Old/New Testament

Ghedeon îi învinge pe midianiţi

7 Ierub-Baal, adică Ghedeon, împreună cu tot poporul care era cu el, s-au sculat dis-de-dimineaţă, au plecat şi şi-au aşezat tabăra lângă izvorul Harod. Tabăra lui Midian era la nord de ei, lângă dealul Moreh, în vale.

² Domnul i-a zis lui Ghedeon: „Oamenii care sunt cu tine sunt prea mulţi pentru ca Eu să dau pe Midian în mâinile lor, fiindcă s-ar putea ca Israel să se mândrească faţă de Mine şi să zică că s-a eliberat singur. ³ De aceea vesteşte acum în auzul oamenilor şi zi-le: «Cine este fricos şi se teme să se întoarcă şi să se depărteze de muntele Ghilad!»“ Douăzeci şi două de mii de oameni s-au întors şi au mai rămas zece mii.

⁴ Domnul i-a zis din nou lui Ghedeon: „Oamenii sunt încă prea mulţi! Coboară-i la ape şi ţi-i voi alege acolo! Acela despre care îţi voi spune să meargă cu tine, va merge cu tine şi toţi aceia despre care îţi voi spune să nu meargă cu tine, nu vor merge cu tine!“

⁵ Ghedeon i-a dus pe oameni la apă şi Domnul i-a zis: „Pe cei care vor lipăi apa cu limba^[a] aşa cum lipăie câinele, să-i separi de toţi aceia care se vor pleca pe genunchi să bea apă!“ ⁶ Numărul celor care au lipăit apa cu limba a fost de trei sute de bărbaţi. Restul poporului s-a plecat pe genunchi să bea apă.

⁷ Domnul i-a zis lui Ghedeon: „Cu cei trei sute de bărbaţi care au lipăit din apă cum lipăie câinele, vă voi elibera şi-i voi da pe midianiţi în mâna ta! Toţi ceilalţi oameni să plece acasă!“ ⁸ După ce poporul şi-a luat proviziile şi trâmbiţele în mâini, Ghedeon i-a trimis pe toţi israeliţii acasă, iar el împreună cu cei trei sute de oameni s-au îmbărbătat. Tabăra lui Midian era în vale, dedesubt de el.

⁹ Chiar în noaptea aceea, Domnul i-a zis lui Ghedeon: „Scoală-te şi atacă tabăra căci am dat-o în mâinile tale! ¹⁰ Dacă ţi-e frică s-o ataci, du-te cu Pura, slujitorul tău! ¹¹ Să asculţi ce vor vorbi, fiindcă după aceea ţi se vor întări mâinile şi vei putea să ataci tabăra!“ Atunci el şi cu Pura, slujitorul lui, au înaintat până la avanpostul străjerilor care erau în tabără. ¹² Midianiţii, amalekiţii şi popoarele din răsărit erau răspândiţi în vale, ca o mulţime de lăcuste; cămilele lor erau fără număr, ca nisipul de pe ţărmul mării. ¹³ Când a sosit Ghedeon, a văzut acolo un om care îi povestea prietenului său un vis. El zicea:

– Am avut un vis: se făcea că o turtă de orz se rostogolea în tabăra midianiţilor. A ajuns până la cort, l-a izbit şi acesta a căzut răsturnându-se cu susul în jos! Astfel cortul a fost distrus!

¹⁴ Camaradul lui i-a răspuns:

– Aceasta nu este altceva decât sabia lui Ghedeon, fiul israelitului Ioaş! Dumnezeu i-a dat în mâna lui pe midianiţi cu toată oştirea lor!

