Old/New Testament

26 În ziua^(A) aceea, se va cânta următoarea cântare în ţara lui Iuda: „Avem o cetate tare; Dumnezeu ne dă mântuirea^(B) ca ziduri şi întăritură. ² Deschideţi^(C) porţile, ca să intre neamul cel neprihănit şi credincios. ³ Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine. ⁴ Încredeţi-vă în Domnul pe vecie, căci^(D) Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor. ⁵ El a răsturnat pe cei ce locuiau pe înălţimi, El a plecat cetatea^(E) îngâmfată; a doborât-o la pământ şi a aruncat-o în ţărână. ⁶ Ea este călcată în picioare, în picioarele săracilor, sub paşii celor obijduiţi. ⁷ Calea^(F) dreptului este neprihănirea; Tu, care eşti fără prihană, netezeşti cărarea dreptului. ⁸ De aceea Te aşteptăm, Doamne, şi pe calea^(G) judecăţilor Tale; sufletul nostru suspină după Numele Tău şi după pomenirea Ta. ⁹ Sufletul^(H) meu Te doreşte noaptea şi duhul meu Te caută înăuntrul meu. Căci, când se împlinesc judecăţile Tale pe pământ, locuitorii lumii învaţă dreptatea. ¹⁰ Dacă^(I) ierţi pe cel rău, el totuşi nu învaţă neprihănirea, se dedă la rău în ţara^(J) în care domneşte neprihănirea şi nu caută la măreţia Domnului. ¹¹ Doamne, mâna Ta este puternică: ei^(K) n-o zăresc, dar vor vedea râvna Ta pentru poporul Tău şi vor fi ruşinaţi; va arde focul pe vrăjmaşii Tăi. ¹² Dar nouă, Doamne, Tu ne dai pace, căci tot ce facem noi, Tu împlineşti pentru noi. ¹³ Doamne, Dumnezeul nostru, alţi^(L) stăpâni afară de Tine au stăpânit peste noi, dar acum numai pe Tine şi numai Numele Tău îl chemăm. ¹⁴ Cei ce sunt morţi acum nu vor mai trăi, sunt nişte umbre şi nu se vor mai scula, căci Tu i-ai pedepsit, i-ai nimicit şi le-ai şters pomenirea. ¹⁵ Înmulţeşte poporul, Doamne! Înmulţeşte poporul, arată-Ţi slava; dă înapoi toate hotarele ţării. ¹⁶ Doamne, ei Te-au căutat când erau în strâmtorare^(M); au început să se roage când i-ai pedepsit. ¹⁷ Cum se zvârcoleşte o femeie însărcinată^(N) gata să nască şi cum strigă ea în mijlocul durerilor ei, aşa am fost noi departe de Faţa Ta, Doamne! ¹⁸ Am zămislit, am simţit dureri şi, când să naştem, am născut vânt: ţara nu este mântuită şi locuitorii^(O) ei nu sunt născuţi. ¹⁹ Să învie dar morţii^(P) Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte! Treziţi-vă^(Q) şi săriţi de bucurie, cei ce locuiţi în ţărână! Căci roua Ta este o rouă dătătoare de viaţă, şi pământul va scoate iarăşi afară pe cei morţi.” ²⁰ „Du-te, poporul meu, intră^(R) în odaia ta şi încuie uşa după tine; ascunde-te^(S) câteva clipe, până va trece mânia! ²¹ Căci iată, Domnul iese^(T) din locuinţa Lui să pedepsească nelegiuirile locuitorilor pământului; şi pământul va da sângele pe faţă şi nu va mai acoperi uciderile.

27 În ziua aceea, Domnul va lovi cu sabia Lui cea aspră, mare şi tare Leviatanul^(U), Babilonul, şarpele fugar (Asur), şi Leviatanul, şarpele inelat (Babel), şi va ucide balaurul^(V) de lângă mare (Egiptul). ² În ziua aceea, cântaţi o cântare^(W) asupra viei celei^(X) mai alese: ³ ‘Eu^(Y), Domnul, sunt Păzitorul ei, Eu o ud în fiecare clipă; Eu o păzesc zi şi noapte, ca să n-o vatăme nimeni. ⁴ N-am nicio mânie. Dar, dacă voi găsi mărăcini^(Z) şi spini, voi merge la luptă împotriva lor şi-i voi arde pe toţi, ⁵ afară numai dacă vor căuta^(AA) ocrotirea Mea, vor face^(AB) pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine’.” ⁶ În vremurile viitoare, Iacov va^(AC) prinde rădăcină, Israel va înflori şi va odrăsli, şi va umple lumea cu roadele lui. ⁷ L-a lovit oare Domnul cum a lovit pe cei ce-l loveau? L-a ucis El cum a ucis pe cei ce-l ucideau? ⁸ Cu măsură^(AD) l-ai pedepsit în robie, luându-l^(AE) cu suflarea năpraznică a vântului de răsărit. ⁹ Astfel, nelegiuirea lui Iacov a fost ispăşită, şi iată rodul iertării păcatului lui: Domnul a făcut toate pietrele altarelor ca nişte pietre de var prefăcute în ţărână; idolii Astarteei şi stâlpii Soarelui nu se vor mai ridica. ¹⁰ Căci cetatea cea tare a rămas singuratică, a ajuns o locuinţă lăsată şi părăsită ca pustia. În^(AF) ea paşte viţelul, în ea se culcă şi-i mănâncă ramurile. ¹¹ Când i se usucă ramurile, sunt rupte; vin femeile să le ardă. Căci acesta era un popor fără^(AG) pricepere, de aceea Cel^(AH) ce l-a făcut n-a avut milă de el şi Cel ce l-a întocmit nu l-a iertat. ¹² În vremea aceea, Domnul va scutura roade de la cursul Râului până la pârâul Egiptului, iar voi veţi fi strânşi unul câte unul, copii ai lui Israel! ¹³ În^(AI) ziua aceea, se^(AJ) va suna cu trâmbiţa cea mare şi atunci se vor întoarce cei surghiuniţi din ţara Asiriei şi fugarii din ţara Egiptului. Ei se vor închina înaintea Domnului, pe muntele cel sfânt, Ierusalim.

