Old/New Testament

Paştele şi Sărbătoarea Azimelor

16 Să păziţi luna Abib^[a] şi să celebraţi Paştele Domnului, Dumnezeul vostru, pentru că în luna Abib Domnul, Dumnezeul vostru, v-a scos din Egipt, noaptea. ² Să jertfiţi de Paşte în cinstea Domnului, Dumnezeul vostru, un animal din turmele sau cirezile voastre, în locul pe care-l va alege ca să-Şi aşeze Numele. ³ Să nu mâncaţi pâine dospită, ci timp de şapte zile să mâncaţi azime, pâinea întristării, deoarece aţi ieşit în grabă din ţara Egiptului; aşa să faceţi pentru a vă aduce aminte în toate zilele vieţii de ziua ieşirii voastre din ţara Egiptului. ⁴ Să nu se vadă la voi aluat timp de şapte zile, pe tot cuprinsul ţării. Să nu rămână nimic până dimineaţă din animalul pe care l-aţi jertfit în seara primei zile.

⁵ Nu veţi putea să aduceţi jertfa de Paşte în orice cetate pe care Domnul, Dumnezeul vostru, v-a dat-o, ⁶ ci doar dacă acea cetate este locul pe care El îl va alege pentru a-Şi aşeza Numele Lui acolo. Seara, la apusul soarelui, să aduceţi acolo jertfa de Paşte, ca să sărbătoriţi^[b] ieşirea voastră din Egipt. ⁷ Să o fierbeţi şi să o mâncaţi în locul pe care Domnul, Dumnezeul vostru, îl va alege. Iar dimineaţa să vă întoarceţi şi să vă duceţi la corturile voastre.

⁸ Timp de şase zile să mâncaţi azime, iar în ziua a şaptea să aveţi o adunare solemnă în cinstea Domnului, Dumnezeul vostru, şi să nu lucraţi.

Sărbătoarea Săptămânilor

⁹ Să număraţi şapte săptămâni; de când veţi începe seceratul grânelor să număraţi şapte săptămâni. ¹⁰ Să ţineţi Sărbătoarea Săptămânilor pentru Domnul, Dumnezeul vostru, aducând cu mâinile voastre daruri de bunăvoie potrivit cu ceea ce vă va binecuvânta Domnul, Dumnezeul vostru. ¹¹ Să vă bucuraţi înaintea Domnului, Dumnezeul vostru, în locul pe care-l va alege ca să-Şi aşeze Numele, atât voi, fiii şi fiicele voastre, slujitorii şi slujitoarele voastre, cât şi leviţii care sunt în cetăţile voastre, precum şi străinii, orfanii şi văduvele care sunt în mijlocul vostru. ¹² Aduceţi-vă aminte că şi voi aţi fost sclavi în Egipt şi căutaţi să păziţi şi să împliniţi poruncile acestea.

Sărbătoarea Corturilor

¹³ Să ţineţi Sărbătoarea Corturilor timp de şapte zile, după ce veţi recolta din arie şi din teasc. ¹⁴ Să vă bucuraţi la această sărbătoare atât voi, fiii şi fiicele voastre, slujitorii şi slujitoarele voastre, cât şi leviţii, străinii, orfanii şi văduvele care sunt în cetăţile voastre. ¹⁵ Timp de şapte zile să ţineţi sărbătoarea în cinstea Domnului, Dumnezeul vostru, în locul pe care-l va alege El; căci Domnul, Dumnezeul vostru, va binecuvânta toate veniturile voastre şi toate lucrările mâinilor voastre şi astfel veţi fi cu siguranţă bucuroşi.

¹⁶ De trei ori pe an, toţi bărbaţii să se înfăţişeze înaintea Domnului, Dumnezeul vostru, în locul pe care-l va alege El: la Sărbătoarea Azimelor, la Sărbătoarea Săptămânilor şi la Sărbătoarea Corturilor. Să nu vă înfăţişaţi cu mâinile goale înaintea Domnului. ¹⁷ Fiecare bărbat să dea după binecuvântarea pe care Domnul, Dumnezeul vostru, i-a dat-o.

