Old/New Testament

6 ‘Fugiţi, copii ai lui Beniamin, fugiţi din mijlocul Ierusalimului, sunaţi din trâmbiţă la Tecoa, ridicaţi un semn la Bet-Hacherem^(A)! Căci de la miazănoapte se vede venind o nenorocire^(B) şi un mare prăpăd. ² Pe frumoasa şi subţirica fiică a Sionului o nimicesc! ³ La ea vin păstorii cu turmele lor, îşi întind corturile^(C) în jurul ei şi îşi paşte fiecare partea lui.’ ⁴ ‘Pregătiţi-vă^(D) s-o bateţi! Haidem! Să ne suim ziua nămiaza^(E) mare!… Vai de noi, căci ziua scade şi umbrele de seară se lungesc. ⁵ Haidem să ne suim noaptea! Şi să-i dărâmăm casele împărăteşti!’ ⁶ Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘Tăiaţi copaci şi ridicaţi şanţuri împotriva Ierusalimului! Aceasta este cetatea care trebuie pedepsită, căci în mijlocul ei este numai apăsare. ⁷ Cum ţâşnesc apele dintr-o fântână^(F), aşa ţâşneşte răutatea ei din ea; nu se aude în ea decât silnicie^(G) şi prăpăd; durerea şi rănile Îmi izbesc fără curmare privirile. ⁸ Ia învăţătură, Ierusalime, ca nu cumva să Mă depărtez^(H) de tine şi să fac din tine un pustiu, o ţară nelocuită!’ ⁹ Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘Vor culege rămăşiţele lui Israel cum se culeg ciorchinii rămaşi dintr-o vie. Puneţi din nou mâna pe ea, ca şi culegătorul pe mlădiţe.’ ¹⁰ Cui să vorbesc şi pe cine să iau martor ca să m-asculte? Urechea lor^(I) este netăiată împrejur şi nu sunt în stare să ia aminte. Iată^(J), Cuvântul Domnului este o ocară pentru ei şi nu le place de el. ¹¹ Eu sunt aşa de plin^(K) de mânia Domnului, că n-o pot opri. ‘Toarnă-o peste^(L) copilul de pe uliţă şi peste adunările tinerilor. Căci şi bărbatul, şi nevasta vor fi prinşi, şi bătrânul, şi cel încărcat de zile. ¹² Casele^(M) lor vor trece în stăpânirea altora, ogoarele şi nevestele lor, de asemenea, când Îmi voi întinde mâna asupra locuitorilor ţării, zice Domnul. ¹³ Căci de la cel mai mic până la cel mai mare, toţi sunt lacomi de^(N) câştig; de la proroc până la preot, toţi înşală. ¹⁴ Leagă în chip uşuratic^(O) rana fiicei poporului Meu, zicând^(P): «Pace! Pace!» Şi totuşi nu este pace! ¹⁵ Sunt daţi de ruşine^(Q), căci săvârşesc urâciuni, şi totuşi nu roşesc şi nu ştiu de ruşine. De aceea vor cădea împreună cu cei ce cad, vor fi răsturnaţi, când îi voi pedepsi’, zice Domnul. ¹⁶ Aşa vorbeşte Domnul: ‘Staţi în drumuri, uitaţi-vă şi întrebaţi care sunt cărările cele vechi^(R), care este calea cea bună: umblaţi pe ea, şi veţi găsi^(S) odihnă pentru sufletele voastre!’ Dar ei răspund: ‘Nu vrem să umblăm pe ele!’ ¹⁷ Am pus nişte străjeri peste voi: Fiţi cu luare aminte la sunetul trâmbiţei! Dar ei răspund: ‘Nu vrem să fim cu luare aminte^(T)!’ ¹⁸ ‘De aceea, ascultaţi, neamuri, şi luaţi seama la ce li se va întâmpla, adunare a popoarelor! ¹⁹ Ascultă^(U) şi tu, pământule! Iată, voi aduce peste poporul acesta o nenorocire, care va fi rodul^(V) gândurilor lui, căci n-au luat aminte la Cuvintele Mele şi au nesocotit Legea Mea. ²⁰ Ce nevoie am^(W) Eu de tămâia care vine din Seba^(X), de trestia mirositoare dintr-o ţară depărtată? Arderile^(Y) voastre de tot nu-Mi plac şi jertfele voastre nu-Mi sunt plăcute.’ ²¹ De aceea, aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată, voi pune înaintea poporului acestuia nişte pietre de poticnire, de care se vor lovi împreună părinţi şi fii, vecini şi prieteni, şi vor pieri.’ ²² Aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată că vine un popor din ţara de la miazănoapte^(Z), un neam mare se ridică de la marginile pământului. ²³ Ei poartă arc şi suliţă; sunt cumpliţi şi fără milă; glasul lor urlă ca^(AA) marea; sunt călare pe cai şi gata de luptă, ca un om pregătit de război, împotriva ta, fiică a Sionului! ²⁴ La vuietul apropierii lor, mâinile ni se slăbesc, ne apucă groaza^(AB), ca durerea unei femei care naşte.’ ²⁵ Nu ieşiţi în ogoare şi nu mergeţi pe drumuri! Căci acolo este sabia vrăjmaşului, răspândind spaima de jur împrejur! ²⁶ Fiica poporului meu, acoperă-te cu un sac^(AC) şi tăvăleşte-te^(AD) în cenuşă, jeleşte-te^(AE) ca după singurul tău fiu, varsă lacrimi, lacrimi amare! Căci pe neaşteptate vine pustiitorul peste noi. ²⁷ ‘Te pusesem de pază^(AF) peste poporul Meu, ca o cetăţuie, ca să le cunoşti şi să le cercetezi calea. ²⁸ Toţi sunt nişte^(AG) răzvrătiţi, nişte bârfitori^(AH), aramă^(AI) şi fier, toţi sunt nişte stricaţi. ²⁹ Foalele ard, plumbul este topit de foc; degeaba curăţă, căci zgura nu se dezlipeşte.’ ³⁰ De aceea se vor numi argint^(AJ) lepădat, căci Domnul i-a lepădat.”

Mustrări şi ameninţări

7 Iată cuvântul vorbit lui Ieremia din partea^(AK) Domnului: ² „Şezi la poarta Casei Domnului, vesteşte acolo cuvântul acesta şi spune: ‘Ascultaţi Cuvântul Domnului, toţi bărbaţii lui Iuda care intraţi pe aceste porţi ca să vă închinaţi înaintea Domnului!’ ³ Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Îndreptaţi-vă căile^(AL) şi faptele, şi vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta. ⁴ Nu vă hrăniţi^(AM) cu nădejdi înşelătoare, zicând: «Acesta este Templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului!» ⁵ Căci numai dacă vă veţi îndrepta căile şi faptele, dacă veţi înfăptui dreptatea^(AN) unii faţă de alţii, ⁶ dacă nu veţi asupri pe străin, pe orfan şi pe văduvă, dacă nu veţi vărsa sânge nevinovat în locul acesta şi dacă nu veţi merge^(AO) după alţi dumnezei, spre nenorocirea voastră, ⁷ numai aşa^(AP) vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta, în ţara^(AQ) pe care am dat-o părinţilor voştri, din veşnicie în veşnicie. ⁸ Dar iată că voi vă hrăniţi^(AR) cu nădejdi înşelătoare^(AS), care nu slujesc la nimic. ⁹ Cum? Furaţi^(AT), ucideţi, preacurviţi, juraţi strâmb, aduceţi tămâie lui Baal, mergeţi după alţi dumnezei^(AU) pe care nu-i cunoaşteţi… ¹⁰ Şi apoi veniţi^(AV) să vă înfăţişaţi înaintea Mea, în Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu^(AW), şi ziceţi: «Suntem izbăviţi!», ca iarăşi să faceţi toate aceste urâciuni! ¹¹ Este Casa aceasta^(AX), peste care este chemat Numele Meu, o peşteră^(AY) de tâlhari înaintea voastră? Eu Însumi văd lucrul acesta, zice Domnul! ¹² Duceţi-vă dar la locul^(AZ) care-Mi fusese închinat la Silo, unde^(BA) pusesem să locuiască odinioară Numele Meu, şi vedeţi ce i-am făcut^(BB) din pricina răutăţii poporului Meu Israel! ¹³ Şi acum, fiindcă aţi făcut toate aceste fapte, zice Domnul, fiindcă v-am vorbit dis-de-dimineaţă^(BC), şi n-aţi ascultat, fiindcă v-am chemat^(BD), şi n-aţi răspuns, ¹⁴ voi face Casei peste care este chemat Numele Meu, în care vă puneţi încrederea, şi locului pe care vi l-am dat vouă şi părinţilor voştri, le voi face întocmai cum am făcut lui Silo^(BE). ¹⁵ Şi vă voi lepăda de la Faţa Mea, cum^(BF) am lepădat pe toţi fraţii voştri, pe toată sămânţa^(BG) lui Efraim!’ ¹⁶ Tu însă nu mijloci^(BH) pentru poporul acesta, nu înălţa nici cereri, nici rugăciuni pentru ei şi nu stărui pe lângă Mine; căci^(BI) nu te voi asculta! ¹⁷ Nu vezi ce fac ei în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului? ¹⁸ Copiii^(BJ) strâng lemne, părinţii aprind focul şi femeile frământă plămădeala ca să pregătească turte împărătesei cerului şi să toarne jertfe de băutură altor dumnezei^(BK), ca să Mă mânie. ¹⁹ Pe Mine Mă mânie ei^(BL) oare? zice Domnul. Nu, pe ei înşişi, spre ruşinea lor?’ ²⁰ De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ‘Iată, mânia şi urgia Mea se vor vărsa peste locul acesta, peste oameni şi dobitoace, peste copacii de pe câmp şi peste roadele pământului, şi va arde, şi nu se va stinge.’ ²¹ Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Adăugaţi^(BM) arderile voastre de tot la jertfele voastre şi mâncaţi-le carnea! ²² Căci n-am vorbit^(BN) nimic cu părinţii voştri şi nu le-am dat nicio poruncă cu privire la arderi-de-tot şi jertfe în ziua când i-am scos din ţara Egiptului. ²³ Ci iată porunca pe care le-am dat-o: «Ascultaţi glasul^(BO) Meu, şi Eu voi fi^(BP) Dumnezeul vostru, iar voi veţi fi poporul Meu; umblaţi pe toate căile pe care vi le-am poruncit, ca să fiţi fericiţi!» ²⁴ Dar^(BQ) ei n-au ascultat şi n-au luat aminte, ci au urmat^(BR) sfaturile şi pornirile inimii lor rele, au dat înapoi^(BS) şi n-au mers înainte. ²⁵ Din ziua când au ieşit părinţii voştri din Egipt până în ziua de azi, v-am trimis^(BT) pe toţi slujitorii Mei, prorocii, i-am trimis în fiecare zi, de^(BU) dimineaţă. ²⁶ Dar ei nu M-au ascultat^(BV), n-au luat aminte, şi-au înţepenit^(BW) gâtul şi au făcut^(BX) mai rău decât părinţii lor. ²⁷ Şi, chiar dacă le vei spune^(BY) toate aceste lucruri, tot nu te vor asculta şi, dacă vei striga la ei, nu-ţi vor răspunde. ²⁸ De aceea, spune-le: «Acesta este poporul care n-ascultă glasul Domnului, Dumnezeului său, şi care nu^(BZ) vrea să ia învăţătură; s-a dus adevărul^(CA), a fugit din gura lor.» ²⁹ Acum, tunde-ţi^(CB) părul, Ierusalime, şi aruncă-l departe; suie-te pe înălţimi şi fă o cântare de jale! Căci Domnul leapădă şi îndepărtează neamul de oameni care I-a aţâţat urgia. ³⁰ Căci copiii lui Iuda au făcut ce este rău înaintea Mea, zice Domnul, şi-au aşezat urâciunile^(CC) lor în Casa peste care este chemat Numele Meu, ca s-o spurce. ³¹ Au zidit şi locuri înalte la Tofet^(CD), în valea Ben-Hinom, ca să-şi ardă^(CE) în foc fiii şi fiicele – lucru pe care Eu nu-l poruncisem^(CF) şi nici nu-Mi trecuse prin minte. ³² De aceea, iată^(CG), vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice Tofet şi valea Ben-Hinom, ci se va zice Valea Măcelului şi se vor îngropa^(CH) morţii la Tofet, din lipsă de loc. ³³ Trupurile moarte^(CI) ale acestui popor vor fi hrana păsărilor cerului şi a fiarelor pământului, şi nimeni nu le va speria. ³⁴ Voi face astfel să înceteze^(CJ) în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului strigătele de bucurie şi strigătele de veselie, cântecele mirelui şi cântecele miresei, căci ţara^(CK) va ajunge un pustiu!’

