A A A A A
Bible Book List
Prev Day Next Day

This plan was paused on

Unpause and Continue Reading

Psalm 107-109 1 Corinthians 4 (Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014)

Psalmi 107-109

CARTEA A CINCEA

Psalmul 107

„Lăudaţi pe Domnul, căci este bun,
căci în veac ţine îndurarea Lui!”
Aşa să zică cei răscumpăraţi de Domnul,
pe care i-a izbăvit El din mâna vrăjmaşului
şi pe care i-a strâns din toate ţările:
de la răsărit şi de la apus,
de la miazănoapte şi de la mare.
Ei pribegeau prin pustie, umblau pe căi neumblate
şi nu găseau nicio cetate unde să poată locui.
Sufereau de foame şi de sete;
le tânjea sufletul în ei.
Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
şi El i-a izbăvit din necazurile lor;
i-a călăuzit pe drumul cel drept,
ca să ajungă într-o cetate de locuit.
O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui
şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
Căci El a potolit setea sufletului însetat
şi a umplut de bunătăţi sufletul flămând.
10 Cei ce şedeau în întuneric şi în umbra morţii
trăiau legaţi în ticăloşie şi în fiare,
11 pentru că se răzvrătiseră împotriva cuvintelor lui Dumnezeu,
pentru că nesocotiseră sfatul Celui Preaînalt.
12 El le-a smerit inima prin suferinţă:
au căzut, şi nimeni nu i-a ajutat.
13 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
14 I-a scos din întuneric şi din umbra morţii
şi le-a rupt legăturile.
15 O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui
şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
16 Căci El a sfărâmat porţi de aramă
şi a rupt zăvoare de fier.
17 Nebunii, prin purtarea lor vinovată
şi prin nelegiuirile lor, ajunseseră nenorociţi.
18 Sufletul lor se dezgustase de orice hrană
şi erau lângă porţile morţii.
19 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
şi El i-a izbăvit din necazurile lor;
20 a trimis Cuvântul Său şi i-a tămăduit,
şi i-a scăpat de groapă.
21 O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui
şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
22 Să-I aducă jertfe de mulţumiri
şi să vestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie.
23 Cei ce se pogorâseră pe mare în corăbii
şi făceau negoţ pe apele cele mari,
24 aceia au văzut lucrările Domnului
şi minunile Lui în mijlocul adâncului.
25 El a zis şi a pus să sufle furtuna,
care a ridicat valurile mării.
26 Se suiau spre ceruri, se pogorau în adânc;
sufletul le era pierdut în faţa primejdiei.
27 Apucaţi de ameţeală, se clătinau ca un om beat
şi zadarnică le era toată iscusinţa.
28 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
29 A oprit furtuna, a adus liniştea
şi valurile s-au potolit.
30 Ei s-au bucurat că valurile s-au liniştit
şi Domnul i-a dus în limanul dorit.
31 O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui
şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
32 Să-L înalţe în adunarea poporului
şi să-L laude în adunarea bătrânilor!
33 El preface râurile în pustiu
şi izvoarele de apă în pământ uscat,
34 ţara roditoare în ţară sărată,
din pricina răutăţii locuitorilor ei.
35 Tot El preface pustiul în iaz
şi pământul uscat în izvoare de ape.
36 Aşază acolo pe cei flămânzi,
şi ei întemeiază o cetate ca să locuiască în ea;
37 însămânţează ogoare, sădesc vii
şi le culeg roadele.
38 El îi binecuvântează, şi se înmulţesc nespus
şi nu le împuţinează vitele.
39 Dacă sunt împuţinaţi şi apăsaţi prin asuprire,
nenorocire şi suferinţă,
40 El varsă dispreţul peste cei mari
şi-i face să pribegească prin pustiuri fără drum,
41 dar ridică pe cel lipsit, izbăveşte pe cel nevoiaş
şi înmulţeşte familiile ca pe nişte turme.
42 „Oamenii fără prihană văd lucrul acesta şi se bucură,
şi orice nelegiuire îşi închide gura!”
43 Cine este înţelept să ia seama la aceste lucruri
şi să fie cu luare aminte la bunătăţile Domnului.