¹⁵ După ce a auzit Ghedeon povestirea visului şi interpretarea lui, s-a închinat şi s-a întors în tabăra lui Israel. El le-a zis: „Sculaţi-vă, căci Domnul a dat în mâinile voastre oştirea lui Midian!“ ¹⁶ A împărţit cei trei sute de oameni în trei cete, a dat fiecăruia câte o trâmbiţă şi nişte ulcioare goale cu torţe în ele, ¹⁷ şi le-a zis: „Să vă uitaţi la mine şi să faceţi la fel! Când am să ajung la capătul taberei, să faceţi aşa cum voi face eu! ¹⁸ Când eu şi cei care vor fi cu mine vom suna din trâmbiţe, atunci să sunaţi şi voi din trâmbiţele voastre de jur împrejurul întregii tabere şi să ziceţi: «Pentru Domnul şi pentru Ghedeon!»“

¹⁹ Ghedeon şi cei o sută de bărbaţi care erau cu el au ajuns la capătul taberei la începutul străjii de la miezul nopţii^[b], chiar când se schimbau străjerii. Şi au început să sune din trâmbiţe şi să spargă ulcioarele pe care le aveau în mâini. ²⁰ Toate cele trei cete au sunat din trâmbiţe şi au spart ulcioarele; au apucat de torţe cu mâna stângă, în timp ce în mâna dreaptă ţineau trâmbiţele ca să sune. Apoi au strigat: „Sabia Domnului şi sabia lui Ghedeon!“ ²¹ Fiecare rămăsese la locul lui în jurul taberei. Şi toţi cei din tabără au început să alerge, să ţipe şi să fugă.

²² Când cei trei sute de bărbaţi au sunat din trâmbiţe, Domnul a făcut ca aliaţii adunaţi în tabără să întoarcă sabia unii împotriva altora. Oştirea a fugit către Bet-Şita, înspre Ţerera, lângă hotarul de la Abel-Mehola, în apropiere de Tabat. ²³ Israeliţii din Neftali, din Aşer şi din întregul Manase au fost chemaţi să-i urmărească pe midianiţi.

²⁴ Ghedeon a trimis soli prin toată regiunea muntoasă a lui Efraim, spunând: „Coborâţi, urmăriţi-i pe midianiţi şi capturaţi-i la apele de lângă Bet-Bara şi la Iordan!“ Şi toţi efraimiţii s-au strâns şi au pus stăpânire pe apele de lângă Bet-Bara şi pe Iordan. ²⁵ Le-au prins pe cele două căpetenii ale midianiţilor, pe Oreb şi pe Zeeb. Pe Oreb l-au omorât la Ţur-Oreb^[c], iar pe Zeeb l-au omorât la Iecheb-Zeeb^[d]. După ce i-au urmărit pe midianiţi, i-au adus lui Ghedeon, dincolo de Iordan, capetele lui Oreb şi Zeeb.

Cearta cu efraimiţii

8 Efraimiţii i-au zis lui Ghedeon:

– Cum ai putut să te porţi astfel cu noi? De ce nu ne-ai chemat şi pe noi când te-ai dus să lupţi împotriva midianiţilor? Şi au început o ceartă aprigă cu el.

² El le-a răspuns:

– Ce-am făcut eu în comparaţie cu voi? Nu este mai bun culesul ciorchinilor rămaşi în via lui Efraim decât culesul întregii vii a lui Abiezer? ³ În mâinile voastre i-a dat Dumnezeu pe Oreb şi Zeeb, căpeteniile midianiţilor! Am putut eu oare să fac mai mult decât voi?

După ce le-a spus aceste cuvinte li s-a potolit mânia.

Ghedeon îi omoară pe regii midianiţi

⁴ Apoi Ghedeon a ajuns la Iordan şi l-a traversat împreună cu cei trei sute de oameni care erau cu el, obosiţi, dar încă în urmărirea duşmanului. ⁵ El le-a zis oamenilor din Sucot:

– Daţi-le, vă rog, câteva bucăţi de pâine oamenilor care sunt cu mine, căci sunt obosiţi şi suntem încă în urmărirea lui Zebah şi Ţalmuna, regii Midianului!

⁶ Căpeteniile din Sucot i-au răspuns:

– Sunt deja mâinile lui Zebah şi Ţalmuna în posesia ta ca să dăm pâine oştirii tale?

⁷ Ghedeon le-a zis:

– Aşa deci! Ei bine, după ce Domnul îi va da pe Zebah şi pe Ţalmuna în mâinile mele, vă voi sfârteca carnea cu spinii pustiei şi cu mărăcini!