¹⁸ Să numiţi judecători şi dregători în toate cetăţile pe care Domnul, Dumnezeul vostru, vi le dă, iar ei să judece poporul cu dreptate. ¹⁹ Să nu pervertiţi judecata: să nu fiţi părtinitori şi să nu luaţi daruri, pentru că darurile orbesc ochii înţelepţilor şi pervertesc cuvintele celor drepţi. ²⁰ Să urmaţi cu râvnă dreptatea ca să trăiţi şi să stăpâniţi teritoriul pe care Domnul, Dumnezeul vostru, vi-l dă.

Idolatria este interzisă şi pedepsită

²¹ Să nu plantaţi nici un copac al Aşerei^[c] lângă altarul pe care îl veţi înălţa Domnului, Dumnezeul vostru, ²² şi să nu ridicaţi nici o piatră sacră care este urâtă de Domnul, Dumnezeul vostru.

17 Să nu jertfiţi Domnului, Dumnezeul vostru, nici un bou sau un miel care are vreo meteahnă sau vreun cusur în el, fiindcă este o urâciune pentru Domnul, Dumnezeul vostru.

² Dacă se va găsi în mijlocul vostru, într-una din cetăţile voastre, pe care Domnul, Dumnezeul vostru, vi le dă, un bărbat sau o femeie care să facă ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeul vostru, încălcând legământul ³ şi care să meargă să slujească altor dumnezei şi să se închine lor – la soare sau la lună, sau la toată oştirea cerurilor – contrar poruncii mele, ⁴ de îndată ce veţi lua la cunoştinţă şi veţi afla lucrul acesta, să cercetaţi bine. Dacă este adevărat şi se dovedeşte că această faptă rea s-a săvârşit în Israel, ⁵ să-i aduceţi la porţile cetăţii pe bărbatul acela sau pe femeia aceea care a săvârşit această faptă rea şi să-i omorâţi cu pietre. ⁶ Cel vinovat de moarte să fie omorât pe baza mărturiei a doi sau trei martori; să nu fie omorât pe baza mărturiei unui singur martor. ⁷ Mai întâi martorii să arunce cu pietre în el ca să-l omoare şi pe urmă întregul popor. Să nimiciţi astfel răul din mijlocul vostru.

Forul suprem de judecată

⁸ Dacă vi se va părea prea greu de judecat o cauză cu privire la un omor, la o neînţelegere sau la o lovitură care aduce ceartă în cetăţile voastre, să vă duceţi la locul pe care Domnul, Dumnezeul vostru, îl va alege. ⁹ Să intraţi la preoţii leviţi sau la judecătorul care va fi în zilele acelea. Să-i întrebaţi şi ei vă vor aduce la cunoştinţă verdictul judecăţii. ¹⁰ Să faceţi după cuvântul pe care vi-l vor aduce la cunoştinţă în locul pe care Domnul îl va alege şi să aveţi grijă să înfăptuiţi tot ceea ce vă vor învăţa. ¹¹ Să faceţi potrivit cu legea pe care v-o vor arăta şi cu hotărârea pe care v-o vor spune. Să nu vă abateţi de la cuvintele pe care ei vi le-au spus, nici la dreapta, nici la stânga. ¹² Bărbatul care din îngâmfare nu va asculta de preotul sau de judecătorul care este pus acolo să-L slujească pe Domnul, Dumnezeul vostru, să fie omorât. Să nimiciţi astfel răul din Israel. ¹³ Atunci toţi din popor vor auzi şi se vor teme şi nu vor mai fi îngâmfaţi.

Reglementări pentru rege

¹⁴ Atunci când veţi intra în ţara pe care Domnul, Dumnezeul vostru, v-o va da, după ce o veţi lua în stăpânire şi veţi locui în ea, şi veţi zice: «Ne vom pune un rege ca să domnească peste noi, ca toate neamurile ce ne înconjoară», ¹⁵ să-l încoronaţi pe acela pe care Domnul, Dumnezeul vostru, îl va alege din mijlocul poporului vostru. Nu veţi putea pune ca rege un străin care nu este fratele vostru. ¹⁶ Dar să nu aibă mulţi cai şi să nu întoarcă poporul în Egipt, pentru a avea mulţi cai, deoarece Domnul v-a poruncit să nu vă mai întoarceţi niciodată pe drumul acela. ¹⁷ Să nu-şi ia multe soţii ca să nu i se abată inima şi să nu strângă mult argint şi aur.

