Old/New Testament

47 „Pogoară-te^(A) şi şezi^(B) în ţărână, fecioară, fiica Babilonului; şezi pe pământ, fără scaun de domnie, fiica haldeenilor, căci nu te vor mai numi subţirică şi plăcută. ² Ia^(C) pietrele de moară şi macină făină; scoate-ţi marama, ridică-ţi poala rochiei, descoperă-ţi picioarele, treci râurile! ³ Goliciunea^(D) ţi se va descoperi şi ţi se va vedea ruşinea. Îmi voi răzbuna^(E) şi nu voi cruţa pe nimeni.” – ⁴ „Răscumpărătorul nostru se cheamă Domnul oştirilor^(F), Sfântul lui Israel.” – ⁵ „Şezi într-un colţ şi taci^(G), fata haldeenilor, căci^(H) nu te vor mai numi împărăteasa împărăţiilor. ⁶ Mă^(I) mâniasem pe poporul Meu, Îmi pângărisem^(J) moştenirea şi-i dădusem în mâinile tale, dar tu n-ai avut milă de ei, ci ţi-ai apăsat greu^(K) jugul asupra bătrânului. ⁷ Tu ziceai: ‘În veci voi fi împărăteasă^(L)!’ şi nu te-ai gândit^(M), nici^(N) n-ai visat că lucrul acesta are să se sfârşească. ⁸ Ascultă însă acum, tu, cea dedată plăcerilor, care stai fără grijă şi zici în inima ta: ‘Eu^(O), şi numai eu nu voi fi niciodată văduvă şi nu^(P) voi fi niciodată lipsită de copii!’ ⁹ Şi totuşi aceste două^(Q) lucruri ţi se vor întâmpla deodată^(R), în aceeaşi zi: şi pierderea copiilor, şi văduvia; vor cădea asupra ta cu putere mare, în ciuda tuturor vrăjitoriilor tale şi multelor^(S) tale descântece. ¹⁰ Căci^(T) te încredeai în răutatea ta şi ziceai^(U): ‘Nimeni nu mă vede!’ Înţelepciunea şi ştiinţa ta te-au amăgit, de ziceai în inima ta: ‘Eu şi numai eu.’ ¹¹ De aceea nenorocirea va veni peste tine fără să-i vezi zorile; urgia va cădea peste tine fără s-o poţi împăca şi deodată va veni peste tine prăpădul^(V), pe neaşteptate. ¹² Vino dar cu descântecele tale şi cu mulţimea vrăjitoriilor tale, cărora ţi-ai închinat munca din tinereţe; poate că vei putea să tragi vreun folos din ele, poate că vei izbuti. ¹³ Te-ai obosit^(W) tot întrebând – să se scoale, dar şi să te scape cei^(X) ce împart cerul, care pândesc stelele, care vestesc, după lunile noi, ce are să ţi se întâmple! ¹⁴ Iată-i, au ajuns ca miriştea^(Y) pe care o arde focul şi nu-şi vor scăpa viaţa din flăcări, căci nu va fi ca un cărbune la care se încălzeşte cineva, nici ca un foc la care stă. ¹⁵ Aşa va fi soarta acelora pe care te oboseai să-i întrebi. Şi cei cu^(Z) care ai făcut negoţ din tinereţea ta se vor risipi fiecare într-o parte şi nu va fi nimeni care să-ţi vină în ajutor.”

