Old/New Testament

20 Paşhur, fiul lui Imer^(A), preot şi priveghetor de căpetenie în Casa Domnului, a auzit pe Ieremia prorocind aceste lucruri. ² Şi Paşhur a lovit pe prorocul Ieremia şi l-a aruncat în temniţa cu butuci, care era la poarta de sus a lui Beniamin, în Casa Domnului. ³ Dar a doua zi, Paşhur a scos pe Ieremia din temniţă. Şi Ieremia i-a zis: „Domnul nu te mai numeşte Paşhur (Noroc din toate părţile), ci Magor-Misabib (Spaimă din toate părţile). ⁴ Căci aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată, te voi face de groază, pe tine şi pe toţi prietenii tăi; ei vor cădea ucişi de sabia vrăjmaşilor lor, şi ochii tăi vor vedea lucrul acesta. Voi da, de asemenea, pe tot Iuda în mâinile împăratului Babilonului, care-i va duce robi la Babilon şi-i va ucide cu sabia. ⁵ Toate bogăţiile cetăţii acesteia, tot rodul muncii ei, tot ce are ea mai scump şi toate vistieriile împăraţilor lui Iuda le voi da^(B) în mâinile vrăjmaşilor lor; aceştia le vor jefui, le vor lua şi le vor duce la Babilon. ⁶ Chiar şi tu, Paşhur, şi toţi cei ce locuiesc în casa ta veţi merge la Babilon în robie; acolo vei muri şi acolo vei fi îngropat, tu şi toţi prietenii tăi cărora le-ai prorocit^(C) minciuni’.”

Plângerile prorocului

⁷ M-ai înduplecat, Doamne, şi m-am lăsat înduplecat; ai^(D) fost mai tare decât mine şi m-ai biruit! În fiecare zi sunt o pricină de râs^(E), toată lumea îşi bate joc de mine. ⁸ Căci ori de câte ori vorbesc, trebuie să^(F) strig: „Silnicie şi apăsare!” Aşa încât Cuvântul Domnului îmi aduce numai ocară şi batjocură toată ziua. ⁹ Dacă zic: „Nu voi mai pomeni de El şi nu voi mai vorbi în Numele Lui!” iată că în inima mea este ca un foc^(G) mistuitor, închis în oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu^(H) pot. ¹⁰ Căci aud^(I) vorbele rele ale multora, spaima care domneşte împrejur. „Învinuiţi-l”, strigă ei. „Haidem să-l învinuim!” Toţi cei ce trăiau în pace^(J) cu mine pândesc să vadă dacă mă clatin şi zic: „Poate că se va lăsa prins, vom pune mâna pe el şi ne vom răzbuna pe el!” ¹¹ Dar Domnul^(K) este cu mine ca un viteaz puternic, de aceea prigonitorii mei se vor poticni şi nu vor^(L) birui. Se vor umple de ruşine că n-au lucrat cu chibzuinţă; de o veşnică ruşine^(M), care nu se va uita! ¹² Şi acum, Doamne, Dumnezeul oştirilor, care încerci pe cel^(N) neprihănit, care pătrunzi rărunchii şi inimile, fă-mă^(O) să văd răzbunarea Ta împotriva lor! Căci Ţie îmi încredinţez pricina. ¹³ Cântaţi Domnului, lăudaţi pe Domnul! Căci El izbăveşte^(P) sufletul celui nenorocit din mâna celor răi. ¹⁴ Blestemată^(Q) să fie ziua când m-am născut! Ziua în care m-a născut mama să nu fie binecuvântată! ¹⁵ Blestemat să fie omul care a adus vestea aceasta tatălui meu: „Ţi s-a născut un copil de parte bărbătească”, şi l-a umplut de bucurie cu ea! ¹⁶ Omul acela să ajungă precum cetăţile pe care le-a nimicit^(R) Domnul fără milă! Să audă gemete dimineaţa^(S) şi strigăte de război la amiază! ¹⁷ De ce n-am fost^(T) omorât în pântecele mamei, ca să-mi fi fost ea mormântul meu! De ce n-a rămas ea veşnic însărcinată cu mine? ¹⁸ Pentru ce am ieşit^(U) din pântecele mamei ca să văd^(V) numai suferinţă şi durere şi să-mi isprăvesc zilele în ruşine?

