Old/New Testament

Păcatul lui Acan şi înfrângerea de la Ai

7 Israeliţii însă au fost necredincioşi cu privire la ceea ce trebuia nimicit^[a]. Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zimri^[b], fiul lui Zerah, din seminţia lui Iuda, a luat din ceea ce trebuia nimicit şi, prin urmare, Domnul s-a aprins de mânie împotriva israeliţilor.

² Iosua a trimis câţiva bărbaţi din Ierihon la Ai, care era lângă Bet-Aven, la răsărit de Betel, zicându-le:

– Duceţi-vă să cercetaţi regiunea!

Bărbaţii s-au dus şi au cercetat cetatea Ai.

³ Când s-au întors la Iosua, i-au spus:

– Nu e nevoie să înainteze toată oştirea pentru a ataca cetatea Ai, ci doar două sau trei mii de oameni. Nu mai obosi toată oştirea, fiindcă acolo sunt puţini oameni.

⁴ Aproape trei mii de bărbaţi din popor au înaintat, dar nu au rezistat înaintea bărbaţilor din Ai. ⁵ Aceştia

le-au doborât treizeci şi şase de oameni şi i-au urmărit din faţa porţii până la carierele de piatră^[c], doborându-i în vale. Inima poporului s-a înmuiat şi s-a făcut ca apa.

⁶ Iosua şi-a sfâşiat hainele şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea Chivotului Domnului, unde a stat astfel până seara, împreună cu cei din sfatul bătrânilor lui Israel^[d], având cu toţii capetele presărate cu pământ.

⁷ Iosua a zis:

– Ah, Stăpâne Doamne, de ce ai făcut pe poporul acesta să traverseze Iordanul? Ca să ne dai în mâinile amoriţilor şi să fim distruşi? Nu ar fi fost mai bine să fi rămas pe malul celălalt al Iordanului? ⁸ Dar acum, Stăpâne, ce voi spune după ce Israel s-a retras din faţa duşmanilor săi? ⁹ Canaaniţii şi toţi locuitorii ţării vor afla despre aceasta, ne vor înconjura şi ne vor şterge numele de pe pământ. Ce vei face Tu atunci pentru Numele Tău cel mare?

¹⁰ Domnul i-a răspuns:

– Ridică-te! De ce stai astfel, cu faţa la pământ? ¹¹ Israel a păcătuit încălcând legământul pe care i l-am poruncit. Şi-au însuşit din lucrurile date spre nimicire, au furat, au minţit şi le-au pus alături de bunurile lor. ¹² De aceea israeliţii nu pot rezista în faţa duşmanilor lor, fiindcă au fost daţi spre nimicire. Eu nu voi mai fi cu voi decât dacă distrugeţi din mijlocul vostru ceea ce trebuie nimicit.

¹³ Du-te şi sfinţeşte poporul. Să le spui astfel: „Sfinţiţi-vă pentru ziua de mâine, fiindcă Domnul, Dumnezeul lui Israel, a descoperit în mijlocul vostru lucruri care trebuiau date spre nimicire. Nu veţi putea ţine piept duşmanilor voştri, până când nu veţi îndepărta ceea ce trebuia nimicit din mijlocul vostru.

¹⁴ Să vă înfăţişaţi mâine dimineaţă în ordinea seminţiilor voastre. Seminţia arătată prin sorţi de Domnul să se înfăţişeze în ordinea clanurilor; clanul arătat prin sorţi de Domnul să se înfăţişeze în ordinea familiilor; familia arătată prin sorţi de Domnul să se înfăţişeze în ordinea bărbaţilor. ¹⁵ Acela care va fi arătat prin sorţi că a luat ceea ce trebuia nimicit, să fie ars în foc, împreună cu tot ceea ce îi aparţine, pentru că a încălcat legământul Domnului şi a săvârşit o mişelie în Israel.“

¹⁶ Iosua s-a sculat dis-de-dimineaţă, a convocat seminţiile lui Israel şi a fost arătată prin sorţi seminţia lui Iuda. ¹⁷ A apropiat clanurile lui Iuda şi a fost arătat prin sorţi clanul lui Zerah. A apropiat clanul lui Zerah în ordinea familiilor şi a fost arătat prin sorţi Zimri. ¹⁸ A apropiat familia acestuia în ordinea bărbaţilor din familie şi a fost arătat Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zimri, fiul lui Zerah, din seminţia lui Iuda. Iosua i-a zis lui Acan:

¹⁹ – Fiule, dă slavă Domnului, Dumnezeul lui Israel^[e] şi laudă-L! Mărturiseşte-mi ce ai făcut şi nu-mi ascunde nimic!

