Old/New Testament

Teritoriul moştenit de seminţia lui Efraim

16 Teritoriul urmaşilor lui Iosif pornea de la Iordan, din dreptul Ierihonului, către apele Ierihonului, în partea de răsărit şi urca prin pustie, de la Ierihon către regiunea muntoasă a Betelului. ² Apoi pornea de la Betel (adică Luz)^[a], traversa către teritoriul archit prin Atarot ³ şi cobora înspre apus, către teritoriul iafletiţilor, până la Bet-Horonul de Jos şi până la Ghezer, atingând în final ţărmul mării.

⁴ Acolo şi-au primit moştenirea urmaşii lui Iosif – Manase şi Efraim. ⁵ Iată care era teritoriul urmaşilor lui Efraim, potrivit clanurilor lor: hotarul moştenirii lor dinspre răsărit pornea de la Atarot-Adar, urca până la Bet-Horon ⁶ şi atingea ţărmul mării. Din Micmetat, în nord, se întorcea către răsărit, înspre Taanat-Şilo, traversând Ianoah în partea de răsărit. ⁷ Din Ianoah cobora la Atarot şi Naarata, atingând Ierihonul şi ajungând la Iordan. ⁸ Din Tapuah mergea către apus înspre uedul^[b] Kana şi atingea ţărmul mării.

Aceasta era moştenirea seminţiei efraimiţilor, potrivit clanurilor lor. ⁹ Efraimiţii mai aveau şi un număr de cetăţi în teritoriul urmaşilor lui Manase, fiecare cetate având satele dimprejurul ei.

¹⁰ Ei nu i-au izgonit însă pe canaaniţii care locuiau la Ghezer şi, prin urmare, canaaniţii au locuit printre efraimiţi până în ziua aceasta, fiind puşi la muncă forţată.

Teritoriul moştenit de seminţia lui Manase

17 Teritoriul seminţiei lui Manase, întâiul născut al lui Iosif, era următorul: lui Machir, întâiul născut al lui Manase şi tatăl lui Ghilad, i s-a dat Ghiladul şi Başanul, pentru că el era un războinic. ² De asemenea, li s-a dat un teritoriu şi celorlalţi fii ai lui Manase, potrivit clanurilor lor: Abiezer cu fiii lui, Helek cu fiii lui, Asriel cu fiii lui, Şehem cu fiii lui, Hefer cu fiii lui şi Şemida cu fiii lui; aceştia erau fiii lui Manase, fiul lui Iosif, potrivit clanurilor lor.

³ Ţelofhad, fiul lui Hefer, fiul lui Ghilad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, nu a avut fii, ci doar fete ale căror nume erau: Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa. ⁴ Ele s-au prezentat înaintea preotului Elazar, înaintea lui Iosua, fiul lui Nun, şi înaintea conducătorilor, spunând: „Domnul i-a poruncit lui Moise să ne fie dată o moştenire în mijlocul rudelor noastre.“ Iosua le-a dat o parte de moştenire printre fraţii tatălui lor, întocmai după porunca Domnului. ⁵ Teritoriul lui Manase era alcătuit astfel din zece părţi, în afară de Ghilad şi Başan, care erau dincolo de Iordan, ⁶ căci fetele lui Manase primiseră o moştenire printre fiii acestuia, iar ţinutul Ghiladului fusese dat celorlalţi fii ai lui Manase.

⁷ Hotarul teritoriului manasit se întindea de la Aşer până la Micmetat, în partea de răsărit a Şehemului, continuând spre sud până la locuitorii din En-Tapuah. ⁸ Regiunea Tapuahului aparţinea lui Manase, dar Tapuahul de pe hotarul lui Manase aparţinea efraimiţilor. ⁹ Hotarul cobora apoi prin sudul uedului^[c] Kana. Aceste cetăţi efraimite se aflau pe teritoriu manasit, hotarul lui Manase trecând pe la nord de ued şi ajungând apoi la ţărmul mării. ¹⁰ În sud era teritoriul lui Efraim, iar în nord, cel al lui Manase, ambele având ieşire la mare, hotarul atingând apoi teritoriul lui Aşer în partea de nord şi pe cel al lui Isahar în partea de răsărit. ¹¹ Manase mai avea stăpânire în Isahar şi în Aşer peste Bet-Şan cu satele dimprejurul lui, peste Ibleam cu satele dimprejurul lui, peste locuitorii din Dor cu satele dimprejurul lui, precum şi peste locuitorii din En-Dor cu satele dimprejurul lui, peste locuitorii din Taanah cu satele dimprejurul lui şi peste locuitorii din Meghido cu satele dimprejurul lui – cele trei înălţimi^[d]. ¹² Manasiţii nu au putut însă să ocupe acele cetăţi şi, prin urmare, canaaniţii au continuat să locuiască în acea regiune. ¹³ Dar atunci când israeliţii au devenit destul de puternici, i-au pus pe canaaniţi la muncă forţată; de izgonit însă nu i-au izgonit.