2 Deci, dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo legătură^(A) a Duhului, dacă este vreo milostivire şi vreo îndurare^(B), ² faceţi-mi^(C) bucuria deplină şi aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând^(D). ³ Nu faceţi nimic^(E) din duh de ceartă sau din slavă deşartă, ci, în smerenie^(F) fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. ⁴ Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci^(G) şi la foloasele altora. ⁵ Să^(H) aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus: ⁶ El, măcar că^(I) avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a^(J) crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ⁷ ci^(K) S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat un chip de rob^(L), făcându-Se^(M) asemenea oamenilor. ⁸ La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut^(N) ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. ⁹ De aceea şi Dumnezeu L-a^(O) înălţat nespus de mult şi I-a^(P) dat Numele care este mai presus de orice nume; ¹⁰ pentru ca^(Q), în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ ¹¹ şi orice^(R) limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul. ¹² Astfel dar, preaiubiţilor, după cum^(S) totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică^(T) şi cutremur, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea. ¹³ Căci Dumnezeu^(U) este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa, şi înfăptuirea. ¹⁴ Faceţi toate lucrurile fără^(V) cârtiri şi fără şovăieli^(W), ¹⁵ ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii^(X) ai lui Dumnezeu, fără vină, în^(Y) mijlocul unui^(Z) neam ticălos şi stricat, în care străluciţi^(AA) ca nişte lumini în lume, ¹⁶ ţinând sus Cuvântul vieţii; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda^(AB) că n-am^(AC) alergat, nici nu m-am ostenit în zadar. ¹⁷ Şi chiar dacă va^(AD) trebui să fiu turnat ca o jertfă de băutură peste jertfa şi^(AE) slujba credinţei voastre, eu mă^(AF) bucur, şi mă bucur cu voi toţi. ¹⁸ Tot aşa şi voi, bucuraţi-vă, şi bucuraţi-vă împreună cu mine. ¹⁹ Nădăjduiesc în Domnul Isus să vă trimit în curând pe Timotei^(AG), ca să fiu şi eu cu inimă bună când o să am ştiri despre voi. ²⁰ Căci n-am pe nimeni^(AH) care să-mi împărtăşească simţirile ca el şi să se îngrijească într-adevăr de starea voastră. ²¹ Ce-i drept, toţi umblă^(AI) după foloasele lor, şi nu după ale lui Isus Hristos. ²² Ştiţi râvna lui încercată; cum, ca^(AJ) un copil cu tatăl lui, a lucrat ca un rob împreună cu mine pentru înaintarea Evangheliei. ²³ Pe el, dar, nădăjduiesc să vi-l trimit, de îndată ce voi vedea ce întorsătură vor lua lucrurile cu privire la mine. ²⁴ Şi am^(AK) încredere în Domnul că în curând voi veni şi eu. ²⁵ Am socotit de trebuinţă să vă trimit pe Epafrodit^(AL), fratele şi tovarăşul meu de lucru^(AM) şi de luptă, trimisul şi slujitorul^(AN) vostru pentru^(AO) nevoile mele. ²⁶ Căci^(AP) dorea fierbinte să vă vadă pe toţi şi era foarte mâhnit pentru că aflaserăţi că a fost bolnav. ²⁷ Ce-i drept, a fost bolnav şi foarte aproape de moarte, dar Dumnezeu a avut milă de el. Şi nu numai de el, ci şi de mine, ca să n-am întristare peste întristare. ²⁸ L-am trimis dar cu atât mai în grabă, ca să-l vedeţi şi să vă bucuraţi iarăşi şi să fiu şi eu mai puţin mâhnit. ²⁹ Primiţi-l deci în Domnul, cu toată bucuria şi preţuiţi^(AQ) pe astfel de oameni. ³⁰ Căci pentru lucrul lui Hristos a fost el aproape de moarte şi şi-a pus viaţa în joc, ca^(AR) să împlinească ce lipsea slujbei voastre pentru mine.