²⁰ Acan i-a răspuns lui Iosua:

– Într-adevăr, eu am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeul lui Israel, şi iată ce am făcut: ²¹ am văzut în prada de război o manta frumoasă din Şinar^[f], două sute de şecheli^[g] de argint şi un obiect de aur în greutate de cincizeci de şecheli^[h]. Le-am poftit şi le-am luat. Acum sunt ascunse în pământ, în mijlocul cortului meu, iar argintul este sub ele.

²² Iosua a trimis nişte soli care au alergat spre cort. Şi iată că lucrurile erau ascunse în cortul lui, argintul fiind sub ele. ²³ Le-au luat de acolo şi le-au adus la Iosua şi la adunarea israeliţilor, înfăţişându-le înaintea Domnului.

²⁴ Atunci Iosua şi toţi cei din Israel l-au luat pe Acan, fiul lui Zerah, au luat argintul, mantaua, obiectul de aur, pe fiii şi pe fiicele lui, vitele, măgarii şi oile lui, cortul şi tot ce-i aparţinea lui şi i-au dus în valea Acor. ²⁵ „De ce ne-ai tulburat astfel?“ l-a întrebat Iosua. „Ei bine, şi pe tine te va tulbura Domnul astăzi!“ a continuat Iosua.

Şi toţi cei din Israel l-au omorât cu pietre. Apoi i-au ars în foc şi i-au acoperit cu pietre, ²⁶ ridicând peste ei un morman mare de pietre, care poate fi văzut şi astăzi. Atunci Domnul S-a întors din mânia Lui aprigă.

Valea aceea a purtat numele Acor^[i] până în ziua aceasta.

Cucerirea cetăţii Ai

8 Domnul i-a zis lui Iosua: „Nu te teme şi nu te înspăimânta. Adună întreaga oştire şi începeţi asediul cetăţii Ai! Iată că-l dau în mâna ta pe regele din Ai împreună cu poporul său, cetatea lui şi tot teritoriul lui. ² Să-i faci cetăţii Ai şi regelui ei la fel cum i-ai făcut Ierihonului şi regelui lui. Totuşi veţi putea păstra ca pradă de război lucrurile de preţ şi animalele. Pune oameni la pândă în spatele cetăţii.“

³ Iosua a pornit cu toată oştirea ca să asedieze cetatea Ai. Iosua a ales treizeci de mii de războinici şi i-a trimis în timpul nopţii, ⁴ poruncindu-le: „Puneţi-vă la pândă în spatele cetăţii, astfel încât să nu vă îndepărtaţi prea mult de cetate şi să fiţi pregătiţi cu toţii de luptă. ⁵ Eu şi toţi oamenii care sunt cu mine ne vom apropia de cetate, iar când ei vor ieşi împotriva noastră ca şi prima dată, noi ne vom retrage dinaintea lor. ⁶ Ei vor ieşi afară după noi şi astfel îi vom scoate din cetate. Căci ei vor zice: «Fug dinaintea noastră ca şi prima dată!» Când noi vom fugi dinaintea lor, ⁷ voi să ieşiţi de la pândă şi să ocupaţi cetatea, căci Domnul, Dumnezeul vostru, o va da în mâinile voastre. ⁸ După ce veţi cuceri cetatea, să-i daţi foc! Să faceţi întocmai după Cuvântul Domnului. Fiţi cu luare-aminte la ce v-am poruncit!“

⁹ Apoi Iosua i-a trimis. Ei s-au dus şi s-au pus la pândă între Betel şi Ai, înnoptând la apus de cetatea Ai. Iosua însă a petrecut noaptea în mijlocul poporului.

¹⁰ Iosua s-a sculat dis-de-dimineaţă şi după ce a cercetat poporul a pornit în fruntea lor spre Ai, însoţit de sfatul bătrânilor lui Israel. ¹¹ Toţi ostaşii care erau cu el au înaintat şi s-au apropiat de cetate. Când au ajuns înaintea cetăţii, şi-au aşezat tabăra la nord de Ai, între ei şi cetate existând o vale. ¹² Iosua luase deja aproape cinci mii de războinici şi-i pusese la pândă între Betel şi Ai, în partea de apus a cetăţii. ¹³ După ce şi-a organizat astfel oamenii, atât pe cei din tabăra principală în partea de nord a cetăţii, cât şi pe cei ce stăteau la pândă în partea de apus a cetăţii, Iosua a înaintat noaptea în mijlocul văii.

