Old/New Testament

Porunca împărţirii teritoriului rămas necucerit

13 Iosua îmbătrânise şi era înaintat în vârstă. Atunci Domnul i-a vorbit astfel: „Tu eşti bătrân şi înaintat în vârstă, iar teritoriul care nu a fost luat în stăpânire este foarte mare. ² Iată teritoriul care a rămas necucerit: toate ţinuturile filistenilor şi ale gheşuriţilor ³ (de la râul Şihor^[a], care este în faţa Egiptului, până la hotarul Ekronului, înspre nord, teritoriu care este considerat canaanit şi care este al celor cinci domnitori filisteni: din Gaza, din Aşdod, din Aşchelon, din Gat şi din Ekron), precum şi ale aviţilor, ⁴ înspre sud. De asemenea, toate ţinuturile canaaniţilor, de la Meara sidonienilor, până la Afek, spre hotarul cu amoriţii, ⁵ apoi ţinutul ghebaliţilor^[b] şi întregul Liban înspre răsărit, de la Baal-Gad până la poalele muntelui Hermon şi până la Lebo-Hamat^{[c] 6} cu toţi locuitorii regiunii muntoase din Liban până la Misrefot-Maim, adică toţi sidonienii. Eu îi voi izgoni dinaintea israeliţilor. Tu însă împarte acest teritoriu ca moştenire lui Israel, aşa cum ţi-am poruncit. ⁷ Împarte deci ţara ca moştenire celor nouă seminţii şi jumătăţii din seminţia lui Manase.“

Teritoriul împărţit în Transiordania

⁸ Cealaltă jumătate din seminţia lui Manase împreună cu rubeniţii şi gadiţii îşi primiseră moştenirea pe care le-a dat-o Moise la răsărit de Iordan, întocmai cum le-o împărţise Moise, robul Domnului: ⁹ de la Aroer, care se află pe malul uedului^[d] Arnon şi de la cetatea din mijlocul văii, întregul podiş al Medebei, până la Dibon, ¹⁰ toate cetăţile lui Sihon, regele amoriţilor, care domnea la Heşbon, până la hotarul amoniţilor, ¹¹ Ghiladul, teritoriul gheşurit şi maacatit, tot muntele Hermon şi tot Başanul până la Salca, ¹² întregul regat al lui Og în Başan, care domnea la Aştarot şi la Edrei şi care era singurul rămas dintre refaiţi. Moise i-a învins şi le-a ocupat ţara. ¹³ Dar israeliţii nu i-au izgonit pe gheşuriţii şi pe maacatiţii din Gheşur şi din Maaca, astfel că ei au locuit în mijlocul lui Israel până în ziua de azi. ¹⁴ Seminţia lui Levi nu a primit însă nici o moştenire, deoarece El îi spusese că jertfele mistuite de foc aduse Domnului, Dumnezeul lui Israel, sunt moştenirea ei.

¹⁵ Moise dăduse seminţiei rubeniţilor, potrivit clanurilor lor, ¹⁶ teritoriul de la Aroer, care este pe malul uedului Arnon şi de la cetatea din mijlocul văii, întregul podiş de lângă Medeba, ¹⁷ Heşbonul cu toate cetăţile dimprejurul lui din câmpie, Dibon, Bamot-Baal, Bet-Baal-Meon, ¹⁸ Iahaţ, Chedemot, Mefaat, ¹⁹ Chiriatayim, Sibma, Ţeret-Şahar, în muntele Emek, ²⁰ Bet-Peor, poalele muntelui Pisga, Bet-Ieşimot, ²¹ toate cetăţile podişului, adică întregul regat al lui Sihon, regele amoriţilor, care domnea la Heşbon şi care fusese învins de Moise, împreună cu regii Midianului: Evi, Rechem, Ţur, Hur şi Reba, vasalii lui Sihon, care locuiau în ţară. ²² Printre cei care fuseseră ucişi cu sabia de israeliţi se afla şi prezicătorul Balaam, fiul lui Beor. ²³ Hotarul teritoriului rubeniţilor era Iordanul. Cetăţile şi satele acestea erau moştenirea urmaşilor lui Ruben, potrivit clanurilor lor.