8 ‘În vremea aceea, zice Domnul, se vor scoate din mormintele lor oasele împăraţilor lui Iuda, oasele căpeteniilor lui, oasele preoţilor, oasele prorocilor şi oasele locuitorilor Ierusalimului. ² Le vor întinde în faţa Soarelui, în faţa Lunii şi în faţa întregii oştiri a cerurilor, pe care i-au iubit ei, cărora le-au slujit^(CL), pe care i-au urmat, pe care i-au căutat şi înaintea cărora s-au închinat. Nu le vor mai strânge^(CM), nici nu le vor mai îngropa, şi se vor face gunoi^(CN) pe pământ. ³ Toţi cei ce vor rămâne din acest neam rău vor dori mai degrabă moartea^(CO) decât viaţa, în toate locurile unde îi voi izgoni’, zice Domnul oştirilor. ⁴ Spune-le: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Cine cade şi nu se mai scoală? Sau cine se abate fără să se întoarcă iarăşi?» ⁵ Pentru ce dar poporul acesta al Ierusalimului se lasă dus în necurmate rătăciri^(CP), stăruie în înşelătorie^(CQ) şi nu vrea să se întoarcă^(CR) la Dumnezeu? ⁶ Căci Eu^(CS) sunt cu luare-aminte şi aud că ei nu vorbesc cum ar trebui; niciunul nu se căieşte de răutatea lui şi nu zice: «Ce am făcut?» Ci toţi îşi încep din nou alergarea, ca un cal care se aruncă la luptă. ⁷ Chiar şi cocostârcul^(CT) îşi cunoaşte vremea pe ceruri; turtureaua^(CU), rândunica şi cocorul îşi păzesc vremea venirii lor, dar poporul Meu^(CV) nu cunoaşte Legea Domnului! ⁸ Cum puteţi voi să ziceţi: «Suntem înţelepţi şi Legea^(CW) Domnului este cu noi?» Cu adevărat, degeaba s-a pus la lucru pana mincinoasă a cărturarilor. ⁹ Înţelepţii^(CX) sunt daţi de ruşine, sunt uimiţi, sunt prinşi, căci au nesocotit Cuvântul Domnului, şi ce înţelepciune au ei? ¹⁰ De aceea, pe nevestele^(CY) lor le voi da altora şi ogoarele lor, altor stăpâni. Căci, de la cel mai mic până la cel mai mare, toţi sunt lacomi de câştig^(CZ) mârşav, de la proroc până la preot, toţi înşală! ¹¹ Leagă în chip uşuratic^(DA) rana fiicei poporului Meu, zicând: «Pace^(DB)! Pace!» Şi totuşi pace nu este. ¹² Vor fi daţi de ruşine^(DC), căci săvârşesc astfel de urâciuni; nu roşesc şi nu ştiu de ruşine, de aceea vor cădea împreună cu cei ce cad şi vor fi răsturnaţi când îi voi pedepsi, zice Domnul. ¹³ Vreau să isprăvesc cu ei, zice Domnul. Nu vor mai fi struguri în vie^(DD), nici smochine în smochin^(DE) şi frunzele se vor vesteji. Le voi da celor ce vor trece peste ele’.” ¹⁴ „Pentru ce şedem jos? Strângeţi-vă^(DF) şi haidem în cetăţile întărite, ca să pierim acolo! Căci Domnul, Dumnezeul nostru, ne sorteşte la moarte, ne dă să bem ape otrăvite^(DG), pentru că am păcătuit împotriva Domnului. ¹⁵ Aşteptam^(DH) pacea, şi nu vine nimic mai bun; o vreme de vindecare, şi iată groaza!” ¹⁶ „Sforăitul cailor săi se aude dinspre Dan^(DI) şi de vuietul nechezatului lor^(DJ) se cutremură toată ţara; vin, mănâncă ţara şi ce cuprinde ea, cetatea şi pe cei ce o locuiesc. ¹⁷ ‘Căci iată că trimit între voi nişte şerpi, nişte basilici, împotriva cărora nu^(DK) este niciun descântec, şi vă vor muşca’ ”, zice Domnul. ¹⁸ „Aş vrea să-mi alin durerea, dar mă doare inima în mine. ¹⁹ Iată, strigătele fiicei poporului meu răsună dintr-o ţară^(DL) depărtată.” „Nu mai este Domnul în Sion? Nu mai este în ea împăratul ei?” „Pentru ce M-au mâniat^(DM) ei cu chipurile lor cioplite, cu idoli străini?” ²⁰ „Secerişul a trecut, vara s-a isprăvit, şi noi tot nu suntem mântuiţi!” ²¹ „Sunt zdrobit^(DN) de durerea fiicei poporului meu, mă doare^(DO), m-apucă groaza. ²² Nu este niciun leac alinător^(DP) în Galaad? Nu este niciun doctor acolo? Pentru ce nu se face dar vindecarea fiicei poporului meu?”

