Previous Prev Day Next DayNext

Old/New Testament

Each day includes a passage from both the Old Testament and New Testament.
Duration: 365 days
Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)
Version
Numeri 23-25

Primul oracol rostit de Balaam

23 Balaam i-a zis lui Balak: „Zideşte-mi aici şapte altare şi pregăteşte-mi şapte viţei şi şapte berbeci.“

Balak a făcut după spusele lui Balaam; Balak şi Balaam au adus câte un viţel şi un berbec pe fiecare altar. Apoi Balaam i-a zis lui Balak: „Rămâi aici lângă arderea ta de tot, iar eu mă voi duce mai încolo. Poate Domnul mă va întâlni şi astfel cuvântul pe care mi-l va descoperi ţi-l voi dezvălui şi ţie.“ Şi s-a dus într-un loc mai înalt.

Dumnezeu l-a întâlnit pe Balaam, iar Balaam i-a spus:

– Am pregătit şapte altare şi pe fiecare am pregătit câte un viţel şi un berbec.

Domnul a pus un cuvânt în gura lui Balaam şi i-a zis:

– Întoarce-te la Balak şi aşa să-i vorbeşti.

Balaam s-a întors şi l-a găsit pe Balak stând lângă arderea sa de tot împreună cu toţi conducătorii Moabului. Atunci Balaam şi-a rostit oracolul[a] şi a zis:

„Balak m-a adus din Aram,
    regele Moabului m-a chemat din munţii de la răsărit.
«Vino, mi-a zis el, şi blestemă-l pe Iacov pentru mine,
    vino şi acuză-l pe Israel!»
Cum pot eu să-i blestem
    pe cei pe care Dumnezeu nu i-a blestemat?
Cum pot eu să-i acuz
    pe cei pe care Dumnezeu nu-i acuză?
Iată, îl văd de pe vârfurile stâncilor,
    îl privesc de pe înălţimea dealurilor.
Este un popor care locuieşte singur,
    care nu se consideră ca făcând parte dintre popoare.
10 Cine poate să numere pulberea lui Iacov
    şi să spună numărul unui sfert din Israel?
Să moară sufletul meu de moartea celor drepţi
    şi sfârşitul meu să fie ca al lor!“

11 Balak i-a zis lui Balaam:

– Ce mi-ai făcut? Eu te-am adus ca să-mi blestemi duşmanii, dar iată că tu îi binecuvântezi din plin!

12 – Nu trebuie oare să vorbesc ce-mi pune Domnul în gură? i-a răspuns Balaam.

Al doilea oracol rostit de Balaam

13 Balak i-a zis:

– Vino, te rog, cu mine în alt loc de unde-l poţi vedea mai bine, căci nu vezi decât o parte din el, nu-l vezi pe tot; de acolo să-l blestemi pentru mine.

14 Şi l-a dus în câmpia Ţofim, spre vârful muntelui Pisga. Acolo a zidit şapte altare şi a adus pe fiecare câte un viţel şi un berbec.

15 Balaam i-a zis lui Balak:

– Rămâi aici lângă arderea ta de tot, iar eu voi merge să-L întâlnesc pe Dumnezeu mai încolo.

16 Domnul l-a întâmpinat pe Balaam şi i-a pus un cuvânt în gură; apoi i-a zis: „Întoarce-te la Balak şi aşa să-i vorbeşti.“

17 El s-a întors şi l-a văzut pe Balak lângă arderea sa de tot împreună cu toţi conducătorii Moabului. Balak l-a întrebat:

– Ce ţi-a spus Domnul?

18 Atunci el şi-a rostit oracolul şi a zis:

„Ridică-te, Balak, şi ascultă!
    Ia aminte la mine, fiul lui Ţipor!
19 Dumnezeu nu este un om ca să mintă,
    nici un fiu de om ca să-I pară rău.
Vorbeşte El oare fără să înfăptuiască?
    Promite El oare fără să împlinească?
20 Iată, am primit poruncă să binecuvântez.
    El a binecuvântat şi eu nu pot schimba nimic.

