Old/New Testament
Tablele noi ale Legii
10 În vremea aceea Domnul mi-a zis: «Taie două table de piatră asemeni celor dintâi şi urcă-te la Mine pe munte; să faci şi un chivot din lemn. 2 Eu voi scrie pe ele cuvintele care erau pe cele dintâi, pe care tu le-ai spart. Apoi să le pui în chivot.» 3 Am făcut un chivot din lemn de salcâm, am tăiat două table de piatră asemeni celor dintâi şi am urcat pe munte, având cele două table în mână. 4 Domnul a scris pe table ceea ce a fost scris pe primele, Cele Zece Porunci, care v-au fost spuse pe munte, din mijlocul focului, în ziua adunării. Şi mi le-a dat mie. 5 Apoi m-am întors, coborând de pe munte, şi am aşezat tablele în Chivotul pe care l-am făcut, după porunca Domnului, şi acolo au şi rămas.
6 (Israeliţii au plecat din Beerot-Bene-Iaakan[a] la Mosera[b]. Acolo a murit şi a fost înmormântat Aaron, iar în locul lui a slujit ca preot Elazar, fiul său. 7 De acolo au plecat la Gudgoda, iar de la Gudgoda la Iotbata, o regiune bogată în izvoare de apă. 8 În perioada aceea, Domnul a pus deoparte seminţia lui Levi, poruncindu-i să ducă Chivotul Legământului cu Domnul, să stea înaintea Domnului ca să slujească şi să binecuvânteze în Numele Lui. Aceste lucruri le-au făcut până în ziua de azi. 9 De aceea Levi nu are nici un teritoriu şi nici o moştenire împreună cu fraţii săi. Domnul este moştenirea lui, după cum Domnul, Dumnezeul vostru, le-a vorbit.)
10 Am stat pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, ca şi mai înainte, iar Domnul m-a ascultat din nou şi n-a mai dorit să vă nimicească. 11 După aceea, Domnul mi-a zis: «Ridică-te şi porneşte în călătorie în fruntea poporului, ca astfel să intre şi să ia în stăpânire ţara pe care am promis-o strămoşilor tăi că le-o voi da.»
Esenţa Legii
12 Acum, Israele, ce altceva cere Domnul, Dumnezeul vostru, de la voi, decât să vă temeţi de Domnul, Dumnezeul vostru, să umblaţi în toate căile Lui, să-L iubiţi şi să-L slujiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, din toată inima şi din tot sufletul 13 şi să păziţi poruncile Domnului şi hotărârile Lui, pe care eu vi le dau astăzi pentru binele vostru?
14 Iată, ale Domnului, Dumnezeul vostru, sunt cerurile şi cerurile cerurilor, pământul şi tot ce este pe el. 15 Domnul s-a ataşat de strămoşii voştri, iubindu-i, dar v-a ales şi pe voi, urmaşii lor, dintre toate neamurile, după cum vedeţi astăzi. 16 De aceea circumcideţi-vă inima şi nu mai fiţi încăpăţânaţi. 17 Căci Domnul, Dumnezeul vostru, este Dumnezeul dumnezeilor şi Stăpânul stăpânilor[c], Dumnezeul cel Mare, Puternic şi Înfricoşător, Care nu este părtinitor şi nu primeşte mită, 18 Care face dreptate orfanului şi văduvei şi iubeşte pe străin, oferindu-i pâine şi îmbrăcăminte. 19 Să-l iubiţi pe străin, pentru că şi voi aţi fost străini în Egipt.
20 Temeţi-vă de Domnul, Dumnezeul vostru, şi slujiţi-I. De El să vă ataşaţi şi în Numele Lui să juraţi. 21 El este slava voastră şi Dumnezeul vostru, Cel Ce a făcut aceste lucruri mari şi înfricoşătoare, pe care ochii voştri le-au văzut. 22 Strămoşii voştri s-au coborât în Egipt în număr de şaptezeci de suflete, dar acum Domnul, Dumnezeul vostru, v-a făcut la fel de numeroşi ca stelele cerului.
