Old/New Testament

Pedepsirea celor ce instigă la idolatrie

13 Dacă în mijlocul vostru se va ridica un profet sau un tălmaci de vise care vă va vesti un semn sau o minune, ² iar semnul sau minunea despre care v-a vorbit s-a împlinit, dacă vă va zice apoi: «Haideţi să mergem după alţi dumnezei, pe care nu îi cunoaşteţi, ca să le slujim!», ³ să nu ascultaţi de cuvintele acelui profet sau tălmaci de vise, fiindcă Domnul, Dumnezeul vostru, vă încearcă ca să ştie dacă Îl iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, din toată inima şi din tot sufletul vostru. ⁴ Voi să-L urmaţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, de El să vă temeţi, poruncile Lui să le păziţi, de glasul Lui să ascultaţi, Lui să-I slujiţi şi de El să vă ataşaţi. ⁵ Acel profet sau tălmaci de vise va trebui să moară, deoarece a vorbit de răzvrătire împotriva Domnului, Dumnezeul vostru, Care v-a scos din ţara Egiptului şi v-a răscumpărat din casa sclaviei. El a dorit să vă abată de la calea pe care Domnul, Dumnezeul vostru, v-a poruncit s-o urmaţi. Să nimiciţi astfel răul din mijlocul vostru.

⁶ Dacă fratele tău, fiul mamei tale, sau fiul tău sau fiica ta sau soţia ta, care se odihneşte la pieptul tău sau prietenul tău, pe care îl iubeşti ca pe tine însuţi, te va stârni în secret, spunându-ţi: «Hai să mergem şi să slujim altor dumnezei», zei pe care nu i-ai cunoscut nici tu şi nici părinţii tăi, ⁷ zei dintre cei ai popoarelor care sunt în jurul tău, în apropierea ta sau mai departe de tine, de la o margine la cealaltă a pământului, ⁸ să nu accepţi ce-ţi spune şi să nu-l asculţi, să nu-l priveşti cu compătimire şi să nu-l cruţi sau să-l ascunzi, ⁹ ci să-l omori. Tu să fii primul care se ridică împotriva lui ca să-l omoare şi apoi întregul popor. ¹⁰ Să-l ucizi cu pietre, deoarece a căutat să te abată de la Domnul, Dumnezeul tău, Care te-a scos din ţara Egiptului, din casa sclaviei. ¹¹ Atunci toţi israeliţii vor auzi şi se vor teme şi nimeni nu va mai face un astfel de rău în mijlocul poporului.

¹² Dacă, despre o cetate pe care Domnul, Dumnezeul vostru, v-a dat-o ca să locuiţi în ea, veţi auzi vorbindu-se astfel: ¹³ «Nişte oameni nelegiuiţi au ieşit din mijlocul ei şi i-au înşelat pe locuitorii cetăţii, zicându-le: ‘Haideţi să slujim altor dumnezei!’», zei pe care nu-i cunoaşteţi, ¹⁴ atunci să faceţi cercetări, să căutaţi şi să întrebaţi cu atenţie. Dacă este adevărat şi se dovedeşte că s-a săvârşit această faptă rea în mijlocul vostru, ¹⁵ atunci să-i ucideţi cu sabia pe toţi locuitorii cetăţii. Să nimiciţi^[a] prin sabie toţi oamenii şi animalele care se află în ea. ¹⁶ Să adunaţi toate bunurile în piaţă, să ardeţi complet cetatea împreună cu toate bunurile, ca o ardere de tot înaintea Domnului, Dumnezeul vostru, şi astfel să rămână pentru totdeauna o ruină, niciodată să nu se mai reconstruiască. ¹⁷ Nimic din lucrurile date spre nimicire să nu se lipească de mâinile voastre pentru ca Domnul să se întoarcă din înverşunarea mâniei Lui, să-Şi arate compasiunea şi îndurarea faţă de voi şi să vă înmulţească, după cum a promis strămoşilor voştri că va face ¹⁸ dacă veţi asculta de glasul Domnului, Dumnezeul vostru, păzind toate poruncile Lui, pe care eu vi le dau astăzi şi înfăptuind ce este drept în ochii Domnului, Dumnezeul vostru.

