Old/New Testament

Venirea mântuirii

62 „De dragostea Sionului nu voi tăcea, de dragostea Ierusalimului nu voi înceta, până nu se va arăta mântuirea lui, lumina soarelui şi izbăvirea lui, ca o făclie care s-aprinde. ² Atunci neamurile vor vedea^(A) mântuirea ta şi toţi împăraţii, slava ta şi-ţi^(B) vor pune un nume nou, pe care-l va hotărî gura Domnului. ³ Vei fi o cunună^(C) strălucitoare în mâna Domnului, o legătură împărătească în mâna Dumnezeului tău. ⁴ Nu^(D) te vor mai numi Părăsită^(E)(F), şi nu-ţi vor mai numi pământul un pustiu^(G), ci te vor numi: Plăcerea Mea este în ea şi ţara ta o vor numi Beula: Măritată, căci Domnul Îşi pune plăcerea în tine şi ţara ta se va mărita iarăşi. ⁵ Cum se uneşte un tânăr cu o fecioară, aşa se vor uni fiii tăi cu tine şi, cum se bucură mirele de mireasa lui, aşa^(H) se va bucura Dumnezeul tău de tine.” ⁶ „Pe zidurile tale, Ierusalime, am^(I) pus nişte străjeri, care nu vor tăcea niciodată, nici zi, nici noapte! Voi, care aduceţi aminte Domnului de el, nu vă odihniţi deloc! ⁷ Şi nu-I daţi răgaz, până nu va aşeza din nou Ierusalimul şi-l va face o^(J) laudă pe pământ. ⁸ Domnul a jurat pe dreapta Lui şi pe braţul Lui cel puternic, zicând: ‘Nu voi mai da^(K) grâul tău hrană vrăjmaşilor tăi şi fiii străinului nu vor mai bea vinul tău, pentru care tu te-ai ostenit. ⁹ Ci cei ce vor strânge grâul, aceia îl vor mânca şi vor lăuda pe Domnul şi cei ce vor face vinul, aceia îl vor bea în^(L) curţile Locaşului Meu celui sfânt.’ ¹⁰ Treceţi, treceţi pe porţi! Pregătiţi^(M) o cale poporului! Croiţi, croiţi drum, daţi pietrele la o parte! Ridicaţi un steag peste popoare! ¹¹ Iată ce vesteşte Domnul până la marginile pământului: ‘Spuneţi^(N) fiicei Sionului: «Iată^(O), Mântuitorul tău vine; iată, plata este cu El şi răsplătirile merg înaintea Lui».’ ¹² Ei vor fi numiţi Popor sfânt, Răscumpăraţi ai Domnului. Iar pe tine te vor numi Cetate căutată şi nepărăsită.”

O zi de răzbunare

63 „Cine este acesta care vine din Edom, din Boţra, în haine roşii, în haine strălucitoare, şi calcă mândru, în plinătatea puterii Lui?” – „Eu sunt Cel care am făgăduit mântuirea, şi am putere să izbăvesc!” – ² „Dar pentru ce Îţi sunt hainele roşii^(P) şi veşmintele Tale ca veşmintele celui ce calcă în teasc?” – ³ „Eu singur^(Q) am călcat în teasc şi niciun om dintre popoare nu era cu Mine; i-am călcat astfel în mânia Mea şi i-am zdrobit în urgia Mea; aşa că sângele lor a ţâşnit pe veşmintele Mele şi Mi-am mânjit toate hainele Mele cu el. ⁴ Căci în inima Mea era o zi de răzbunare^(R) şi venise anul celor răscumpăraţi ai Mei. ⁵ Mă uitam împrejur^(S), şi nu era nimeni^(T) să M-ajute şi Mă îngrozeam, dar nu era cine să Mă sprijine; atunci braţul^(U) Meu Mi-a fost într-ajutor şi urgia mea M-a sprijinit! ⁶ Am călcat astfel în picioare popoare în mânia Mea, le-am^(V) îmbătat în urgia Mea şi le-am vărsat sângele pe pământ.”