²⁴ Moise dăduse seminţiei lui Gad, adică urmaşilor lui Gad, potrivit clanurilor lor, ²⁵ un teritoriu care cuprindea Iazerul, toate cetăţile Ghiladului, o jumătate din teritoriul amoniţilor până la Aroer, care este faţă în faţă cu Raba, ²⁶ de la Heşbon până la Ramat-Miţpa şi Betonim şi de la Mahanayim până la hotarul Debirului, ²⁷ iar în vale, Bet-Haram, Bet-Nimra, Sucot şi Ţafon, partea care a mai rămas din teritoriul regelui Sihon al Heşbonului, teritoriu care se află în partea de răsărit a Iordanului, având ca hotar Iordanul până la marginea mării Chineret^[e]. ²⁸ Cetăţile şi satele acestea erau moştenirea urmaşilor lui Gad, potrivit clanurilor lor.

²⁹ Moise dăduse jumătăţii seminţiei lui Manase, adică unei jumătăţi dintre urmaşii lui Manase, potrivit clanurilor lor, ³⁰ un teritoriu care cuprindea Mahanayimul, întregul Başan, întregul regat al regelui Og al Başanului, şi toate aşezările lui Iair din Başan – şaizeci de cetăţi. ³¹ Jumătate din Ghilad, Aştarot şi Edrei, cetăţi ale regatului lui Og din Başan, fuseseră date urmaşilor lui Machir, fiul lui Manase, adică unei jumătăţi dintre urmaşii lui Machir, potrivit clanurilor lor.

³² Acestea sunt teritoriile pe care le dăduse Moise ca moştenire, când era în câmpiile Moabului, de cealaltă parte a Iordanului, la răsărit de Ierihon. ³³ Moise nu a dat însă nici o moştenire seminţiei lui Levi; Domnul, Dumnezeul lui Israel, este moştenirea lor, căci aşa le-a spus El.

Teritoriul repartizat în Cisiordania

14 Iată care sunt teritoriile primite drept moştenire de către israeliţi în Canaan, teritorii împărţite de preotul Elazar, de Iosua, fiul lui Nun, şi de conducătorii clanurilor din seminţiile lui Israel. ² Moştenirea a fost împărţită prin tragere la sorţi, aşa cum poruncise Domnul prin Moise, pentru cele nouă seminţii şi jumătate. ³ Moise împărţise moştenirea celor două seminţii şi jumătate, de cealaltă parte a Iordanului; leviţilor nu le dăduse însă nici o moştenire printre ei, ⁴ deoarece urmaşii lui Iosif alcătuiau două seminţii, şi anume Manase şi Efraim. Leviţii n-au primit nici un teritoriu în ţară, ci doar câteva cetăţi pentru locuit, împreună cu păşunile din jurul lor pentru turme şi cirezi. ⁵ Aşadar, israeliţii împărţiseră ţara, întocmai cum îi poruncise Domnul lui Moise.

Teritoriul moştenit de Caleb

⁶ Urmaşii lui Iuda s-au apropiat de Iosua la Ghilgal, iar Caleb, fiul chenizitului Iefune, i-a spus: „Tu ştii ce i-a zis Domnul lui Moise, omul lui Dumnezeu, despre mine şi despre tine, pe când eram la Kadeş-Barnea. ⁷ Eu aveam patruzeci de ani atunci când Moise, robul Domnului, m-a trimis din Kadeş-Barnea ca să iscodesc ţara, iar eu i-am adus veşti potrivit cu ceea ce era în mintea mea. ⁸ Fraţii mei care m-au însoţit au înmuiat inima poporului, însă eu L-am urmat întru totul pe Domnul, Dumnezeul meu. ⁹ În acea zi, Moise mi-a jurat astfel: «Teritoriul pe care l-ai străbătut cu piciorul tău va fi moştenirea ta şi a urmaşilor tăi pentru totdeauna, pentru că ai urmat întru totul calea DOMNULui, Dumnezeul tău.»^[f]

