Old/New Testament
37 Când a auzit împăratul(A) Ezechia cuvintele acestea, şi-a sfâşiat hainele, s-a acoperit cu un sac şi s-a dus în Casa Domnului. 2 A trimis pe Eliachim, căpetenia casei împăratului, pe Şebna, logofătul, şi pe cei mai bătrâni dintre preoţi, acoperiţi cu saci, la prorocul Isaia, fiul lui Amoţ. 3 Şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Ezechia: ‘Ziua aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă şi de ocară, căci copiii sunt aproape să iasă din pântecele mamei lor, şi totuşi mamele n-au putere să nască. 4 Poate că Domnul Dumnezeul tău a auzit cuvintele lui Rabşache, pe care l-a trimis împăratul Asiriei, stăpânul său, să batjocorească pe Dumnezeul cel viu şi poate că Domnul, Dumnezeul tău, îl va pedepsi pentru cuvintele pe care le-a auzit. Înalţă dar o rugăciune pentru rămăşiţa care a mai rămas’.” 5 Slujitorii împăratului Ezechia s-au dus deci la Isaia. 6 Şi Isaia le-a zis: „Iată ce veţi spune stăpânului vostru: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Nu te înspăimânta de cuvintele pe care le-ai auzit şi prin care M-au batjocorit slujitorii împăratului Asiriei. 7 Căci voi pune în el un duh de aşa fel încât, la o veste pe care o va primi, se va întoarce în ţara lui şi-l voi face să cadă ucis de sabie în ţara lui».’ ” 8 Rabşache, la întoarcere, a găsit pe împăratul Asiriei luptând împotriva Libnei, căci aflase de plecarea lui din Lachis. 9 Atunci împăratul Asiriei a primit o veste despre Tirhaca, împăratul Etiopiei, prin care i se spunea: „El a pornit să-ţi facă război”. Cum a auzit lucrul acesta, a trimis soli la Ezechia, zicându-le: 10 „Aşa să vorbiţi lui Ezechia, împăratul lui Iuda: ‘Nu te lăsa amăgit de Dumnezeul tău, în care te încrezi şi zici: «Ierusalimul nu va fi dat în mâinile împăratului Asiriei». 11 Căci ai auzit ce au făcut împăraţii Asiriei tuturor ţărilor şi cum le-au nimicit cu desăvârşire. Şi tu să fii izbăvit? 12 Oare dumnezeii neamurilor pe care le-au nimicit părinţii mei, le-au izbăvit ei, şi anume: Gozanul, Haranul, Reţef şi fiii lui Eden, care sunt la Telasar? 13 Unde este împăratul Hamatului(B), împăratul Arpadului şi împăratul cetăţii Sefarvaim, Hena şi Iva?’ ” 14 Ezechia a luat scrisoarea din mâna solilor şi a citit-o. Apoi s-a suit la Casa Domnului, a întins-o înaintea Domnului, 15 şi i-a făcut următoarea rugăciune: 16 „Doamne al oştirilor, Dumnezeul lui Israel, care şezi pe heruvimi! Tu eşti singurul Dumnezeu al tuturor împărăţiilor pământului! Tu ai făcut cerurile şi pământul! 17 Doamne, pleacă-Ţi(C) urechea şi ascultă! Doamne, deschide-Ţi ochii şi priveşte! Auzi toate cuvintele pe care le-a trimis Sanherib, ca să batjocorească pe Dumnezeul cel viu! 18 Este adevărat, Doamne, că împăraţii Asiriei au pustiit toate ţările şi ţările lor 19 şi că au aruncat în foc pe dumnezeii lor, dar ei nu erau dumnezei, ci erau lucrări făcute de mâinile omului, de lemn şi de piatră. De aceea i-au nimicit. 20 Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne din mâna lui Sanherib, ca toate împărăţiile pământului să ştie că numai Tu, Doamne, eşti Dumnezeu!” 21 Atunci Isaia, fiul lui Amoţ, a trimis să spună lui Ezechia: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Am auzit rugăciunea pe care Mi-ai făcut-o cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei. 22 Iată cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva lui: Fecioara, fiica Sionului, te dispreţuieşte şi îşi bate joc de tine; fata Ierusalimului dă din cap după tine. 23 Pe cine ai batjocorit şi ai ocărât tu? Împotriva cui ţi-ai ridicat glasul şi ţi-ai îndreptat ochii? Împotriva Sfântului lui Israel; 24 prin slujitorii tăi tu ai batjocorit pe Domnul şi ai zis: «Cu mulţimea carelor mele, m-am suit pe vârful munţilor, pe coastele Libanului, şi voi tăia cedrii lui cei mai înalţi, cei mai frumoşi chiparoşi ai lui, şi voi ajunge pe culmea cea mai înaltă, în pădurea lui care este ca un pomăt. 