Rituri funerare interzise. Animale curate şi necurate

14 Voi sunteţi copiii Domnului, Dumnezeul vostru. Să nu vă faceţi crestături şi să nu vă radeţi partea din faţă a capului^[b] pentru un mort, ² fiindcă voi sunteţi un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul vostru. El v-a ales dintre toate popoarele de pe pământ, ca să fiţi poporul Lui, comoara Lui.

³ Să nu mâncaţi nimic necurat. ⁴ Acestea sunt animalele pe care puteţi să le mâncaţi: boul, oaia şi capra, ⁵ cerbul, gazela, căprioara, ţapul sălbatic, pigargul, antilopa şi oaia sălbatică. ⁶ Să mâncaţi din orice animal care rumegă şi are copita sau unghia despicată, adică despărţită în două. ⁷ Dar dintre cele care doar rumegă sau au doar copita despicată să nu mâncaţi următoarele: cămila, iepurele sălbatic şi viezurele^[c], pentru că, deşi rumegă, acestea nu au copita despicată; să le consideraţi necurate. ⁸ De asemenea, să consideraţi necurat şi porcul pentru că, deşi are copita despicată, nu rumegă. Să nu mâncaţi din carnea lor şi să nu vă atingeţi de hoiturile lor.

⁹ Dintre cele care sunt în apă puteţi mânca din tot ce are aripioare şi solzi; ¹⁰ dar din acelea care nu au aripioare şi solzi, să nu mâncaţi; să le consideraţi necurate.

¹¹ Puteţi să mâncaţi din orice pasăre curată. ¹² Păsările pe care nu puteţi să le mâncaţi sunt următoarele: vulturul, vulturul pleşuv, acvila, ¹³ gaia roşie, şorecarul şi toate speciile lui, ¹⁴ corbul şi toate speciile lui, ¹⁵ struţul, striga, pescăruşul, şoimul şi toate speciile lui, ¹⁶ cucuveaua, bufniţa şi ciuful de pădure, ¹⁷ ciuşul, uliganul pescar, cormoranul, ¹⁸ barza, bâtlanul şi toate speciile lui, pupăza şi liliacul.^[d]

¹⁹ De asemenea, să consideraţi necurată orice insectă zburătoare care mişună; să nu mâncaţi din ele. ²⁰ Puteţi mânca din orice creatură zburătoare considerată curată.

²¹ Să nu mâncaţi din nici un hoit; să-l daţi străinului care trăieşte printre voi să-l mănânce, sau să-l vindeţi celui de alt neam, fiindcă voi sunteţi un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul vostru.

Să nu fierbeţi iedul în laptele mamei lui^[e].

Reglementări privind zeciuielile

²² Să pui deoparte a zecea parte din tot ce-ţi va produce sămânţa, din tot ce-ţi va da pământul în fiecare an. ²³ Să mănânci zeciuiala din grânele, din mustul şi din uleiul tău, întâii născuţi din cireada şi turma ta, în prezenţa Domnului, Dumnezeul tău, în locul pe care-L va alege ca să Îşi aşeze Numele acolo, ca să înveţi să te temi întotdeauna de El. ²⁴ Dar dacă, atunci când te va binecuvânta Domnul, drumul pe care-l ai de făcut este prea lung şi nu eşti în stare să duci zeciuiala deoarece locul unde a ales Domnul, Dumnezeul tău, să-Şi pună Numele este prea departe de tine, ²⁵ atunci s-o schimbi în argint^[f], să iei argintul acela în mâini şi să te duci la locul pe care Domnul, Dumnezeul tău, l-a ales. ²⁶ Acolo să cumperi cu argintul tot ce-ţi doreşte sufletul: vite, oi, vin sau băutură tare, sau orice altceva vei dori. Să mănânci şi să te bucuri acolo, tu şi familia ta, în prezenţa Domnului, Dumnezeul tău. ²⁷ Să nu uiţi de levitul care este în cetăţile tale, fiindcă el nu are nici teritoriu şi nici moştenire în popor.

