Print Page Options
Previous Prev Day Next DayNext

Chronological

Read the Bible in the chronological order in which its stories and events occurred.
Duration: 365 days
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014 (RMNN)
Version
1 Împăraţilor 1-2

DOMNIA LUI SOLOMON

Capitolele 1—11. (2 Cronici 1—9. 2 Samuel 7:12-15. Psalmul 89.)

Bătrâneţea lui David

Împăratul David era bătrân, înaintat în vârstă; îl acopereau cu haine şi nu se putea încălzi. Slujitorii lui i-au zis: „Să se caute pentru domnul împăratul o fată fecioară; ea să stea înaintea împăratului, să-l îngrijească şi să se culce la sânul tău, şi domnul meu împăratul se va încălzi.” Au căutat în tot ţinutul lui Israel o fată tânără şi frumoasă şi au găsit pe Abişag, Sunamita(A), pe care au adus-o la împărat. Această fată era foarte frumoasă. Ea a îngrijit pe împărat şi i-a slujit, dar împăratul nu s-a împreunat cu ea.

Adonia vrea să ia scaunul de domnie

Adonia(B), fiul Haghitei, s-a sumeţit până acolo încât a zis: „Eu voi fi împărat!” Şi şi-a pregătit(C) care şi călăreţi şi cincizeci de oameni care alergau înaintea lui. Tatăl său nu-l mustrase niciodată în viaţa lui zicând: „Pentru ce faci aşa?” Adonia, de altfel, era foarte frumos la chip şi se născuse după(D) Absalom. El a vorbit cu Ioab, fiul Ţeruiei, şi cu preotul(E) Abiatar, şi aceştia au trecut de(F) partea lui. Dar preotul Ţadoc, Benaia, fiul lui Iehoiada, prorocul Natan, Şimei(G), Rei şi vitejii(H) lui David n-au fost cu Adonia. Adonia a tăiat oi, boi şi viţei graşi lângă piatra lui Zohelet, care este lângă En-Roguel, şi a poftit pe toţi fraţii lui, fiii împăratului, şi pe toţi bărbaţii lui Iuda din slujba împăratului. 10 Dar n-a poftit pe prorocul Natan, nici pe Benaia, nici pe viteji, nici pe fratele său Solomon.

Bat-Şeba, la David

11 Atunci, Natan a zis Bat-Şebei, mama lui Solomon: „N-ai auzit că Adonia, fiul Haghitei(I), s-a făcut împărat, fără să ştie domnul nostru David? 12 Vino dar acum şi-ţi voi da un sfat, ca să-ţi scapi viaţa ta şi viaţa fiului tău Solomon. 13 Du-te, intră la împăratul David şi spune-i: ‘Împărate, domnul meu, n-ai jurat tu roabei tale zicând: «Fiul tău Solomon(J) va împărăţi după mine şi va şedea pe scaunul meu de domnie?» Pentru ce dar împărăţeşte Adonia?’ 14 Şi, în timp ce tu vei vorbi cu împăratul, eu însumi voi intra după tine şi-ţi voi întări cuvintele.” 15 Bat-Şeba s-a dus în odaia împăratului. El era foarte bătrân, şi Abişag, Sunamita, îi slujea. 16 Bat-Şeba s-a plecat şi s-a închinat înaintea împăratului. Şi împăratul a zis: „Ce vrei?” 17 Ea i-a răspuns: „Domnul meu, tu ai jurat(K) roabei tale pe Domnul, Dumnezeul tău, zicând: ‘Solomon, fiul tău, va împărăţi după mine şi va şedea pe scaunul meu de domnie.’ 18 Şi acum, iată că Adonia împărăţeşte! Şi tu nu ştii, împărate, domnul meu! 19 El a(L) junghiat boi, viţei graşi şi oi în mare număr şi a poftit pe toţi fiii împăratului, pe preotul Abiatar şi pe Ioab, căpetenia oştirii, dar pe robul tău Solomon nu l-a poftit. 20 Împărate, domnul meu, tot Israelul are ochii îndreptaţi spre tine, ca să-i faci cunoscut cine va şedea pe scaunul de domnie al împăratului, domnului meu, după el. 21 Şi, când împăratul, domnul meu, va fi culcat(M) împreună cu părinţii săi, se va întâmpla că eu şi fiul meu Solomon vom fi priviţi ca nişte vinovaţi.” 22 Pe când încă vorbea ea cu împăratul, iată că a sosit prorocul Natan. 23 Au dat de ştire împăratului şi au zis: „Iată că a venit prorocul Natan!” El a intrat înaintea împăratului şi s-a închinat înaintea împăratului cu faţa până la pământ. 24 Şi Natan a zis: „Împărate, domnul meu, oare tu ai zis: ‘Adonia va împărăţi după mine şi va şedea pe scaunul meu de domnie?’ 25 Căci el s-a(N) pogorât astăzi, a tăiat boi, viţei graşi şi oi în mare număr şi a poftit pe toţi fiii împăratului, pe căpeteniile oştirii şi pe preotul Abiatar. Şi ei mănâncă şi beau înaintea lui şi zic: ‘Trăiască împăratul Adonia!’ 26 Dar nu m-a poftit nici pe mine, care sunt robul tău, nici pe preotul Ţadoc, nici pe Benaia, fiul lui Iehoiada, nici pe robul tău Solomon. 27 Oare din porunca domnului meu, împăratul, are loc lucrul acesta şi fără să fi făcut cunoscut robului tău cine are să se suie pe scaunul de domnie al împăratului, domnului meu, după el?” 28 Împăratul David a răspuns: „Chemaţi-mi pe Bat-Şeba.” Ea a intrat şi s-a înfăţişat înaintea împăratului. 29 Şi împăratul a jurat şi a zis: „Viu(O) este Domnul, care m-a izbăvit din toate necazurile, 30 că, aşa(P) cum am jurat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, zicând: ‘Fiul tău Solomon va împărăţi după mine şi va şedea pe scaunul meu de domnie în locul meu’, aşa voi face azi.” 31 Bat-Şeba s-a plecat cu faţa la pământ şi s-a închinat înaintea împăratului. Şi a zis: „Trăiască(Q) pe vecie domnul meu, împăratul David!”

