Old/New Testament

Teritoriul moştenit de Simeon

19 A doua parte a revenit lui Simeon, adică seminţiei urmaşilor lui Simeon, potrivit clanurilor lor, moştenirea acestora fiind pe teritoriul urmaşilor lui Iuda. ² Moştenirea lor cuprindea:

Aceasta era moştenirea seminţiei urmaşilor lui Simeon, potrivit clanurilor lor. ⁹ Moştenirea simeoniţilor a fost luată din teritoriul urmaşilor lui Iuda, pentru că teritoriul urmaşilor lui Iuda era prea mare pentru ei. Aşadar, urmaşii lui Simeon şi-au primit moştenirea pe teritoriul urmaşilor lui Iuda.

Teritoriul moştenit de Zabulon

¹⁰ A treia parte a revenit urmaşilor lui Zabulon, potrivit clanurilor lor. Hotarul moştenirii lor se întindea până la Sarid, ¹¹ mergea spre apus către Marala, atingând Dabeşet şi uedul^[b] care este în faţa Iokneamului. ¹² Din Sarid se întorcea spre răsărit, spre răsăritul soarelui, până la hotarul Chislot-Taborului, ieşind la Dabrat şi urcând spre Iafia. ¹³ De aici, traversa spre răsărit către Gat-Hefer şi Et-Kaţin, ieşea la Rimon şi se întorcea către Nea, ¹⁴ după care se întorcea spre nord, către Hanaton, mergând apoi până la valea Iftahel. ¹⁵ Cuprindea douăsprezece cetăţi cu satele dimprejur, printre care erau: Katat, Nahalal, Şimron, Idala şi Betleem. ¹⁶ Aceasta era moştenirea urmaşilor lui Zabulon, potrivit clanurilor lor şi acestea erau cetăţile lor cu satele dimprejur.

Teritoriul moştenit de Isahar

¹⁷ A patra parte a revenit urmaşilor lui Isahar, potrivit clanurilor lor. ¹⁸ Teritoriul lor cuprindea:

²² Hotarul atingea apoi Taborul, Şahaţuma şi Bet-Şemeş, ieşind la Iordan. În total erau şaisprezece cetăţi cu satele dimprejurul lor. ²³ Aceasta era moştenirea seminţiei urmaşilor lui Isahar, potrivit clanurilor lor, ţinând cont de cetăţile şi satele dimprejurul acestora.

Teritoriul moştenit de Aşer

²⁴ A cincea parte a revenit seminţiei urmaşilor lui Aşer, potrivit clanurilor lor. ²⁵ Teritoriul lor trecea prin Helkat, Hali, Beten, Acşaf, ²⁶ Ala-Melek, Amad şi Mişal. La apus atingea Carmelul şi Şihor-Libnatul, ²⁷ iar la răsărit se întorcea către Bet-Dagon, atingea Zabulon şi valea Iftahel la nord de Bet-Emek şi Neiel, ieşind în stânga, spre Cabul, ²⁸ Abdon^[c], Rehob, Hamon şi Kana, până la Sidonul cel Mare. ²⁹ Se întorcea apoi către Rama până la fortăreaţa Tirului şi către Hosa, după care atingea ţărmul mării în regiunea Aczib. ³⁰ Mai cuprindea şi Uma, Afek şi Rehob – în total douăzeci şi două de cetăţi cu satele dimprejurul lor. ³¹ Cetăţile acestea împreună cu satele dimprejurul lor erau moştenirea seminţiei urmaşilor lui Aşer, potrivit clanurilor lor.

Teritoriul moştenit de Neftali

³² A şasea parte a revenit urmaşilor lui Neftali, potrivit clanurilor lor. ³³ Hotarul lor pornea de la Helef şi de la stejarul din Ţaananim, trecea pe la Adami-Necheb şi Iabneel până la Lakum şi ieşea la Iordan, ³⁴ după care se întorcea spre apus prin Aznot-Tabor. De aici continua către Hukok, atingea teritoriul lui Zabulon în sud, pe cel al lui Aşer la apus, iar Iordanul la răsărit. ³⁵ Cetăţile fortificate erau:

³⁹ Cetăţile acestea împreună cu satele dimprejurul lor erau moştenirea seminţiei urmaşilor lui Neftali, potrivit clanurilor lor.

