Old/New Testament

34 Apropiaţi-vă^(A), neamuri, să auziţi! Popoare, luaţi aminte! S-asculte^(B) pământul, el şi ce-l umple, lumea cu toate făpturile ei! ² Căci Domnul este mâniat pe toate neamurile şi plin de urgie pe toată oştirea lor: El le nimiceşte cu desăvârşire, le măcelăreşte de tot. ³ Morţii lor sunt aruncaţi, trupurile lor moarte miros greu^(C) şi se topesc munţii de sângele lor. ⁴ Toată^(D) oştirea cerurilor piere, cerurile sunt făcute sul^(E) ca o carte şi^(F) toată oştirea lor cade, cum cade frunza^(G) de viţă, cum cade frunza de smochin. ⁵ „Căci sabia^(H) Mea – zice Domnul – s-a îmbătat în ceruri; iată, se^(I) va pogorî asupra Edomului, asupra poporului, pe care l-am sortit nimicirii, ca să-l pedepsesc.” ⁶ Sabia Domnului este plină de sânge, unsă cu grăsime, cu sângele mieilor şi ţapilor, cu grăsimea rărunchilor berbecilor; căci Domnul^(J) ţine un praznic de jertfe la Boţra şi un mare măcel este în ţara Edomului. ⁷ Bivolii cad împreună cu ei şi boii, împreună cu taurii; ţara lor se adapă cu sânge şi ţărâna se umple de grăsime. ⁸ Căci este o zi de răzbunare^(K) a Domnului, un an de răsplătire şi răzbunare pentru Sion. ⁹ Pâraiele^(L) Edomului se vor preface în smoală şi pulberea lui, în pucioasă; da, ţara lui va fi ca smoala care arde. ¹⁰ Nu se va stinge nici zi, nici noapte, şi fumul^(M) lui se va înălţa în veci. Din^(N) veac în veac va fi pustiit şi nimeni nu va trece prin el în veci de veci. ¹¹ Ci^(O) pelicanul şi ariciul îl vor stăpâni, bufniţa şi corbul îl vor locui. Se^(P) va întinde peste el funia pustiirii şi cumpăna nimicirii. ¹² Nu vor mai fi în el fruntaşi, ca să aleagă un împărat şi toţi voievozii lui vor fi nimiciţi. ¹³ În casele lui împărăteşti vor creşte spinii^(Q); în cetăţuile lui, mărăcini şi urzici. Acolo^(R) vor fi locuinţa şacalilor şi vizuina struţilor. ¹⁴ Fiarele din pustie se vor întâlni acolo cu câinii sălbatici şi ţapii păroşi se vor chema unii pe alţii. Acolo îşi va avea locuinţa năluca nopţii şi îşi va găsi un loc de odihnă. ¹⁵ Acolo îşi va face cuibul şarpele de noapte, îşi va pune ouăle, le va cloci şi îşi va strânge puii la umbra lui; acolo se vor strânge toţi ulii: fiecare la tovarăşul lui. ¹⁶ Căutaţi în cartea^(S) Domnului şi citiţi! Niciuna din toate acestea nu va lipsi, nici una, nici alta nu va da greş, căci gura Domnului a poruncit lucrul acesta: Duhul Lui va strânge acele sălbăticiuni. ¹⁷ El a tras la sorţ pentru ele şi mâna Lui le-a împărţit cu funia de măsurat ţara aceasta: ele o vor stăpâni totdeauna şi o vor locui din veac în veac.

35 Pustia^(T) şi ţara fără apă se vor bucura; pustietatea se va veseli şi va înflori ca trandafirul; ² se va acoperi^(U) cu flori şi va sări de bucurie, cu cântece de veselie şi strigăte de biruinţă, căci i se va da slava Libanului, strălucirea Carmelului şi a Saronului. Vor vedea slava Domnului, măreţia Dumnezeului nostru. ³ „Întăriţi^(V) mâinile slăbănogite şi întăriţi genunchii care se clatină. ⁴ Spuneţi celor slabi de inimă: ‘Fiţi tari şi nu vă temeţi! Iată Dumnezeul vostru, răzbunarea va veni, răsplătirea lui Dumnezeu; El Însuşi va veni şi vă va mântui’.” ⁵ Atunci se vor deschide ochii^(W) orbilor, se vor deschide urechile^(X) surzilor; ⁶ atunci şchiopul^(Y) va sări ca un cerb şi limba^(Z) mutului va cânta de bucurie, căci în pustie vor ţâşni ape şi în pustietate pâraie; ⁷ marea de nisip se va preface în iaz şi pământul uscat, în izvoare^(AA) de ape. În vizuina care slujea^(AB) de culcuş şacalilor, vor creşte trestii şi papură. ⁸ Acolo se va croi o cale, un drum, care se va numi Calea cea sfântă: niciun om necurat^(AC) nu va trece pe ea, ci va fi numai pentru cei sfinţi; cei ce vor merge pe ea, chiar şi cei fără minte nu vor putea să se rătăcească. ⁹ Pe calea aceasta nu va fi niciun leu^(AD) şi nicio fiară sălbatică nu va apuca pe ea, nici nu va fi întâlnită pe ea, ci cei^(AE) răscumpăraţi vor umbla pe ea. ¹⁰ Cei izbăviţi de Domnul se vor întoarce şi vor merge spre Sion cu cântece de biruinţă. O bucurie veşnică le va încununa capul, veselia şi bucuria îi vor apuca, iar durerea^(AF) şi gemetele vor fugi!

