Old/New Testament

Vasul olarului şi nepocăinţa poporului

18 Cuvântul vorbit de Ieremia din partea Domnului şi care sună astfel: ² „Scoală-te şi pogoară-te în casa olarului; acolo te voi face să auzi cuvintele Mele!” ³ Când m-am pogorât în casa olarului, iată că el lucra pe roată. ⁴ Vasul pe care-l făcea n-a izbutit – cum se întâmplă cu lutul în mâna olarului. Atunci, el a făcut un alt vas, cum i-a plăcut lui să-l facă. ⁵ Şi Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ⁶ „Nu pot Eu să fac cu voi ca olarul acesta casă^(A) a lui Israel?” zice Domnul. „Iată, cum^(B) este lutul în mâna olarului, aşa sunteţi voi în mâna Mea, casă a lui Israel! ⁷ Deodată zic despre un neam, despre o împărăţie, că-l voi smulge^(C), că-l voi surpa şi că-l voi nimici, ⁸ dar, dacă neamul acesta^(D) despre care am vorbit astfel se întoarce de la răutatea lui, atunci şi Mie Îmi pare rău^(E) de răul pe care Îmi pusesem în gând să i-l fac. ⁹ Tot aşa însă, deodată zic despre un neam, sau despre o împărăţie, că-l voi zidi sau că-l voi sădi. ¹⁰ Dar, dacă neamul acesta face ce este rău înaintea Mea şi n-ascultă glasul Meu, atunci Îmi pare rău şi de binele pe care aveam de gând să i-l fac. ¹¹ De aceea, vorbeşte acum oamenilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului şi zi: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Iată, pregătesc o nenorocire împotriva voastră şi fac un plan împotriva voastră. De aceea, întoarceţi-vă^(F) fiecare de la calea voastră cea rea, îndreptaţi-vă umbletele şi faptele!»’ ¹² Dar ei zic: ‘Degeaba^(G)! Căci noi ne vom urma gândurile noastre şi vom lucra fiecare după pornirile inimii noastre rele!’ ” ¹³ De aceea, aşa vorbeşte Domnul: „Întrebaţi^(H) pe neamuri! Cine a auzit vreodată asemenea lucruri? Fecioara lui Israel a făcut grozave^(I) blestemăţii. ¹⁴ Părăseşte zăpada Libanului stânca ogoarelor? Sau se văd secând apele care vin de departe proaspete şi curgătoare? ¹⁵ Totuşi poporul Meu M-a uitat^(J) şi aduce tămâie idolilor^(K); s-a abătut din căile lui, a părăsit vechile cărări^(L) şi a apucat pe cărări şi drumuri nebătute, ¹⁶ făcând astfel din ţara lor o pustietate^(M), o veşnică batjocură^(N); toţi cei ce trec prin ea sunt uimiţi şi dau din cap. ¹⁷ Ca^(O) vântul de la răsărit îi voi risipi^(P) înaintea vrăjmaşului, iar în ziua necazului lor, le voi întoarce^(Q) spatele şi nu Mă voi uita la ei!” ¹⁸ Atunci ei au zis: „Veniţi^(R) să urzim rele împotriva lui Ieremia! Căci^(S) doar nu va pieri Legea din lipsă de preoţi, nici sfatul din lipsă de înţelepţi, nici cuvântul din lipsă de proroci. Haidem să-l ucidem cu vorba şi să nu luăm seama la toate vorbirile lui!” ¹⁹ Ascultă-mă, Doamne, şi auzi glasul potrivnicilor mei! ²⁰ Cu rău^(T) se răsplăteşte binele? Căci au săpat^(U) o groapă ca să-mi ia viaţa. Adu-Ţi aminte că am stat înaintea Ta ca să vorbesc bine pentru ei şi să abat mânia Ta de la ei. ²¹ De aceea, dă^(V) pe copiii lor pradă foametei şi doboară-i cu sabia! Nevestele lor să fie lipsite de copii şi să rămână văduve, şi bărbaţii lor să fie luaţi de ciumă; tinerii lor să fie ucişi de sabie în luptă! ²² Să se audă strigăte ieşind din casele lor când cetele aduse de Tine vor cădea deodată peste ei! Căci au săpat^(W) o groapă ca să mă prindă şi mi-au întins laţuri sub picioare. ²³ Dar Tu, Doamne, cunoşti toate uneltirile lor făcute ca să mă omoare. Nu le ierta^(X) nelegiuirea şi nu le şterge păcatul dinaintea Ta, ci să fie doborâţi în Faţa Ta! Lucrează împotriva lor la vremea mâniei Tale!

Vasul zdrobit şi dărâmarea Ierusalimului

19 Aşa a vorbit Domnul: „Du-te de cumpără de la un olar un vas de pământ şi ia cu tine pe câţiva din bătrânii poporului şi din bătrânii preoţilor. ² Du-te în valea^(Y) Ben-Hinom, care este la intrarea porţii olăriei, şi acolo să vesteşti cuvintele pe care ţi le voi spune. ³ Să spui^(Z): ‘Ascultaţi Cuvântul Domnului, împăraţi ai lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului!

Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi aduce peste locul acesta o nenorocire care va face să ţiuie urechile^(AA) oricui va auzi vorbindu-se de ea. ⁴ Pentru că M-au părăsit^(AB), au spurcat locul acesta, au adus în el tămâie altor dumnezei pe care nu-i cunoşteau nici ei, nici părinţii lor, nici împăraţii lui Iuda şi au umplut locul acesta cu sânge^(AC) nevinovat. ⁵ Au zidit^(AD) şi înălţimi lui Baal, ca să ardă pe copiii lor în foc ca arderi-de-tot lui Baal – lucru pe care nici nu-l poruncisem^(AE), nici nu-l rânduisem şi nici nu-Mi trecuse prin minte. ⁶ De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, când locul acesta nu se va mai numi Tofet, nici^(AF) Valea Ben-Hinom, ci se va numi Valea Măcelului! ⁷ În locul acesta voi zădărnici sfatul lui Iuda şi al Ierusalimului, îi voi face^(AG) să cadă ucişi de sabie înaintea vrăjmaşilor lor şi de mâna celor ce vor să le ia viaţa. Trupurile lor moarte^(AH) le voi da hrană păsărilor cerului şi fiarelor pământului. ⁸ Voi face din cetatea aceasta o groază şi o batjocură^(AI); aşa că toţi cei ce vor trece pe lângă ea se vor îngrozi şi vor şuiera când vor vedea toate rănile ei. ⁹ Îi voi face să mănânce carnea^(AJ) fiilor şi fiicelor lor, aşa că îşi vor mânca unii carnea altora, în mijlocul necazului şi strâmtorării în care-i vor aduce vrăjmaşii lor şi cei ce vor să le ia viaţa».’ ¹⁰ Să spargi^(AK) apoi vasul sub ochii oamenilor care vor merge cu tine. ¹¹ Şi să le spui: ‘Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Tocmai aşa voi zdrobi^(AL) pe poporul acesta şi cetatea aceasta cum se sparge vasul unui olar, fără să poată fi făcut la loc. Şi morţii vor fi îngropaţi^(AM) în Tofet din lipsă de loc pentru îngropare. ¹² Aşa voi face locului acestuia, zice Domnul, şi locuitorilor lui şi voi face cetatea aceasta ca Tofetul. ¹³ Casele Ierusalimului şi casele împăraţilor lui Iuda vor fi necurate ca^(AN) Tofetul, toate casele pe acoperişul^(AO) cărora se aducea tămâie întregii oştiri a cerurilor şi se turnau jertfe de băutură^(AP) altor dumnezei!»’ ”

Închiderea lui Ieremia

¹⁴ Ieremia s-a întors din Tofet, unde-l trimisese Domnul să prorocească. Apoi a stat în curtea^(AQ) Casei Domnului şi a zis întregului popor: ¹⁵ „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Iată, voi aduce peste cetatea aceasta şi peste toate cetăţile care ţin de ea toate nenorocirile pe care i le-am vestit mai dinainte, pentru că şi-au înţepenit gâtul^(AR) ca să n-asculte cuvintele Mele’.”

3 Să ştii că în^(A) zilele din urmă vor fi vremuri grele. ² Căci oamenii vor fi iubitori de sine^(B), iubitori de bani^(C), lăudăroşi^(D), trufaşi^(E), hulitori^(F), neascultători de părinţi^(G), nemulţumitori, fără evlavie, ³ fără^(H) dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori^(I), neînfrânaţi^(J), neîmblânziţi, neiubitori de bine, ⁴ vânzători^(K), obraznici, îngâmfaţi; iubitori^(L) mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu, ⁵ având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea^(M). Depărtează-te de oamenii aceştia^(N). ⁶ Sunt^(O) printre ei unii care se vâră prin case şi momesc pe femeile uşuratice îngreuiate de păcate şi frământate de felurite pofte, ⁷ care învaţă întotdeauna şi nu pot ajunge^(P) niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului. ⁸ După cum^(Q) Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii^(R) aceştia se împotrivesc adevărului, ca unii care sunt stricaţi la minte şi osândiţi^(S) în ceea ce priveşte credinţa. ⁹ Dar nu vor mai înainta căci nebunia lor va fi arătată tuturor, cum^(T) a fost arătată şi a celor doi oameni. ¹⁰ Tu, însă^(U), ai urmărit de aproape învăţătura mea, purtarea mea, hotărârea mea, credinţa mea, îndelunga mea răbdare, dragostea mea, răbdarea mea, ¹¹ prigonirile şi suferinţele care au venit peste mine în^(V) Antiohia, în^(W) Iconia şi în^(X) Listra. Ştii ce prigoniri am răbdat, şi totuşi Domnul m-a izbăvit din^(Y) toate. ¹² De altfel, toţi^(Z) cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniţi. ¹³ Dar^(AA) oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii şi se vor amăgi şi pe ei înşişi. ¹⁴ Tu^(AB) să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat: ¹⁵ din pruncie cunoşti Sfintele^(AC) Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus. ¹⁶ Toată^(AD) Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos^(AE) ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, ¹⁷ pentru ca^(AF) omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic^(AG) pentru orice lucrare bună.