¹⁴ Urmaşii lui Iosif l-au întrebat pe Iosua:

– De ce nouă ne-ai dat doar o singură parte şi un singur teritoriu ca moştenire? Noi suntem un popor numeros şi până acum am fost binecuvântaţi de Domnul.

¹⁵ – Dacă sunteţi un popor atât de numeros şi nu vă mai cuprinde regiunea muntoasă a lui Efraim, le-a răspuns Iosua, atunci duceţi-vă spre pădure şi tăiaţi-o ca să vă faceţi loc în teritoriul periziţilor şi al refaiţilor!

¹⁶ – Regiunea muntoasă nu ne va ajunge, i-au spus urmaşii lui Iosif, şi toţi canaaniţii care locuiesc în vale au care de fier, atât cei din Bet-Şan şi din împrejurimi, cât şi cei din valea Izreel!

¹⁷ Dar Iosua a răspuns Casei lui Iosif, adică celor din Efraim şi din Manase:

– Voi sunteţi un popor numeros şi foarte puternic. Prin urmare, nu veţi avea doar o singură parte, ¹⁸ ci veţi avea şi regiunea muntoasă. Căci veţi tăia pădurea şi trecătorile ei vor fi ale voastre, iar pe canaaniţi îi veţi izgoni, chiar dacă sunt puternici şi au care de fier!

Repartizarea teritoriului celorlalte seminţii

18 Întreaga comunitate a israeliţilor s-a strâns la Şilo şi au aşezat acolo Cortul Întâlnirii, ţara fiind sub stăpânirea lor. ² Mai rămăseseră însă şapte seminţii ale israeliţilor cărora nu li se dăduse partea de moştenire.

³ Atunci Iosua le-a zis israeliţilor: „Până când mai amânaţi să luaţi în stăpânire teritoriul pe care vi l-a dat Domnul, Dumnezeul strămoşilor voştri? ⁴ Alegeţi câte trei bărbaţi din fiecare seminţie, iar eu îi voi trimite să străbată ţara şi să facă^[e] o descriere a ei în vederea împărţirii moştenirii, după care se vor întoarce la mine. ⁵ Veţi împărţi teritoriul în şapte, dar Iuda va rămâne în teritoriul lui din sud, iar cei din Casa lui Iosif vor rămâne în teritoriul lor din nord. ⁶ Faceţi o descriere a ţării împărţite în şapte părţi şi aduceţi-mi-o, iar eu voi arunca sorţul pentru voi în prezenţa Domnului, Dumnezeul vostru. ⁷ Leviţii nu vor avea o parte la fel ca voi, fiindcă moştenirea lor este preoţia Domnului, iar Gad, Ruben şi jumătate din Manase şi-au primit moştenirea dincolo de Iordan, teritoriu care le-a fost dat de către Moise, robul Domnului.“

⁸ Când bărbaţii au fost gata să plece ca să scrie despre ţară, Iosua le-a poruncit astfel: „Duceţi-vă, străbateţi ţara şi faceţi o descriere a ei, după care întoarceţi-vă la mine, iar eu voi arunca sorţul pentru voi în prezenţa Domnului, la Şilo.“ ⁹ Bărbaţii aceia au plecat şi au străbătut ţara, împărţind-o în şapte părţi şi scriind pe un sul o descriere a acesteia, potrivit cetăţilor ei, după care s-au întors la Iosua, în tabăra de la Şilo. ¹⁰ Acolo, Iosua a aruncat sorţul pentru ei în prezenţa Domnului şi le-a împărţit israeliţilor teritoriul, dând fiecăruia partea lui.

Teritoriul moştenit de Beniamin

¹¹ O parte a revenit seminţiei urmaşilor lui Beniamin, potrivit clanurilor lor. Teritoriul lor îşi avea hotarele între teritoriul urmaşilor lui Iuda şi cel al urmaşilor lui Iosif.

¹² Hotarul lor din nord începea de la Iordan, urca pe la capătul de nord al Ierihonului, continua spre apus prin munţi şi ajungea în pustia Bet-Aven. ¹³ De aici traversa marginea de sud a cetăţii Luz sau Betel şi cobora la Atarot-Adar, dincolo de munte, în partea de sud a Bet-Horonului de Jos.