Psalmul 108

O cântare. Un psalm al lui David

Gata îmi este inima să cânte, Dumnezeule!
Voi cânta, voi suna din instrumentele mele; aceasta este slava mea!
Deşteptaţi-vă, alăută şi harpă!
Mă voi trezi în zori de zi.
Te voi lăuda printre popoare, Doamne,
Te voi cânta printre neamuri.
Căci mare este bunătatea Ta şi se înalţă mai presus de ceruri,
iar credincioşia Ta până la nori.
Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule,
şi fie slava Ta peste tot pământul!
Pentru ca preaiubiţii Tăi să fie izbăviţi,
scapă-ne prin dreapta Ta şi ascultă-ne!
Dumnezeu a vorbit în sfinţenia Lui: „Voi birui,
voi împărţi Sihemul, voi măsura Valea Sucot;
al Meu este Galaadul, al Meu Manase;
Efraim este întăritura capului Meu
şi Iuda, toiagul Meu de cârmuire;
Moab este ligheanul în care Mă spăl;
Îmi arunc încălţămintea asupra Edomului;
strig de bucurie asupra ţării filistenilor!”
10 Cine mă va duce în cetatea întărită?
Cine mă va duce la Edom?
11 Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat
şi care nu vrei să mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?
12 Dă-ne ajutor în necaz,
căci zadarnic este ajutorul omului.
13 Cu Dumnezeu vom face mari isprăvi;
El va zdrobi pe vrăjmaşii noştri.

Psalmul 109

Către mai-marele cântăreţilor.

Un psalm al lui David

Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!
Căci potrivnicii au deschis împotriva mea o gură rea şi înşelătoare,
îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă,
mă înconjoară cu cuvântări pline de ură
şi se războiesc cu mine fără temei.
Pe când eu îi iubesc, ei îmi sunt potrivnici,
dar eu alerg la rugăciune.
Ei îmi întorc rău pentru bine
şi ură pentru dragostea mea.
Pe vrăjmaşul meu pune-l sub stăpânirea unui om rău
şi un pârâş să stea la dreapta lui!
Când va fi judecat, să fie găsit vinovat
şi rugăciunea lui să treacă drept un păcat!
Puţine să-i fie zilele la număr
şi slujba să i-o ia altul!
Să-i rămână copiii orfani
şi nevastă-sa văduvă!
10 Copiii lui să umble fără niciun căpătâi şi să cerşească,
să-şi caute pâinea departe de locuinţa lor dărâmată!
11 Cel ce l-a împrumutat să-i pună mâna pe tot ce are
şi străinii să-i jefuiască rodul muncii lui!
12 Nimeni să nu mai ţină la el
şi nimeni să n-aibă milă de orfanii lui!
13 Urmaşii lui să fie nimiciţi
şi să li se stingă numele în neamul următor!
14 Nelegiuirea părinţilor săi să rămână ca aducere-aminte înaintea Domnului
şi să nu se şteargă păcatul mamei lui!
15 Domnul să-i aibă totdeauna înaintea ochilor,
ca să le şteargă pomenirea de pe pământ,
16 pentru că nu şi-a adus aminte să facă îndurare,
pentru că a prigonit pe cel nenorocit şi pe cel lipsit,
până acolo încât să omoare pe omul cu inima zdrobită!
17 Îi plăcea blestemul: să cadă asupra lui!
Nu-i plăcea binecuvântarea: să se depărteze de el!
18 Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui,
îi pătrunde ca apa înăuntrul lui,
ca untdelemnul în oase!
19 De aceea, să-i slujească de veşmânt ca să se acopere,
de încingătoare cu care să fie totdeauna încins!
20 Aceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmaşilor mei
şi a celor ce vorbesc cu răutate de mine!
21 Iar Tu, Doamne, Dumnezeule,
lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău,
căci mare este bunătatea Ta; izbăveşte-mă!
22 Sunt nenorocit şi lipsit
şi îmi e rănită inima înăuntrul meu.
23 Pier ca umbra gata să treacă,
sunt izgonit ca o lăcustă.
24 Mi-au slăbit genunchii de post
şi mi s-a sleit trupul de slăbiciune.
25 Am ajuns de ocara lor;
când mă privesc ei, dau din cap.
26 Ajută-mi, Doamne, Dumnezeul meu!
Scapă-mă prin bunătatea Ta!
27 Şi să ştie că mâna Ta,
că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!
28 Măcar că ei blestemă, Tu binecuvântează;
măcar că se ridică ei împotriva mea, vor fi înfruntaţi, iar robul Tău se va bucura.
29 Potrivnicii mei să se îmbrace cu ocara,
să se acopere cu ruşinea lor cum se acoperă cu o manta!
30 Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul,
Îl voi mări în mijlocul mulţimii,
31 căci El stă la dreapta săracului
ca să-l izbăvească de cei ce-l osândesc.

