Old/New Testament
Sărbătoarea Trâmbiţelor
29 În prima zi a lunii a şaptea[a] să aveţi o adunare sfântă; să nu faceţi nici o muncă obişnuită în timpul ei. Este ziua când veţi suna din trâmbiţe. 2 Să aduceţi o ardere de tot de o aromă plăcută Domnului, dintr-un viţel, un berbec şi şapte miei de un an, toţi fără meteahnă. 3 Darul de mâncare să fie din făină aleasă, amestecată cu ulei: trei zecimi de efă[b] alături de viţel, două zecimi[c] pentru berbec 4 şi câte o zecime[d] alături de fiecare miel din cei şapte. 5 Să aduceţi şi un ţap ca jertfă pentru păcat, ca să se facă ispăşire pentru voi. 6 Toate acestea să fie aduse în afară de arderea de tot lunară, cu darul ei de mâncare, arderea de tot continuă, cu darul ei de mâncare şi jertfele lor de băutură care au fost stabilite. Aceasta este o jertfă mistuită de foc pentru Domnul, de o aromă plăcută.
Ziua Ispăşirii
7 În a zecea zi a lunii a şaptea să ţineţi o adunare sfântă. Să vă smeriţi sufletele[e] şi să nu lucraţi nimic. 8 Să aduceţi ca ardere de tot de o aromă plăcută Domnului, un viţel, un berbec şi şapte miei de un an, toţi fără meteahnă. 9 Darul de mâncare să fie adus din făină aleasă, amestecată cu ulei: trei zecimi de efă alături de viţel, două zecimi alături de berbec 10 şi câte o zecime pentru fiecare din cei şapte miei. 11 Să aduceţi şi un ţap ca jertfă pentru păcat, în afară de jertfa de ispăşire pentru păcat, arderea de tot continuă, darul de mâncare şi jertfele de băutură.
Sărbătoarea Corturilor
12 În a cincisprezecea zi a lunii a şaptea să aveţi o adunare sfântă şi să nu faceţi nici o muncă obişnuită în timpul ei. Ţineţi o sărbătoare în cinstea Domnului timp de şapte zile. 13 Să aduceţi ca ardere de tot o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului, din treisprezece viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an, toţi fără meteahnă. 14 Darul de mâncare să fie adus din făină aleasă, amestecată cu ulei: trei zecimi de efă alături de fiecare din cei treisprezece viţei, două zecimi alături de fiecare din cei doi berbeci 15 şi o zecime alături de fiecare din cei paisprezece miei. 16 Să aduceţi şi un ţap ca jertfă pentru păcat, în afară de arderea de tot continuă, darul de mâncare şi jertfa de băutură.
17 A doua zi să aduceţi doisprezece viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an, toţi fără meteahnă. 18 Împreună cu viţeii, berbecii şi mieii să aduceţi şi darul de mâncare şi jertfele de băutură potrivit măsurilor stabilite. 19 Să aduceţi şi un ţap ca jertfă pentru păcat, în afară de arderea de tot continuă, darul de mâncare şi jertfele de băutură.
20 În a treia zi să aduceţi unsprezece viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an, toţi fără meteahnă. 21 Împreună cu viţeii, berbecii şi mieii să aduceţi şi darul de mâncare şi jertfele de băutură potrivit măsurilor stabilite. 22 Să aduceţi şi un ţap ca jertfă pentru păcat, în afară de arderea de tot continuă, darul de mâncare şi jertfa de băutură.
23 În a patra zi să aduceţi zece viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an, toţi fără meteahnă. 24 Împreună cu viţeii, berbecii şi mieii să aduceţi şi darul de mâncare şi jertfele de băutură potrivit măsurilor stabilite. 25 Să aduceţi şi un ţap ca jertfă pentru păcat, în afară de arderea de tot continuă, darul de mâncare şi jertfa de băutură.