⁸ De acolo s-au suit la Peniel şi a cerut acelaşi lucru. Oamenii din Peniel i-au răspuns aşa cum îi răspunseseră oamenii din Sucot. ⁹ Atunci el le-a zis oamenilor din Peniel: „Când mă voi întoarce în pace vă voi dărâma turnul acesta!“ ¹⁰ Zebah şi Ţalmuna erau în Karkor, împreună cu ei fiind şi oştirea lor, în jur de cincisprezece mii de bărbaţi, singurii care mai rămăseseră din oştirea popoarelor răsăritului căci căzuseră ucişi o sută douăzeci de mii de războinici. ¹¹ Ghedeon a apucat pe calea nomazilor, la răsărit de Nobah şi Iogbeha şi a atacat oştirea care se credea în siguranţă. ¹² Cei doi regi ai Midianului, Zebah şi Ţalmuna, au fugit, dar el i-a urmărit, i-a capturat şi a provocat groază în rândul întregii lor oştiri.

¹³ Apoi Ghedeon, fiul lui Ioaş, s-a întors de la luptă prin trecătoarea Heres. ¹⁴ A prins un tânăr dintre oamenii din Sucot căruia i-a pus câteva întrebări. Acesta i-a dat în scris numele căpeteniilor şi ale membrilor sfatului bătrânilor^[e] din Sucot. Erau şaptezeci şi şapte de bărbaţi. ¹⁵ S-a dus la oamenii din Sucot şi le-a zis: „Iată-i pe Zebah şi Ţalmuna din cauza cărora m-aţi batjocorit zicând: Sunt deja Zebah şi Ţalmuna în stăpânirea ta ca să dăm pâine oştirii tale?“ ¹⁶ I-a luat pe cei din sfatul bătrânilor cetăţii, a luat spini din pustie şi mărăcini şi i-a pedepsit cu ei pe oamenii din Sucot. ¹⁷ Apoi a dărâmat turnul din Peniel şi i-a ucis pe oamenii cetăţii.

¹⁸ După aceea le-a zis lui Zebah şi Ţalmuna:

– Cum erau bărbaţii pe care i-aţi ucis la Tabor?

Ei i-au răspuns:

– Erau ca tine! Fiecare era la înfăţişare ca un fiu de rege!

¹⁹ El le-a zis:

– Erau fraţii mei, fiii mamei mele! Viu este Domnul că dacă i-aţi fi lăsat în viaţă, nu v-aş ucide acum!

²⁰ Şi i-a zis lui Ieter, întâiul lui născut:

– Omoară-i!

Dar tânărul nu a scos sabia pentru că îi era frică, fiind încă un copil. ²¹ Atunci Zebah şi Ţalmuna i-au zis:

– De ce nu ne omori tu însuţi? Cum este omul aşa este şi puterea lui!

Ghedeon s-a sculat şi i-a ucis pe Zebah şi pe Ţalmuna, luând apoi lunişoarele^[f] care erau la gâtul cămilelor lor.

Idolatria lui Ghedeon şi a poporului

²² Bărbaţii lui Israel i-au zis lui Ghedeon:

– Domneşte tu peste noi fiindcă tu ne-ai eliberat din mâna midianiţilor! Domneşte tu, fiul tău şi nepotul tău!

²³ Ghedeon le-a răspuns:

– Nu eu voi domni peste voi şi nici urmaşul meu nu va domni peste voi, ci Domnul va domni peste voi!

²⁴ Ghedeon le-a mai zis:

– Doresc însă să vă cer ceva: daţi-mi fiecare câte un cercel din prada voastră!

Duşmanii lor purtaseră cercei de aur, pentru că fuseseră ismaeliţi.

²⁵ – Ţi-i vom da! i-au răspuns ei.

Apoi au aşternut o învelitoare şi fiecare om a aruncat pe ea cerceii luaţi ca pradă. ²⁶ Greutatea cerceilor de aur pe care i-a cerut a ajuns la o mie şapte sute de şecheli^[g] de aur, în afară de lunişoare, ornamente şi hainele de purpură pe care le purtau regii Midianului şi în afară de lănţişoarele de la gâtul cămilelor lor. ²⁷ Ghedeon a făcut din ei un efod^[h] pe care l-a pus în cetatea sa, la Ofra. Tot Israelul s-a prostituat închinându-se la el acolo; el a devenit o capcană pentru Ghedeon şi familia lui.