Vechile şi noile prorocii

48 „Ascultaţi lucrul acesta, casa lui Iacov, voi, care purtaţi numele lui Israel şi care^(AA) aţi ieşit din apele lui Iuda; voi, care^(AB) aţi jurat pe Numele Domnului şi care chemaţi pe Dumnezeul lui Israel, dar^(AC) nu în adevăr, nici cu neprihănire! ² Căci ei îşi trag numele de la^(AD) cetatea sfântă şi se^(AE) bizuie pe Dumnezeul lui Israel, al cărui Nume este Domnul oştirilor. ³ De multă vreme am făcut^(AF) cele dintâi prorocii, din gura Mea au ieşit, şi Eu le-am vestit: deodată am lucrat şi^(AG) s-au împlinit. ⁴ Ştiind că eşti împietrit, că grumazul^(AH) îţi este un drug de fier şi că ai o frunte de aramă, ⁵ ţi-am^(AI) vestit de mult aceste lucruri, ţi le-am spus mai înainte ca să se întâmple, ca să nu poţi să zici: ‘Idolul meu le-a făcut, chipul meu cioplit sau chipul meu turnat le-a poruncit!’ ⁶ Ai auzit toate aceste lucruri pe care le vezi acum! Şi nu vreţi să le mărturisiţi acum?… De acum, îţi vestesc lucruri noi, ascunse, necunoscute de tine. ⁷ Ele se fac în timpul de faţă şi nu fac parte din trecut; până în ziua de azi n-aveai nicio cunoştinţă despre ele, ca să nu poţi zice: ‘Iată că le ştiam’. ⁸ Nici nu le-ai auzit, nici nu le-ai ştiut şi nici nu-ţi era deschisă odinioară urechea la ele, căci ştiam că ai să fii necredincios şi că din^(AJ) naştere ai fost numit răzvrătit. ⁹ Din^(AK) pricina Numelui Meu, sunt îndelung^(AL) răbdător, pentru slava Mea Mă opresc faţă de tine, ca să nu te nimicesc. ¹⁰ Iată, te-am pus în cuptor^(AM), dar nu te-am găsit argint; te-am lămurit în cuptorul urgiei. ¹¹ Din^(AN) dragoste pentru Mine, din dragoste pentru Mine vreau să lucrez! Căci cum^(AO) ar putea fi hulit Numele Meu? Nu^(AP) voi da altuia slava Mea. ¹² Ascultă-Mă, Iacove! Şi tu, Israele, pe care te-am chemat! Eu, Eu^(AQ) sunt Cel dintâi şi tot Eu sunt şi Cel^(AR) din urmă. ¹³ Mâna^(AS) Mea a întemeiat pământul şi dreapta Mea a întins cerurile: cum le-am^(AT) chemat, s-au şi înfăţişat îndată. ¹⁴ Strângeţi-vă^(AU) cu toţii şi ascultaţi! Cine dintre ei a vestit aceste lucruri? Acela pe care-l iubeşte Domnul^(AV) va împlini voia^(AW) Lui împotriva Babilonului şi braţul lui va apăsa asupra haldeenilor. ¹⁵ Eu am vorbit şi Eu^(AX) l-am şi chemat; Eu l-am adus şi lucrarea lui va izbuti. ¹⁶ Apropiaţi-vă de Mine şi ascultaţi! De la început, n-am^(AY) vorbit în ascuns, de la obârşia acestor lucruri am fost de faţă. Şi acum, Domnul^(AZ) Dumnezeu m-a trimis cu Duhul Său.” ¹⁷ Aşa vorbeşte Domnul^(BA), Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel: „Eu, Domnul, Dumnezeul tău, te învăţ ce este de folos şi te călăuzesc^(BB) pe calea pe care trebuie să mergi! ¹⁸ O^(BC), de ai fi luat aminte la poruncile Mele, atunci^(BD) pacea ta ar fi fost ca un râu şi fericirea ta, ca valurile mării! ¹⁹ Sămânţa^(BE) ta ar fi fost ca nisipul şi roadele pântecelui tău ca boabele de nisip; numele tău n-ar fi fost şters şi nimicit înaintea Mea. ²⁰ Ieşiţi^(BF) din Babilon, fugiţi din mijlocul haldeenilor! Vestiţi, trâmbiţaţi cu glas de veselie, daţi de ştire până la capătul pământului, spuneţi: ‘Domnul a răscumpărat^(BG) pe robul Său Iacov! ²¹ Şi nu vor suferi de sete^(BH) în pustiurile în care-i va duce, ci va face^(BI) să curgă pentru ei apă din stâncă, va despica stânca şi va curge apa.’ ²² Cei răi n-au pace^(BJ)”, zice Domnul.