¹⁴ Când regele din Ai a văzut lucrul acesta, el şi oamenii din cetate s-au sculat în grabă dis-de-dimineaţă şi au ieşit să lupte împotriva lui Israel. El şi oamenii lui s-au îndreptat într-un loc anume dinaintea Arabei^[j], fără să ştie că în spatele cetăţii stăteau oameni la pândă. ¹⁵ Iosua şi toată oştirea s-au prefăcut că sunt înfrânţi şi au fugit pe drumul către pustie. ¹⁶ Atunci toată oştirea din Ai a fost chemată să-i urmărească. Ei au pornit în urmărirea lor şi Iosua i-a atras astfel în afara cetăţii. ¹⁷ Nu a rămas nici un bărbat în Ai sau în Betel care să nu fi ieşit după Israel. Au lăsat cetatea deschisă şi au pornit în urmărirea lui Israel.

¹⁸ Atunci Domnul i-a zis lui Iosua: „Îndreaptă spre Ai suliţa pe care o ţii în mână, căci am să dau în mâna ta cetatea!“ Iosua şi-a îndreptat spre Ai suliţa pe care o ţinea în mână. ¹⁹ În momentul în care şi-a întins mâna, cei ce stăteau la pândă au ieşit repede din locul în care erau, au intrat în cetate, au capturat-o şi s-au grăbit să-i dea foc.

²⁰ Uitându-se înapoi, oamenii din Ai au observat fumul cetăţii ridicându-se spre cer. Ei n-au mai putut să scape nici într-o parte nici într-alta, căci oştirea israelită care se retrăgea spre pustie s-a întors împotriva lor. ²¹ Într-adevăr, când Iosua şi oştirea lui Israel au văzut că cei ce stătuseră la pândă capturaseră cetatea şi că se ridica fum din cetate, s-au întors împotriva oamenilor din Ai şi au început să-i lovească. ²² Ceilalţi au ieşit şi ei din cetate împotriva urmăritorilor, astfel încât Israel i-a prins din două părţi şi i-a lovit până când i-a nimicit, fără să lase vreun supravieţuitor sau vreun fugar. ²³ L-au capturat doar pe regele din Ai şi l-au adus la Iosua.

²⁴ După ce Israel i-a ucis pe toţi locuitorii din Ai, în câmpie şi în pustia în care îi urmăriseră, după ce aceştia au căzut cu toţii, fiind nimiciţi prin sabie, oştirea lui Israel s-a întors la Ai şi a trecut cetatea prin ascuţişul sabiei. ²⁵ Toţi cei care au fost omorâţi în ziua aceea, bărbaţi şi femei, au fost în număr de douăsprezece mii – întreaga populaţie a cetăţii Ai. ²⁶ Iosua nu şi-a retras mâna pe care o ţinea întinsă cu suliţa, până când nu au fost nimiciţi^[k] toţi locuitorii din Ai. ²⁷ Israel a păstrat însă ca pradă de război animalele şi lucrurile de preţ din cetate, potrivit poruncii date de Domnul lui Iosua.

²⁸ Iosua a ars cetatea Ai şi a făcut din ea pentru totdeauna o movilă de moloz, aşa cum se vede de atunci încoace. ²⁹ Pe regele din Ai l-a spânzurat^[l] de un copac şi l-a lăsat acolo până seara. La apusul soarelui însă Iosua a poruncit să-i coboare trupul din copac şi să fie aruncat la intrarea porţii cetăţii, după care au ridicat peste el o movilă mare de pietre care se poate vedea şi astăzi.

Reînnoirea legământului pe muntele Ebal

³⁰ Atunci Iosua a zidit un altar Domnului, Dumnezeul lui Israel, pe muntele Ebal, ³¹ aşa cum Moise, robul Domnului, le poruncise israeliţilor potrivit celor scrise în Cartea Legii lui Moise: un altar din pietre întregi, neatinse de unelte din fier, altar pe care să aducă Domnului arderi de tot şi jertfe de pace^[m].