¹⁸ Când se va aşeza pe tronul regatului său, să-şi scrie pentru sine, pe un sul, o copie a acestei Legi, pe care s-o ia de la preoţii leviţi. ¹⁹ Va trebui s-o aibă cu el şi să citească din ea în toate zilele vieţii lui, ca să înveţe să se teamă de Domnul, Dumnezeul lui, să păzească toate cuvintele acestei Legi şi să împlinească poruncile acestea. ²⁰ În acest fel inima lui nu se va înălţa mai presus de cei din poporul său şi nu se va abate de la poruncile acestea, nici la dreapta, nici la stânga. Astfel el şi fiii lui vor avea multe zile în regatul lui, în mijlocul lui Israel.

Dreptul preotului şi al levitului

18 Preoţii leviţi – întreaga seminţie a lui Levi – să nu aibă teritoriu sau moştenire împreună cu Israel. Ei vor trăi din jertfele mistuite de foc în cinstea Domnului, pentru că acestea sunt moştenirea lor. ² Să nu moştenească nimic în mijlocul poporului lor, căci Domnul este moştenirea lor, după cum le-a promis.

³ Iată care este partea cuvenită preoţilor, când poporul jertfeşte un bou sau o oaie: să le daţi preoţilor spata, fălcile şi viscerele. ⁴ De asemenea, să le daţi cele dintâi roade din grânele, mustul şi uleiul vostru, precum şi prima lână de la tunsul turmelor voastre, ⁵ fiindcă Domnul, Dumnezeul vostru, i-a ales pe ei şi pe urmaşii lor, dintre toate seminţiile, ca să stea şi să slujească în Numele Domnului în toate zilele vieţii lor.

⁶ Dacă un levit se va muta din cetatea în care el trăieşte în Israel şi se va duce după propria-i dorinţă într-un alt loc pe care Domnul îl va alege, ⁷ iar acolo va sluji în Numele Domnului, Dumnezeul lui, asemenea fraţilor lui leviţi, care slujesc acolo în prezenţa Domnului, ⁸ el va trebui să primească ca hrană o parte egală cu a lor, pe lângă ceea ce vinde din moştenirea familiei^[d].

Practici detestate de Domnul

⁹ După ce veţi intra în ţara pe care Domnul, Dumnezeul vostru, v-o dă, să nu învăţaţi să vă îndeletniciţi cu practicile scârboase ale acelor neamuri. ¹⁰ Să nu existe nimeni care să-şi treacă fiul sau fiica prin foc^[e], care să se îndeletnicească cu ghicirea, prezicerea, tălmăcirea semnelor, vrăjitoria, ¹¹ care să arunce vrăji, care să cheme duhurile şi să descânte sau care să caute pe cei morţi, ¹² pentru că oricine se îndeletniceşte cu toate aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului. Căci din cauza acestor lucruri va izgoni Domnul, Dumnezeul vostru, dinaintea voastră aceste neamuri. ¹³ Voi să fiţi pe deplin ai Domnului, Dumnezeul vostru. ¹⁴ Neamurile acestea, pe care voi le veţi cuceri, ascultă de cei ce se îndeletnicesc cu prezicerea şi ghicirea; vouă însă Domnul, Dumnezeul vostru, nu vă dă voie să vă îndeletniciţi cu aşa ceva.

Un Profet asemenea lui Moise

¹⁵ Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre fraţii voştri un Profet asemenea mie. De El să ascultaţi! ¹⁶ Căci aceasta este ceea ce aţi cerut de la Domnul, Dumnezeul vostru, la Horeb în ziua adunării, când ziceaţi: «Să nu mai auzim glasul Domnului, Dumnezeul nostru, şi să nu mai vedem focul acesta mare ca să nu murim!» ¹⁷ Cu acel prilej Domnul mi-a vorbit astfel:

«Ceea ce au spus ei este bine. ¹⁸ Le voi ridica, din mijlocul poporului lor, un Profet asemenea ţie. Voi pune cuvintele Mele în gura Lui, iar El le va vorbi tot ceea ce-I voi porunci. ¹⁹ Dacă cineva nu va asculta de cuvintele pe care le va spune în Numele Meu, Eu îi voi cere socoteală. ²⁰ Însă profetul care va îndrăzni să vorbească în Numele Meu un cuvânt pe care Eu nu i l-am poruncit să-l spună sau care va vorbi în numele altor dumnezei, acel profet va trebui să moară.»

