Old/New Testament

Lăsarea la vatră a seminţiilor transiordaniene

22 Atunci Iosua i-a chemat pe rubeniţi, pe gadiţi şi pe jumătate din seminţia lui Manase ² şi le-a spus: „Voi aţi păzit tot ceea ce v-a poruncit Moise, robul Domnului, şi aţi ascultat de mine în tot ceea ce v-am poruncit. ³ Nu i-aţi părăsit pe cei din poporul vostru în toată această perioadă îndelungată, până în ziua de azi, ci aţi păzit cu grijă porunca DOMNULui, Dumnezeul vostru. ⁴ Şi acum, fiindcă Domnul, Dumnezeul vostru, le-a dat odihnă fraţilor voştri, aşa cum le-a promis, întoarceţi-vă şi porniţi spre corturile voastre, în teritoriul pe care-l stăpâniţi şi pe care vi l-a dat Moise, robul Domnului, dincolo de Iordan. ⁵ Aveţi însă foarte mare grijă să împliniţi poruncile şi Legea pe care v-a dat-o Moise, robul Domnului: să-L iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, să umblaţi în toate căile Lui, să ascultaţi de poruncile Lui, să vă alipiţi de El şi să-L slujiţi din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru.“

⁶ Apoi Iosua i-a binecuvântat şi i-a trimis înapoi, iar ei au pornit către corturile lor. ⁷ Unei jumătăţi din seminţia lui Manase, Moise îi dăduse moştenirea în Başan, iar celeilalte jumătăţi Iosua îi dăduse moştenirea lângă fraţii lor, în partea de apus a Iordanului. Când Iosua i-a trimis la corturile lor, el i-a binecuvântat ⁸ şi le-a spus: „Întoarceţi-vă la corturile voastre cu mulţimea bogăţiilor voastre – cu nenumăratele cirezi de vite, cu argintul, cu aurul, cu bronzul, cu fierul şi cu îmbrăcămintea voastră numeroasă – şi împărţiţi apoi şi cu ceilalţi fraţi ai voştri prada luată de la duşmani!“

Altarul mărturiei de la Ghelilot

⁹ Atunci rubeniţii, gadiţii şi jumătate din seminţia lui Manase s-au despărţit de israeliţi la Şilo, în Canaan, şi au pornit către Ghilad, spre teritoriul pe care l-au primit ca moştenire potrivit celor spuse de Domnul prin Moise.

¹⁰ Când au ajuns la Ghelilot, lângă Iordan, pe malul canaanit, rubeniţii, gadiţii şi jumătate din seminţia lui Manase au zidit un altar pe malul Iordanului, un altar de o mărime impresionantă. ¹¹ Israeliţii au auzit că rubeniţii, gadiţii şi jumătate din seminţia lui Manase au zidit un altar la marginea Canaanului, la Ghelilot, lângă Iordan, pe teritoriul israelit.

¹² Când au auzit israeliţii lucrul acesta, întreaga adunare s-a adunat la Şilo ca să pornească la luptă împotriva lor.

¹³ Atunci israeliţii l-au trimis la rubeniţi, la gadiţi şi la jumătatea seminţiei lui Manase, în Ghilad, pe Fineas, fiul preotului Elazar, ¹⁴ împreună cu zece conducători, câte un conducător de clan din fiecare seminţie a lui Israel, toţi fiind conducători în familiile lor, între miile lui Israel.

