Old/New Testament
32 „Ascultaţi, ceruri, şi voi vorbi.
Ascultă, pământule, cuvintele gurii mele.
2 Ca ploaia să cadă învăţătura mea
şi ca roua să curgă cuvintele mele,
ca stropii de ploaie pe verdeaţă
şi ca aversele pe iarbă.
3 Căci voi proclama Numele Domnului.
Recunoaşte-ţi măreţia Dumnezeului nostru!
4 El este Stânca, lucrările Lui sunt desăvârşite,
căci toate căile Lui sunt drepte.
Dumnezeu este credincios şi în El nu este nedreptate,
El este drept şi cinstit.
5 Ei s-au stricat;
spre ruşinea lor ei nu mai sunt fiii Lui,[a]
ci o generaţie pervertită şi necinstită.
6 Astfel Îl răsplătiţi voi pe Domnul,
popor nechibzuit şi neînţelept?
Nu este El Tatăl vostru, Creatorul[b] vostru,
Cel Ce v-a întocmit şi v-a dat înfăţişare?
7 Aduceţi-vă aminte de zilele din trecut.
Socotiţi anii care au trecut din generaţie în generaţie.
Întrebaţi-i pe părinţii voştri şi vă vor învăţa,
pe bătrânii voştri şi vă vor spune.
8 Când Cel Preaînalt[c] le-a dat neamurilor moştenirea,
când i-a despărţit pe fiii oamenilor,
El a aşezat hotarele popoarelor
după numărul fiilor lui Israel[d].
9 Căci partea Domnului este poporul Lui,
Iacov este moştenirea Lui.
10 El l-a găsit într-un ţinut pustiu,
într-o singurătate plină de urlete deznădăjduite.
L-a înconjurat şi s-a îngrijit de el.
L-a apărat ca pe lumina ochilor Lui,
11 asemenea vulturului care îşi scutură cuibul
şi zboară deasupra puilor,
care îşi deschide aripile,
îi ia şi-i poartă pe penele lui.
12 Domnul a condus singur pe poporul Său
şi nu era nici un zeu străin alături de El.
13 El l-a urcat pe înălţimile ţării
şi l-a hrănit cu roadele câmpului.
L-a hrănit cu miere din stâncă
şi cu untdelemn din stânca cea mai tare,
14 cu iaurtul vitelor şi cu laptele oilor,
cu grăsimea mieilor,
a berbecilor din Başan şi a ţapilor,
cu grăsimea boabelor de grâu.
Şi ai băut vin, sângele strugurilor.
15 Ieşurun[e] s-a îngrăşat şi s-a împotrivit!
Te-ai îngrăşat, ai devenit greu şi mare!
El L-a părăsit pe Dumnezeul Care l-a creat
şi a respins Stânca mântuirii lui.
16 Ei L-au făcut gelos prin zeii străini
şi L-au mâniat prin urâciuni.
17 Ei au adus jertfe demonilor, nu lui Dumnezeu,
unor zei pe care nu-i cunoşteau,
zei noi, sosiţi de curând,
de care strămoşii voştri nu s-au temut.
18 Aţi părăsit Stânca care v-a creat,
aţi uitat pe Dumnezeul Care v-a născut.
19 Domnul a văzut şi i-a dispreţuit;
El s-a mâniat pe fiii şi pe fiicele Lui.
20 « Îmi voi ascunde faţa de ei, a zis El,
şi voi privi la sfârşitul lor,
căci sunt o generaţie pervertită,
sunt nişte copii necredincioşi.
21 M-au provocat la gelozie prin ceea ce nu este Dumnezeu
şi M-au mâniat prin idolii lor de nimic.
De aceea şi Eu îi voi provoca la gelozie prin ceea ce nu este un popor;
îi voi mânia printr-un neam fără pricepere.
22 Căci focul mâniei Mele s-a aprins
şi va arde până în adâncul Locuinţei Morţilor[f].