Teritoriul moştenit de Dan

⁴⁰ A şaptea parte a revenit seminţiei urmaşilor lui Dan, potrivit clanurilor lor. ⁴¹ Hotarul moştenirii lor cuprindea:

⁴⁷ Însă daniţii n-au reuşit să intre în posesia teritoriului lor, astfel că au pornit să lupte împotriva Leşemului: au atacat cetatea, au capturat-o, au trecut-o prin ascuţişul sabiei şi au ocupat-o. S-au stabilit în cetate şi au numit-o Dan, după numele strămoşului lor, Dan. ⁴⁸ Cetăţile acestea împreună cu satele dimprejurul lor erau moştenirea seminţiei urmaşilor lui Dan, potrivit clanurilor lor.

Teritoriul dat spre moştenire lui Iosua

⁴⁹ După ce au încheiat de împărţit ţara, potrivit hotarelor stabilite, israeliţii i-au dat şi lui Iosua, fiul lui Nun, o moştenire printre ei, ⁵⁰ aşa cum poruncise Domnul. I-au dat cetatea pe care el o cerea, adică Timnat-Serah^[d], în regiunea muntoasă a lui Efraim. Iosua a zidit cetatea din nou şi a locuit în ea.

⁵¹ Acestea sunt teritoriile pe care preotul Elazar, Iosua, fiul lui Nun, şi căpeteniile clanurilor din seminţiile lui Israel le-au dat ca moştenire, prin tragere la sorţi, la Şilo, în prezenţa Domnului, la intrarea Cortului Întâlnirii. Şi astfel ei au încheiat împărţirea ţării.

Desemnarea cetăţilor de refugiu

20 Atunci Domnul i-a spus lui Iosua: ² „Spune-le israeliţilor: «Alegeţi-vă cetăţile de refugiu despre care

v-am vorbit prin Moise. ³ Ele vor fi un loc de refugiu pentru ucigaşul care va omorî fără voie o persoană (adică din greşeală) şi care va vrea să scape de răzbunătorul sângelui.

⁴ Când se va refugia într-una dintre aceste cetăţi, să se oprească la intrarea porţii acelei cetăţi şi să le spună celor din sfatul bătrânilor acelei cetăţi ce i s-a întâmplat. Ei să-l primească în cetate şi să-i dea un loc ca să locuiască împreună cu ei. ⁵ Dacă răzbunătorul sângelui îl va urmări, ei să nu-l dea pe ucigaş în mâinile lui, deoarece el l-a ucis fără voie pe semenul său, fără să-l fi urât mai dinainte. ⁶ Ucigaşul să rămână în cetatea aceea până se va înfăţişa înaintea adunării ca să fie judecat şi^[e] până la moartea marelui preot care va fi în slujbă în acea perioadă. Numai atunci se va putea întoarce din cetatea în care fugise în cetatea şi în casa sa.»“

⁷ Ei au pus deoparte Kedeşul, în Galileea, în regiunea muntoasă a lui Neftali, Şehemul, în regiunea muntoasă a lui Efraim şi Chiriat-Arba (Hebron), în regiunea muntoasă a lui Iuda; ⁸ iar de cealaltă parte a Iordanului, la răsărit de Ierihon, au ales Beţerul, în pustie, în podişul seminţiei lui Ruben; Ramotul, în Ghilad, pe teritoriul seminţiei lui Gad şi Golanul, în Başan, pe teritoriul seminţiei lui Manase. ⁹ Acestea erau cetăţile alese pentru toţi israeliţii şi pentru străinii care locuiau în mijlocul lor, pentru ca orice ucigaş care omora fără voie o persoană să poată fugi acolo şi să nu fie omorât de răzbunătorul sângelui înainte de a se prezenta în faţa adunării.