¹⁵ Ei au venit la rubeniţi, la gadiţi şi la jumătatea seminţiei lui Manase, în Ghilad şi le-au spus astfel: ¹⁶ „Aşa vorbeşte adunarea Domnului: «Ce înseamnă această nelegiuire pe care aţi săvârşit-o faţă de Dumnezeul lui Israel şi de ce v-aţi abătut în această zi de la Domnul, zidindu-vă un altar pentru a vă răzvrăti astăzi împotriva Domnului? ¹⁷ A fost oare prea neînsemnată nelegiuirea lui Peor^[a], de care nu am reuşit să ne curăţim nici până astăzi, chiar dacă adunarea Domnului a fost lovită cu urgie? ¹⁸ Iar voi vă abateţi astăzi de la Domnul!? Dacă voi vă răzvrătiţi astăzi împotriva Domnului, mâine El se va mânia pe întreaga adunare a lui Israel. ¹⁹ Dacă ţara pe care aţi primit-o ca moştenire este necurată, atunci traversaţi în ţara care este posesiunea Domnului, acolo unde este aşezat Tabernaculul Domnului şi luaţi-vă moştenirea printre noi, dar nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului sau împotriva noastră, zidindu-vă un altar, altul decât altarul Domnului, Dumnezeul nostru. ²⁰ Când Acan, fiul lui Zerah a săvârşit o nelegiuire cu privire la ceea ce trebuia nimicit^[b], oare mânia nu s-a revărsat asupra întregii adunări a lui Israel? Iar el nu a fost singurul care a murit în urma nelegiuirii lui.»“

²¹ Rubeniţii, gadiţii şi jumătate din seminţia lui Manase au răspuns astfel conducătorilor peste miile lui Israel. ²² „Dumnezeu, da Dumnezeu, Domnul! Dumnezeu, chiar Dumnezeu, Domnul,^[c] El ştie şi Israel însuşi să ştie lucrul acesta: dacă este răzvrătire sau nelegiuire în noi faţă de Domnul, să nu ne cruţi astăzi! ²³ Dacă ne-am zidit un altar ca să ne abatem de la Domnul şi ca să aducem pe el arderi de tot şi daruri de mâncare sau ca să aducem jertfe de pace^[d], atunci Domnul să ne ceară socoteală! ²⁴ Dimpotrivă, am făcut lucrul acesta fiindcă ne-am temut că într-o zi urmaşii voştri s-ar putea să le zică urmaşilor noştri: «Ce legătură este între voi şi Domnul, Dumnezeul lui Israel? ²⁵ Domnul a pus Iordanul ca hotar între noi şi voi, urmaşi ai lui Ruben şi ai lui Gad. Voi nu aveţi nici o legătură cu moştenirea Domnului!» Aşa că urmaşii voştri i-ar putea face pe urmaşii noştri să nu se mai teamă de Domnul. ²⁶ De aceea ne-am hotărât să ne zidim un altar, nu pentru arderi de tot sau jertfe, ²⁷ ci ca să fie o mărturie între noi şi voi, pe de o parte, şi între urmaşii noştri şi urmaşii voştri, pe de altă parte, căci dorim să slujim^[e] înaintea feţei Domnului prin arderile de tot, prin darurile de mâncare şi prin jertfele de pace. Aşadar, urmaşii voştri nu le vor putea spune urmaşilor noştri: «Voi nu aveţi parte de Domnul!»

²⁸ Dacă vreodată ne vor vorbi astfel nouă sau urmaşilor noştri, ne-am gândit să le răspundem astfel: «Priviţi acest altar al Domnului pe care l-au zidit strămoşii noştri, nu pentru a aduce arderi de tot şi jertfe, ci pentru a fi o mărturie între noi şi voi.» ²⁹ Departe de noi gândul să ne răzvrătim împotriva Domnului şi să ne abatem astăzi de la Domnul, zidindu-ne un altar pentru arderi de tot, daruri de mâncare sau jertfe, altul decât altarul Domnului, Dumnezeul nostru, care este înaintea Cortului Său!“

³⁰ Când preotul Fineas, conducătorii adunării şi căpeteniile miilor lui Israel, au auzit cuvintele pe care le-au rostit urmaşii lui Ruben, urmaşii lui Gad şi urmaşii lui Manase, au fost mulţumiţi. ³¹ Preotul Fineas, fiul lui Elazar, le-a răspuns astfel urmaşilor lui Ruben, urmaşilor lui Gad şi urmaşilor lui Manase: „Ştim astăzi că Domnul este în mijlocul nostru, fiindcă nu aţi săvârşit nelegiuirea aceasta împotriva Domnului şi i-aţi salvat astfel pe israeliţi din mâna Domnului!“