Va distruge pământul împreună cu recoltele lui
şi va arde temeliile munţilor.
23 Voi aduce nenorociri peste ei,
voi arunca toate săgeţile Mele împotriva lor;
24 vor fi vlăguiţi de foamete,
mâncaţi de molimă şi distruşi cu asprime.
Voi trimite împotriva lor colţii animalelor sălbatice
şi veninul şerpilor.
25 Pe drum vor pieri de sabie,
iar în odăi vor pieri de groază.
Vor pieri şi tânărul, şi fecioara,
şi copilaşul, şi bătrânul.
26 Am zis că îi voi zdrobi
şi le voi şterge amintirea printre neamuri,
27 dar mă tem de insultele duşmanilor,
ca nu cumva vrăjmaşii lor să se amăgească singuri
şi să zică: ‘Tăria mâinilor noastre,
şi nu Domnul a făcut toate aceste lucruri!’»
28 Ei sunt un neam lipsit de sfat
şi nu mai există discernământ în ei.
29 Dacă ar fi fost înţelepţi, ar fi înţeles aceasta
şi s-ar fi gândit la ceea ce li se va întâmpla.
30 Cum ar fi putut unul să urmărească o mie
sau doi să pună pe fugă zece mii,
dacă nu i-ar fi vândut Stânca lor
şi dacă Domnul nu i-ar fi întemniţat?
31 Căci stânca lor nu este ca Stânca noastră,
chiar şi duşmanii noştri înţeleg aceasta.
32 Viţa lor izvorăşte din via Sodomei
şi din câmpiile Gomorei.
Strugurii lor sunt plini de venin,
iar ciorchinii sunt amari.
33 Vinul lor este venin de şerpi,
veninul cobrelor nemiloase.
34 Oare nu este păstrat lucrul acesta la Mine
şi pecetluit printre comorile Mele?
35 A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti!
Vine vremea când le vor aluneca picioarele,
întrucât zilele distrugerii sunt aproape
şi destinul lor se va grăbi.
36 Căci Domnul Îşi va judeca poporul,
dar va avea milă de robii Săi
când va vedea că li s-a dus puterea
şi că n-a mai rămas nimeni, nici întemniţat, nici liber.
37 «Unde le sunt zeii, va întreba El,
stânca ce le slujea drept adăpost,
38 zeii ce se hrăneau cu grăsimea jertfelor lor
şi care beau vinul jertfelor lor de băutură?
Să se ridice ca să vă ajute!
Să vă ofere un adăpost!
39 Vedeţi acum că Eu Însumi sunt El!
Nu mai există alt dumnezeu în afară de Mine.
Eu dau la moarte şi tot Eu aduc la viaţă,
Eu zdrobesc şi tot Eu vindec
şi nimeni nu poate izbăvi din mâna Mea.
40 Îmi ridic mâna spre cer şi declar:
Viu sunt Eu pe vecie,
41 că Îmi voi ascuţi fulgerul sabiei Mele
şi voi începe, cu mâna Mea, să fac judecată.
Mă voi răzbuna pe duşmanii Mei
şi voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc.
42 Voi face ca săgeţile Mele să se îmbete de sânge,
iar sabia Mea se va hrăni cu carne,
cu sângele celor ucişi şi al captivilor,
şi cu capetele conducătorilor duşmanilor.»