³² Acolo, înaintea israeliţilor, Iosua a scris pe pietre o copie a Legii lui Moise. ³³ Întregul Israel, bătrânii, dregătorii şi judecătorii lui stăteau de-o parte şi de alta a Chivotului, în faţa preoţilor leviţi care duceau Chivotul Legământului cu Domnul. Jumătate din popor, străini sau evrei, erau aşezaţi în faţa muntelui Garizim, iar cealaltă jumătate în faţa muntelui Ebal, aşa cum poruncise mai înainte Moise, robul Domnului, în scopul binecuvântării poporului Israel.

³⁴ Apoi Iosua a citit toate cuvintele Legii – binecuvântările şi blestemele – potrivit tuturor celor scrise în Cartea Legii. ³⁵ Nu a existat nici o poruncă din toate cele poruncite de Moise pe care să nu o fi citit Iosua înaintea întregii adunări a lui Israel, inclusiv înaintea femeilor, a copiilor, precum şi a străinilor care trăiau în mijlocul lor.

Înşelătoria ghivoniţilor

9 Auzind despre aceste evenimente, toţi regii din regiunea de apus a Iordanului, atât cei din regiunea muntoasă^[n] şi din zona deluroasă^[o], cât şi cei situaţi pe întreaga coastă a Mării celei Mari^[p] până în dreptul Libanului, şi anume regii hitiţi, amoriţi, canaaniţi, pereziţi, hiviţi şi iebusiţi, ² s-au aliat ca să lupte împotriva lui Iosua şi a lui Israel.

³ Locuitorii din Ghivon însă, când au auzit ce făcuse Iosua cetăţilor Ierihon şi Ai, ⁴ s-au folosit de vicleşug şi au plecat spre israeliţi, dându-se drept mesageri. Ei purtau^[q] pe măgarii lor saci învechiţi şi burdufuri vechi de vin, crăpate şi peticite. ⁵ Erau încălţaţi cu sandale vechi şi peticite şi purtau pe ei haine învechite, iar toată pâinea pe care o aveau ca provizie era uscată şi fărâmiţată.

⁶ Au venit la Iosua în tabăra de la Ghilgal şi i-au vorbit astfel lui şi bărbaţilor lui Israel:

– Noi am venit dintr-o ţară îndepărtată. Încheiaţi acum un legământ cu noi!

⁷ Bărbaţii lui Israel le-au răspuns însă hiviţilor:

– Poate că voi locuiţi în mijlocul nostru. Cum să încheiem un legământ cu voi?

⁸ – Noi suntem slujitorii tăi! i-au zis ei lui Iosua.

– Cine sunteţi şi de unde veniţi? i-a întrebat Iosua.

⁹ – Slujitorii tăi au venit dintr-o ţară foarte îndepărtată, i-au răspuns ei, din cauza Numelui Domnului, Dumnezeul tău, fiindcă am auzit de faima Lui: tot ceea ce a făcut în Egipt, ¹⁰ precum şi ce a făcut celor doi regi amoriţi de la răsărit de Iordan, lui Sihon, regele Heşbonului şi lui Og, regele Başanului, care domnea la Aştarot. ¹¹ Bătrânii noştri împreună cu toţi locuitorii ţării noastre ne-au zis să ne luăm provizii pentru călătorie, să plecăm, iar când vă vom întâlni, să vă spunem: „Noi suntem slujitorii voştri. Prin urmare, încheiaţi legământ cu noi!“. ¹² Pâinea aceasta era caldă când am luat-o de acasă, în ziua în care am pornit în călătorie către voi, dar acum iată că este uscată şi fărâmiţată. ¹³ Aceste burdufuri de vin au fost odată pline şi noi, dar acum iată că sunt crăpate, iar îmbrăcămintea şi sandalele ni s-au învechit mult din cauza călătoriei lungi.

¹⁴ Israeliţii le-au verificat proviziile şi nu L-au mai întrebat pe Domnul. ¹⁵ Iosua a făcut pace cu ei, încheind un legământ că le va cruţa vieţile, iar conducătorii adunării i-au asigurat de aceasta printr-un jurământ.