²⁸ Astfel, midianiţii au fost smeriţi înaintea israeliţilor şi n-au mai îndrăznit să-şi ridice capetele. Pe vremea lui Ghedeon, în ţară a fost pace timp de patruzeci de ani. ²⁹ Apoi Ierub-Baal, fiul lui Ioaş, s-a retras şi a locuit în casa lui.

³⁰ Ghedeon a avut şaptezeci de fii^[i], pentru că a avut multe soţii. ³¹ Ţiitoarea lui din Şehem i-a născut şi ea un fiu, căruia i-a pus numele Abimelek^[j]. ³² Ghedeon, fiul lui Ioaş, a murit după o bătrâneţe fericită şi a fost înmormântat în mormântul tatălui său, Ioaş, la Ofra, pe proprietatea familiei Abiezer.

³³ După ce a murit Ghedeon, israeliţii s-au întors la păcatele dinainte, prostituându-se înaintea baalilor^[k]. Ei l-au înălţat pe Baal-Berit^[l] ca dumnezeu al lor. ³⁴ Astfel, israeliţii nu şi-au amintit de Domnul, Dumnezeul lor, Care îi eliberase din mâna tuturor duşmanilor dimprejur ³⁵ şi nici n-au fost loiali familiei lui Ierub-Baal, adică Ghedeon, în ciuda binelui pe care el îl făcuse lui Israel.

Chemarea primilor apostoli

5 Într-o zi, în timp ce se afla lângă lacul Ghenezaret^[a] şi mulţimea se înghesuia în jurul Lui ca să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, ² Isus a văzut două bărci trase la marginea lacului; pescarii coborâseră din ele şi-şi spălau năvoadele. ³ S-a suit într-una dintre bărci, care era a lui Simon, şi l-a rugat s-o depărteze puţin de la ţărm. Apoi S-a aşezat şi, din barcă, a început să dea învăţătură mulţimilor.

⁴ Când a terminat de vorbit, i-a zis lui Simon:

– Depărtează barca la apă adâncă şi aruncaţi-vă năvoadele pentru pescuit!

⁵ Simon I-a răspuns:

– Stăpâne, toată noaptea ne-am trudit, dar n-am prins nimic. Totuşi, la cuvântul Tău, voi arunca năvoadele!

⁶ Au făcut aşa şi au prins atât de mulţi peşti, încât năvoadele începuseră să li se rupă. ⁷ Le-au făcut semn confraţilor lor din cealaltă barcă, să vină să-i ajute. Aceştia au venit şi au umplut amândouă bărcile cu peşte, până acolo încât erau să se scufunde.

⁸ Când Simon Petru a văzut ce s-a întâmplat, a căzut la genunchii lui Isus şi I-a zis:

– Doamne, pleacă de la mine, pentru că sunt un om păcătos!

⁹ Căci atât el, cât şi cei ce erau împreună cu el fuseseră cuprinşi de uimire din pricina pescuitului care avusese loc. ¹⁰ La fel erau şi Iacov şi Ioan, fiii lui Zebedei, confraţii lui Simon.

Isus i-a răspuns lui Simon:

– Nu te teme! De acum înainte vei fi pescar de oameni!

¹¹ După ce au adus bărcile la ţărm, au lăsat totul şi L-au urmat.

Curăţirea unui bolnav de lepră

¹² În timp ce Isus era într-una dintre cetăţi, se afla acolo şi un om plin de lepră^[b]. Când L-a văzut pe Isus, a căzut la pământ înaintea Lui şi L-a rugat zicând:

– Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti^[c]!

¹³ Isus a întins mâna, l-a atins şi a zis:

– Da, vreau. Fii curăţit!

Şi imediat lepra s-a depărtat de la el.

¹⁴ Isus i-a poruncit:

– Să nu spui nimănui, ci du-te, arată-te preotului şi adu o jertfă pentru curăţirea ta, aşa cum a poruncit Moise,^[d] ca mărturie pentru ei.

¹⁵ Dar vestea despre El se răspândea tot mai mult, astfel că mulţimi mari de oameni se adunau să-L asculte şi să fie vindecaţi de neputinţele lor. ¹⁶ El însă se retrăgea în locuri pustii şi se ruga.