³² Apoi preotul Fineas, fiul lui Elazar, şi conducătorii i-au părăsit pe rubeniţi şi pe gadiţi în Ghilad şi s-au întors la israeliţi, în ţara Canaanului, istorisindu-le cele întâmplate. ³³ Israeliţii au fost mulţumiţi de ceea ce au auzit, aşa că au binecuvântat pe Dumnezeu şi n-au mai pornit la război ca să pustiască teritoriul locuit de rubeniţi şi de gadiţi. ³⁴ Rubeniţii şi gadiţii au numit altarul Ed^[f], zicând: „Altarul este o mărturie între noi că Domnul este Dumnezeu^[g].“

Iosua îl îndeamnă pe Israel să fie credincios Domnului

23 Trecuse o lungă perioadă de timp de când Domnul dăduse odihnă lui Israel din partea tuturor duşmanilor care-l înconjurau, iar Iosua era bătrân şi înaintat în vârstă. ² Atunci Iosua a convocat întregul Israel, bătrânii, conducătorii, judecătorii şi căpeteniile lui şi le-a spus astfel: „Eu sunt bătrân acum şi înaintat în vârstă; ³ voi aţi văzut ce a făcut Domnul, Dumnezeul vostru, tuturor acestor neamuri, de dragul vostru, fiindcă Însuşi Domnul, Dumnezeul vostru, a luptat pentru voi. ⁴ Seminţiilor voastre le-am dat ca moştenire toate teritoriile acestor neamuri care au mai rămas, începând de la Iordan, toate neamurile pe care le-am nimicit, până la Marea cea Mare^[h], în partea de apus. ⁵ Însuşi Domnul, Dumnezeul vostru, le va izgoni dinaintea voastră. El le va îndepărta dinaintea voastră, iar voi le veţi lua ţara în stăpânire, aşa cum v-a promis Domnul, Dumnezeul vostru.

⁶ Puneţi-vă toată puterea ca să păziţi şi să împliniţi toate cele scrise în Cartea Legii lui Moise, fără să vă abateţi nici la stânga, nici la dreapta. ⁷ Nu vă întovărăşiţi cu neamurile acestea, care au rămas printre voi! Nu chemaţi numelor zeilor lor şi nu juraţi pe numele lor! Nu le slujiţi şi nu vă închinaţi înaintea lor, ⁸ ci rămâneţi alipiţi de Domnul, Dumnezeul vostru, aşa cum aţi făcut până în ziua aceasta.

⁹ Domnul a izgonit dinaintea voastră neamuri mari şi puternice, astfel că nimeni nu a putut să vă stea împotrivă până în ziua aceasta. ¹⁰ Un singur om dintre voi punea pe fugă o mie de duşmani, fiindcă Însuşi Domnul, Dumnezeul vostru, lupta pentru voi, aşa cum vă promisese.

¹¹ Vegheaţi deci cu luare-aminte asupra sufletelor voastre, ca să-L iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, ¹² căci dacă vă veţi abate şi vă veţi alipi de rămăşiţa acestor neamuri, care au rămas printre voi, dacă vă veţi uni cu ele prin căsătorii şi veţi intra la ele şi ele la voi^[i], ¹³ să ştiţi că Domnul, Dumnezeul vostru, nu va mai izgoni aceste neamuri dinaintea voastră. Ele vă vor fi atunci o cursă şi un laţ, vor fi ca un bici pe spatele vostru şi ca nişte spini în ochii voştri, până veţi pieri din această ţară bună, pe care v-a dat-o Domnul, Dumnezeul vostru.

