Old/New Testament

Împotriva Tirului

23 Prorocie^(A) împotriva Tirului. „Bociţi-vă, corăbii din Tarsis! Căci Tirul a fost nimicit: nu mai are nici case, nici intrare! Din^(B) ţara Chitim le-a venit vestea aceasta. ² Amuţiţi de groază, locuitori ai ţărmului, pe care o umpleau odată negustorii din Sidon, care străbăteau marea! ³ Veniturile lui erau grâul Nilului şi secerişul râului, aduse pe ape mari, aşa că^(C) el era târgul neamurilor. ⁴ Ruşinează-te, Sidoane, căci aşa vorbeşte marea, cetăţuia mării: ‘Eu n-am avut durerile facerii, nici n-am născut, n-am hrănit tineri, nici n-am crescut fete’!” ⁵ Când^(D) vor afla egiptenii vestea aceasta, vor tremura auzind de căderea Tirului ⁶ şi vor zice: „Treceţi la Tarsis, bociţi-vă, locuitori ai ţărmului! ⁷ Aceasta este cetatea^(E) voastră cea veselă, care avea o obârşie veche şi ale cărei picioare o duceau să locuiască departe.” ⁸ Cine a luat această hotărâre împotriva Tirului, împărţitorul^(F) cununilor, el, ai cărui negustori erau nişte voievozi şi ai cărui târgoveţi erau cei mai bogaţi de pe pământ? ⁹ Domnul oştirilor a luat această hotărâre, ca să ruşineze mândria a tot ce străluceşte şi să smerească pe toţi cei mari ai pământului: ¹⁰ „Străbate-ţi ţara, ca Nilul, niciun brâu nu te mai strânge, fiica Tarsisului! Nu mai este niciun jug! ¹¹ Domnul Şi-a întins mâna asupra mării; a făcut să tremure împărăţii; a poruncit nimicirea cetăţuilor Canaanului ¹² şi a zis: ‘De acum nu^(G) te vei mai bucura, fecioară necinstită, fiica Sidonului! Scoală-te şi treci^(H) în ţara Chitim; dar nici acolo nu vei avea odihnă. ¹³ Iată pe haldeeni, care nu erau un popor, locuitorii aceştia^(I) ai pustiei, cărora asirianul le-a întemeiat o ţară; ei înalţă turnuri, surpă casele împărăteşti ale Tirului, le prefac în dărâmături’.” ¹⁴ „Bociţi-vă^(J), corăbii din Tarsis! Căci cetăţuia voastră este nimicită.” ¹⁵ În vremea aceea, Tirul va fi dat uitării şaptezeci de ani, cât ţine viaţa unui împărat, dar după şaptezeci de ani, se va întâmpla Tirului ca şi curvei despre care vorbeşte cântecul: ¹⁶ „Ia harpa şi străbate cetatea, curvă dată uitării; cântă bine, cântă-ţi cântecele de mai multe ori, ca iarăşi să-şi aducă lumea aminte de tine.” ¹⁷ Tot aşa, după şaptezeci de ani, Domnul va cerceta Tirul şi se va întoarce iarăşi la câştigul lui; va avea^(K) legături cu toate împărăţiile lumii de pe faţa pământului; ¹⁸ dar câştigul şi plata lui vor^(L) fi închinate Domnului, nu vor fi nici strânse, nici păstrate; ci câştigul lui va aduce celor ce locuiesc înaintea Domnului, o hrană îmbelşugată şi haine strălucite.

Iuda pustiit

24 Iată, Domnul deşartă ţara şi o pustieşte, îi răstoarnă faţa şi risipeşte locuitorii; ² cum se întâmplă preotului^(M) se întâmplă şi poporului, stăpânului ca şi slugii, stăpânei ca şi slujnicei, vânzătorului ca şi cumpărătorului^(N), celui ce dă cu împrumut, ca şi celui ce ia cu împrumut, datornicului, ca şi celui căruia îi este dator. ³ Ţara este pustiită de tot şi prădată; căci Domnul a hotărât aşa. ⁴ Ţara este tristă, sleită de puteri; locuitorii sunt mâhniţi şi tânjesc; căpeteniile poporului sunt fără putere, ⁵ căci ţara^(O) a fost spurcată de locuitorii ei; ei călcau legile, nu ţineau poruncile şi rupeau legământul cel veşnic! ⁶ De aceea, mănâncă blestemul^(P) ţara şi suferă locuitorii ei pedeapsa nelegiuirilor lor; de aceea sunt prăpădiţi locuitorii ţării şi nu mai rămâne decât un mic număr din ei. ⁷ Mustul^(Q) stă trist, via este veştejită; toţi cei ce erau cu inima veselă suspină. ⁸ A încetat desfătarea timpanelor^(R), s-a sfârşit veselia gălăgioasă, s-a dus bucuria harpei. ⁹ Nu se mai cântă când se bea vin şi băuturile tari li se par amare celor ce le beau. ¹⁰ Cetatea pustie este dărâmată; toate casele sunt închise, nu mai intră nimeni în ele. ¹¹ Pe uliţe se strigă după vin; s-a dus orice desfătare, nu mai este nicio veselie în ţară. ¹² Numai pustiire a mai rămas în cetate şi porţile stau dărâmate. ¹³ Da, în ţară, în mijlocul popoarelor, este ca^(S) atunci când se scutură măslinul sau ca la culesul ciorchinelor rămase după culesul viei.