26 În a cincea zi să aduceţi nouă viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an, toţi fără meteahnă. 27 Împreună cu viţeii, berbecii şi mieii să aduceţi şi darul de mâncare şi jertfele de băutură potrivit măsurilor stabilite. 28 Să aduceţi şi un ţap ca jertfă pentru păcat, în afară de arderea de tot continuă, darul de mâncare şi jertfa de băutură.
29 În a şasea zi să aduceţi opt viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an, toţi fără meteahnă. 30 Împreună cu viţeii, berbecii şi mieii să aduceţi şi darul de mâncare şi jertfele de băutură potrivit măsurilor stabilite. 31 Să aduceţi şi un ţap ca jertfă pentru păcat, în afară de arderea de tot continuă, darul de mâncare şi jertfele de băutură.
32 În a şaptea zi să aduceţi şapte viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an, toţi fără meteahnă. 33 Împreună cu viţeii, berbecii şi mieii să aduceţi şi darul de mâncare şi jertfele de băutură potrivit măsurilor stabilite. 34 Să aduceţi şi un ţap ca jertfă pentru păcat, în afară de arderea de tot continuă, darul de mâncare şi jertfa de băutură.
35 În a opta zi să ţineţi o adunare şi să nu faceţi nici o muncă obişnuită. 36 Să aduceţi ca ardere de tot o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului, dintr-un viţel, un berbec şi şapte miei de un an, toţi fără meteahnă. 37 Împreună cu viţelul, berbecul şi mieii să aduceţi şi darul de mâncare şi jertfele de băutură potrivit măsurilor stabilite. 38 Să aduceţi şi un ţap ca jertfă pentru păcat, în afară de arderea de tot continuă, darul de mâncare şi jertfa de băutură.
39 Acestea sunt jertfele pe care trebuie să le aduceţi Domnului la sărbătorile rânduite, în afară de jertfele pentru împlinirea unui jurământ şi darurile de bunăvoie: arderi de tot, daruri de mâncare, jertfe de băutură şi jertfe de pace[f].»“
40 Moise le-a spus israeliţilor tot ce i-a poruncit Domnul.
Reglementări cu privire la ţinerea unui jurământ
30 Moise a zis căpeteniilor seminţiilor lui Israel: „Iată ce porunceşte Domnul: 2 «Când un om face o promisiune Domnului sau un jurământ, legându-se printr-o obligaţie, să nu-şi calce cuvântul, ci să împlinească tot ceea ce a spus.
3 Când o femeie tânără, care încă mai locuieşte în casa tatălui ei, face o promisiune Domnului şi se leagă printr-o obligaţie, 4 iar tatăl ei află de promisiunea şi de obligaţia ei şi nu-i spune nimic, atunci toate promisiunile şi obligaţiile prin care ea s-a legat vor rămâne valabile. 5 Dar dacă tatăl ei îi interzice în ziua când află de promisiunea ei, atunci nici una din promisiunile sau obligaţiile prin care ea s-a legat nu mai sunt valabile. Domnul o va ierta, căci tatăl ei i-a interzis. 6 Dar dacă ea se va mărita, după ce a făcut promisiunea sau buzele ei au legat-o într-o obligaţie, 7 şi soţul ei află despre acestea, dar nu-i spune nimic, atunci promisiunile şi obligaţiile prin care ea s-a legat vor rămâne valabile. 8 Dacă soţul ei însă îi interzice când aude de promisiunea ei, prin aceasta el desfiinţează promisiunea pe care ea a făcut-o sau obligaţia prin care s-a legat cu buzele ei, iar Domnul o va ierta.