5 Nu^(A) mustra cu asprime pe un bătrân, ci sfătuieşte-l ca pe un tată; pe tineri sfătuieşte-i ca pe nişte fraţi; ² pe femeile bătrâne, ca pe nişte mame; pe cele tinere, ca pe nişte surori, cu toată curăţia. ³ Cinsteşte pe văduvele care sunt^(B) cu adevărat văduve. ⁴ Dacă o văduvă are copii sau nepoţi de la copii, aceştia să se deprindă să fie evlavioşi întâi faţă de cei din casa lor şi să^(C) răsplătească ostenelile părinţilor, căci^(D) lucrul acesta este plăcut înaintea lui Dumnezeu. ⁵ Cea^(E) cu adevărat văduvă, care a rămas singură, şi-a pus nădejdea în Dumnezeu şi stăruie^(F) zi şi noapte^(G) în cereri şi rugăciuni. ⁶ Dar^(H) cea dedată la plăceri, măcar că trăieşte, este moartă. ⁷ Porunceşte şi aceste^(I) lucruri, ca să fie fără vină. ⁸ Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, şi^(J) mai ales de cei din casa lui, s-a^(K) lepădat de credinţă şi^(L) este mai rău decât un necredincios. ⁹ O văduvă, ca să fie înscrisă în lista văduvelor, trebuie să n-aibă mai puţin de şaizeci de ani, să nu fi avut^(M) decât un singur bărbat, ¹⁰ să fie cunoscută pentru faptele ei bune, să fi crescut copii, să fi fost primitoare^(N) de oaspeţi, să fi spălat^(O) picioarele sfinţilor, să fi ajutat pe cei nenorociţi, să fi dat ajutor la orice faptă bună. ¹¹ Dar pe văduvele tinere să nu le primeşti, pentru că, atunci când le desparte pofta de Hristos, vor să se mărite din nou ¹² şi se fac vinovate de faptul că îşi calcă credinţa dintâi. ¹³ Totodată^(P) se deprind să umble fără nicio treabă din casă în casă; şi nu numai că sunt leneşe, dar sunt şi limbute şi iscoditoare şi vorbesc ce nu trebuie vorbit. ¹⁴ Vreau^(Q) dar ca văduvele tinere să se mărite şi să aibă copii, să fie gospodine la casa lor, ca să^(R) nu dea potrivnicului niciun prilej de ocară, ¹⁵ căci unele s-au şi întors să urmeze pe Satana. ¹⁶ Dacă vreun credincios, fie bărbat, fie femeie, are văduve în familie, să le ajute şi să nu fie împovărată cu ele Biserica, pentru ca să poată veni în ajutor celor^(S) cu adevărat văduve. ¹⁷ Prezbiterii^[a](T) care cârmuiesc bine să^(U) fie învredniciţi de îndoită cinste, mai ales cei ce se ostenesc cu propovăduirea şi cu învăţătura, pe care o dau altora. ¹⁸ Căci Scriptura zice: „Să nu legi gura boului^(V) când treieră bucate” şi „Vrednic^(W) este lucrătorul de plata lui”. ¹⁹ Împotriva unui prezbiter^[b] să nu primeşti învinuire decât din gura a doi^(X) sau trei martori. ²⁰ Pe^(Y) cei ce păcătuiesc, mustră-i înaintea tuturor, ca^(Z) şi ceilalţi să aibă frică. ²¹ Te^(AA) rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu, înaintea lui Hristos Isus şi înaintea îngerilor aleşi, să păzeşti aceste lucruri, fără vreun gând mai dinainte şi să nu faci nimic cu părtinire. ²² Să nu-ţi pui mâinile^(AB) peste nimeni cu grabă şi să nu^(AC) te faci părtaş păcatelor altora; pe tine însuţi păzeşte-te curat. ²³ Să nu mai bei numai apă, ci să iei şi câte puţin vin din pricina^(AD) stomacului tău şi din pricina deselor tale îmbolnăviri. ²⁴ Păcatele^(AE) unor oameni sunt cunoscute şi merg înainte la judecată, iar ale altora vin pe urmă. ²⁵ Tot aşa şi faptele bune sunt cunoscute; şi cele ce nu sunt cunoscute nu pot să rămână ascunse.