Old/New Testament

45 Aşa vorbeşte Domnul către unsul Său, către Cirus, pe care-l ţine de mână^(A) ca să doboare neamurile înaintea lui şi să dezlege brâul împăraţilor, să-i deschidă porţile, ca^(B) să nu se mai închidă: ² „Eu voi merge înaintea ta, voi^(C) netezi drumurile muntoase, voi sfărâma^(D) uşile de aramă şi voi rupe zăvoarele de fier. ³ Îţi voi da vistierii ascunse, bogăţii îngropate, ca^(E) să ştii că Eu sunt Domnul care te chem pe^(F) nume, Dumnezeul lui Israel. ⁴ Din dragoste pentru robul Meu Iacov^(G) şi pentru Israel, alesul Meu, te-am chemat pe nume, ţi-am vorbit cu bunăvoinţă, înainte^(H) ca tu să Mă cunoşti. ⁵ Eu sunt^(I) Domnul, şi^(J) nu mai este altul; afară de Mine nu este Dumnezeu. Eu^(K) te-am încins înainte ca tu să Mă cunoşti. ⁶ Ca^(L) să se ştie, de la răsăritul soarelui până la apusul soarelui, că, afară de Mine nu este Dumnezeu: Eu sunt Domnul, şi nu este altul. ⁷ Eu întocmesc lumina şi fac întunericul, Eu dau propăşirea şi aduc restriştea^(M), Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri. ⁸ Să picure^(N) cerurile de sus şi să plouă norii neprihănirea! Să se deschidă pământul, să dea din el mântuirea şi să iasă totodată din el izbăvirea! Eu, Domnul, fac aceste lucruri.” ⁹ „Vai de cine se ceartă cu Făcătorul^(O) său! – Un ciob dintre cioburile pământului! – Oare lutul^(P) zice el celui ce-l făţuieşte: ‘Ce faci?’ Şi lucrarea ta zice ea despre tine: ‘El n-are mâini?’ ¹⁰ Vai de cine zice tatălui său: ‘Pentru ce m-ai născut?’ şi mamei sale: ‘Pentru ce m-ai făcut?’!” ¹¹ Aşa vorbeşte Domnul, Sfântul lui Israel şi Făcătorul său: „Vrea cineva să Mă întrebe asupra viitorului, să-Mi poruncească pentru copiii^(Q) Mei şi pentru lucrarea^(R) mâinilor Mele? ¹² Eu^(S) am făcut pământul şi am făcut^(T) pe om pe el; Eu, cu mâinile Mele, am întins cerurile şi am aşezat toată^(U) oştirea lor. ¹³ Eu^(V) am ridicat pe Cirus în dreptatea Mea şi voi netezi toate cărările lui. El Îmi va zidi^(W) iarăşi cetatea şi va da drumul prinşilor Mei de război, fără^(X) preţ de răscumpărare şi fără daruri”, zice Domnul oştirilor. ¹⁴ Aşa vorbeşte Domnul: „Câştigurile^(Y) Egiptului şi negoţul Etiopiei şi ale sabeenilor, oameni de statură înaltă, vor trece la tine şi vor fi ale tale. Popoarele acestea vor merge după tine, vor trece înlănţuite^(Z), se vor închina înaintea ta şi-ţi vor zice, rugându-te: ‘Numai^(AA) la tine Se află Dumnezeu şi nu^(AB) este alt Dumnezeu afară de El’.” ¹⁵ Dar Tu eşti un Dumnezeu care^(AC) Te ascunzi, Tu, Dumnezeul lui Israel, Mântuitorule! ¹⁶ Toţi sunt ruşinaţi şi uluiţi, toţi pleacă plini de ocară, făuritorii^(AD) idolilor. ¹⁷ Dar^(AE) Israel va fi mântuit de Domnul cu o mântuire veşnică. Voi nu veţi fi nici ruşinaţi, nici înfruntaţi în veci. ¹⁸ Căci aşa vorbeşte Domnul, Făcătorul cerurilor, singurul Dumnezeu, care^(AF) a întocmit pământul, l-a făcut şi l-a întărit, l-a făcut nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit: „Eu^(AG) sunt Domnul, şi nu este altul! ¹⁹ Eu n-am vorbit în^(AH) ascuns, într-un colţ întunecos al pământului. Eu n-am zis seminţei lui Iacov: ‘Căutaţi-Mă în zadar!’ Eu^(AI), Domnul, spun ce este adevărat, vestesc ce este drept. ²⁰ Strângeţi-vă, veniţi şi apropiaţi-vă împreună, voi, cei scăpaţi dintre neamuri! N-au^(AJ) nicio pricepere cei ce îşi duc idolul de lemn şi cheamă pe un dumnezeu care nu poate^(AK) să-i mântuiască. ²¹ Spuneţi-le şi aduceţi-i încoace, ca să se sfătuiască unii cu alţii! Cine a prorocit aceste lucruri de la început şi le-a vestit demult? Oare nu Eu, Domnul? Nu^(AL) este alt Dumnezeu decât Mine, Eu sunt singurul Dumnezeu drept şi mântuitor, alt Dumnezeu afară de Mine nu este. ²² Întoarceţi-vă^(AM) la Mine, şi veţi fi mântuiţi toţi cei ce sunteţi la marginile pământului! Căci Eu sunt Dumnezeu, şi nu altul. ²³ Pe^(AN) Mine Însumi Mă jur, adevărul iese din gura Mea şi Cuvântul Meu nu va fi luat înapoi: orice^(AO) genunchi se va pleca înaintea Mea şi orice^(AP) limbă va jura pe Mine. ²⁴ ‘Numai în Domnul’, Mi se va zice, ‘locuiesc dreptatea^(AQ) şi puterea; la El vor veni şi vor fi înfruntaţi toţi^(AR) cei ce erau mâniaţi împotriva Lui. ²⁵ În^(AS) Domnul vor fi făcuţi^(AT) neprihăniţi şi proslăviţi toţi urmaşii lui Israel.’ ”