¹⁰ Acum, iată că Domnul m-a ţinut în viaţă aşa cum a spus. Sunt patruzeci şi cinci de ani, de când Cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Moise, pe vremea când Israel străbătea pustia şi iată-mă astăzi, în vârstă de optzeci şi cinci de ani! ¹¹ Sunt la fel de puternic astăzi ca şi în ziua în care Moise m-a trimis şi am tot atâta vigoare cât aveam atunci pentru a merge la luptă^[g]. ¹² Dă-mi deci această regiune muntoasă despre care a vorbit Domnul la acea vreme! Căci tu însuţi ai auzit încă de atunci cum că acolo trăiesc anachiţii^[h], iar cetăţile sunt înalte şi fortificate. Poate că Domnul va fi cu mine şi îi voi izgoni, aşa cum a promis Domnul.“

¹³ Atunci Iosua l-a binecuvântat pe Caleb, fiul lui Iefune şi i-a dat Hebronul ca moştenire. ¹⁴ De atunci încoace, Hebronul a rămas moştenirea lui Caleb, fiul chenizitului Iefune, pentru că L-a urmat întru totul pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. ¹⁵ Înainte, Hebronul se numise Chiriat-Arba^[i]; Arba fusese un om cu seamă printre anachiţi.

După aceea ţara s-a odihnit de război.

Teritoriul moştenit de seminţia lui Iuda

15 Teritoriul seminţiei urmaşilor lui Iuda, potrivit clanurilor lor, se întindea spre hotarul Edomului în sud, spre marginea de sud a pustiei Ţin.

² Hotarul lor de sud pornea de la marginea Mării Sărate^[j], de la golful din sud, ³ continua prin sudul Înălţimii Scorpionului^[k], traversa pustia Ţin şi urca la sud de Kadeş-Barnea, după care traversa Heţronul şi urca spre Adar, întorcându-se pe la Karka. ⁴ Traversa apoi Aţmon, atingea Râul Egiptului^[l] şi ieşea la marginea mării. Acesta era hotarul lor^[m] de sud.

⁵ Hotarul de răsărit era Marea Sărată până la gura de vărsare a Iordanului.

Hotarul de nord pornea de la gura de vărsare a Iordanului în Marea Sărată, ⁶ urca către Bet-Hogla, traversa pe la nord de Bet-Araba, trecea pe la Piatra lui Bohan, fiul lui Ruben, ⁷ urca către Debir prin valea Acor, se întorcea către nord înspre Ghilgal, în dreptul Înălţimii Adumim, care era la sud de ued^[n], trecea apoi pe la apele En-Şemeşului şi ieşea la En-Roghel. ⁸ Urca prin valea Ben-Hinom, la marginea de sud a Iebusului (Ierusalimul), urca înspre vârful muntelui care era în partea de apus a văii Hinom, la marginea de nord a văii Refaim. ⁹ Apoi, din vârful muntelui, hotarul se întindea către izvorul apelor Neftoahului, atingea cetăţile muntelui Efron şi continua până la Baala (Chiriat-Iearim). ¹⁰ Din Baala se întorcea către apus înspre muntele Seir, trecea peste versantul nordic al muntelui Iearim (Chesalon), cobora pe la Bet-Şemeş, trecea prin Timna ¹¹ şi peste versantul nordic al Ekronului, continua către Şikron, traversa muntele Baala, atingea Iabneelul şi ajungea la mare.

¹² Hotarul de apus era ţărmul Mării celei Mari^[o].

Acesta era hotarul urmaşilor lui Iuda, de jur împrejur, potrivit clanurilor lor.