Prorocie despre luarea Ierusalimului

21 Cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului, când i-a trimis împăratul Zedechia pe Paşhur^(W), fiul lui Malchia, şi pe Ţefania^(X), fiul lui Maaseia, preotul, ca să-i zică: ² „Întreabă pe Domnul^(Y) pentru noi, căci Nebucadneţar, împăratul Babilonului, este în război cu noi! Poate că Domnul va face pentru noi vreuna din minunile Lui, ca să-l depărteze de la noi.” ³ Ieremia le-a răspuns: „Să spuneţi lui Zedechia: ⁴ Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Iată, voi întoarce armele de război care sunt în mâinile voastre şi cu care vă luptaţi în afară de ziduri, împotriva împăratului Babilonului şi împotriva haldeenilor care vă împresoară şi le voi strânge^(Z) în mijlocul cetăţii acesteia. ⁵ Apoi Eu Însumi voi lupta împotriva voastră, cu mâna întinsă^(AA) şi cu braţ tare, cu mânie, urgie şi mare supărare. ⁶ Voi lovi pe locuitorii cetăţii acesteia, atât oameni, cât şi dobitoace, şi vor muri de o ciumă grozavă. ⁷ După aceea, zice Domnul, voi^(AB) da pe Zedechia, împăratul lui Iuda, pe slujitorii lui, pe popor şi pe cei ce vor scăpa în cetatea aceasta de ciumă, de sabie şi de foamete, îi voi da în mâinile lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, în mâinile vrăjmaşilor lor, în mâinile celor ce vor să le ia viaţa, şi Nebucadneţar îi va trece prin ascuţişul sabiei, nu-i va cruţa^(AC), nu va avea nicio milă de ei şi nu se va îndura de ei.’ ⁸ Iar poporului acestuia să-i spui: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Iată că vă pun^(AD) înainte calea vieţii şi calea morţii. ⁹ Cine va^(AE) rămâne în cetatea aceasta va muri ucis de sabie, de foamete sau de ciumă, dar cine va ieşi să se ducă la haldeenii care vă împresoară va scăpa cu viaţă, care va fi singura^(AF) lui pradă. ¹⁰ Căci Eu Îmi îndrept privirile^(AG) împotriva cetăţii acesteia că să-i fac rău, nu bine, zice Domnul; ea va fi dată în mâinile^(AH) împăratului Babilonului, care o va arde^(AI) cu foc».’ ¹¹ Şi să spui casei împăratului lui Iuda: ‘Ascultaţi Cuvântul Domnului, ¹² casă a lui David! Aşa vorbeşte Domnul: «Faceţi dreptate^(AJ) dis-de-dimineaţă^(AK) şi scoateţi pe cel asuprit din mâinile asupritorului, ca să nu izbucnească mânia Mea ca un foc şi să se aprindă, fără să se poată stinge, din pricina răutăţii faptelor voastre! ¹³ Iată, am necaz pe^(AL) tine, cetate aşezată în vale, pe stânca din câmpie», zice Domnul, pe voi care ziceţi: «Cine^(AM) se va pogorî împotriva noastră? Cine va intra în locuinţele noastre?». ¹⁴ Vă voi pedepsi după rodul^(AN) faptelor voastre, zice Domnul; voi pune foc pădurii voastre şi va mânca toate^(AO) împrejurimile’.”

4 Te rog fierbinte^(A), înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus, care^(B) are să judece viii şi morţii, şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa: ² propovăduieşte Cuvântul, stăruie asupra lui la timp şi ne la timp, mustră^(C), ceartă, îndeamnă^(D) cu toată blândeţea şi învăţătura. ³ Căci^(E) va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura^(F) sănătoasă, ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după^(G) poftele lor. ⁴ Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor îndrepta^(H) spre istorisiri închipuite. ⁵ Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă^(I) suferinţele, fă lucrul unui evanghelist^(J) şi împlineşte-ţi bine slujba. ⁶ Căci eu^(K) sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură şi clipa plecării^(L) mele este aproape. ⁷ M-am luptat^(M) lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. ⁸ De acum mă aşteaptă cununa^(N) neprihănirii, pe care mi-o va da în^(O) „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui. ⁹ Caută de vino curând la mine. ¹⁰ Căci^(P) Dima, din dragoste^(Q) pentru lumea de acum, m-a părăsit şi a plecat la Tesalonic. Crescens s-a dus în Galatia, Tit, în Dalmatia. ¹¹ Numai^(R) Luca^(S) este cu mine. Ia pe Marcu^(T) şi adu-l cu tine, căci el îmi este de folos pentru slujbă. ¹² Pe Tihic^(U) l-am trimis la Efes. ¹³ Când vei veni, adu-mi mantaua, pe care am lăsat-o în Troa la Carp şi cărţile, mai ales pe cele de piele. ¹⁴ Alexandru^(V), căldărarul, mi-a făcut mult rău. Domnul îi va răsplăti^(W) după faptele lui. ¹⁵ Păzeşte-te şi tu de el, pentru că este cu totul împotriva cuvintelor noastre. ¹⁶ La întâiul meu răspuns de apărare, nimeni n-a fost cu mine, ci^(X) toţi m-au părăsit. Să^(Y) nu li se ţină în socoteală lucrul acesta! ¹⁷ Însă^(Z) Domnul a stat lângă mine şi m-a întărit, pentru ca^(AA) propovăduirea să fie vestită pe deplin prin mine şi s-o audă toate neamurile. Şi am fost izbăvit din^(AB) gura leului. ¹⁸ Domnul^(AC) mă va izbăvi de orice lucru rău şi mă va mântui, ca să intru în Împărăţia Lui^(AD) cerească. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin. ¹⁹ Spune sănătate Priscilei^(AE) şi lui Aquila şi casei^(AF) lui Onisifor. ²⁰ Erast^(AG) a rămas în Corint, iar pe Trofim^(AH) l-am lăsat bolnav în Milet. ²¹ Caută^(AI) de vino înainte de iarnă. Eubul şi Pudens, Linus, Claudia şi toţi fraţii îţi trimit sănătate. ²² Domnul^(AJ) Isus Hristos să fie cu duhul tău! Harul să fie cu voi! Amin.