Old/New Testament

Împotriva Damascului

17 Prorocie^(A) împotriva Damascului:

„Iată, Damascul nu va mai fi o cetate, ci va ajunge un morman de dărâmături; ² cetăţile Aroerului sunt părăsite, sunt date spre păşune turmelor, care se culcă nestingherite^(B) acolo. ³ S-a isprăvit cu cetăţuia^(C) lui Efraim şi s-a sfârşit cu împărăţia Damascului, dar rămăşiţa Siriei va fi ca slava copiilor lui Israel – zice Domnul oştirilor. ⁴ În ziua aceea, slava lui Iacov va fi slăbită şi grăsimea^(D) cărnii lui va pieri. ⁵ Se va^(E) întâmpla ca atunci când strânge secerătorul grâul şi braţul lui taie spicele; da, ca la strânsul spicelor în valea Refaim; ⁶ vor^(F) mai rămâne doar câteva, ca la scuturatul măslinului: două, trei măsline pe vârful crengilor, patru sau cinci în ramurile cu roade”, zice Domnul, Dumnezeul lui Israel. ⁷ În ziua aceea, omul se va uita^(G) spre Făcătorul său şi ochii i se vor întoarce spre Sfântul lui Israel; ⁸ nu se va mai uita spre altare, care sunt lucrarea mâinilor lui, şi nu va mai privi la ce au făcut degetele lui, la idolii Astarteei şi la stâlpii închinaţi soarelui. ⁹ În ziua aceea, cetăţile lui întărite vor fi ca dărâmăturile din pădure şi de pe vârful muntelui, părăsite odinioară înaintea copiilor lui Israel: va fi o pustie! ¹⁰ Căci ai uitat pe Dumnezeul^(H) mântuirii tale şi nu ţi-ai adus aminte de Stânca scăpării tale. De aceea ţi-ai sădit răsaduri plăcute şi ai sădit butuci străini. ¹¹ Când i-ai sădit, i-ai înconjurat cu un gard şi, în curând, i-ai văzut înflorind. Dar culesul roadelor a fugit tocmai în clipa veseliei: şi durerea este fără leac. ¹² Vai, ce vuiet de popoare multe, care urlă cum^(I) urlă marea! Ce zarvă de neamuri, care mugesc cum mugesc nişte ape puternice. ¹³ Neamurile mugesc cum mugesc apele mari… Dar când le mustră^(J) Dumnezeu, ele fug departe, izgonite^(K) ca pleava de pe munţi, la suflarea vântului, ca ţărâna luată de vârtej. ¹⁴ Spre seară, vine o prăpădenie neaşteptată şi până dimineaţa nu mai sunt! Iată partea celor ce ne jupoaie şi soarta celor ce ne jefuiesc.

Asupra Etiopiei

18 Vai de tine, ţară^(L), în care răsună zăngănit de arme şi care eşti dincolo de râurile Etiopiei! ² Tu, care trimiţi soli pe mare, în corăbii de papură, care plutesc pe luciul apelor! Duceţi-vă, soli iuţi, la neamul^(M) acela tare şi puternic, la poporul acela înfricoşat de la începutul lui, neam puternic care zdrobeşte totul şi a cărui ţară este tăiată de râuri. ³ Voi, toţi locuitori ai lumii, şi voi, locuitori ai pământului, luaţi seama când^(N) se înalţă steagul pe munţi şi ascultaţi când sună trâmbiţa! ⁴ Căci aşa mi-a vorbit Domnul: „Eu privesc liniştit din locuinţa Mea pe căldura arzătoare a luminii soarelui şi pe aburul de rouă, în vipia secerişului. ⁵ Dar, înainte de seceriş, când cade floarea şi rodul se face aguridă, el taie îndată mlădiţele cu cosoare, ba taie chiar lăstarii şi-i aruncă…” ⁶ Şi asirienii vor fi lăsaţi astfel pradă păsărilor răpitoare din munţi şi fiarelor pământului; păsările de pradă vor petrece vara pe trupurile lor moarte, şi fiarele pământului vor ierna pe ele. ⁷ În vremea aceea, se vor aduce^(O) daruri de mâncare Domnului oştirilor, de poporul cel tare şi puternic, de poporul cel înfricoşat de la începutul lui, neam puternic, care zdrobeşte totul şi a cărui ţară este tăiată de râuri: vor fi aduse acolo unde locuieşte Numele Domnului oştirilor, pe Muntele Sionului.