Binefacerile iubirii şi ascultării de Domnul
11 Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, şi să păzeşti îndatoririle, hotărârile, legile şi poruncile Lui tot timpul. 2 Recunoaşteţi astăzi – căci nu stau de vorbă cu fiii voştri care n-au cunoscut şi nici n-au văzut nimic, ci cu voi – disciplinările Domnului, Dumnezeul vostru, măreţia Lui, mâna Lui puternică şi braţul Lui întins, 3 minunile şi lucrările pe care le-a înfăptuit în mijlocul Egiptului, în faţa lui Faraon, monarhul Egiptului, şi a întregii lui ţări; 4 ce a făcut oştirii egiptenilor, cailor şi carelor lor, când a năpustit peste ei apele Mării Roşii[d], atunci când aceştia vă urmăreau şi cum i-a nimicit până în ziua de azi; 5 ce v-a făcut în pustie până să ajungeţi în locul acesta; 6 ce a făcut lui Datan şi lui Abiram, fiii rubenitului Eliab, când pământul s-a deschis şi i-a înghiţit împreună cu familiile, cu corturile şi cu tot ceea ce aveau în mijlocul întregului Israel.
7 Fiindcă aţi văzut cu ochii voştri toate aceste lucrări, pe care le-a făcut Domnul, 8 să păziţi toate poruncile pe care eu vi le dau astăzi, ca să fiţi puternici şi să puteţi intra în posesia ţării spre care veţi trece pentru a o lua în stăpânire 9 şi ca să aveţi multe zile în ţara pe care Domnul a promis-o strămoşilor voştri că le-o va da atât lor, cât şi seminţei[e] lor, o ţară în care curge lapte şi miere. 10 Căci ţara în care veţi intra pentru a o stăpâni, nu se aseamănă cu ţara Egiptului, de unde aţi venit şi pe care aţi semănat-o şi irigat-o cu piciorul[f], ca pe o grădină de zarzavat. 11 Ţara în care veţi intra ca s-o moşteniţi are munţi şi văi care adună apa ploilor. 12 De acest ţinut se îngrijeşte Domnul, Dumnezeul vostru. Ochii Lui veghează continuu peste el de la începutul anului până la sfârşitul lui. 13 Dacă veţi împlini poruncile pe care eu vi le dau astăzi, iubindu-L pe Domnul, Dumnezeul vostru, slujindu-I din toată inima şi din tot sufletul, 14 atunci El vă va trimite ploaie pe pământ la timpul potrivit, ploaie timpurie şi ploaie târzie,[g] ca să puteţi strânge grânele, mustul şi uleiul 15 şi să crească iarbă pe câmp pentru vitele voastre. Astfel veţi mânca şi vă veţi sătura.
16 Fiţi atenţi să nu vă înşelaţi în inimile voastre şi astfel să vă abateţi ca să slujiţi altor dumnezei şi să vă închinaţi lor. 17 Căci atunci mânia Domnului se va aprinde împotriva voastră; El va închide cerurile şi nu va mai ploua, iar pământul nu îşi va mai da rodul şi veţi fi nimiciţi repede din ţara cea bună pe care v-a dat-o. 18 Întipăriţi-vă cuvintele acestea în inima şi în sufletul vostru. Să vi le legaţi de mână ca semn de aducere-aminte şi să vi le fixaţi pe frunte[h]. 19 Să-i învăţaţi pe copiii voştri, vorbindu-le despre ele când veţi fi acasă sau în călătorie, când vă veţi culca sau vă veţi trezi. 20 Să le scrieţi pe uşorii caselor voastre şi pe porţile cetăţilor voastre. 21 Atunci zilele voastre şi ale urmaşilor voştri în ţara aceasta, pe care Domnul a promis-o strămoşilor voştri că le-o va da, vor dăinui cât timp va exista cer deasupra pământului.
22 Dacă veţi păzi deci cu grijă toate aceste porunci, pe care eu vi le dau ca să le împliniţi, iubindu-L pe Domnul, Dumnezeul vostru, umblând în toate căile Lui şi alipindu-vă de El, 23 atunci Domnul va izgoni toate aceste neamuri dinaintea voastră, iar voi veţi stăpâni peste aceste popoare mai mari şi mai puternice decât voi. 24 Orice loc pe care îl va călca piciorul vostru va fi al vostru. Teritoriul vostru se va întinde din pustie până în Liban, de la râu (adică râul Eufrat) până la Marea de Apus[i]. 25 Nimeni nu va putea să vi se împotrivească. Domnul, Dumnezeul vostru, va răspândi frică şi teroare faţă de voi în întreaga ţară, oriunde veţi merge, după cum v-a promis.