25 Am săpat izvoare şi am băut din apele lor, şi cu talpa picioarelor mele voi seca toate râurile Egiptului.» 26 Dar n-ai auzit că am pregătit aceste lucruri de demult şi că le-am hotărât din vremuri străvechi? Acum însă am dat voie să se împlinească, pentru ca să prefaci cetăţi tari în nişte mormane de dărâmături. 27 Şi locuitorii lor sunt neputincioşi, înspăimântaţi şi uluiţi: sunt ca iarba de pe câmp şi verdeaţa fragedă, ca iarba de pe acoperişuri şi ca grâul care se usucă înainte de a da în spic. 28 Dar Eu ştiu când stai jos, când ieşi afară, când intri şi când eşti mânios împotriva Mea. 29 Deci, pentru că eşti mânios împotriva Mea şi mândria ta a ajuns până la urechile Mele, voi pune veriga(D) Mea în nările tale şi zăbala Mea între buzele tale şi te voi face să te întorci pe drumul pe care ai venit.’ 30 Şi acesta să-ţi fie semnul, Ezechia: anul acesta veţi mânca ce va creşte singur de la sine şi în al doilea an, ce va răsări din aceasta, dar în al treilea an, veţi semăna, veţi secera, veţi sădi vii şi veţi mânca din rodul lor. 31 Şi ce va mai scăpa din casa lui Iuda şi ce va mai rămâne iarăşi va prinde rădăcini dedesubt şi va aduce rod deasupra. 32 Căci din Ierusalim va ieşi o rămăşiţă şi din muntele Sionului, cei izbăviţi. Iată ce va face râvna(E) Domnului oştirilor. 33 De aceea, aşa vorbeşte Domnul despre împăratul Asiriei: ‘El nu va intra în cetatea aceasta, nu va arunca săgeţi în ea, nu-i va sta înainte cu scuturi şi nu va ridica întărituri de şanţuri împotriva ei. 34 Ci se va întoarce pe drumul pe care a venit şi nu va intra în cetatea aceasta, zice Domnul, 35 căci Eu voi ocroti(F) cetatea aceasta ca s-o scap, din pricina Mea şi din pricina robului Meu David!’ ” 36 Îngerul(G) Domnului a ieşit şi a ucis în tabăra asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. Şi, când s-au sculat dimineaţa, iată că toţi aceştia erau nişte trupuri moarte. 37 Atunci Sanherib, împăratul Asiriei, şi-a ridicat tabăra, a plecat şi s-a întors, şi a rămas la Ninive. 38 Şi, pe când stătea cu faţa la pământ, rugându-se în casa lui Nisroc, dumnezeul său, fiii săi Adramalec şi Şareţer l-au lovit cu sabia şi au fugit în ţara Ararat. Şi în locul lui a domnit fiul său Esar-Hadon.
Boala şi însănătoşirea lui Ezechia
38 În vremea(H) aceea, Ezechia a fost bolnav pe moarte. Prorocul Isaia, fiul lui Amoţ, a venit la el şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Pune-ţi în rânduială(I) casa, căci vei muri şi nu vei mai trăi’.” 2 Ezechia s-a întors cu faţa la perete şi a făcut Domnului următoarea rugăciune: 3 „Doamne, adu-Ţi aminte(J) că am umblat înaintea Ta cu credincioşie şi inimă curată şi am făcut ce este bine înaintea Ta!” Şi Ezechia a vărsat multe lacrimi. 4 Atunci Cuvântul Domnului a vorbit lui Isaia astfel: 5 „Du-te şi spune lui Ezechia: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul tatălui tău David: «Am auzit rugăciunea ta şi am văzut lacrimile tale. Iată că voi mai adăuga încă cincisprezece ani la zilele vieţii tale. 6 Te voi izbăvi pe tine şi cetatea aceasta din mâna împăratului Asiriei; voi ocroti(K) cetatea aceasta.» 7 Şi iată semnul(L) din partea Domnului după care vei cunoaşte că Domnul va împlini cuvântul pe care l-a rostit: 8 voi întoarce înapoi cu zece trepte umbra treptelor cu care s-a pogorât soarele pe cadranul lui Ahaz’.” Şi soarele s-a dat înapoi cu zece trepte de pe treptele pe care se pogorâse. 9 Cântarea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, cu prilejul bolii şi însănătoşirii lui. 10 „Ziceam: ‘În cei mai buni ani ai vieţii mele trebuie să mă duc la porţile Locuinţei morţilor! Sunt pedepsit cu pierderea celorlalţi ani ai mei, care-mi mai rămân!’
11 Ziceam: ‘Nu voi mai vedea pe Domnul, pe Domnul, în pământul celor vii;
nu voi mai vedea pe niciun om în Locuinţa morţilor!