¹⁴ Iată că se apropie vremea ca eu să mă duc pe calea pe care merge tot ce este pământesc. Recunoaşteţi din toată inima şi din tot sufletul vostru că nu a rămas neîmplinită nici una din promisiunile bune pe care vi le-a făcut Domnul, Dumnezeul vostru. Toate s-au împlinit şi nu a rămas neîmplinită nici măcar una. ¹⁵ Însă aşa cum Domnul, Dumnezeul vostru, a împlinit toate promisiunile bune pe care vi le-a făcut, tot aşa Domnul va aduce asupra voastră toate lucrurile rele despre care aţi fost avertizaţi, până când veţi fi nimiciţi din ţara aceasta bună, pe care v-a dat-o Domnul, Dumnezeul vostru. ¹⁶ Dacă veţi încălca legământul Domnului, Dumnezeul vostru, pe care El vi l-a poruncit şi veţi începe să slujiţi altor dumnezei şi să vă închinaţi înaintea lor, atunci Domnul se va aprinde de mânie împotriva voastră şi veţi pieri repede din ţara cea bună, pe care v-a dat-o.“

Reînoirea legământului la Şehem

24 Iosua a adunat toate seminţiile lui Israel la Şehem şi a convocat sfatul bătrânilor lui Israel, conducătorii, judecătorii şi căpeteniile, iar aceştia s-au înfăţişat înaintea Domnului.

² Atunci Iosua a zis întregului popor:

– Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „În vechime, strămoşii voştri, adică Terah, tatăl lui Avraam şi al lui Nahor, locuiau de cealaltă parte a râului^[j] şi se închinau altor dumnezei. ³ Eu l-am luat pe strămoşul vostru Avraam de dincolo de râu, l-am dus prin toată ţara Canaanului şi i-am dat foarte mulţi urmaşi: i-am dat pe Isaac, ⁴ iar lui Isaac i-am dat pe Iacov şi pe Esau. Lui Esau i-am dat în stăpânire regiunea muntoasă a Seirului, iar Iacov împreună cu fiii lui s-au dus în Egipt.

⁵ Apoi i-am trimis pe Moise şi pe Aaron şi am lovit Egiptul prin ceea ce am făcut în mijlocul lui, după care v-am scos afară. ⁶ După ce i-am scos pe părinţii voştri din Egipt, aţi pornit către mare, iar egiptenii i-au urmărit pe părinţii voştri cu care de luptă şi călăreţi^[k], până la Marea Roşie^[l]. ⁷ Atunci ei au strigat către Domnul, iar El a aşezat întuneric între ei şi egipteni, după care a adus apele mării peste ei şi i-a acoperit. Aţi văzut cu ochii voştri ce le-am făcut egiptenilor. Apoi aţi locuit în pustie o lungă perioadă de timp. ⁸ V-am dus prin regiunea amoriţilor care locuiau la răsărit de Iordan. Aceştia au luptat împotriva voastră, însă Eu i-am dat în mâinile voastre şi i-am nimicit dinaintea voastră, iar voi le-aţi ocupat ţara. ⁹ Balak, fiul lui Ţipor, regele Moabului, s-a pregătit să lupte împotriva lui Israel şi l-a chemat pe Balaam, fiul lui Beor, ca să vă blesteme, ¹⁰ dar Eu nu am vrut să-l ascult pe Balaam şi, prin urmare, el v-a binecuvântat. Şi astfel v-am scăpat din mâinile lui. ¹¹ Apoi aţi traversat Iordanul şi aţi pornit către Ierihon. Au luptat împotriva voastră atât locuitorii Ierihonului, cât şi amoriţii, periziţii, canaaniţii, hitiţii, ghirgasiţii, hiviţii şi iebusiţii, însă Eu i-am dat în mâinile voastre. ¹² Am trimis înaintea voastră viespi^[m] care i-au izgonit pe aceştia dinaintea voastră ca şi pe cei doi regi amoriţi; ei nu au fost izgoniţi prin sabia sau prin arcul vostru. ¹³ V-am dat astfel o ţară pe care nu voi aţi lucrat-o, cetăţi pe care nu voi le-aţi zidit, dar în care locuiţi şi vii şi măslini pe care nu voi i-aţi plantat, dar din care mâncaţi!“

