(N) răsunat prin^(O) Macedonia şi Ahaia, dar vestea despre credinţa voastră în Dumnezeu s-a răspândit pretutindeni, aşa că n-avem nevoie să mai vorbim de ea. ⁹ Căci ei înşişi istorisesc ce^(P) primire ne-aţi făcut şi^(Q) cum de la idoli v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat ¹⁰ şi să^(R) aşteptaţi din^(S) ceruri pe Fiul Său, pe^(T) care L-a înviat din morţi: pe Isus, care ne izbăveşte de^(U) mânia viitoare.