36 În^(AG) al paisprezecelea an al împăratului Ezechia, Sanherib, împăratul Asiriei, s-a suit împotriva tuturor cetăţilor întărite ale lui Iuda şi le-a luat. ² Şi împăratul Asiriei a trimis din Lachis la Ierusalim, la împăratul Ezechia, pe Rabşache, cu o puternică oştire. Rabşache s-a oprit la canalul de apă al iazului de sus, pe drumul ogorului înălbitorului. ³ Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei împăratului, s-a dus la el, cu logofătul Şebna şi cu Ioah, fiul lui Asaf, scriitorul (arhivarul). ⁴ Rabşache^(AH) le-a zis: „Spuneţi lui Ezechia: ‘Aşa vorbeşte marele împărat, împăratul Asiriei: Ce este încrederea aceasta pe care te bizui? ⁵ Eu îţi spun că acestea sunt vorbe în vânt: pentru război trebuie chibzuinţă şi putere. În cine ţi-ai pus dar încrederea, de te-ai răsculat împotriva mea? ⁶ Iată, ai pus-o în Egipt, ai luat ca sprijin această trestie^(AI) ruptă, care înţeapă şi străpunge mâna oricui se sprijină pe ea! Aşa este Faraon, împăratul Egiptului, pentru toţi cei ce se încred în el. ⁷ Dar poate că îmi vei spune: «Ne încredem în Domnul, Dumnezeul nostru!» Dar nu este El acela ale cărui înălţimi şi altare le-a îndepărtat Ezechia, zicând lui Iuda şi Ierusalimului: «Să vă închinaţi înaintea acestui altar?» ⁸ Acum fă o învoială cu stăpânul meu, împăratul Asiriei, şi-ţi voi da două mii de cai; să vedem dacă poţi face rost de călăreţi ca să încalece pe ei! ⁹ Cum ai putea să stai tu împotriva unei singure căpetenii, dintre cei mai neînsemnaţi slujitori ai stăpânului meu? Şi totuşi tu îţi pui încrederea în Egipt pentru care şi pentru călăreţi. ¹⁰ Şi apoi, fără voia Domnului m-am suit eu împotriva ţării acesteia s-o nimicesc? Domnul mi-a zis: «Suie-te împotriva ţării acesteia şi nimiceşte-o!»’ ” ¹¹ Eliachim, Şebna şi Ioah au zis lui Rabşache: „Vorbeşte robilor tăi în limba aramaică, fiindcă o înţelegem; nu ne vorbi în limba evreiască, în auzul poporului care este pe zid.” ¹² Rabşache a răspuns: „Oare stăpânului tău şi ţie m-a trimis stăpânul meu să spun aceste cuvinte? Nu m-a trimis el să le spun oamenilor acestora, care şed pe zid ca să-şi mănânce balega şi să-şi bea udul împreună cu voi?” ¹³ Apoi Rabşache a înaintat şi a strigat cu toată puterea lui în limba evreiască: „Ascultaţi cuvintele marelui împărat, împăratul Asiriei! ¹⁴ Aşa vorbeşte împăratul: ‘Nu vă lăsaţi amăgiţi de Ezechia, căci nu va putea să vă izbăvească. ¹⁵ Nu vă lăsaţi mângâiaţi de Ezechia cu încrederea în Domnul, când vă zice: «Domnul ne va izbăvi şi cetatea aceasta nu va fi dată în mâinile împăratului Asiriei.»’ ¹⁶ Nu ascultaţi pe Ezechia. Căci aşa vorbeşte împăratul Asiriei: ‘Faceţi pace cu mine, supuneţi-vă mie, şi^(AJ) fiecare din voi va mânca din via lui şi din smochinul lui şi va bea apă din fântâna lui, ¹⁷ până voi veni şi vă voi lua într-o ţară ca a voastră, într-o ţară plină de grâu şi de vin, o ţară plină de pâine şi de vii! ¹⁸ Nu vă lăsaţi amăgiţi de Ezechia, când vă zice: «Domnul ne va izbăvi». Oare dumnezeii neamurilor au izbăvit ei fiecare ţara lui din mâna împăratului Asiriei? ¹⁹ Unde sunt dumnezeii Hamatului şi Arpadului? Unde sunt dumnezeii din Sefarvaim? Şi unde sunt dumnezeii Samariei? Au izbăvit ei Samaria din mâna mea? ²⁰ Dintre toţi dumnezeii acestor ţări, care din ei şi-au izbăvit ţara din mâna mea, pentru ca Domnul să izbăvească Ierusalimul din mâna mea?’ ” ²¹ Dar ei au tăcut şi nu i-au răspuns o vorbă, căci împăratul dăduse porunca aceasta: „Să nu-i răspundeţi!” ²² Şi Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei împăratului, Şebna, logofătul, şi Ioah, fiul lui Asaf, scriitorul, au venit astfel la Ezechia, cu hainele sfâşiate, şi i-au spus cuvintele lui Rabşache.