Lumina neamurilor

49 „Ascultaţi-Mă^(BK), ostroave! Luaţi aminte, popoare depărtate! Domnul^(BL) M-a chemat din sânul mamei şi M-a numit de la ieşirea din pântecele mamei. ² Mi-a făcut gura^(BM) ca o sabie ascuţită, M-a acoperit cu^(BN) umbra mâinii Lui şi M-a făcut o^(BO) săgeată ascuţită, M-a ascuns în tolba Lui cu săgeţi ³ şi Mi-a zis: ‘Israele, Tu eşti Robul^(BP) Meu în care^(BQ) Mă voi slăvi’. ⁴ Şi^(BR) Eu Mă gândeam: ‘Degeaba am muncit, în zadar şi fără folos Mi-am istovit puterea’. Dar dreptul Meu este la Domnul, şi răsplata Mea la Dumnezeul Meu. ⁵ Şi, acum, Domnul vorbeşte, El, care^(BS) M-a întocmit din pântecele mamei ca să fiu Robul Lui, ca să aduc înapoi la El pe Iacov şi pe Israel, care este încă^(BT) împrăştiat; căci Eu sunt preţuit înaintea Domnului, şi Dumnezeul Meu este tăria Mea. ⁶ El zice: ‘Este prea puţin lucru să fii Robul Meu ca să ridici seminţiile lui Iacov şi să aduci înapoi rămăşiţele lui Israel. De aceea, te pun să fii Lumina^(BU) neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului’. ⁷ Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul, Sfântul lui Israel, către^(BV) Cel dispreţuit şi urât de popor, către Robul celor puternici: ‘Împăraţii^(BW) vor vedea lucrul acesta şi se vor scula, şi voievozii se vor arunca la pământ şi se vor închina din pricina Domnului, care este credincios, din pricina Sfântului lui Israel, care Te-a ales’.”

Aşezarea din nou a lui Israel

⁸ Aşa vorbeşte mai departe Domnul: „La^(BX) vremea îndurării Te voi asculta şi în ziua mântuirii Te voi ajuta; Te voi păzi şi Te voi pune^(BY) să faci legământ cu poporul, să ridici ţara şi să împarţi moştenirile pustiite; ⁹ să spui prinşilor^(BZ) de război: ‘Ieşiţi!’ şi celor ce sunt în întuneric: ‘Arătaţi-vă!’ Ei vor paşte pe drumuri şi vor găsi locuri de păşune pe toate coastele. ¹⁰ Nu le va fi foame^(CA), nici nu le va fi sete; nu-i^(CB) va bate arşiţa, nici soarele, căci Cel ce are milă de ei îi va călăuzi^(CC) şi-i va duce la izvoare de ape. ¹¹ Voi^(CD) preface toţi munţii Mei în drumuri şi drumurile Mele vor fi bine croite. ¹² Iată-i^(CE) că vin de departe, unii de la miazănoapte şi de la apus, iar alţii din ţara Sinim. ¹³ Bucuraţi-vă^(CF), ceruri! Veseleşte-te, pământule! Izbucniţi în strigăte de bucurie, munţilor! Căci Domnul mângâie pe poporul Său şi are milă de nenorociţii Lui. ¹⁴ Sionul zicea^(CG): ‘M-a părăsit Domnul şi m-a uitat Domnul!’ ¹⁵ Poate^(CH) o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar^(CI) chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu niciun chip. ¹⁶ Iată că te-am săpat pe^(CJ) mâinile Mele şi zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei! ¹⁷ Fiii tăi aleargă, dar^(CK) cei ce te dărâmaseră şi te pustiiseră vor ieşi din mijlocul tău. ¹⁸ Ridică-ţi^(CL) ochii de jur împrejur şi priveşte: toţi aceştia se strâng, vin la tine. Pe viaţa Mea, zice Domnul, că te vei îmbrăca cu toţi aceştia ca^(CM) şi cu o podoabă şi te vei încinge cu ei ca o mireasă. ¹⁹ Căci locurile tale pustiite şi pustii, ţara ta nimicită, vor^(CN) fi strâmte pentru locuitorii tăi, şi cei ce voiau să te mănânce se vor depărta. ²⁰ Fiii^(CO) aceştia, de care ai fost lipsit^(CP), vor spune mereu la urechile tale: ‘Locul este prea strâmt pentru mine; fă-mi loc, ca să pot să mă aşez’. ²¹ Şi vei zice în inima ta: ‘Cine mi i-a născut? Căci eram fără copii şi stearpă; eram roabă, izgonită. Cine i-a crescut? Rămăsesem singură. Unde erau aceştia?’ ” ²² De aceea, aşa^(CQ) vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Iată, voi face neamurilor semn cu mâna şi-Mi voi înălţa steagul spre popoare; ele vor aduce înapoi pe fiii tăi în braţele lor şi vor duce pe fiicele tale pe umeri. ²³ Te vor hrăni împăraţi^(CR) şi împărătesele lor te vor alăpta. Se vor închina cu faţa la pământ înaintea ta şi vor linge^(CS) ţărâna de pe picioarele tale, ca să ştii că Eu sunt Domnul şi că^(CT) cei ce nădăjduiesc în Mine nu vor fi daţi de ruşine.” – ²⁴ „Se poate^(CU) lua prada celui puternic? Şi poate să scape cel prins din prinsoare?” – ²⁵ „Da, zice Domnul, prada celui puternic îi va fi luată şi cel prins de asupritor va scăpa, căci Eu voi lupta împotriva vrăjmaşilor tăi şi voi scăpa pe fiii tăi. ²⁶ Eu voi da^(CV) asupritorilor tăi să-şi mănânce carnea şi se vor îmbăta ca de must de însuşi sângele^(CW) lor. Şi va^(CX) şti orice făptură, că Eu sunt Domnul, Mântuitorul tău, Răscumpărătorul tău, Puternicul lui Iacov.”