21 El nu vede nici o nedreptate în Iacov
    şi nici o un necaz în[b] Israel.
Domnul, Dumnezeul lui, este cu el
    şi strigătul Împăratului este în mijlocul lui.
22 Dumnezeu l-a scos din Egipt,
    tăria lui este ca a unui bivol sălbatic.
23 Nu există nici o vrajă împotriva lui Iacov,
    nici un farmec împotriva lui Israel.
Se va spune despre Iacov
    şi despre Israel: «Priviţi ce a făcut Dumnezeu!»
24 Poporul se ridică ca o leoaică
    şi se înalţă ca un leu
care nu se odihneşte până nu a devorat prada
    şi nu a băut sângele celor sfâşiaţi.“

25 Balak i-a zis lui Balaam:

– Dacă nu-i blestemi, nici nu-i binecuvânta!

26 – Nu ţi-am spus că voi vorbi doar ce îmi zice Domnul? i-a răspuns Balaam.

Al treilea oracol rostit de Balaam

27 Atunci Balak i-a zis:

– Vino, te rog, ca să te duc într-un alt loc. Poate Domnul va binevoi să-i blestemi pentru mine de acolo.

28 Balak l-a dus pe Balaam pe vârful muntelui Peor, de unde se vede toată pustia. 29 Balaam i-a zis lui Balak:

– Zideşte-mi aici şapte altare şi pregăteşte-mi şapte viţei şi şapte berbeci.

30 Balak a făcut după spusele lui Balaam şi a adus pe fiecare altar câte un viţel şi un berbec.

24 Când Balaam a văzut că lui Dumnezeu îi place să-l binecuvânteze pe Israel, n-a mai umblat după farmece ca în celelalte dăţi, ci şi-a întors faţa spre pustie. Ridicându-şi ochii, a văzut pe Israel organizat pe seminţii. Atunci Duhul lui Dumnezeu a venit peste el, iar Balaam a început să rostească oracolul acesta:

Iată rostirea[c] lui Balaam, fiul lui Beor,
    rostirea celui ai cărui ochi sunt deschişi,
rostirea celui care aude spusele lui Dumnezeu,
    care vede o viziune de la Cel Atotputernic[d],
        care este prosternat înaintea Lui şi ai cărui ochi sunt deschişi:

«Ce frumoase sunt corturile tale, Iacove,
    locuinţele tale, Israele!

Se întind ca nişte ueduri[e],
    ca nişte grădini lângă un râu,
ca nişte plante de aloe sădite de Domnul,
    ca nişte cedri lângă ape.
Apa va curge din găleţile lui
    şi sămânţa lui va fi udată de ape mari.

Regele lui va fi mai măreţ decât Agag
    şi regatul lui va fi înălţat.

Dumnezeu l-a scos din Egipt,
    i-a dat tăria unui bivol sălbatic.
Va devora neamurile duşmane,
    le va zdrobi oasele
        şi le va străpunge cu săgeţile lui.
Se ghemuieşte, se întinde ca un leu,
    ca o leoaică – cine va îndrăzni să-l scoale?

Binecuvântat să fie cel care te binecuvântează
    şi blestemat să fie cel care te blestemă!»“

10 Atunci Balak s-a aprins de mânie împotriva lui Balaam. A bătut din palme şi i-a zis lui Balaam:

– Eu te-am chemat ca să-mi blestemi duşmanii, dar tu i-ai binecuvântat de trei ori. 11 Acum fugi, du-te acasă! Am zis că te voi umple de slavă, dar iată că Domnul te-a împiedicat să primeşti slavă.

12 Balaam i-a răspuns lui Balak:

– Nu le-am spus eu oare solilor tăi, pe care i-ai trimis la mine: 13 „Chiar dacă Balak mi-ar da palatul lui plin cu argint şi aur, eu tot n-aş putea să fac nimic de la mine însumi, fie bine, fie rău, dincolo de porunca Domnului, ci voi spune doar ce-mi va zice Domnul. 14 Acum mă întorc la poporul meu, dar vino să te avertizez cu privire la ce va face poporul acesta poporului tău, în zilele care vin.