Rugăciunea poporului

⁷ Voi vesti îndurările Domnului, faptele Lui minunate, după tot ce a făcut Domnul pentru noi! Voi spune marea Lui bunătate faţă de casa lui Israel, căci i-a făcut după îndurările şi bogăţia dragostei Lui. ⁸ El a zis: „Negreşit, ei sunt poporul Meu, nişte copii care nu vor fi necredincioşi!” Şi astfel El s-a făcut Mântuitorul lor. ⁹ În toate necazurile^(W) lor n-au fost fără ajutor şi Îngerul^(X) care este înaintea Feţei Lui i-a mântuit; El Însuşi i-a răscumpărat, în dragostea^(Y) şi îndurarea Lui, şi necurmat i-a sprijinit^(Z) şi i-a purtat în zilele din vechime. ¹⁰ Dar ei au fost neascultători^(AA) şi au întristat^(AB) pe Duhul Lui cel sfânt, iar El li S-a făcut^(AC) vrăjmaş şi a luptat împotriva lor. ¹¹ Atunci poporul Său şi-a adus aminte de zilele străvechi ale lui Moise şi a zis: „Unde este Acela care i-a scos din mare^(AD), cu păstorul turmei Sale? Unde este Acela care punea^(AE) în mijlocul lor Duhul Lui cel sfânt; ¹² care povăţuia dreapta lui Moise, cu braţul Său cel^(AF) slăvit; care despica^(AG) apele înaintea lor, ca să-Şi facă un Nume veşnic; ¹³ care îi călăuzea^(AH) prin valuri, ca un cal pe loc neted, fără ca ei să se poticnească?” ¹⁴ „Ca fiara, care se pogoară în vale, aşa i-a dus Duhul Domnului la odihnă. Aşa ai povăţuit Tu pe poporul Tău, ca^(AI) să-Ţi faci un Nume plin de slavă!” ¹⁵ „Priveşte^(AJ) din cer şi vezi, din locuinţa^(AK) Ta cea sfântă şi slăvită: Unde sunt râvna şi puterea Ta? Fiorul inimii Tale^(AL) şi îndurările Tale nu se mai arată faţă de mine! ¹⁶ Totuşi^(AM) Tu eşti Tatăl nostru! Căci Avraam nu^(AN) ne cunoaşte, şi Israel nu ştie cine suntem, dar Tu, Doamne, eşti Tatăl nostru, Tu din veşnicie Te numeşti Mântuitorul nostru. ¹⁷ Pentru ce, Doamne, ne laşi^(AO) să rătăcim de la căile Tale şi ne împietreşti^(AP) inima ca să nu ne temem de Tine? Întoarce-Te^(AQ), din dragoste pentru robii Tăi, pentru seminţiile moştenirii Tale! ¹⁸ Poporul Tău cel^(AR) sfânt n-a stăpânit ţara decât puţină vreme; vrăjmaşii noştri^(AS) au călcat în picioare Locaşul Tău cel Sfânt. ¹⁹ Am ajuns ca un popor pe care niciodată nu l-ai cârmuit Tu şi peste care niciodată nu s-a chemat Numele Tău…”

64 „O, de ai despica^(AT) cerurile şi Te-ai pogorî, s-ar topi munţii^(AU) înaintea Ta, ² ca de un foc care aprinde vreascurile, ca de un foc care face apa să dea în clocot! Ţi-ar cunoaşte atunci vrăjmaşii Numele şi ar tremura neamurile înaintea Ta! ³ Când ai făcut^(AV) minuni la care nu ne aşteptam, Te-ai pogorât, şi munţii s-au zguduit înaintea Ta, ⁴ cum niciodată^(AW) nu s-a pomenit, nici nu s-a auzit vorbindu-se şi cum nici n-a văzut vreodată ochiul aşa ceva: anume ca un alt dumnezeu, afară de Tine, să fi făcut asemenea lucruri pentru cei ce se încred în El. ⁵ Tu ieşi înaintea celor ce împlinesc cu bucurie dreptatea^(AX), celor ce umblă în căile Tale şi îşi aduc aminte^(AY) de Tine. Dar Te-ai mâniat pentru că am^(AZ) păcătuit. Vom suferi noi veşnic sau putem fi mântuiţi? ⁶ Toţi am ajuns ca nişte necuraţi şi toate faptele noastre bune^(BA) sunt ca o haină mânjită. Toţi suntem ofiliţi^(BB) ca o frunză şi nelegiuirile noastre ne iau ca vântul. ⁷ Nu este nimeni^(BC) care să cheme Numele Tău sau care să se trezească şi să se alipească de Tine, de aceea ne-ai ascuns Faţa Ta şi ne laşi să pierim din pricina nelegiuirilor noastre. ⁸ Dar^(BD), Doamne, Tu eşti Tatăl nostru; noi suntem lutul şi Tu, olarul^(BE) care ne-ai întocmit: suntem cu toţii lucrarea^(BF) mâinilor Tale. ⁹ Nu Te mânia^(BG) prea mult, Doamne, şi nu-Ţi aduce aminte în veci de nelegiuire! Priveşte dar spre noi, căci toţi suntem^(BH) poporul Tău. ¹⁰ Cetăţile Tale cele sfinte sunt pustii; Sionul este pustiu, Ierusalimul^(BI), o pustietate! ¹¹ Casa noastră^(BJ) cea sfântă şi slăvită, în care părinţii noştri cântau laudele Tale, a ajuns pradă flăcărilor şi tot ce aveam mai scump^(BK) a fost pustiit. ¹² După toate acestea, Te vei opri^(BL) Tu, Doamne? Vei tăcea^(BM) Tu oare şi ne vei întrista nespus de mult?”