¹⁶ La trei zile după încheierea legământului, israeliţii au aflat că ghivoniţii sunt vecini cu ei şi că locuiesc în mijlocul lor. ¹⁷ După trei zile de călătorie israeliţii au ajuns la cetăţile acestora: Ghivon, Chefira, Beerot şi Chiriat-Iearim. ¹⁸ Israeliţii nu i-au putut ataca deoarece conducătorii adunării le juraseră pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. Întreaga adunare a cârtit împotriva conducătorilor. ¹⁹ Toţi conducătorii au zis înaintea întregii adunări: „Pentru că le-am jurat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, nu ne mai putem atinge de ei! ²⁰ Totuşi iată ce le putem face: le vom cruţa vieţile ca să nu se reverse mânia asupra noastră, din cauza a ceea ce le-am promis prin jurământ.“ ²¹ Conducătorii au mai zis: „Să trăiască!“ Au fost însă întrebuinţaţi la tăiat lemne şi la scos apă pentru întreaga adunare, cum le spuseseră conducătorii^[r].

²² Iosua i-a chemat pe ghivoniţi şi le-a zis:

– De ce ne-aţi înşelat spunându-ne că veniţi dintr-o ţară foarte îndepărtată, când de fapt voi locuiţi în mijlocul nostru? ²³ Acum sunteţi blestemaţi şi nici unul din voi nu va înceta să taie lemne şi să scoată apă pentru Casa Dumnezeului meu! ²⁴ Ei i-au răspuns lui Iosua:

– Slujitorilor tăi li s-a spus despre ceea ce Domnul, Dumnezeul tău, i-a poruncit robului Său Moise, şi anume să vă dea toată ţara şi să-i nimicească pe toţi locuitorii ţării dinaintea voastră. Atunci am fost cuprinşi de frică pentru vieţile noastre din cauza voastră şi de aceea am făcut lucrul acesta. ²⁵ Acum, noi suntem în mâinile tale. Prin urmare, fă-ne cum crezi că este bine şi drept!

²⁶ Iosua le-a făcut aşa cum hotărâse; el i-a salvat din mâna israeliţilor şi astfel ei nu i-au ucis. ²⁷ Dar începând cu acea zi, Iosua i-a pus să taie lemne şi să scoată apă pentru adunare şi pentru altarul Domnului, în locul pe care El îl va alege, ceea ce, de altfel, fac şi în ziua de azi.

²¹ Oamenii îl aşteptau pe Zaharia şi se mirau de întârzierea lui în Templu. ²² Când a ieşit, nu putea să le vorbească, astfel că ei au înţeles că avusese o vedenie în Templu. El a continuat să le facă semne şi să rămână mai departe mut.

²³ Când i s-au terminat zilele de slujire, s-a dus acasă. ²⁴ După un timp, Elisabeta, soţia lui, a rămas însărcinată. Ea s-a ţinut ascunsă timp de cinci luni, zicând: ²⁵ „Iată ce mi-a făcut Domnul atunci când a privit spre mine, înlăturându-mi dispreţul pe care l-am îndurat între oameni!“

Anunţarea naşterii lui Isus

²⁶ În luna a şasea,^[a] îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, ²⁷ la o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. ²⁸ Îngerul a intrat la ea şi i-a zis:

– Plecăciune, ţie căreia ţi s-a arătat bunăvoinţă! Domnul este cu tine! (Binecuvântată eşti tu între femei!)^[b]

²⁹ Ea a fost foarte tulburată de mesajul îngerului şi se gândea ce ar putea să însemne salutul acesta.

³⁰ Îngerul i-a zis:

– Nu te teme, Maria, pentru că ai găsit har din partea lui Dumnezeu! ³¹ Iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu, Căruia Îi vei pune numele Isus^[c]. ³² El va fi mare şi va fi numit „Fiul Celui Preaînalt“, iar Domnul Dumnezeu Îi va da tronul strămoşului Său, David.^{[d] 33} Va împărăţi peste casa lui Iacov^[e] în veci şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit!

³⁴ Maria l-a întrebat pe înger:

– Cum se va întâmpla lucrul acesta de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?

³⁵ Îngerul i-a răspuns:

– Duhul Sfânt Se va coborî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri! De aceea Sfântul Care se va naşte va fi numit^[f] „Fiul lui Dumnezeu“. ³⁶ Iată că Elisabeta, ruda ta, a conceput şi ea un fiu, la bătrâneţe; şi ea, care era numită stearpă, este acum în luna a şasea! ³⁷ Căci nimic nu este imposibil cu^[g] Dumnezeu.

³⁸ Maria a zis:

– Iată-mă, sunt sclava Domnului! Facă-mi-se după cuvântul tău!

Şi îngerul a plecat de la ea.