²¹ Poate vă veţi întreba: «Cum vom recunoaşte cuvântul pe care nu l-a rostit Domnul?» ²² Dacă cuvântul pe care-l va rosti profetul în Numele Domnului nu se va adeveri sau nu se va împlini, acel cuvânt nu a fost rostit de Domnul. Profetul a vorbit din îngâmfare; să nu vă fie teamă de el.

Semne ale sfârşitului

13 După ce a ieşit din Templu, unul dintre ucenicii Lui I-a zis:

– Învăţătorule, iată ce pietre^[a] şi ce clădiri!

² Isus i-a răspuns:

– Vezi tu clădirile acestea mari? Nu va fi lăsată aici piatră pe piatră; totul va fi dărâmat!^[b]

³ Apoi S-a aşezat pe Muntele Măslinilor, în dreptul Templului şi, în timp ce erau doar ei singuri, Petru, Iacov, Ioan şi Andrei L-au întrebat:

⁴ – Spune-ne când se vor întâmpla aceste lucruri şi care va fi semnul când urmează să fie împlinite toate acestea?

⁵ Isus a început să le vorbească astfel:

– Vedeţi să nu vă înşele cineva! ⁶ Vor veni mulţi în Numele Meu, zicând: „Eu sunt Acela!“ şi vor înşela astfel pe mulţi. ⁷ Când veţi auzi de războaie şi veşti de războaie, să nu vă neliniştiţi! Aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârşitul. ⁸ Un neam se va ridica împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii. Vor fi cutremure în diverse locuri şi va fi foamete. Dar acestea sunt doar începutul durerilor naşterii. ⁹ Luaţi seama la voi înşivă! Vă vor da pe mâna sinedriilor^[c] şi veţi fi bătuţi în sinagogi. Veţi fi puşi să staţi înaintea guvernatorilor şi înaintea regilor din pricina Mea, ca să fiţi mărturie înaintea lor. ¹⁰ Mai întâi trebuie ca Evanghelia să fie vestită la toate neamurile. ¹¹ Când vă vor duce să vă dea pe mâna lor, să nu vă îngrijoraţi dinainte cu privire la ceea ce veţi vorbi, ci spuneţi ce vi se va da chiar în ceasul acela! Căci nu voi sunteţi cei care veţi vorbi, ci Duhul Sfânt. ¹² Fratele îl va trăda şi-l va da la moarte pe fratele său, iar tatăl pe copilul său; copiii se vor ridica împotriva părinţilor şi-i vor da la moarte. ¹³ Veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu, dar cel ce va răbda până la sfârşit va fi mântuit.

¹⁴ Când veţi vedea „urâciunea pustiirii“^[d] stând acolo unde n-ar trebui – cel ce citeşte, să înţeleagă –, atunci cei din Iudeea să fugă în munţi! ¹⁵ Cel ce va fi pe acoperişul casei să nu coboare, nici să nu intre în casă ca să-şi ia ceva din ea, ¹⁶ iar cel ce va fi la câmp să nu se întoarcă să-şi ia haina! ¹⁷ Vai de cele ce vor fi însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea! ¹⁸ Rugaţi-vă să nu se întâmple iarna. ¹⁹ Căci în zilele acelea va fi un necaz aşa de mare cum n-a mai fost de la începutul creaţiei, pe care a făurit-o Dumnezeu, şi până acum, şi nici nu va mai fi! ²⁰ Iar dacă Domnul n-ar fi scurtat numărul zilelor, nici un om n-ar fi scăpat; dar, din pricina celor aleşi, pe care El i-a ales, El a scurtat numărul zilelor.