Read More
1 Corinteni 4

Ce sunt apostolii

Iată cum trebuie să fim priviţi noi: ca nişte slujitori ai lui Hristos şi ca nişte ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu. Încolo, ce se cere de la ispravnici este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui. Cât despre mine, prea puţin îmi pasă dacă sunt judecat de voi sau de un scaun omenesc de judecată. Ba încă nici eu însumi nu mă mai judec pe mine. Căci n-am nimic împotriva mea, totuşi nu pentru aceasta sunt socotit neprihănit: Cel ce mă judecă este Domnul. De aceea să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric şi va descoperi gândurile inimilor. Atunci, fiecare îşi va căpăta lauda de la Dumnezeu. Fraţilor, pentru voi am spus aceste lucruri, în icoană de vorbire, cu privire la mine şi la Apolo, ca prin noi înşine să învăţaţi să nu treceţi peste ce „este scris” şi niciunul din voi să nu se fălească deloc cu unul împotriva celuilalt. Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?

Priveliştea apostolilor

O, iată-vă sătui! Iată-vă ajunşi bogaţi! Iată-vă împărăţind fără noi! Şi măcar de aţi împărăţi cu adevărat ca să putem împărăţi şi noi împreună cu voi! Căci parcă Dumnezeu a făcut din noi, apostolii, oamenii cei mai de pe urmă, nişte osândiţi la moarte, fiindcă am ajuns o privelişte pentru lume, îngeri şi oameni. 10 Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi, înţelepţi în Hristos! Noi, slabi; voi, tari! Voi, puşi în cinste; noi, dispreţuiţi! 11 Până în clipa aceasta suferim de foame şi de sete, suntem goi, chinuiţi, umblăm din loc în loc, 12 ne ostenim şi lucrăm cu mâinile noastre; când suntem ocărâţi, binecuvântăm; când suntem prigoniţi, răbdăm; 13 când suntem vorbiţi de rău, ne rugăm. Până în ziua de azi am ajuns ca gunoiul lumii acesteia, ca lepădătura tuturor. 14 Nu vă scriu aceste lucruri ca să vă fac ruşine, ci ca să vă sfătuiesc ca pe nişte copii preaiubiţi ai mei. 15 Căci chiar dacă aţi avea zece mii de învăţători în Hristos, totuşi n-aveţi mai mulţi părinţi, pentru că eu v-am născut în Hristos Isus, prin Evanghelie. 16 De aceea vă rog să călcaţi pe urmele mele. 17 Pentru aceasta v-am trimis pe Timotei, care este copilul meu preaiubit şi credincios în Domnul. El vă va aduce aminte de felul meu de purtare în Hristos şi de felul cum învăţ eu pe oameni pretutindeni în toate bisericile.

Împărăţia lui Dumnezeu

18 Unii s-au îngâmfat şi şi-au închipuit că n-am să mai vin la voi. 19 Dar, dacă va voi Domnul, voi veni în curând la voi şi atunci voi vedea nu vorbele, ci puterea celor ce s-au îngâmfat. 20 Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere. 21 Ce voiţi? Să vin la voi cu nuiaua sau cu dragoste şi cu duhul blândeţii?

Read More
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014 (RMNN)

Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.

Subscribe
Mark as complete
Mark as incomplete
Unpause and Continue Reading