26 Iată, pun astăzi în faţa voastră binecuvântarea şi blestemul: 27 binecuvântarea dacă veţi asculta de poruncile Domnului, Dumnezeul vostru, pe care eu vi le dau astăzi; 28 blestemul dacă nu veţi asculta de poruncile Domnului, Dumnezeul vostru, şi vă veţi abate de la calea pe care v-am poruncit-o astăzi, ducându-vă după alţi dumnezei, pe care nu i-aţi cunoscut. 29 Când Domnul, Dumnezeul vostru, vă va conduce în ţara pe care o veţi stăpâni, să rostiţi binecuvântarea pe muntele Garizim, iar blestemul pe muntele Ebal. 30 Munţii aceştia sunt dincolo de Iordan, dincolo de drumul ce duce spre apus, în teritoriul canaaniţilor care locuiesc în Araba[j], faţă în faţă cu Ghilgal, aproape de terebinţii lui More. 31 Când veţi traversa Iordanul ca să intraţi în posesia ţării pe care Domnul, Dumnezeul vostru, v-o dă, când o veţi lua în stăpânire şi veţi locui în ea, 32 aveţi grijă să împliniţi toate poruncile şi hotărârile pe care vi le dau astăzi.
Un singur loc pentru închinare
12 Acestea sunt poruncile şi hotărârile pe care trebuie să le împliniţi în ţara pe care Domnul, Dumnezeul strămoşilor voştri, v-a dat-o în stăpânire, în toate zilele vieţii voastre pe pământ. 2 Să distrugeţi complet toate locurile aflate pe munţii înalţi, pe dealuri şi sub orice copac verde, unde neamurile pe care le veţi stăpâni slujesc zeilor lor. 3 Să le distrugeţi altarele, să le zdrobiţi stâlpii sacri şi să le ardeţi în foc aşerele[k], să le dărâmaţi chipurile cioplite ale zeilor lor şi să le nimiciţi numele din locurile acelea.
4 Voi să nu vă închinaţi astfel înaintea Domnului, Dumnezeul vostru, 5 ci să-L căutaţi în locul pe care Domnul, Dumnezeul vostru, îl va alege ca locuinţă din toate seminţiile, ca să-Şi aşeze Numele acolo. În acel loc să mergeţi. 6 Acolo să vă aduceţi arderile de tot, jertfele, zeciuielile, primele roade, contribuţiile pentru împlinirea jurămintelor, darurile de bunăvoie şi întâii născuţi din cirezile şi turmele voastre. 7 Acolo, în prezenţa Domnului, să mâncaţi şi să vă bucuraţi împreună cu familiile voastre de toate realizările mâinilor voastre, cu care Domnul, Dumnezeul vostru, vă va fi binecuvântat.
8 Să nu faceţi aşa cum facem noi astăzi aici, unde fiecare face ce-i place, 9 deoarece n-aţi ajuns încă la locul de odihnă şi la moştenirea pe care Domnul, Dumnezeul vostru, v-o dă. 10 Dar, după ce veţi traversa Iordanul şi vă veţi aşeza în ţara pe care Domnul, Dumnezeul vostru, v-a dat-o ca moştenire şi după ce vă va da odihnă din partea tuturor duşmanilor voştri, care vă înconjoară, ca să locuiţi în siguranţă, 11 atunci va exista un loc pe care Domnul, Dumnezeul vostru, îl va alege pentru a-Şi aşeza Numele Lui. Acolo să aduceţi tot ceea ce v-am poruncit: arderea de tot, jertfele, zeciuielile, primele roade şi toate contribuţiile voastre alese, pe care le veţi aduce Domnului pentru împlinirea jurămintelor voastre. 12 Să vă bucuraţi în prezenţa Domnului, Dumnezeul vostru, voi, fiii şi fiicele voastre, slujitorii şi slujitoarele voastre, precum şi leviţii din cetăţile voastre, întrucât ei n-au parte de moştenire împreună cu voi. 13 Aveţi grijă să nu jertfiţi arderile de tot în orice loc pe care îl veţi vedea, 14 ci să aduceţi arderile de tot în locul pe care Domnul îl va alege într-una din seminţiile voastre şi acolo să împliniţi tot ceea ce vă poruncesc.