1 Pavel, apostol al lui Isus Hristos prin^(A) porunca lui^(B) Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi a Domnului Isus Hristos, nădejdea^(C) noastră, ² către Timotei^(D), adevăratul^(E) meu copil în credinţă: Har^(F), îndurare şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Hristos Isus, Domnul nostru! ³ După cum te-am rugat, la plecarea^(G) mea în Macedonia, să rămâi în Efes ca^(H) să porunceşti unora să nu înveţe pe alţii altă învăţătură ⁴ şi să nu^(I) se ţină de basme şi de înşirări de neamuri fără sfârşit, care dau^(J) naştere mai mult la certuri de vorbe decât fac să înainteze lucrul lui Dumnezeu prin credinţă, aşa fac şi acum. ⁵ Ţinta^(K) poruncii este dragostea, care^(L) vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun şi dintr-o credinţă neprefăcută. ⁶ Unii, fiindcă s-au depărtat de aceste lucruri, au rătăcit şi s-au apucat de flecării^(M). ⁷ Ei vor să fie învăţători ai Legii şi nu ştiu nici măcar ce spun^(N), nici ce urmăresc. ⁸ Noi ştim că Legea^(O) este bună dacă cineva o întrebuinţează bine, ⁹ căci ştim^(P) că Legea nu este făcută pentru cel neprihănit, ci pentru cei fărădelege şi nesupuşi, pentru cei nelegiuiţi şi păcătoşi, pentru cei fără evlavie, necuraţi, pentru ucigătorii de tată şi ucigătorii de mamă, pentru ucigătorii de oameni, ¹⁰ pentru curvari, pentru sodomiţi, pentru vânzătorii de oameni, pentru cei mincinoşi, pentru cei ce jură strâmb şi pentru orice este împotriva învăţăturii^(Q) sănătoase – ¹¹ potrivit cu Evanghelia slavei fericitului^(R) Dumnezeu care^(S) mi-a fost încredinţată mie. ¹² Mulţumesc lui Hristos Isus, Domnul nostru, care^(T) m-a întărit, că^(U) m-a socotit vrednic de încredere şi m-a pus^(V) în slujba Lui, ¹³ măcar că^(W) mai înainte eram un hulitor, un prigonitor şi batjocoritor. Dar am căpătat îndurare, pentru că lucram din neştiinţă^(X), în necredinţă! ¹⁴ Şi harul^(Y) Domnului nostru s-a înmulţit peste măsură de mult împreună cu^(Z) credinţa şi^(AA) cu dragostea care este în Hristos Isus. ¹⁵ O, adevărat^(AB) şi cu totul vrednic de primit este cuvântul care zice: „Hristos^(AC) Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi”, dintre care cel dintâi sunt eu. ¹⁶ Dar am căpătat^(AD) îndurare, pentru ca Isus Hristos să-Şi arate în mine, cel dintâi, toată îndelunga Lui răbdare, ca^(AE) o pildă celor ce ar crede în El, în urmă, ca să capete viaţa veşnică. ¹⁷ A Împăratului^(AF) veşniciilor, a nemuritorului^(AG), nevăzutului^(AH) şi singurului^(AI) Dumnezeu, să fie^(AJ) cinstea şi slava în vecii vecilor! Amin. ¹⁸ Porunca pe care ţi-o^(AK) dau, fiule Timotei, după^(AL) prorociile făcute mai înainte despre tine, este ca prin ele să te^(AM) lupţi lupta cea bună ¹⁹ şi să păstrezi^(AN) credinţa şi un cuget curat, pe care unii le-au pierdut şi au căzut^(AO) din credinţă. ²⁰ Din numărul lor sunt Imeneu^(AP) şi Alexandru^(AQ), pe care i-am^(AR) dat pe mâna Satanei, ca să se înveţe să nu hulească^(AS).