Al patrulea oracol rostit de Balaam

15 Atunci el şi-a rostit oracolul şi a zis:

Iată rostirea lui Balaam, fiul lui Beor,
    rostirea celui ai cărui ochi sunt deschişi,
16 rostirea celui care aude spusele lui Dumnezeu,
    care are cunoaşterea Celui Preaînalt,
care vede o viziune de la Cel Atotputernic,
    care este prosternat înaintea Lui şi ai cărui ochi sunt deschişi:

17 «Îl văd, dar nu acum,
    îl privesc,
        dar nu de aproape!
O stea răsare din Iacov,
    un sceptru se ridică din Israel.
El va zdrobi căpeteniile[f] Moabului
    şi capetele tuturor[g] fiilor lui Şet[h].
18 Edom va fi cucerit;
    Seir, duşmanul lui, va fi cucerit,
        dar Israel va creşte în putere.
19 Din Iacov va ieşi cel ce va domni
    şi-i va distruge pe supravieţuitorii cetăţii.»“

Alte oracole rostite de Balaam

20 Apoi Balaam l-a văzut pe Amalek şi a rostit următorul oracol:

„Amalek a fost primul dintre popoare,
    dar sfârşitul lui va fi o pieire veşnică.“

21 Când i-a văzut şi pe cheniţi, a rostit următorul oracol:

„Locuinţa vă este sigură
    şi cuibul se află pe o stâncă,
22 dar voi, cheniţilor, veţi fi pustiiţi
    atunci când Asurul[i] vă va lua în captivitate.“

23 După aceea a mai rostit următorul oracol:

„Vai! Cine va mai trăi când Dumnezeu va împlini toate acestea?[j]
24     Nişte corăbii vor veni de pe ţărmul Chitimului[k];
ele vor smeri Asurul şi vor smeri Eberul,
    dar şi el va pieri pentru totdeauna.“

25 Apoi Balaam s-a ridicat şi s-a întors acasă, iar Balak s-a dus la ale lui.

Israel se închină lui Baal-Peor

25 În timp ce Israel locuia la Şitim, bărbaţii din popor au început să se destrăbăleze cu femei moabite, care i-au invitat să ia parte împreună cu ele la jertfele pe care le aduceau zeilor lor. Poporul a mâncat şi s-a prosternat înaintea zeilor acestora. Astfel Israel s-a alipit şi el de Baal-Peor[l].

Domnul s-a aprins de mânie împotriva lui Israel şi i-a zis lui Moise: „Ia toate căpeteniile poporului şi spânzură-i[m] înaintea Domnului, în lumina soarelui[n], pentru ca mânia cea aprigă a Domnului să se depărteze de Israel.“

Moise le-a zis judecătorilor lui Israel: „Fiecare dintre voi trebuie să ucidă pe bărbaţii de sub conducerea lui care

s-au alipit de Baal-Peor.“

La un moment dat a sosit un bărbat israelit aducând în familia lui[o] o femeie midianită, sub privirea lui Moise şi sub privirea întregii adunări a lui Israel, care plângea la intrarea Cortului Întâlnirii. Când preotul Fineas, fiul lui Elazar, fiul lui Aaron, a văzut acest lucru, s-a ridicat din mijlocul adunării, a luat o suliţă în mână şi a intrat după bărbatul israelit în cort. I-a străpuns prin stomac pe amândoi, atât pe bărbatul israelit, cât şi pe femeia aceea. Astfel a fost oprită urgia împotriva israeliţilor, dar cei care au murit în această urgie au fost în număr de douăzeci şi patru de mii.

10 Domnul i-a zis lui Moise: 11 „Fineas, fiul lui Elazar, fiul preotului Aaron, a abătut mânia Mea de la israeliţi, căci a fost plin de râvnă ca şi Mine[p], în mijlocul lor, şi de aceea, în râvna Mea, nu i-am nimicit de tot pe israeliţi. 12 Să-i spui că închei cu el un legământ de pace. 13 Va fi pentru el şi pentru urmaşii lui un legământ al unei preoţii veşnice, pentru că a fost plin de râvnă pentru Dumnezeul lui şi a făcut ispăşire pentru israeliţi.“

14 Numele bărbatului israelit care a fost ucis împreună cu femeia midianită era Zimri, fiul lui Salu, conducătorul unei familii de-a simeoniţilor. 15 Numele femeii midianite ucise era Cozbi, fiica lui Ţur, un conducător de clan şi de familie midianită.