Asupra Egiptului

19 Prorocie^(P) împotriva Egiptului: Iată, Domnul călăreşte^(Q) pe un nor repede şi vine în Egipt. Idolii^(R) Egiptului tremură înaintea Lui şi li se îndoaie inima egiptenilor în ei. ² „Voi înarma^(S) pe egipteni unii împotriva altora şi se vor bate frate cu frate, prieten cu prieten, cetate cu cetate, împărăţie cu împărăţie. ³ Duhul egiptenilor va pieri din ei şi le voi nimici sfatul; atunci vor întreba pe idoli şi pe vrăjitori, pe cei ce cheamă morţii şi pe ghicitori. ⁴ Voi da Egiptul în^(T) mâinile unui stăpân aspru şi un împărat fără milă va stăpâni peste ei, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor.” ⁵ Apele^(U) mării vor seca şi râul va seca şi se va usca, ⁶ râurile se vor împuţi, canalele^(V) Egiptului vor fi goale şi uscate, pipirigul şi trestiile se vor vesteji. ⁷ Livezile Nilului de la îmbucătura râului şi toate semănăturile din valea râului se vor usca, se vor preface în ţărână şi vor pieri. ⁸ Vor geme pescarii, se vor boci toţi cei ce aruncă undiţa în râu şi cei ce întind mreje pe ape vor fi nemângâiaţi. ⁹ Cei ce lucrează inul^(W) dărăcit şi cei ce ţes ţesături albe vor fi acoperiţi de ruşine, ¹⁰ stăpânitorii ţării vor fi întristaţi şi toţi simbriaşii vor fi cu inima amărâtă. ¹¹ În adevăr, voievozii Ţoanului^(X) au înnebunit, sfetnicii înţelepţi ai lui Faraon s-au prostit. „Cum îndrăzniţi voi să spuneţi lui Faraon: ‘Noi suntem fiii înţelepţilor, fiii străvechilor împăraţi? ¹² Unde^(Y) sunt înţelepţii tăi?’ Să-ţi facă descoperiri dumnezeieşti şi să spună ce a hotărât Domnul oştirilor împotriva Egiptului.” ¹³ Voievozii Ţoanului au înnebunit, voievozii^(Z) Nofului s-au înşelat, căpeteniile seminţiilor duc Egiptul în rătăcire: ¹⁴ Domnul a răspândit în mijlocul lui un^(AA) duh de ameţeală, ca să facă pe egipteni să se clatine în toate faptele lor, cum se clatină un om beat şi varsă, ¹⁵ şi Egiptul nu va avea pe nimeni care să poată face ceva, nici cap^(AB), nici coadă, nici ramură de finic, nici trestie! ¹⁶ În ziua aceea, Egiptul va fi^(AC) ca o femeie: va tremura şi se va teme, văzând mişcarea mâinii Domnului oştirilor, când^(AD) o va ridica împotriva lui. ¹⁷ Chiar şi ţara lui Iuda va fi o groază pentru Egipt: cum i se va vorbi de ea, se va îngrozi din pricina hotărârii luate împotriva lui de Domnul oştirilor.

Egiptul împreună cu Asur şi Israel

¹⁸ În vremea aceea, vor fi cinci cetăţi în ţara Egiptului, care vor vorbi^(AE) limba Canaanului şi vor jura pe Domnul oştirilor: una din ele se va numi cetatea nimicirii^[a]! ¹⁹ Tot în vremea aceea va^(AF) fi un altar pentru Domnul în ţara Egiptului şi la hotar va^(AG) fi un stâlp de aducere-aminte pentru Domnul. ²⁰ Acesta va fi pentru Domnul oştirilor un semn şi o mărturie în ţara Egiptului. Ei vor striga către Domnul din pricina asupritorilor, şi El le va trimite un mântuitor şi un apărător, care să-i izbăvească. ²¹ Atunci, Domnul Se va descoperi egiptenilor, şi egiptenii vor cunoaşte pe Domnul în ziua aceea. Vor^(AH) aduce jertfe şi daruri de mâncare, vor face juruinţe Domnului şi le vor împlini. ²² Astfel, Domnul va lovi pe egipteni, îi va lovi, dar îi va tămădui. Ei se vor întoarce la Domnul, care-i va asculta şi-i va vindeca. ²³ În aceeaşi vreme, va^(AI) fi un drum care va duce din Egipt în Asiria: asirienii se vor duce în Egipt şi egiptenii, în Asiria, şi egiptenii împreună cu asirienii vor sluji Domnului. ²⁴ Tot în vremea aceea, Israel va fi al treilea, unit cu Egiptul şi cu Asiria, ca o binecuvântare în mijlocul pământului. ²⁵ Domnul oştirilor îi va binecuvânta şi va zice: „Binecuvântat să fie Egiptul, poporul Meu şi Asiria, lucrarea^(AJ) mâinilor Mele, şi Israel, moştenirea Mea!”

¹⁷ De aceea^(A) nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi^(B) care^(C) este voia Domnului. ¹⁸ Nu^(D) vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh. ¹⁹ Vorbiţi între voi cu^(E) psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului. ²⁰ Mulţumiţi^(F) totdeauna lui Dumnezeu Tatăl pentru toate lucrurile în^(G) Numele Domnului nostru Isus Hristos. ²¹ Supuneţi-vă^(H) unii altora în frica lui Hristos. ²² Nevestelor^(I), fiţi supuse bărbaţilor voştri ca^(J) Domnului, ²³ căci bărbatul^(K) este capul nevestei, după cum şi Hristos^(L) este capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului. ²⁴ Şi, după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în^(M) toate lucrurile. ²⁵ Bărbaţilor^(N), iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a^(O) dat pe Sine pentru ea, ²⁶ ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin^(P) botezul cu apă prin Cuvânt^(Q), ²⁷ ca^(R) să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată^(S), fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci^(T) sfântă şi fără prihană. ²⁸ Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta se iubeşte pe sine însuşi. ²⁹ Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica; ³⁰ pentru că noi^(U) suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui. ³¹ „De aceea^(V) va lăsa omul pe tatăl său şi pe mamă-sa şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi^(W) vor fi un singur trup.” ³² Taina aceasta este mare (vorbesc despre Hristos şi despre Biserică). ³³ Încolo, fiecare din^(X) voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să^(Y) se teamă de bărbat.