12 Locuinţa(M) mea este luată şi mutată de la mine, ca o colibă de păstori.
Îmi simt firul vieţii tăiat ca de un ţesător, care m-ar rupe din ţesătura lui.
Până diseară îmi vei pune capăt.
13 Am strigat până dimineaţa; ca un leu îmi zdrobise toate oasele!
Până diseară îmi vei pune capăt.
14 Ciripeam ca o rândunică, croncăneam ca un cocor
şi gemeam(N) ca o porumbiţă. Ochii-mi priveau topiţi spre cer:
«Doamne, sunt în necaz, ajută-mă!»’
15 Ce să mai spun? El mi-a răspuns şi m-a ascultat.
Acum voi umbla smerit până la capătul anilor mei, după ce(O) am fost întristat astfel.
16 Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viaţă,
prin ea mai am şi eu suflare,
căci Tu mă faci sănătos şi îmi dai iarăşi viaţa.
17 Iată, chiar suferinţele mele erau spre mântuirea mea;
Tu ai găsit plăcere să-mi scoţi sufletul din groapa putrezirii.
Căci ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele!
18 Căci nu Locuinţa morţilor Te laudă, nu moartea Te măreşte
şi cei(P) ce s-au pogorât în groapă nu mai nădăjduiesc în credincioşia Ta.
19 Ci cel viu, da, cel viu Te laudă, ca mine astăzi.
Tatăl(Q) face cunoscut copiilor săi credincioşia Ta.
20 Domnul m-a mântuit!
De aceea, în toate zilele vieţii noastre,
vom suna din coardele instrumentelor noastre
în Casa Domnului.”
21 Isaia zisese(R): „Să se aducă o turtă de smochine şi s-o întindă peste bubă, şi Ezechia va trăi.” 22 Şi Ezechia zisese(S): „După ce semn voi cunoaşte că mă voi sui la Casa Domnului?”
3 Dacă, deci, aţi(A) înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade(B) la dreapta lui Dumnezeu. 2 Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. 3 Căci(C) voi aţi murit, şi(D) viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. 4 Când(E) Se va arăta Hristos, viaţa(F) voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în(G) slavă. 5 De aceea, omorâţi(H) mădularele(I) voastre care sunt pe pământ: curvia(J), necurăţia, patima, pofta rea(K) şi lăcomia, care(L) este o închinare la idoli. 6 Din pricina(M) acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării(N). 7 Din(O) numărul lor eraţi şi voi odinioară, când trăiaţi în aceste păcate. 8 Dar(P) acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmăşie, de răutate, de clevetire, de vorbele ruşinoase(Q) care v-ar putea ieşi din gură. 9 Nu(R) vă minţiţi unii pe alţii, întrucât(S) v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui, 10 şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se(T) înnoieşte spre cunoştinţă, după(U) chipul Celui ce l-a(V) făcut. 11 Aici nu mai este nici grec(W), nici iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici barbar, nici scit, nici rob, nici slobod, ci(X) Hristos este totul şi în toţi. 12 Astfel dar(Y), ca(Z) nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă(AA) plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare. 13 Îngăduiţi-vă(AB) unii pe alţii şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. 14 Dar(AC) mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă(AD) cu dragostea, care este legătura(AE) desăvârşirii. 15 Pacea(AF) lui Hristos, la(AG) care aţi fost chemaţi ca să alcătuiţi un singur trup(AH), să stăpânească în inimile voastre şi(AI) fiţi recunoscători. 16 Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă(AJ) şi cu cântări duhovniceşti(AK), cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră. 17 Şi orice(AL) faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus şi mulţumiţi(AM), prin El, lui Dumnezeu Tatăl. 18 Nevestelor(AN), fiţi supuse bărbaţilor voştri, cum(AO) se cuvine în Domnul. 19 Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele şi nu ţineţi necaz pe ele. 20 Copii(AP), ascultaţi de părinţii voştri în(AQ) toate lucrurile, căci lucrul acesta place Domnului. 21 Părinţilor(AR), nu întărâtaţi pe copiii voştri, ca să nu-şi piardă nădejdea. 22 Robilor(AS), ascultaţi în(AT) toate lucrurile pe stăpânii voştri pământeşti(AU); nu numai când sunteţi sub ochii lor, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci cu curăţie de inimă, ca unii care vă temeţi de Domnul. 23 Orice(AV) faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, 24 ca unii care ştiţi că(AW) veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi(AX) Domnului Hristos. 25 Căci cine umblă cu strâmbătate îşi va primi plata după strâmbătatea pe care a făcut-o; şi nu(AY) se are în vedere faţa omului.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.