Babilonul nimicit şi Ierusalimul ridicat

¹⁴ Ceilalţi însă, care vor mai rămâne, îşi înălţă glasul, scot strigăte de veselie; de pe ţărmurile mării, laudă măreţia Domnului. ¹⁵ „Proslăviţi dar pe Domnul în locurile unde străluceşte lumină, lăudaţi Numele^(T) Domnului, Dumnezeului lui Israel, în ostroavele mării!” ¹⁶ De la marginele pământului auzim cântând: „Slavă celui neprihănit!” Dar eu zic: „Sunt pierdut! Sunt pierdut! Vai de mine!” Jefuitorii^(U) jefuiesc, jefuitorii se înverşunează la jaf. ¹⁷ Groaza^(V), groapa şi laţul vin peste tine, locuitor al ţării! ¹⁸ Cel ce fuge dinaintea strigătelor de groază cade în groapă şi cel ce se ridică din groapă se prinde în laţ, căci se deschid stăvilarele^(W) de sus şi se clatină temeliile^(X) pământului! ¹⁹ Pământul^(Y) se rupe, pământul se sfărâmă, pământul se crapă, ²⁰ pământul se^(Z) clatină ca un om beat, tremură ca o colibă; păcatul lui îl apasă, cade şi nu se mai ridică. ²¹ În ziua aceea, Domnul va pedepsi în cer oştirea de sus, iar pe pământ pe împăraţii^(AA) pământului. ²² Aceştia vor fi strânşi ca prinşi de război şi puşi într-o temniţă, vor fi închişi în gherle şi, după un mare număr de zile, vor fi pedepsiţi. ²³ Luna^(AB) va fi acoperită de ruşine şi soarele, de groază, căci Domnul oştirilor va împărăţi^(AC) pe Muntele^(AD) Sionului şi la Ierusalim, strălucind de slavă în faţa bătrânilor Lui.

25 „Doamne, Tu eşti Dumnezeul meu; pe Tine Te^(AE) voi înălţa! Laud Numele Tău, căci^(AF) ai făcut lucruri minunate; planurile^(AG) Tale făcute mai dinainte s-au împlinit cu credincioşie. ² Căci ai prefăcut cetatea (Babilon) într-un^(AH) morman de pietre, cetăţuia cea tare într-o grămadă de dărâmături; cetatea cea mare a străinilor este nimicită şi niciodată nu va mai fi zidită. ³ De aceea Te slăvesc^(AI) popoarele puternice şi cetăţile neamurilor puternice se tem de Tine. ⁴ Căci Tu ai fost un loc^(AJ) de scăpare pentru cel slab, un loc de scăpare pentru cel nenorocit în necaz, un adăpost împotriva furtunii, un umbrar împotriva căldurii, căci suflarea asupritorilor este ca vijelia care izbeşte în zid. ⁵ Cum domoleşti căldura într-un pământ arzător, aşa ai domolit zarva străinilor; cum este înăduşită căldura de umbra unui nor, aşa au fost înăduşite cântările de biruinţă ale asupritorilor.” ⁶ Domnul^(AK) oştirilor pregăteşte tuturor^(AL) popoarelor, pe muntele acesta^(AM), un ospăţ de bucate gustoase, un ospăţ de vinuri vechi, de bucate miezoase, pline de măduvă, de vinuri vechi şi limpezite. ⁷ Şi, pe muntele acesta, înlătură marama care acoperă toate popoarele şi învelitoarea^(AN) care înfăşoară toate neamurile; ⁸ nimiceşte^(AO) moartea pe vecie: Domnul Dumnezeu şterge^(AP) lacrimile de pe toate feţele şi îndepărtează de pe tot pământul ocara poporului Său; da, Domnul a vorbit. ⁹ În ziua aceea, vor zice: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere^(AQ) că ne va mântui. Acesta este Domnul, în care ne încredeam. Acum să ne veselim^(AR) şi să ne bucurăm de mântuirea Lui! ¹⁰ Căci mâna Domnului se odihneşte pe muntele acesta, dar Moabul este călcat în picioare pe loc, cum este călcat în picioare paiul în bălegar. ¹¹ În mijlocul acestei băltoace, el îşi întinde mâinile, cum le întinde înotătorul ca să înoate, dar Domnul îi doboară mândria şi face de nimica dibăcia mâinilor lui. ¹² El surpă, prăbuşeşte întăriturile înalte^(AS) ale zidurilor tale, le prăbuşeşte la pământ, în ţărână.”