15 Totuşi toţi aceia care vor dori vor putea să jertfească şi să mănânce carne în cetăţile lor potrivit cu binecuvântarea pe care Domnul, Dumnezeul vostru, le-o va da; atât cei necuraţi, cât şi cei curaţi vor putea să mănânce din carne aşa cum se mănâncă din gazelă şi din cerb. 16 Dar să nu mâncaţi sângele, ci să-l vărsaţi pe pământ aşa cum faceţi cu apa. 17 Nu veţi putea să mâncaţi în cetăţile voastre zeciuielile din grâne, din must, din ulei, din întâii născuţi ai cirezilor şi ai turmelor voastre, nici din ceea ce aduceţi pentru împlinirea unui jurământ, nici din darurile de bunăvoie sau din contribuţiile voastre. 18 Pe acestea să le mâncaţi în prezenţa Domnului, Dumnezeul vostru, în locul pe care El îl va alege; să le mâncaţi atât voi, fiii şi fiicele voastre, slujitorii şi slujitoarele voastre, precum şi leviţii din cetăţile voastre. Să vă bucuraţi în prezenţa Domnului, Dumnezeul vostru, de toate realizările voastre. 19 Aveţi grijă să nu-l părăsiţi niciodată pe levit în tot timpul cât veţi trăi pe pământ.
20 După ce Domnul, Dumnezeul vostru, vă va mări teritoriul, aşa cum v-a promis şi veţi dori să mâncaţi carne, veţi putea să mâncaţi carne după cum doriţi. 21 Dacă locul pe care Domnul, Dumnezeul vostru, îl va alege pentru a-Şi aşeza Numele acolo va fi prea departe de voi, veţi putea să jertfiţi, aşa cum v-am poruncit, din cirezile şi turmele voastre, pe care El vi le-a dat şi veţi putea mânca din ele în cetăţile voastre, după cum doriţi. 22 Dar va trebui să le mâncaţi aşa cum se mănâncă gazela şi cerbul. Vor putea mânca atât cei necuraţi, cât şi cei curaţi. 23 Ai grijă ca nu cumva să mănânci cu sânge, deoarece sângele este viaţa; să nu mănânci viaţa împreună cu carnea[l]. 24 Să nu mănânci cu sânge, ci să verşi sângele pe pământ aşa cum faci cu apa. 25 Să nu mănânci cu sânge, ca să fii fericit atât tu, cât şi urmaşii tăi, căci astfel vei înfăptui ce este drept în ochii Domnului.
26 Însă lucrurile tale sfinte şi ceea ce vei aduce pentru împlinirea unui jurământ va trebui să le iei şi să le aduci în locul pe care Domnul îl va alege. 27 Să îţi aduci arderea de tot, carnea împreună cu sângele, pe altarul Domnului, Dumnezeul tău. Sângele pentru jertfă trebuie vărsat pe altarul Domnului, Dumnezeul tău, iar carnea trebuie s-o mănânci. 28 Să păzeşti şi să asculţi toate aceste cuvinte, pe care eu ţi le poruncesc, ca să fii fericit pentru totdeauna atât tu, cât şi urmaşii tăi, înfăptuind ceea ce este bine şi drept în ochii Domnului, Dumnezeul tău.
29 După ce Domnul, Dumnezeul vostru, va zdrobi dinaintea voastră neamurile pe care le veţi invada ca să le stăpâniţi, după ce le veţi lua în stăpânire şi veţi locui în ţara lor, 30 iar ele vor fi nimicite dinaintea voastră, aveţi grijă să nu cumva să cădeţi în capcană şi să vă luaţi după ele, spunând: «Oare cum se închinau aceste neamuri zeilor lor? Şi noi vrem să facem la fel!» 31 Voi să nu faceţi aşa faţă de Domnul, Dumnezeul vostru, căci ele săvârşeau înaintea zeilor lor tot felul de lucruri îngrozitoare, pe care Domnul le urăşte. Ele îşi ardeau fiii şi fiicele în foc ca jertfe pentru zeii lor. 32 Voi însă să aveţi grijă să împliniţi toate lucrurile pe care vi le poruncesc. Să nu adăugaţi nimic la ele şi să nu scoateţi nimic din ele.