9 Orice promisiune sau obligaţie făcută de o femeie văduvă sau divorţată o va ţine legată.
10 Dacă o femeie, care locuieşte cu soţul ei, face promisiuni sau jurăminte, legându-se printr-o obligaţie, 11 iar soţul ei află de lucrul acesta, dar nu-i spune nimic şi nu-i interzice, atunci toate promisiunile pe care le-a făcut vor rămâne valabile şi toate obligaţiile prin care s-a legat vor rămâne valabile. 12 Dar dacă soţul ei le desfiinţează în ziua când aude despre ele, atunci nici una din promisiunile sau obligaţiile prin care buzele ei au legat-o nu va mai fi valabilă. 13 Soţul ei poate întări sau desfiinţa orice promisiune sau orice obligaţie prin care ea se leagă ca să-şi smerească sufletul. 14 Dar dacă soţul ei nu-i spune nimic despre acestea timp de mai multe zile după ce a aflat, atunci el confirmă că toate promisiunile şi obligaţiile ei rămân valabile; le confirmă pentru că nu i-a zis nimic în ziua când a auzit despre ele. 15 Dacă totuşi le va desfiinţa mai târziu, atunci el va fi responsabil pentru vina ei.»“
16 Acestea sunt poruncile pe care Domnul i le-a dat lui Moise cu privire la relaţiile dintre un soţ şi soţia lui şi dintre un tată şi fiica lui care, tânără fiind, încă mai locuieşte în casa tatălui ei.
Răzbunarea Domnului asupra midianiţilor
31 Domnul i-a zis lui Moise: 2 „Răzbună-i pe israeliţi împotriva midianiţilor; după aceea vei fi adăugat la poporul tău.“
3 Moise a spus poporului: „Înarmaţi câţiva bărbaţi dintre voi care să meargă la luptă împotriva lui Midian şi să aducă răzbunarea Domnului asupra lui. 4 Trimiteţi la război câte o mie de bărbaţi din fiecare seminţie a lui Israel.“
5 Astfel, din miile lui Israel, au fost pregătiţi douăsprezece mii de bărbaţi, câte o mie din fiecare seminţie. 6 Moise i-a trimis la luptă pe aceşti o mie de bărbaţi din fiecare seminţie, împreună cu preotul Fineas, fiul lui Elazar, care a luat cu el uneltele sfinte şi trâmbiţele de luptă.
7 Aceştia s-au luptat împotriva Midianului, după cum îi poruncise Domnul lui Moise, şi au ucis toţi bărbaţii. 8 Alături de cei ucişi se aflau şi cei cinci regi ai Midianului: Evi, Rechem, Ţur, Hur şi Reba. Au ucis cu sabia şi pe Balaam, fiul lui Beor. 9 Israeliţii au luat ca pradă de război femeile midianite şi copiii lor, vitele lor, turmele lor şi toate celelalte bunuri. 10 Au dat foc tuturor cetăţilor în care au locuit midianiţii precum şi tuturor fortăreţelor lor. 11 Au luat toată prada şi tot ce au jefuit, atât oameni, cât şi animale, 12 şi le-au adus – prizonierii, prada şi jafurile – lui Moise, preotului Elazar şi adunării israeliţilor la tabăra din câmpiile Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului.
13 Moise, preotul Elazar şi toţi conducătorii adunării s-au dus să-i întâlnească în afara taberei. 14 Moise s-a mâniat pe conducătorii oştirii – pe conducătorii peste mii şi conducătorii peste sute – care se întorceau din război: 15 „Cum? Aţi lăsat în viaţă femeile?“, i-a întrebat el. 16 „Ele sunt acelea care au urmat sfatul lui Balaam şi au fost un prilej de păcătuire a israeliţilor împotriva Domnului, în cele întâmplate la Peor, astfel încât poporul Domnului a fost lovit de o urgie. 17 Acum, ucideţi toţi băieţii precum şi toate femeile care au cunoscut un bărbat, culcându-se cu el, 18 iar pe fetele care nu s-au culcat niciodată cu un bărbat puteţi să vi le păstraţi vouă. 19 Apoi toţi aceia dintre voi care aţi ucis pe cineva sau aţi atins vreun cadavru trebuie să rămâneţi afară din tabără şapte zile. A treia şi a şaptea zi trebuie să vă curăţiţi, atât voi, cât şi prizonierii voştri. 20 De asemenea, să curăţiţi orice haină şi orice lucru făcut din piele, din păr de capră sau din lemn.“