43 Bucuraţi-vă[g], neamuri[h], împreună cu poporul Lui,
pentru că El va răzbuna sângele slujitorilor Lui,
se va răzbuna pe duşmanii Lui
şi va face ispăşire pentru ţara şi poporul Lui.“
44 Deci Moise a venit împreună cu Iosua[i], fiul lui Nun, şi a rostit toate cuvintele acestei cântări în auzul poporului. 45 Când Moise a terminat de rostit toate cuvintele acestea către întreg Israelul, 46 le-a zis: „Puneţi-vă la inimă toate cuvintele pe care eu vi le-am rostit astăzi, astfel încât să porunciţi copiilor voştri să păzească şi să împlinească toate cuvintele acestei Legi. 47 Căci nici un cuvânt nu este fără însemnătate, ele sunt viaţa voastră. Prin cuvintele acestea vă veţi lungi zilele în ţara voastră pe care o veţi stăpâni după ce veţi traversa Iordanul.“
Moise priveşte ţara de pe muntele Nebo
48 În aceeaşi zi Domnul i-a vorbit lui Moise: 49 „Urcă-te pe muntele Abarim, adică pe muntele Nebo[j], în ţara Moab, care este înaintea Ierihonului şi priveşte Canaanul pe care Eu îl dau lui Israel în stăpânire. 50 Tu vei muri pe muntele pe care te vei urca şi vei fi astfel adăugat la strămoşii tăi, după cum fratele tău Aaron a murit pe muntele Hor şi a fost adăugat la strămoşii lui, 51 din cauză că aţi fost necredincioşi faţă de Mine înaintea israeliţilor, la apele Meribei din Kadeş, în pustia Ţin, unde nu M-aţi sfinţit în mijlocul lui Israel. 52 Tu vei vedea pământul promisiunii de la distanţă, dar nu vei intra în ţara pe care o dau poporului Israel.“
Moise binecuvântează cele douăsprezece seminţii
33 Aceasta este binecuvântarea pe care Moise, omul lui Dumnezeu, a rostit-o pentru Israel, înainte de moartea sa. 2 El a vorbit astfel:
„Domnul a venit din Sinai
şi a răsărit peste ei[k] din Seir.
A strălucit din muntele Paran
şi a venit din mijlocul zecilor de mii de sfinţi[l],
din sud, de pe versanţii munţilor Lui.
3 Da, El Îşi iubeşte poporul[m],
toţi sfinţii sunt în mâna Ta,
ei s-au plecat la picioarele Tale
şi au primit cuvintele Tale.
4 Moise ne-a dat Legea,
moştenirea adunării lui Iacov.
5 El era Împărat peste Ieşurun[n]
când se adunau conducătorii poporului
împreună cu seminţiile lui Israel.
6 Să trăiască Ruben şi să nu moară,
iar bărbaţii lui să fie fără număr[o].
7 Despre Iuda a zis:
Ascultă, Doamne, glasul lui Iuda
şi întoarce-l la poporul lui.
Întăreşte-i mâinile
şi ajută-l împotriva duşmanilor lui.
8 Despre Levi a zis:
Tumim şi Urim[p] au fost încredinţate bărbatului pios,
pe care l-ai încercat la Masa
şi l-ai certat la apele Meribei.
9 El a spus despre tatăl său şi despre mama sa
«Nu i-am văzut!»,
pe fraţii lui nu i-a recunoscut,
iar de copiii lui n-a dorit să ştie,
fiindcă a împlinit Cuvântul Tău
şi a păzit legământul Tău.
10 El învaţă pe Iacov poruncile Tale
şi pe Israel Legea Ta.
El aşază tămâie înaintea Ta
şi jertfe pe altarul Tău.
11 Doamne, binecuvântează tăria lui
şi primeşte lucrarea mâinilor lui.
Zdrobeşte coapsele celor ce se ridică împotriva lui
şi cei ce-l urăsc să nu se mai ridice.
12 Despre Beniamin a zis:
Preaiubitul Domnului va locui în siguranţă lângă El,
Domnul îl va ocroti în toate zilele
şi el se va odihni între umerii Lui.
13 Despre Iosif a zis:
Binecuvântat de Domnul să fie pământul lui,
cu roua îmbelşugată a cerului de sus
şi cu apele adânci de jos,
14 cu cele mai bune roade ale soarelui
şi cu cele mai bune recolte ale fiecărei luni,
15 cu înălţimile munţilor străvechi
şi cu bunătăţile dealurilor veşnice.