1 Pavel şi Timotei, robi ai lui Isus Hristos, către toţi sfinţii în^(A) Hristos Isus care sunt în Filipi, împreună cu episcopii^[a] şi diaconii: ² Har^(B) vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos! ³ Mulţumesc^(C) Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi. ⁴ În toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toţi cu bucurie, ⁵ pentru^(D) partea pe care o luaţi la Evanghelie din cea dintâi zi până acum. ⁶ Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare^(E) o va isprăvi până^(F) în ziua lui Isus Hristos. ⁷ Este drept să gândesc astfel despre voi toţi, fiindcă vă port în inima mea, întrucât, atât în lanţurile^(G) mele, cât şi în apărarea^(H) şi întărirea Evangheliei^(I), voi^(J) sunteţi toţi părtaşi aceluiaşi har. ⁸ Căci martor îmi este Dumnezeu^(K) că^(L) vă iubesc pe toţi cu o dragoste nespusă în Isus Hristos. ⁹ Şi mă rog ca^(M) dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere, ¹⁰ ca să^(N) deosebiţi lucrurile alese, pentru ca^(O) să fiţi curaţi şi să nu vă poticniţi până în^(P) ziua venirii lui Hristos, ¹¹ plini de roada neprihănirii, prin^(Q) Isus Hristos, spre slava^(R) şi lauda lui Dumnezeu. ¹² Vreau să ştiţi, fraţilor, că împrejurările în care mă găsesc mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei. ¹³ În adevăr, în^(S) toată curtea împărătească şi pretutindeni aiurea, toţi ştiu că sunt pus în lanţuri din pricina lui Isus Hristos. ¹⁴ Şi cei mai mulţi din fraţi, îmbărbătaţi de lanţurile mele, au şi mai multă îndrăzneală să vestească fără teamă Cuvântul lui Dumnezeu. ¹⁵ Unii, este adevărat, propovăduiesc pe Hristos din pizmă şi din duh de ceartă^(T), dar alţii din bunăvoinţă. ¹⁶ Aceştia din urmă lucrează din dragoste, ca unii care ştiu că eu sunt însărcinat^(U) cu apărarea Evangheliei; ¹⁷ cei dintâi, din duh de ceartă, vestesc pe Hristos nu cu gând curat, ci ca să mai adauge un necaz la lanţurile mele. ¹⁸ Ce ne pasă? Oricum: fie de ochii lumii, fie din toată inima, Hristos este propovăduit. Eu mă bucur de lucrul acesta şi mă voi bucura. ¹⁹ Căci ştiu că lucrul acesta se va întoarce spre mântuirea mea prin rugăciunile voastre^(V) şi prin ajutorul Duhului^(W) lui Isus Hristos. ²⁰ Mă aştept şi nădăjduiesc cu tărie^(X) că nu voi fi dat de ruşine^(Y) cu nimic, ci că^(Z) acum, ca totdeauna, Hristos va fi proslăvit cu îndrăzneală în trupul meu, fie prin viaţa mea, fie prin moartea mea. ²¹ Căci, pentru mine, a trăi este Hristos şi a muri este un câştig. ²² Dar, dacă trebuie să mai trăiesc în trup, face să trăiesc; şi nu ştiu ce trebuie să aleg. ²³ Sunt strâns^(AA) din două părţi: aş dori să mă mut^(AB) şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine, ²⁴ dar, pentru voi, este mai de trebuinţă să rămân în trup. ²⁵ Şi sunt încredinţat^(AC) şi ştiu că voi rămâne şi voi trăi cu voi toţi pentru înaintarea şi bucuria credinţei voastre, ²⁶ pentru ca, prin întoarcerea mea la voi, să aveţi în mine o mare pricină de laudă^(AD) în Isus Hristos. ²⁷ Numai, purtaţi-vă^(AE) într-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru ca, fie că voi veni să vă văd, fie că voi rămâne departe de voi, să aud despre voi că^(AF) rămâneţi tari în acelaşi duh şi că luptaţi cu^(AG) un suflet^(AH) pentru credinţa Evangheliei, ²⁸ fără să vă lăsaţi înspăimântaţi de potrivnici; lucrul acesta^(AI) este pentru ei o dovadă de pierzare, şi^(AJ) de mântuirea voastră, şi aceasta de la Dumnezeu. ²⁹ Căci cu privire la Hristos, vouă^(AK) vi s-a dat harul nu^(AL) numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El ³⁰ şi să şi duceţi^(AM), cum şi faceţi, aceeaşi luptă pe care^(AN) aţi văzut-o la mine şi pe care auziţi că o duc şi acum.