12 Apoi a început să le vorbească în pilde:
– Un om a plantat o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc şi a construit un turn de pază.[a] Apoi a arendat-o unor viticultori şi a plecat într-o călătorie. 2 La vremea roadelor a trimis un sclav la viticultori ca să ia de la ei partea cuvenită din roadele viei.
3 Viticultorii însă l-au apucat, l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale. 4 A trimis din nou la ei un alt sclav, dar şi pe acesta l-au bătut peste cap şi l-au înjosit. 5 A trimis apoi un altul, dar pe acela l-au omorât, şi apoi încă mulţi alţii, dintre care pe unii i-au bătut, iar pe alţii i-au omorât.
6 Singurul pe care-l mai avea era un fiu preaiubit. În cele din urmă, l-a trimis la ei, spunându-şi: „Pe fiul meu îl vor respecta!“
7 Dar viticultorii aceia şi-au zis între ei: „Acesta este moştenitorul! Haideţi să-l omorâm, şi moştenirea va fi a noastră!“ 8 Şi l-au apucat, l-au omorât şi l-au scos afară din vie.
9 Aşadar, ce va face stăpânul viei? Va veni şi-i va nimici pe viticultori, iar via o va da altora. 10 N-aţi citit acest loc din Scriptură unde scrie:
„Piatra pe care au respins-o zidarii
a devenit piatra din capul unghiului.
11 Domnul a făcut acest lucru
şi este minunat în ochii noştri!“?[b]
12 Ei au căutat să-L prindă, dar le-a fost frică de popor; căci ei ştiau că împotriva lor spusese Isus pilda. Aşa că L-au lăsat şi au plecat.
Tributul datorat Cezarului
13 I-au trimis la El pe câţiva dintre farisei şi dintre irodieni[c] ca să-L prindă în cursă cu vorba. 14 Ei au venit şi I-au zis:
– Învăţătorule, ştim că eşti corect, fără să-Ţi pese de nimeni, căci nu cauţi la faţa omului, ci îi înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr. Se cuvine să plătim tribut Cezarului[d] sau nu? Să plătim sau să nu plătim?
15 El însă, înţelegând ipocrizia lor, le-a zis:
– De ce Mă puneţi la încercare? Aduceţi-Mi un denar[e], să-l văd!
16 Ei I-au adus. Isus i-a întrebat:
– Chipul acesta şi inscripţia, ale cui sunt?
– Ale Cezarului, I-au răspuns ei.
17 Isus le-a zis:
– Daţi deci Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu![f]
Ei au rămas uimiţi de El.
Despre înviere
18 Au venit la El saducheii[g], care zic că nu există înviere, şi L-au întrebat:
19 – Învăţătorule, Moise ne-a scris că dacă fratele cuiva moare fără să aibă copii şi-i rămâne astfel doar soţia, fratele acestuia trebuie să se căsătorească cu văduva şi să-i ridice un urmaş fratelui său.[h] 20 Erau şapte fraţi. Primul şi-a luat o soţie, dar a murit fără să lase vreun urmaş. 21 Al doilea s-a căsătorit cu văduva, dar şi el a murit fără să lase vreun urmaş. Aşa s-a întâmplat şi cu al treilea. 22 Şi nici unul din cei şapte n-a lăsat vreun urmaş. Femeia a murit ultima dintre toţi. 23 La înviere, (când se vor scula,)[i] soţia căruia dintre ei va fi ea? Căci toţi şapte au avut-o de soţie!
24 Isus le-a răspuns:
– Oare nu vă rătăciţi voi tocmai pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile şi nici puterea lui Dumnezeu? 25 Căci atunci când se vor scula din morţi, nici nu se vor mai însura, nici nu se vor mai mărita, ci vor fi ca îngerii din ceruri. 26 Iar cu privire la faptul că cei morţi sunt înviaţi, n-aţi citit în cartea lui Moise, acolo unde scrie despre tufiş, cum i-a vorbit Dumnezeu şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.“[j]? 27 El nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii! Sunteţi foarte rătăciţi!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.