¹⁴ Şi acum, temeţi-vă de Domnul şi slujiţi-I cu integritate şi cu credincioşie! Îndepărtaţi zeii cărora le-au slujit strămoşii voştri dincolo de râu şi în Egipt şi slujiţi Domnului! ¹⁵ Iar dacă nu doriţi să slujiţi Domnului, atunci alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi: fie zeilor cărora le slujeau strămoşii voştri dincolo de râu, fie zeilor amoriţilor în a căror ţară locuiţi! Cât despre mine, eu şi familia mea Îi vom sluji Domnului!

¹⁶ – Departe de noi gândul să-L părăsim pe Domnul şi să slujim altor dumnezei! a răspuns poporul. ¹⁷ Domnul, Dumnezeul nostru, este Cel Care ne-a scos pe noi şi pe părinţii noştri din ţara Egiptului, din casa robiei şi a înfăptuit înaintea noastră aceste minuni mari. El ne-a păzit de-a lungul întregului drum pe care l-am străbătut şi printre toate neamurile pe unde am călătorit. ¹⁸ Domnul a izgonit dinaintea noastră toate neamurile, precum şi pe amoriţii care locuiau în ţară. Noi vom sluji în continuare Domnului, căci El este Dumnezeul nostru!

¹⁹ Iosua i-a zis poporului:

– Voi nu veţi fi în stare să-I slujiţi Domnului, fiindcă El este un Dumnezeu sfânt, un Dumnezeu gelos! El nu vă va ierta răzvrătirile şi păcatele. ²⁰ Căci dacă Îl veţi părăsi pe Domnul şi veţi sluji dumnezeilor străini, El se va întoarce şi vă va face rău nimicindu-vă, după ce v-a făcut bine!

²¹ Poporul i-a răspuns lui Iosua:

– Nu, ci noi vom sluji Domnului!

²² Iosua le-a spus:

– Voi sunteţi martori împotriva voastră înşivă că aţi ales să slujiţi Domnului!

– Suntem martori! i-au răspuns ei.

²³ – Atunci îndepărtaţi zeii care încă se mai găsesc în mijlocul vostru şi întoarceţi-vă inima spre Domnul, Dumnezeul lui Israel.

²⁴ Şi poporul i-a zis lui Iosua:

– Vom sluji Domnului, Dumnezeul nostru, şi vom asculta de glasul Lui!

²⁵ În acea zi, Iosua a încheiat un legământ cu poporul la Şehem şi i-a dat porunci şi legi. ²⁶ Iosua a scris cuvintele acestea în Cartea Legii lui Dumnezeu. Apoi a luat o piatră mare şi a aşezat-o acolo, sub terebintul aflat pe locul sfânt al Domnului. ²⁷ Şi Iosua a zis întregului popor:

– Piatra aceasta va fi un martor împotriva noastră, căci ea a auzit toate cuvintele pe care ni le-a spus Domnul. Ea va fi un martor împotriva voastră în cazul în care Îl veţi înşela pe Dumnezeul vostru.

²⁸ Apoi Iosua a trimis poporul înapoi, pe fiecare la moştenirea lui.

Funeraliile lui Iosua şi ale lui Elazar

²⁹ După toate acestea, Iosua, fiul lui Nun, robul Domnului, a murit fiind în vârstă de o sută zece ani.

³⁰ L-au înmormântat pe teritoriul moştenirii lui, la Timnat-Serah^[n], care era în regiunea muntoasă a lui Efraim, în partea de nord a muntelui Gaaş.

³¹ Israel a slujit Domnului cât timp a trăit Iosua şi bătrânii de după Iosua, care cunoscuseră toate lucrările pe care le făcuse Domnul pentru Israel.

³² Oasele lui Iosif, pe care israeliţii le aduseseră din Egipt, au fost îngropate la Şehem, pe terenul cumpărat de Iacov de la hamoriţi – Hamor era tatăl lui Şehem – pentru o sută de chesita^[o] şi care era moştenirea urmaşilor lui Iosif.