¹⁴ Hotarul de apus pornea de la muntele din partea de sud a Bet-Horonului şi se întorcea către sud înspre Chiriat-Baal (Chiriat-Iearim), una din cetăţile urmaşilor lui Iuda. Acesta era hotarul de apus.

¹⁵ Hotarul de sud începea de la marginea Chiriat-Iearimului, în apus^[f], continua până la izvorul de apă de la Neftoah, ¹⁶ cobora către marginea muntelui care se află în faţa văii Ben-Hinom, în nordul văii Refaim, şi cobora apoi prin valea Hinom spre partea de sud a Iebusului până la En-Roghel. ¹⁷ Se întorcea înspre nord, atingând En-Şemeş, apoi Ghelilot, care se află în faţa Înălţimii Adumim, continua pe la Piatra lui Bohan, fiul lui Ruben, ¹⁸ cobora până în partea de nord a Bet-Arabei^[g] şi apoi cobora spre Araba^[h], ¹⁹ trecea prin partea de nord a cetăţii Bet-Hogla şi atingea golful din partea de nord a Mării Sărate^[i], în dreptul gurii de vărsare a Iordanului. Acesta era hotarul de sud.

²⁰ Iordanul era hotarul din partea de răsărit.

Aceasta era moştenirea urmaşilor lui Beniamin, potrivit clanurilor lor, cu hotarele ei de jur împrejur.

Cetăţile descendenţilor lui Beniamin

²¹ Cetăţile seminţiei urmaşilor lui Beniamin, potrivit clanurilor lor, erau următoarele:

Aceasta era moştenirea urmaşilor lui Beniamin, potrivit clanurilor lor.

Naşterea lui Isus

2 În zilele acelea, a ieşit un decret de la Cezar^[a] Augustus^[b] să se înscrie^[c] toată lumea^[d]. ² Acest recensământ s-a făcut pentru prima oară în timp ce^[e] în Siria^[f] era guvernator Quirinius^[g]. ³ Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.

⁴ Iosif a plecat şi el din Galileea, din cetatea Nazaret, înspre Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem,^[h] pentru că era din casa şi spiţa lui David, ⁵ ca să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. ⁶ În timp ce se aflau acolo, s-a împlinit vremea ca ea să nască. ⁷ Şi L-a născut pe Fiul ei cel întâi născut. Ea L-a înfăşat şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în odaia de găzduire nu era loc pentru ei.

Vestea bună adusă păstorilor

⁸ În ţinutul acela erau nişte păstori care rămăseseră afară, pe câmp, şi stăteau de pază în timpul nopţii în jurul turmei lor. ⁹ Un înger al Domnului a apărut înaintea lor şi slava Domnului a strălucit în jurul lor. Ei s-au speriat foarte tare. ¹⁰ Îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi, pentru că iată, vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul: ¹¹ astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, Care este Cristos^[i], Domnul! ¹² Iată care va fi semnul pentru voi: veţi găsi un Copil nou-născut, înfăşat şi culcat într-o iesle.“

¹³ Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudându-L pe Dumnezeu şi zicând:

¹⁵ După ce îngerii s-au întors de la ei în ceruri, păstorii şi-au zis unii altora: „Să mergem acum la Betleem şi să vedem lucrul acesta care s-a întâmplat şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut!“ ¹⁶ S-au dus repede şi i-au găsit pe Maria, pe Iosif şi Copilul culcat în iesle. ¹⁷ Când i-au văzut, le-au făcut cunoscut ceea ce li se spusese despre Acest Copil. ¹⁸ Toţi cei ce i-au auzit, s-au mirat de ceea ce le-au spus păstorii. ¹⁹ Maria, însă, păstra toate aceste cuvinte şi cugeta la ele în inima ei. ²⁰ Apoi păstorii s-au întors slăvindu-L şi lăudându-L pe Dumnezeu pentru toate lucrurile pe care le-au auzit şi le-au văzut şi care erau întocmai cum li se spusese.

²¹ Când a venit ziua a opta, în care Copilul trebuia circumcis,^[k] I-au pus numele Isus^[l], nume pe care îl spusese îngerul înainte ca El să fi fost conceput în pântece.

Isus este prezentat la Templu. Simeon şi Ana

²² Şi când s-au împlinit zilele pentru curăţirea lor, poruncită în Legea lui Moise,^[m] L-au dus la Ierusalim ca să-L înfăţişeze înaintea Domnului, ²³ aşa cum este scris în Legea Domnului: „Orice întâi născut, care este băiat,^[n] să fie pus deoparte pentru Domnul“,^{[o] 24} şi ca să aducă jertfă, aşa cum este spus în Legea Domnului: „O pereche de turturele sau doi pui de porumbel.“^[p]