16 Cele mai bune daruri ale pământului,
belşugul lui şi bunăvoinţa Celui Ce S-a arătat[q] în rug
să vină peste capul lui Iosif,
pe creştetul capului său, a celui deosebit[r] de fraţii săi.
17 El are frumuseţea întâiului născut al taurului.
Coarnele lui sunt coarnele bivolului sălbatic.
Cu ele va împunge popoarele
până la capătul pământului;
ele sunt zecile de mii ale lui Efraim
şi miile lui Manase.
18 Despre Zabulon a zis:
Bucură-te, Zabulon, de alergările tale
şi tu, Isahar, de corturile tale.
19 Ei vor chema popoarele pe munte
şi acolo vor oferi jertfe potrivite,
căci vor sorbi bogăţia mărilor[s]
şi comorile ascunse în nisip.
20 Despre Gad a zis:
Binecuvântat să fie cel ce lărgeşte hotarele lui Gad!
El se odihneşte ca leul
şi sfâşie la braţ sau la cap.
21 El şi-a ales partea cea mai bună,
căci acolo era ascunsă partea legiuitorului.
El a venit cu căpeteniile poporului,
a împlinit dreptatea Domnului
şi judecăţile Lui cu privire la Israel.
22 Despre Dan a zis:
Dan este un pui de leu
care a sărit din Başan.
23 Despre Neftali a zis:
Neftali este sătul de bunăvoinţă
şi este plin de binecuvântarea Domnului.
El va moşteni în partea de sud, lângă lac.
24 Despre Aşer a zis:
Cel mai binecuvântat dintre fii este Aşer.
Să fie plăcut fraţilor lui
şi să-şi înmoaie picioarele în untdelemn.
25 Zăvoarele porţilor tale să fie de fier şi de bronz,
iar puterea ta să ţină cât zilele tale.
26 Nimeni nu este ca Dumnezeul lui Ieşurun,
care străbate călare cerurile ca să te ajute
şi trece pe nori cu măreţie.
27 Dumnezeul cel veşnic este un adăpost,
iar sub tine sunt braţele Lui veşnice.
El îi va izgoni pe duşmani dinaintea ta
şi va zice: «Nimiciţi-i!»
28 Israel va locui singur la adăpost.
Izvorul lui Iacov este în siguranţă
în ţara cerealelor şi a mustului,
unde cerul lasă să cadă roua.
29 Fericit eşti tu, Israel!
Cine este ca tine, un popor mântuit de Domnul?
El este scutul şi ajutorul tău
şi sabia ta glorioasă.
Duşmanii tăi te vor linguşi
şi tu vei călca peste înălţimile lor[t].“
Moartea lui Moise
34 Moise s-a urcat din câmpiile Moabului pe muntele Nebo, pe vârful Pisga, care este înaintea Ierihonului. Domnul i-a arătat întreaga ţară, de la Ghilad până la Dan, 2 ţara lui Neftali, ţara lui Efraim şi a lui Manase, toată ţara lui Iuda până la Marea de Apus[u], 3 Neghevul[v] şi toată regiunea din Valea Ierihonului, Cetatea de Palmieri, până la Ţoar. 4 Atunci Domnul i-a vorbit: „Aceasta este ţara pe care am promis-o lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov când am spus: «Seminţei[w] tale i-o voi da!». Te-am lăsat să o vezi, dar nu vei intra în ea.“
5 Moise, robul Domnului, a murit în ţara Moab, după Cuvântul Domnului. 6 El[x] l-a înmormântat în ţara Moab, în valea care este faţă în faţă cu Bet-Peor, dar nimeni nu i-a cunoscut mormântul până în ziua de azi. 7 Moise era în vârstă de o sută douăzeci de ani când a murit, însă vederea nu-i slăbise şi puterea nu-l părăsise. 8 Israeliţii l-au plâns pe Moise în câmpiile Moabului treizeci de zile, după care zilele de plâns şi de doliu pentru Moise s-au încheiat.