16 Domnul i-a zis lui Moise: 17 „Pe midianiţi să-i priviţi ca duşmani şi să-i nimiciţi, 18 căci şi ei v-au privit ca pe nişte duşmani şi v-au înşelat prin vicleniile lor, folosindu-se de Peor şi de Cozbi, fiica acelui conducător midianit, femeia care a fost ucisă în ziua urgiei cauzate de închinarea înaintea lui Peor.“

Marcu 7:14-37

Lucrurile care-l spurcă pe om

14 Isus a chemat din nou mulţimea şi a zis: „Ascultaţi-Mă cu toţii şi înţelegeţi! 15 Nu există nimic din afara omului, care, intrând în el, să-l poată spurca, ci ceea ce iese din om, aceea îl spurcă!“ 16 (Dacă cineva are urechi de auzit, să audă!)[a]

17 După ce a lăsat mulţimea şi a intrat în casă, ucenicii Lui L-au întrebat despre pildă. 18 El le-a zis: „Şi voi tot fără pricepere sunteţi? Nu înţelegeţi că orice intră în om din afară nu-l poate spurca, 19 fiindcă nu intră în inima lui, ci în stomac, iar apoi este aruncat afară, în latrină?“ A declarat astfel curate toate bucatele.

20 Apoi a zis: „Ceea ce iese din om, aceea îl spurcă pe om. 21 Căci dinăuntru, din inima omului, ies gândurile rele, curviile[b], furturile, crimele, 22 adulterele, lăcomia, răutatea, înşelăciunea, depravarea, ochiul rău[c], blasfemia, mândria şi prostia! 23 Toate aceste rele ies dinăuntru şi ele îl spurcă pe om!“

Credinţa femeii siro-feniciene

24 Isus a plecat de acolo şi S-a dus în regiunile Tirului[d]. Vrând să nu ştie nimeni că se află acolo, a intrat într-o casă, dar n-a putut rămâne neobservat, 25 căci imediat, o femeie care auzise despre El şi a cărei fetiţă avea un duh necurat, a venit la El şi I-a căzut la picioare. 26 Femeia era o grecoaică[e], originară din Siro-Fenicia[f]. Ea L-a rugat să scoată demonul din fetiţa ei, 27 dar Isus i-a zis:

– Lasă să se sature mai întâi copiii, căci nu este bine să se ia pâinea copiilor şi să se arunce la căţeluşi!

28 – Da, Doamne, I-a zis ea, dar şi căţeluşii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor!

29 Atunci El i-a zis:

– Pentru răspunsul acesta, du-te; demonul a ieşit din fetiţa ta!

30 Ea a plecat acasă şi a găsit copilul culcat pe pat, iar demonul ieşise.

Isus vindecă un surdo-mut

31 Isus S-a întors din regiunea Tirului şi S-a dus, prin Sidon, la Marea Galileii, trecând prin regiunea Decapolis[g]. 32 Au adus la El un surd, care totodată vorbea greu, şi L-au rugat să-Şi pună mâna peste El. 33 Isus l-a luat deoparte din mulţime, Şi-a pus degetele în urechile lui şi i-a atins limba cu saliva Lui. 34 Apoi a privit spre cer, a oftat şi i-a zis: „Efata!“, care înseamnă: „Deschide-te!“ 35 Şi (imediat)[h] i s-au deschis urechile, i s-a descleştat limba şi a început să vorbească desluşit. 36 Isus le-a poruncit să nu spună nimănui, dar cu cât le poruncea să nu spună, cu atât ei vesteau aceasta mai mult. 37 Ei erau uimiţi peste măsură şi ziceau: „El pe toate le face bine; chiar şi pe surzi îi face să audă, iar pe muţi, să vorbească!“

Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.