21 Apoi preotul Elazar le-a zis bărbaţilor care fuseseră la război: „Iată ce porunceşte Legea pe care i-a poruncit-o Domnul lui Moise: 22 «Aurul, argintul, bronzul, fierul, cositorul, plumbul 23 şi orice lucru care poate suferi focul,
să-l treceţi prin foc şi apoi prin apa de curăţire, ca să fie curăţit. Tot ce nu suportă focul trebuie curăţit prin această apă. 24 A şaptea zi să vă spălaţi hainele şi veţi fi curaţi. Apoi veţi putea să vă întoarceţi în tabără.»“
Împărţirea prăzii
25 Domnul i-a zis lui Moise: 26 „Tu, preotul Elazar şi toţi conducătorii familiilor din adunare să număraţi toţi oamenii şi toate animalele care au fost luate ca pradă. 27 Împărţiţi prada între cei care au luat parte la luptă şi restul adunării. 28 De la bărbaţii care au luptat în război, să aduci ca tribut Domnului câte unul la cinci sute, fie oameni, boi, măgari, oi sau ţapi. 29 Ia acest tribut din jumătatea cuvenită lor şi dă-l preotului Elazar, ca parte a Domnului. 30 Din cealaltă jumătate, cuvenită poporului, alege câte unul din fiecare cincizeci – dintre oameni, boi, măgari, oi, ţapi sau orice alt animal – şi dă-l leviţilor care sunt responsabili de Tabernaculul Domnului.“ 31 Moise şi preotul Elazar au făcut întocmai după cum îi poruncise Domnul lui Moise.
32 Prada rămasă din jaful făcut de ostaşi era de şase sute şaptezeci şi cinci de mii de oi, 33 şaptezeci şi două de mii de boi, 34 şaizeci şi unu de mii de măgari 35 şi treizeci şi două de mii de femei care nu s-au culcat niciodată cu un bărbat.
36 Jumătatea care alcătuia partea celor ce luptaseră în război era:
trei sute treizeci şi şapte de mii cinci sute de oi, 37 din care şase sute şaptezeci şi cinci erau tribut Domnului;
38 treizeci şi şase de mii de boi, din care şaptezeci şi doi erau tribut Domnului;
39 treizeci de mii cinci sute de măgari, din care şaizeci şi unu erau tribut Domnului;
40 şaisprezece mii de oameni, din care treizeci şi doi erau tribut Domnului.
41 Moise a dat acest tribut preotului Elazar, ca parte a Domnului, după cum Domnul îi poruncise lui Moise. 42 Jumătatea care alcătuia partea israeliţilor, pe care Moise a separat-o de cea a ostaşilor 43 – jumătatea adunării – era de trei sute treizeci şi şapte de mii cinci sute de oi, 44 treizeci şi şase de mii de boi, 45 treizeci de mii cinci sute de măgari 46 şi şaisprezece mii de oameni. 47 Din jumătatea israeliţilor, Moise a ales câte unul din fiecare cincizeci de oameni şi animale, după cum i-a poruncit Domnul şi i-a dat leviţilor care erau responsabili de Tabernaculul Domnului.
48 Atunci conducătorii oştirii – cei peste mii şi cei peste sute – s-au dus la Moise 49 şi i-au zis: „Slujitorii tăi au numărat luptătorii de sub comanda noastră şi nu lipseşte nici unul. 50 Noi aducem ca jertfă Domnului tot ce am găsit ca obiect de aur – lănţişoare, brăţări, inele, cercei şi coliere – ca să facem ispăşire pentru sufletele noastre înaintea Domnului.“
51 Moise şi preotul Elazar au acceptat de la ei toate aceste obiecte lucrate în aur. 52 Tot aurul pe care conducătorii peste mii şi conducătorii peste sute l-au adus Domnului cântărea şaisprezece mii şapte sute cincizeci de şecheli[g]. 53 Fiecare luptător şi-a păstrat prada pentru sine. 54 Moise şi preotul Elazar au acceptat aurul adus de conducătorii peste mii şi conducătorii peste sute şi l-au adus în Cortul Întâlnirii ca o aducere-aminte pentru israeliţi înaintea Domnului.