³³ Elazar, fiul lui Aaron, a murit şi el şi a fost înmormântat la Ghiva, care fusese dată fiului său, Fineas, în regiunea muntoasă a lui Efraim.

Lucrarea lui Ioan Botezătorul

3 În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar,^[a] pe când Ponţiu Pilat era guvernator^[b] al Iudeii, Irod era tetrarh^[c] al Galileii, Filip, fratele lui, era tetrarh^[d] al ţinutului Ituriei şi Trahonitei, iar Lisanias^[e] era tetrarh al Abilenei, ² în timpul marilor preoţi Ana^[f] şi Caiafa^[g], Cuvântul lui Dumnezeu a venit la Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie. ³ Ioan s-a dus în întreaga vecinătate a Iordanului şi a început să predice botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor, ⁴ aşa cum este scris în cartea cuvintelor profetului Isaia:

⁷ Atunci Ioan le-a spus mulţimilor care veneau să fie botezate de el:

– Pui de vipere, cine v-a arătat cum să fugiţi de pedeapsa care vine?! ⁸ Faceţi roade vrednice de pocăinţa voastră! Să nu începeţi să ziceţi în voi înşivă: „Îl avem ca tată pe Avraam!“, căci vă spun că Dumnezeu poate să ridice urmaşi ai lui Avraam chiar şi din pietrele acestea! ⁹ Toporul este pus deja la rădăcina copacilor! Prin urmare, orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc.

¹⁰ – Dar atunci ce să facem? l-au întrebat mulţimile.

¹¹ El le-a răspuns:

– Cel care are două tunici^[i] să le împartă cu cel care n-are nici una, iar cel care are de mâncare să facă la fel!

¹² Au venit şi nişte colectori de taxe^[j] să fie botezaţi şi l-au întrebat:

– Învăţătorule, noi ce să facem?

¹³ El le-a răspuns:

– Să nu strângeţi mai mult decât v-a fost poruncit să luaţi!

¹⁴ Nişte soldaţi l-au întrebat şi ei:

– Dar noi ce să facem?

El le-a răspuns:

– Să nu stoarceţi cu forţa bani de la nimeni şi să nu aduceţi acuzaţii false împotriva nimănui;^[k] fiţi mulţumiţi cu salariile voastre!

¹⁵ Pentru că poporul era în aşteptare şi toţi se întrebau în inimile lor, cu privire la Ioan, dacă nu cumva este el Cristosul, ¹⁶ Ioan le-a spus tuturor: „Eu vă botez cu^[l] apă^[m], dar vine Cel Ce este mai puternic decât mine, Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua sandalelor! El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc. ¹⁷ El Îşi are în mână furca de treierat ca să-Şi curețe aria de treierat şi să-Şi strângă grâul în hambar; pleava însă o va arde într-un foc care nu se stinge.“

¹⁸ Şi, prin multe alte îndemnuri, el vestea poporului Evanghelia^[n]. ¹⁹ Însă tetrarhul Irod, care era mustrat de Ioan din cauza Irodiadei^[o], soţia fratelui său, şi din cauza tuturor lucrurilor rele pe care le săvârşise, ²⁰ a mai adăugat la ele şi pe acela că l-a închis pe Ioan în închisoare.

Botezul şi genealogia lui Isus

²¹ După ce a fost botezat întregul popor, a fost botezat şi Isus. Şi, în timp ce se ruga, cerul a fost deschis ²² şi Duhul Sfânt S-a coborât peste El^[p] în formă trupească, ca un porumbel. Şi din cer s-a auzit un glas care zicea: „Tu eşti Fiul Meu preaiubit;^[q] în Tine Îmi găsesc plăcerea!“^[r]

²³ Isus avea în jur de treizeci de ani^[s] când Şi-a început lucrarea şi era, după cum se credea, fiul lui Iosif,