²⁸ La sfârşitul celui de-al treilea an să scoţi toată zeciuiala din producţia acelui an şi să o aşezi în cetăţile tale. ²⁹ Atunci să vină levitul care nu are teritoriu sau moştenire în popor, străinul, orfanul şi văduva din cetăţile tale şi să mănânce şi să se sature, pentru ca Domnul, Dumnezeul tău, să te binecuvânteze în toate lucrările pe care le vei face cu mâinile tale.

Reglementări privind anul iertării

15 La sfârşitul fiecăror şapte ani să acordaţi iertarea datoriilor. ² Şi iertarea datoriilor se va face astfel: orice proprietar care l-a împrumutat pe semenul său va trebui să anuleze împrumutul dat. Să nu pretindă semenului sau fratelui său să-i plătească, pentru că Domnul a instituit acest timp de iertare a datoriilor. ³ Vei putea pretinde plata de la străin, dar datoria celui din poporul tău va trebui s-o anulezi. ⁴ Nu va trebui să existe între voi nici un sărac, deoarece în ţara pe care Domnul, Dumnezeul tău, ţi-o dă în stăpânire ca s-o moşteneşti, El te va binecuvânta foarte mult, ⁵ bineînţeles, numai dacă vei asculta întru totul de glasul Domnului, Dumnezeul tău, păzind şi împlinind toate poruncile acestea, pe care eu ţi le dau astăzi. ⁶ Căci Domnul, Dumnezeul vostru, vă va binecuvânta după cum v-a promis şi veţi putea împrumuta multor neamuri, dar voi nu veţi lua cu împrumut. Veţi domni peste multe neamuri, dar nimeni nu va stăpâni peste voi.

⁷ Dacă va exista printre voi vreun sărac, dintre fraţii voştri, într-una din cetăţile voastre, în ţara pe care v-o dă Domnul, Dumnezeul vostru, să nu vă împietriţi inimile şi să nu vă închideţi mâna faţă de fratele vostru sărac. ⁸ Ci să-ţi deschizi mâna ca să-l împrumuţi cu tot ceea ce are nevoie. ⁹ Ai grijă ca nu cumva să te gândeşti cu răutate în inima ta şi să spui: «Of, se apropie anul al şaptelea, anul iertării datoriilor!» şi ca nu cumva să priveşti cu ochi rău pe fratele tău nevoiaş şi să nu-l împrumuţi. Atunci el va striga către Domnul şi vei fi vinovat de păcat. ¹⁰ Să-i dai cu dărnicie, nu cu părere de rău în inimă, căci pentru aceasta te va binecuvânta Domnul, Dumnezeul tău, în toate lucrările tale şi în orice lucru pe care vei pune mâna. ¹¹ Întotdeauna vor exista săraci în ţară; de aceea îţi poruncesc să fii darnic faţă de fratele tău sărac şi faţă de cel nevoiaş din ţara ta.

¹² Dacă unul dintre cei din poporul tău, evreu sau evreică, ţi se va vinde, să te slujească timp de şase ani, iar în al şaptelea an să-l eliberezi. ¹³ Când îl vei elibera să nu-l trimiţi cu mâna goală; ¹⁴ să-i dai produse din turma ta, din aria ta şi din teascul tău, cu care Domnul, Dumnezeul tău, te-a binecuvântat. ¹⁵ Adu-ţi aminte că şi tu ai fost sclav în ţara Egiptului, iar Domnul, Dumnezeul tău, te-a răscumpărat. De aceea îţi dau astăzi porunca aceasta.