Cetăţile descendenţilor lui Iuda

¹³ Lui Caleb, fiul lui Iefune, i s-a dat un teritoriu care era în mijlocul urmaşilor lui Iuda, potrivit celor spuse de Domnul lui Iosua, şi anume Chiriat-Arba (Hebron), – Arba fusese tatăl lui Anac. ¹⁴ Caleb i-a izgonit de acolo pe cei trei urmaşi ai lui Anac: pe Şeşai, pe Ahiman şi pe Talmai, urmaşii lui Anac. ¹⁵ De acolo a pornit împotriva locuitorilor Debirului (înainte Debirul purta numele de Chiriat-Sefer).

¹⁶ Caleb a zis: „Aceluia care va ataca şi va cuceri Chiriat-Seferul îi voi da de soţie pe fiica mea Acsa!“ ¹⁷ Otniel, fiul lui Chenaz, fratele lui Caleb, a cucerit cetatea, iar Caleb i-a dat-o de soţie pe fiica lui, Acsa. ¹⁸ Odată, venind la Otniel, Acsa l-a îndemnat^[p] să-i ceară tatălui ei un teren. Când ea s-a dat jos de pe măgar, Caleb a întrebat-o:

– Ce doreşti?

¹⁹ – Dă-mi o binecuvântare adevărată, i-a răspuns ea, deoarece mi-ai dat un teritoriu în Neghev^[q]. Dăruieşte-mi şi izvoare de ape.

Şi astfel, Caleb i-a dat izvoarele de sus şi izvoarele de jos.

²⁰ Iată care este moştenirea seminţiei urmaşilor lui Iuda, potrivit clanurilor lor:

²¹ cetăţile care erau în Neghev, la marginea teritoriului seminţiei lui Iuda, înspre hotarul Edomului:

³³ cetăţile care erau în zona deluroasă^[r]:

⁴⁵ Ekron cu cetăţile şi satele dimprejurul lor, ⁴⁶ de la Ekron înspre mare, toate aşezările din apropierea Aşdodului şi satele dimprejurul lor,

⁴⁷ Aşdod cu cetăţile şi satele dimprejurul lor, Gaza cu cetăţile şi satele dimprejurul lor, până la Râul Egiptului şi până la ţărmul Mării celei Mari;

⁴⁸ cetăţile care erau în regiunea muntoasă^[t]:

⁶¹ cetăţile care erau în pustie:

⁶³ Urmaşii lui Iuda nu i-au putut izgoni pe iebusiţii care locuiau în Ierusalim şi, prin urmare, iebusiţii au locuit la Ierusalim împreună cu urmaşii lui Iuda, până în ziua de azi.

Naşterea lui Ioan Botezătorul

⁵⁷ Când i s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un băiat. ⁵⁸ Vecinii şi rudele au auzit că Domnul Şi-a arătat marea îndurare faţă de ea şi s-au bucurat împreună cu ea.

⁵⁹ În ziua a opta, au venit să circumcidă copilul.^[a] Voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său, ⁶⁰ dar mama lui a zis: „Nu, ci îl va chema Ioan!“

⁶¹ Ei i-au zis: „Nu este nimeni între rudele tale care să poarte acest nume!“ ⁶² Şi îi făceau semne tatălui copilului, ca să ştie ce nume doreşte să-i dea. ⁶³ El a cerut o tăbliţă şi a scris: „Numele lui este Ioan.“ Şi toţi s-au minunat. ⁶⁴ Imediat i-a fost deschisă gura, i-a fost dezlegată limba şi a început să vorbească, binecuvântându-L pe Dumnezeu. ⁶⁵ Pe toţi vecinii lor i-a cuprins frica şi în întreaga regiune muntoasă a Iudeii se vorbea despre toate aceste lucruri. ⁶⁶ Toţi cei ce le auzeau, le păstrau în inima lor, spunând: „Oare ce va deveni acest copil?“ Căci mâna Domnului era cu el.

Cântecul^[b] lui Zaharia

⁶⁷ Zaharia, tatăl lui, a fost umplut de Duhul Sfânt şi a profeţit astfel:

⁸⁰ Copilul creştea şi se întărea în duh. El a stat în locuri pustii până în ziua apariţiei lui în poporul Israel.