2 Vreau, în adevăr, să ştiţi cât de mare luptă^(A) duc pentru voi, pentru cei din Laodiceea şi pentru toţi cei ce nu mi-au văzut faţa în trup; ² pentru ca^(B) să li se îmbărbăteze inimile, să fie uniţi^(C) în dragoste şi să capete toate bogăţiile plinătăţii de pricepere, ca să cunoască^(D) taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos, ³ în^(E) care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei. ⁴ Spun lucrul acesta pentru ca^(F) nimeni să nu vă înşele prin vorbiri amăgitoare. ⁵ Căci măcar că^(G) sunt departe cu trupul, totuşi cu duhul sunt cu voi şi privesc cu bucurie la buna rânduială^(H) care domneşte între voi şi la tăria^(I) credinţei voastre în Hristos. ⁶ Astfel dar, după cum^(J) aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El, ⁷ fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă, după învăţăturile care v-au fost date, şi sporind în ea cu mulţumiri către Dumnezeu. ⁸ Luaţi seama^(K) ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă după datina^(L) oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii^(M), şi nu după Hristos. ⁹ Căci în El^(N) locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. ¹⁰ Voi aveţi totul deplin^(O) în El, care^(P) este Capul oricărei domnii^(Q) şi stăpâniri. ¹¹ În El aţi fost tăiaţi împrejur^(R) nu cu o tăiere împrejur făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, în dezbrăcarea^(S) de trupul poftelor firii noastre pământeşti, ¹² fiind îngropaţi^(T) împreună cu El prin botez şi înviaţi^(U) în El şi împreună cu El prin credinţa^(V) în puterea lui Dumnezeu, care^(W) L-a înviat din morţi. ¹³ Pe voi^(X), care eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pământească netăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşelile. ¹⁴ A şters^(Y) zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit pironindu-l pe cruce. ¹⁵ A dezbrăcat^(Z) domniile şi stăpânirile^(AA) şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce. ¹⁶ Nimeni dar să^(AB) nu vă judece cu privire la mâncare^(AC) sau băutură, cu^(AD) privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de Sabat, ¹⁷ care^(AE) sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos. ¹⁸ Nimeni^(AF) să nu vă răpească premiul alergării, făcându-şi voia lui însuşi printr-o smerenie şi închinare la îngeri, amestecându-se în^(AG) lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mândrie deşartă, prin gândurile firii lui pământeşti, ¹⁹ şi nu se ţine strâns de Capul^(AH) din care tot trupul, hrănit şi bine închegat, cu ajutorul încheieturilor şi legăturilor, îşi primeşte creşterea pe care i-o dă Dumnezeu. ²⁰ Dacă aţi murit^(AI) împreună cu Hristos faţă de învăţăturile începătoare^(AJ) ale lumii, de ce, ca şi cum aţi trăi încă în lume, vă supuneţi la porunci ca acestea: ²¹ „Nu^(AK) lua, nu gusta, nu^(AL) atinge cutare lucru!” ²² Toate aceste lucruri, care pier odată cu întrebuinţarea lor şi sunt întemeiate pe^(AM) porunci şi învăţături omeneşti, ²³ au^(AN), în adevăr, o înfăţişare de înţelepciune într-o închinare^(AO) voită, o smerenie şi asprime faţă de trup, dar nu sunt de niciun preţ împotriva gâdilării firii pământeşti.