9 Iosua, fiul lui Nun, era plin de duhul înţelepciunii, deoarece Moise îşi pusese mâinile peste el. Israeliţii au ascultat de el şi au împlinit ceea ce Domnul i-a poruncit prin Moise.
10 De atunci nu s-a mai ridicat în Israel nici un alt profet asemenea lui Moise, pe care Domnul să-l fi cunoscut faţă în faţă. 11 Căci doar pe el Domnul l-a trimis în ţara Egiptului ca să facă toate acele semne şi minuni împotriva lui Faraon, a slujitorilor lui şi împotriva întregii ţări 12 şi doar Moise a înfăptuit cu mână tare înaintea întregului Israel, toate acele fapte măreţe.
26 Au pus o inscripţie cu următoarea acuzaţie împotriva Lui: „Împăratul iudeilor“. 27 Au răstignit cu El şi doi tâlhari, unul la dreapta şi unul la stânga Lui. 28 (Astfel a fost împlinită Scriptura, care zice: „A fost numărat alături de cei nelegiuiţi.“)[a] 29 Cei ce treceau pe acolo Îl insultau, dădeau din cap şi ziceau: „Ha! Tu, Cel Care dărâmi Templul şi-l reconstruieşti în trei zile, 30 salvează-Te pe Tine Însuţi şi dă-Te jos de pe cruce!“
31 Tot aşa Îl batjocoreau între ei şi conducătorii preoţilor împreună cu cărturarii, zicând: „Pe alţii i-a salvat, dar pe Sine Însuşi nu Se poate salva! 32 «Cristosul»! «Împăratul lui Israel»! Să se coboare acum de pe cruce, ca să vedem şi să credem!“ Cei care erau răstigniţi împreună cu El Îl batjocoreau şi ei.
Moartea lui Isus
33 Când a venit ceasul al şaselea, s-a făcut întuneric peste toată ţara până la ceasul al nouălea.[b] 34 Şi la ceasul al nouălea Isus a strigat cu glas tare: „Eloi, Eloi, lema sabactani?“, care tradus înseamnă „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?“[c]
35 Unii din cei ce stăteau acolo L-au auzit şi au zis: „Iată că-l strigă pe Ilie!“
36 Cineva a alergat şi a umplut un burete cu vin acru[d], l-a pus într-o trestie şi I l-a dat să-l bea, zicând: „Lăsaţi să vedem dacă va veni Ilie să-L dea jos!“
37 Isus a scos un strigăt puternic şi Şi-a dat suflarea.
38 Atunci draperia[e] Templului a fost despicată în două, de sus până jos. 39 Când centurionul[f] care se afla în faţa lui Isus a văzut cum[g] Şi-a dat suflarea, a zis: „Într-adevăr, Omul Acesta era Fiul lui[h] Dumnezeu!“
40 Acolo erau şi nişte femei care priveau de departe. Printre ele erau şi Maria Magdalena, Maria – mama lui Iacov cel tânăr şi a lui Iose[i] – şi Salome, 41 care Îl urmaseră pe Isus şi-I slujiseră atunci când se afla în Galileea. Şi mai erau încă multe altele care veniseră cu El la Ierusalim.
Înmormântarea lui Isus
42 Când s-a făcut deja seară, pentru că era Ziua Pregătirii, adică ziua de dinaintea Sabatului, 43 Iosif din Arimateea, un sfetnic distins din Sinedriu[j], care şi el aştepta Împărăţia lui Dumnezeu, a îndrăznit să se ducă la Pilat şi să-i ceară trupul lui Isus. 44 Pilat s-a mirat că murise deja şi l-a chemat pe centurion ca să-l întrebe dacă a murit de mult timp. 45 El s-a lămurit de la centurion de lucrul aceasta şi apoi i-a dăruit lui Iosif trupul lui Isus. 46 Iosif a cumpărat o pânză de in, apoi I-a dat jos trupul, L-a înfăşurat în pânza de in, L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă şi a rostogolit o piatră la intrarea mormântului. 47 Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iose, au văzut unde fusese pus.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.