46 „Bel se prăbuşeşte^(AU), Nebo cade; idolii lor sunt puşi pe vite şi dobitoace; idolii pe care-i purtaţi voi au ajuns o sarcină, o povară^(AV) pentru vita obosită! ² Au căzut, s-au prăbuşit împreună, nu pot să scape povara; ei înşişi^(AW) se duc în robie. ³ Ascultaţi-Mă, casa lui Iacov şi toată rămăşiţa casei lui Israel, voi, pe care v-am luat în spinare de la obârşia voastră, pe^(AX) care v-am purtat pe umăr de la naşterea voastră: ⁴ până la bătrâneţea voastră Eu^(AY) voi fi Acelaşi, până la cărunteţele voastre vă voi^(AZ) sprijini. V-am purtat şi tot vreau să vă mai port, să vă sprijin şi să vă mântuiesc. ⁵ Cu^(BA) cine Mă veţi pune alături, ca să Mă asemănaţi? Cu cine Mă veţi asemăna şi mă veţi potrivi? ⁶ Ei^(BB) varsă aurul din pungă şi cântăresc argintul în cumpănă; tocmesc un argintar să facă un dumnezeu din ele şi se închină şi îngenunchează înaintea lui. ⁷ Îl^(BC) poartă, îl iau pe umăr, îl pun la locul lui; acolo rămâne şi nu se mişcă din locul lui. Apoi strigă^(BD) la el, dar nu răspunde, nici nu-i scapă din nevoie. ⁸ Ţineţi^(BE) minte aceste lucruri şi fiţi oameni! Veniţi-vă în fire, păcătoşilor. ⁹ Aduceţi-vă^(BF) aminte de cele petrecute în vremurile străbune, căci Eu sunt Dumnezeu, şi nu este altul^(BG), Eu sunt Dumnezeu, şi nu este niciunul ca Mine. ¹⁰ Eu^(BH) am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: ‘Hotărârile^(BI) Mele vor rămâne în picioare şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea’. ¹¹ Eu chem de la^(BJ) răsărit o pasăre de pradă, dintr-o ţară depărtată un om ca să împlinească planurile^(BK) Mele: da, Eu am^(BL) spus şi Eu voi împlini; Eu am plănuit şi Eu voi înfăptui. ¹² Ascultaţi-Mă, oameni^(BM) cu inima împietrită, vrăjmaşi^(BN) ai neprihănirii! ¹³ Eu Îmi apropii^(BO) neprihănirea: nu este departe; şi mântuirea Mea nu^(BP) va zăbovi. Eu voi pune mântuirea^(BQ) Mea în Sion şi slava Mea peste Israel.”

3 De aceea, fiindcă nu mai puteam^(A) răbda, am^(B) socotit mai bine să fim lăsaţi singuri în Atena ² şi v-am trimis pe Timotei^(C), fratele nostru şi slujitorul lui Dumnezeu în Evanghelia lui Hristos, ca să vă întărească şi să vă îmbărbăteze în credinţa voastră, ³ pentru ca^(D) nimeni din voi să nu se clatine în aceste necazuri, căci ştiţi singuri că la^(E) aceasta suntem rânduiţi. ⁴ Şi^(F) când eram la voi, v-am spus mai dinainte că vom avea să suferim necazuri, ceea ce s-a şi întâmplat, cum bine ştiţi. ⁵ Astfel, în nerăbdarea^(G) mea, am trimis să-mi aducă ştiri despre credinţa voastră de teamă ca^(H) nu cumva să vă fi ispitit Ispititorul, şi osteneala^(I) noastră să fi fost degeaba. ⁶ Dar^(J) chiar acum a venit Timotei de la voi la noi şi ne-a adus veşti bune despre credinţa şi dragostea voastră, că totdeauna păstraţi o plăcută aducere-aminte despre noi şi că doriţi să ne vedeţi, cum dorim^(K) şi noi să vă vedem pe voi. ⁷ De aceea, fraţilor, în toate strâmtorările şi necazurile noastre, am^(L) fost mângâiaţi cu privire la voi prin credinţa voastră. ⁸ Acum, da, trăim, fiindcă voi staţi^(M) tari în Domnul. ⁹ Cum^(N) putem noi oare să mulţumim îndeajuns lui Dumnezeu cu privire la voi, pentru toată bucuria pe care o avem din pricina voastră înaintea Dumnezeului nostru? ¹⁰ Zi şi noapte^(O) Îl rugăm^(P) nespus să^(Q) vă putem vedea faţa şi^(R) să putem împlini ce mai lipseşte credinţei voastre. ¹¹ Însuşi Dumnezeu, Tatăl nostru, şi Domnul nostru Isus Hristos să^(S) ne netezească drumul la voi! ¹² Domnul să^(T) vă facă să creşteţi tot mai mult în dragoste unii faţă de alţii^(U) şi faţă de toţi, cum facem şi noi înşine pentru voi, ¹³ ca^(V) să vi se întărească inimile şi să fie fără prihană în sfinţenie înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus Hristos împreună cu^(W) toţi sfinţii Săi.