Desemnarea cetăţilor levitice

21 Căpeteniile clanurilor levitice s-au apropiat de preotul Elazar, de Iosua, fiul lui Nun, şi de căpeteniile clanurilor din seminţiile israeliţilor, ² la Şilo, în Canaan, şi le-au vorbit astfel: „Domnul a poruncit prin Moise să ni se dea cetăţi de locuit şi păşuni pentru animalele noastre.“

³ Atunci israeliţii le-au dat leviţilor, pe teritoriul moştenirii lor, următoarele cetăţi cu păşunile din jur, aşa cum poruncise Domnul.

⁴ O parte a ieşit la sorţi pentru clanurile chehatiţilor; acestor leviţi, care erau urmaşii preotului Aaron, li s-au dat treisprezece cetăţi pe teritoriul seminţiilor lui Iuda, a lui Simeon şi a lui Beniamin. ⁵ Celorlalţi urmaşi ai lui Chehat li s-au dat zece cetăţi pe teritoriul clanurilor din seminţia lui Efraim, din seminţia lui Dan şi din jumătatea seminţiei lui Manase.

⁶ Urmaşilor lui Gherşon li s-au dat treisprezece cetăţi pe teritoriul clanurilor din seminţia lui Isahar, din seminţia lui Aşer, din seminţia lui Neftali şi din jumătatea seminţiei lui Manase, care ocupa Başanul. ⁷ Urmaşilor lui Merari li s-au dat douăsprezece cetăţi pe teritoriul clanurilor din seminţia lui Ruben, din seminţia lui Gad şi din seminţia lui Zabulon.

⁸ Israeliţii au dat astfel leviţilor cetăţile acestea cu păşunile din jur, aşa cum poruncise Domnul prin Moise. ⁹ Pe teritoriul seminţiei urmaşilor lui Iuda şi al seminţiei urmaşilor lui Simeon au dat următoarele cetăţi menţionate pe nume, ¹⁰ cetăţi care au revenit urmaşilor lui Aaron din clanurile chehatiţilor (urmaşii lui Levi), căci ei au ieşit primii la sorţi:

¹⁷ pe teritoriul seminţiei lui Beniamin le-au dat:

¹⁹ Toate cetăţile preoţilor, urmaşii lui Aaron, cu păşunile din jurul lor erau în număr de treisprezece.

²⁰ Celorlalţi leviţi care au mai rămas din clanurile urmaşilor lui Chehat, li s-au dat cetăţi pe teritoriul seminţiei lui Efraim:

²³ pe teritoriul seminţiei lui Dan le-au dat:

²⁵ pe teritoriul jumătăţii seminţiei lui Manase le-au dat:

²⁶ Toate cetăţile date clanurilor care au rămas din urmaşii lui Chehat, cu păşunile din jur, erau în număr de zece.

²⁷ Gherşoniţilor, unul din clanurile leviţilor, le-au fost date, pe teritoriul jumătăţii seminţiei lui Manase, următoarele:

²⁸ pe teritoriul seminţiei lui Isahar le-au dat:

³⁰ pe teritoriul seminţiei lui Aşer le-au dat:

³² pe teritoriul seminţiei lui Neftali le-au dat:

³³ Toate cetăţile clanurilor gherşoniţilor erau în număr de treisprezece, fiecare cetate cu păşunile din jur.

³⁴ Celorlalţi leviţi care au mai rămas din clanurile urmaşilor lui Merari, le-au fost date următoarele: pe teritoriul seminţiei lui Zabulon le-au dat:

³⁶ pe teritoriul seminţiei lui Ruben le-au dat:

³⁸ pe teritoriul seminţiei lui Gad le-au dat:

⁴⁰ Toate cetăţile date clanurilor urmaşilor lui Merari, adică clanurilor leviţilor care mai rămăseseră, erau în număr de douăsprezece.

⁴¹ Toate cetăţile leviţilor care erau pe teritoriul israeliţilor, împreună cu păşunile din jur, erau în număr de patruzeci şi opt. ⁴² Fiecare din aceste cetăţi îşi avea păşunile ei de jur împrejur; aşa era fiecare dintre aceste cetăţi.