9 Şi le-a zis: „Adevărat vă spun că sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea înainte de a vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere.“[a]
Schimbarea la faţă
2 După şase zile, Isus i-a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan şi i-a dus doar pe ei singuri, pe un munte înalt. Acolo I-a fost schimbată înfăţişarea înaintea lor. 3 Hainele Lui au devenit strălucitor de albe, aşa de albe cum nici un înălbitor de pe pământ n-ar fi putut să le facă. 4 Şi iată că li s-au arătat Ilie împreună cu Moise; ei stăteau de vorbă cu Isus.
5 Petru I-a zis lui Isus: „Rabbi[b], este bine să fim aici! Să facem trei corturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise şi unul pentru Ilie!“ 6 Nu ştia ce să zică, căci erau îngroziţi. 7 Un nor a venit şi i-a acoperit, iar din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit! De El să ascultaţi![c]“
8 Ei s-au uitat deodată în jur, dar n-au mai văzut pe nimeni, decât pe Isus singur cu ei.
9 În timp ce coborau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu povestească nimănui ceea ce au văzut, până când nu va învia Fiul Omului dintre cei morţi. 10 Ei au respectat porunca Lui, dar au început să se întrebe ce înseamnă învierea dintre cei morţi. 11 Şi L-au întrebat:
– De ce spun cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?
12 El le-a răspuns:
– Într-adevăr, Ilie vine primul pentru a restaura toate lucrurile. Totuşi, cum de este scris despre Fiul Omului că El va urma să sufere mult şi să fie dispreţuit? 13 Dar Eu vă spun că Ilie a şi venit, însă ei au făcut cu el tot ce-au vrut, aşa cum este scris despre el.
Ucenicii nu pot vindeca un copil demoniac
14 Când au ajuns la ceilalţi ucenici, au văzut o mulţime mare în jurul lor şi pe nişte cărturari care discutau aprins cu ei. 15 Imediat ce întreaga mulţime L-a văzut pe Isus, au rămas uimiţi şi au alergat la El să-L salute.
16 El i-a întrebat:
– Despre ce discutaţi atât de aprins cu ei?
17 Un om din mulţime I-a răspuns:
– Învăţătorule, l-am adus la Tine pe fiul meu, care are în el un duh de muţenie. 18 Oriunde îl apucă, îl trânteşte la pământ. El face spume la gură, scrâşneşte din dinţi şi devine ţeapăn. Le-am spus ucenicilor Tăi să-l scoată, dar n-au putut.
19 Isus le-a răspuns:
– O, generaţie necredincioasă! Până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi mai răbda? Aduceţi-l la Mine!
20 L-au adus la El. Şi imediat ce L-a văzut pe Isus, duhul i-a provocat copilului spasme. Copilul a căzut la pământ şi se rostogolea, făcând spume la gură.
21 Isus l-a întrebat pe tatăl acestuia:
– De câtă vreme i se întâmplă aşa?
El I-a răspuns:
– Din copilărie. 22 Şi de multe ori îl aruncă în foc şi în apă, ca să-l omoare ... Dar, dacă poţi face ceva, ai milă de noi şi ajută-ne!
23 Isus i-a zis:
– „Dacă poţi ...“?! Toate lucrurile sunt posibile pentru cel care crede!
24 Imediat tatăl copilului a strigat zicând:
– Cred! Ajută necredinţei mele!
25 Când a văzut Isus că mulţimea vine în fuga mare, a mustrat duhul necurat şi i-a zis: „Duh mut şi surd, ţie îţi poruncesc: ieşi afară din el şi să nu mai intri în el!“ 26 Duhul a strigat şi apoi a ieşit provocându-i copilului convulsii puternice. Copilul a rămas ca mort, aşa că mulţi ziceau că a murit. 27 Isus însă l-a apucat de mână şi l-a ridicat. Şi el s-a sculat în picioare.
28 Când a intrat El în casă, fiind doar ei cu Isus, ucenicii L-au întrebat:
– Noi de ce n-am putut să-l scoatem?
29 El le-a răspuns:
– Pe acest soi de demoni nimeni nu-i poate scoate afară, decât prin rugăciune (şi post)[d].
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.