¹⁶ Dar dacă el îţi va zice: «Nu doresc să plec de la tine», pentru că te iubeşte pe tine şi familia ta şi pentru că o duce bine la tine, ¹⁷ atunci să iei o andrea şi să-i străpungi lobul urechii la uşă; astfel el va rămâne sclavul tău pentru toată viaţa. Tot aşa să faci şi cu sclava ta. ¹⁸ Să nu-ţi pară rău din cauză că o vei lăsa să plece de la tine, deoarece ţi-a slujit şase ani, ceea ce face cât de două ori plata unui angajat. Iar Domnul, Dumnezeul tău, te va binecuvânta în orice lucrare pe care o vei face.

Reglementări privind întâii născuţi dintre animale

¹⁹ Să închini Domnului, Dumnezeul tău, fiecare întâi născut care este mascul din cireada şi din turma ta. Să nu lucrezi cu întâii născuţi ai vitelor tale şi să nu tunzi întâii născuţi ai oilor tale. ²⁰ Să-i mănânci în fiecare an, tu şi familia ta, înaintea Domnului, Dumnezeul tău, în locul pe care El îl va alege. ²¹ Dacă au vreo meteahnă, dacă sunt şchiopi sau orbi sau au alte metehne trupeşti, să nu-i jertfeşti Domnului, Dumnezeul tău. ²² Să-i mănânci în cetăţile tale. Amândoi, atât cel necurat, cât şi cel curat, vor putea să-i mănânce aşa cum se mănâncă o gazelă sau un cerb. ²³ Să nu mănânci însă cu sânge, ci să-l verşi pe pământ aşa cum faci cu apa.

Cea mai mare poruncă

²⁸ Unul dintre cărturari venise şi-i auzise discutând. Când a văzut că Isus le-a răspuns bine, L-a întrebat:

– Care este cea dintâi poruncă dintre toate?

²⁹ Isus i-a răspuns:

– Cea dintâi poruncă este: „Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn.^{[a] 30} Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta şi cu toată puterea ta.“^[b] (Aceasta este cea dintâi poruncă.)^{[c] 31} Iar a doua este următoarea: „Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi.“^[d] Nu există altă poruncă mai mare decât acestea.

³² Cărturarul I-a zis:

– Bine, Învăţătorule! Este adevărat ceea ce ai spus, şi anume că El este Unul singur, că nu este altul în afară de El ³³ şi că a-L iubi pe El cu toată inima, cu toată priceperea şi cu toată puterea şi a-l iubi pe semenul tău ca pe tine însuţi este mult mai mult decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele.

³⁴ Când a văzut Isus că răspunsese cu înţelepciune, i-a zis:

– Tu nu eşti departe de Împărăţia lui Dumnezeu.

Şi nimeni nu mai îndrăznea să-i pună vreo întrebare.

Al cui fiu este Cristos?

³⁵ În timp ce dădea învăţătură în Templu, Isus a întrebat:

– Cum de zic cărturarii despre Cristos că este fiul lui David? ³⁶ David însuşi, în Duhul Sfânt, spune:

³⁷ David însuşi Îl numeşte „Domn“; deci cum este El fiul lui?

Mulţimea cea mare Îl asculta cu plăcere.

³⁸ În învăţătura Lui, spunea: „Feriţi-vă de cărturari, cărora le place să umble în robe lungi, să fie salutaţi prin pieţe ³⁹ şi să li se dea scaunele de onoare în sinagogi şi locurile de onoare la mese. ⁴⁰ Ei devorează casele văduvelor şi fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceştia vor primi o condamnare mult mai mare.“

Văduva săracă şi dărnicia ei

⁴¹ S-a aşezat în faţa vistieriei^[g] Templului şi se uita cum punea mulţimea bani în vistierie. Mulţi din cei bogaţi puneau mult. ⁴² A venit şi o văduvă săracă şi a pus două lepta^[h], care fac un codrantes^[i].

⁴³ Isus i-a chemat pe ucenicii Lui şi le-a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a pus mai mult decât toţi cei care au pus în vistierie, ⁴⁴ pentru că toţi au pus din abundenţa lor, dar ea, din sărăcia ei, a pus tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.“