Împlinirea promisiunilor

⁴³ Domnul a dat astfel lui Israel toată ţara pe care a jurat părinţilor lor că le-o va da, iar ei au luat-o în stăpânire şi au locuit în ea. ⁴⁴ Domnul le-a dat odihnă din toate părţile, aşa cum jurase părinţilor lor. Nimeni nu le-a putut sta împotrivă. Domnul i-a dat pe toţi duşmanii în mâna lor. ⁴⁵ Nu a rămas neîmplinit nici unul din lucrurile bune pe care Domnul le-a promis Casei lui Israel. Toate s-au împlinit.

²⁵ Şi iată că în Ierusalim era un om pe care-l chema Simeon. Acest om era drept şi evlavios. El aştepta mângâierea^[a] lui Israel şi Duhul Sfânt era peste el. ²⁶ Duhul Sfânt îi făcuse cunoscut că nu va vedea moartea înainte de a-L vedea pe Cristosul Domnului. ²⁷ Călăuzit de Duhul, el a venit în Templu. Când părinţii L-au adus înăuntru pe Copilul Isus, ca să împlinească cu privire la El obiceiul Legii, ²⁸ Simeon L-a luat în braţe, L-a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:

³³ Tatăl şi mama lui Isus se mirau de ceea ce se spunea despre El.

³⁴ Simeon i-a binecuvântat şi i-a zis Mariei, mama lui Isus:

³⁶ Mai era şi o profetesă, pe nume Ana, fata lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Aceasta era foarte înaintată în vârstă. Ea trăise împreună cu soţul ei timp de şapte ani după fecioria ei ³⁷ şi apoi, ca văduvă, ajunsese la optzeci şi patru de ani^[c]. Ea nu se îndepărta de la Templu, slujind zi şi noapte prin post şi rugăciune. ³⁸ A venit acolo chiar în ceasul acela şi a început să-I mulţumească lui Dumnezeu şi să le vorbească despre El tuturor celor ce aşteptau răscumpărarea Ierusalimului.

³⁹ După ce au împlinit toate lucrurile poruncite în Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. ⁴⁰ Copilul creştea, se întărea^[d] şi era umplut cu înţelepciune, iar harul lui Dumnezeu era peste El.

Isus în Templu la vârsta de doisprezece ani

⁴¹ În fiecare an, părinţii Lui se duceau la Ierusalim, la Sărbătoarea Paştelui. ⁴² Când era El la vârsta de doisprezece ani,^[e] s-au dus la sărbătoare, potrivit obiceiului. ⁴³ După ce au trecut zilele sărbătorii, la întoarcere, Copilul Isus a rămas în urmă în Ierusalim. Părinţii Lui n-au ştiut lucrul acesta. ⁴⁴ Ei au crezut că se află undeva în caravană şi au mers aşa cale de o zi. Apoi au început să-L caute printre rude şi cunoştinţe, ⁴⁵ dar nu L-au găsit, aşa că s-au întors la Ierusalim să-L caute. ⁴⁶ După trei zile, L-au găsit în Templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări. ⁴⁷ Toţi cei care-L auzeau erau uimiţi de priceperea şi de răspunsurile Lui. ⁴⁸ Când L-au văzut, părinţii Lui au rămas înmărmuriţi. Mama Lui i-a zis:

– Copile, de ce ne-ai făcut aceasta? Iată că tatăl Tău şi cu mine Te-am căutat cu îngrijorare!

⁴⁹ El le-a răspuns:

– De ce M-aţi căutat? Nu ştiaţi că trebuie să fiu în Casa Tatălui Meu?^[f]

⁵⁰ Ei n-au înţeles ceea ce le-a zis El. ⁵¹ Apoi S-a coborât împreună cu ei, a venit în Nazaret şi le era supus. Mama Lui păstra toate aceste lucruri în inima ei. ⁵² Isus creştea în înţelepciune, în statură şi Îi era tot mai plăcut lui Dumnezeu şi oamenilor.