4 Încolo, fraţilor, fiindcă aţi^(A) învăţat de la noi cum să vă purtaţi şi să fiţi plăcuţi^(B) lui Dumnezeu, şi aşa şi faceţi, vă rugăm şi vă îndemnăm în Numele Domnului Isus să sporiţi tot mai mult în privinţa^(C) aceasta. ² Ştiţi, în adevăr, ce învăţături v-am dat prin Domnul Isus. ³ Voia^(D) lui Dumnezeu este sfinţirea^(E) voastră: să vă feriţi de curvie^(F); ⁴ fiecare din voi să ştie^(G) să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi cinste, ⁵ nu^(H) în aprinderea poftei, ca^(I) neamurile, care^(J) nu cunosc pe Dumnezeu. ⁶ Nimeni^(K) să nu fie cu vicleşug şi cu nedreptate în treburi faţă de fratele său, pentru că Domnul pedepseşte^(L) toate aceste lucruri, după cum v-am spus şi v-am adeverit. ⁷ Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci^(M) la sfinţire. ⁸ De aceea^(N), cine nesocoteşte aceste învăţături nesocoteşte nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care^(O) v-a dat şi Duhul Său cel Sfânt. ⁹ Cât despre dragostea frăţească, n-aveţi^(P) nevoie să vă scriem, căci voi singuri^(Q) aţi fost învăţaţi de Dumnezeu să^(R) vă iubiţi unii pe alţii, ¹⁰ şi^(S) iubiţi în adevăr pe toţi fraţii care sunt în toată Macedonia. Dar vă îndemnăm, fraţilor, să^(T) sporiţi tot mai mult în ea. ¹¹ Să căutaţi să trăiţi liniştiţi, să^(U) vă vedeţi de treburi şi să^(V) lucraţi cu mâinile voastre, cum v-am sfătuit. ¹² Şi astfel^(W), să vă purtaţi cuviincios cu cei de afară şi să n-aveţi trebuinţă de nimeni. ¹³ Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca^(X) să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care^(Y) n-au nădejde. ¹⁴ Căci dacă^(Z) credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe^(AA) cei ce au adormit în El. ¹⁵ Iată, în adevăr, ce vă spunem prin^(AB) Cuvântul Domnului: noi cei^(AC) vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. ¹⁶ Căci Însuşi Domnul^(AD), cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa^(AE) lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer şi întâi vor învia cei morţi^(AF) în Hristos. ¹⁷ Apoi^(AG), noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în^(AH) nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom^(AI) fi totdeauna cu Domnul. ¹⁸ Mângâiaţi-vă dar^(AJ) unii pe alţii cu aceste cuvinte.