Solomon, împărat

32 Împăratul David a zis: „Chemaţi-mi pe preotul Ţadoc, pe prorocul Natan şi pe Benaia, fiul lui Iehoiada.” Ei au intrat şi s-au înfăţişat înaintea împăratului. 33 Şi împăratul le-a zis: „Luaţi(R) cu voi pe slujitorii stăpânului vostru, puneţi pe fiul meu Solomon călare pe catârul meu şi pogorâţi-l la(S) Ghihon. 34 Acolo, preotul Ţadoc şi prorocul Natan să-l(T) ungă împărat peste Israel. Să sunaţi(U) din trâmbiţă şi să ziceţi: ‘Trăiască împăratul Solomon!’ 35 Să vă suiţi apoi după el, ca să vină să se aşeze pe scaunul meu de domnie şi să împărăţească în locul meu. Căci porunca mea este ca el să fie căpetenia lui Israel şi Iuda”. 36 Benaia, fiul lui Iehoiada, a răspuns împăratului: „Amin! Aşa să vrea Domnul, Dumnezeul domnului meu, împăratul. 37 Domnul să fie cu Solomon cum(V) a fost cu domnul meu, împăratul, ca să-şi înalţe(W) scaunul de domnie mai presus de scaunul de domnie al domnului meu, împăratul David!” 38 Atunci, preotul Ţadoc s-a pogorât împreună cu prorocul Natan, cu Benaia(X), fiul lui Iehoiada, cu cheretiţii şi peletiţii; au pus pe Solomon călare pe catârul împăratului David şi l-au dus la Ghihon. 39 Preotul Ţadoc a luat cornul cu untdelemn(Y) din cort şi a uns(Z) pe Solomon. Au sunat din trâmbiţă, şi tot(AA) poporul a zis: „Trăiască împăratul Solomon!” 40 Tot poporul s-a suit după el şi poporul cânta din fluier şi se desfăta cu mare bucurie; se clătina pământul de strigătele lor.

Adonia aude

41 Zvonul acesta a ajuns până la Adonia şi la toţi cei poftiţi care erau cu el tocmai în clipa când sfârşeau de mâncat. Ioab, auzind sunetul trâmbiţei, a zis: „Ce este cu vuietul acesta de care răsună cetatea?” 42 Pe când vorbea el încă, a venit Ionatan, fiul preotului Abiatar. Şi Adonia a zis: „Apropie-te, că eşti un om(AB) viteaz şi aduci veşti bune.” 43 „Da”, a răspuns Ionatan lui Adonia, „domnul nostru împăratul David a făcut împărat pe Solomon. 44 A trimis cu el pe preotul Ţadoc, pe prorocul Natan, pe Benaia, fiul lui Iehoiada, pe cheretiţi şi peletiţi şi l-au pus călare pe catârul împăratului. 45 Preotul Ţadoc şi prorocul Natan l-au uns împărat la Ghihon. De acolo s-au suit veselindu-se şi cetatea a fost pusă în mişcare: acesta este vuietul pe care l-aţi auzit. 46 Solomon s-a şi aşezat(AC) pe scaunul de domnie al împăratului. 47 Şi slujitorii împăratului au venit să binecuvânteze pe domnul nostru împăratul David, zicând: ‘Dumnezeul tău să facă numele lui Solomon mai(AD) vestit decât numele tău şi el să-şi înalţe scaunul de domnie mai presus de scaunul tău de domnie!’ Şi împăratul s-a închinat(AE) pe patul său. 48 Iată ce a zis şi împăratul: ‘Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care mi-a dat(AF) astăzi un urmaş pe scaunul meu de domnie şi mi-a îngăduit să-l văd!’ ” 49 Toţi cei poftiţi de Adonia s-au umplut de spaimă; s-au sculat şi au plecat care încotro. 50 Adonia s-a temut de Solomon; s-a sculat şi el, a plecat şi s-a apucat(AG) de coarnele altarului. 51 Au venit şi au spus lui Solomon: „Iată că Adonia se teme de împăratul Solomon şi s-a apucat de coarnele altarului zicând: ‘Să-mi jure împăratul Solomon azi că nu va omorî pe robul său cu sabia!’ ” 52 Solomon a zis: „Dacă va fi om cinstit, un(AH) păr din cap nu-i va cădea la pământ, dar, dacă se va găsi răutate în el, va muri.” 53 Şi împăratul Solomon a trimis nişte oameni care l-au pogorât de pe altar. El a venit şi s-a închinat înaintea împăratului Solomon, şi Solomon i-a zis: „Du-te acasă.”

Învăţăturile date lui Solomon până la moarte

David se apropia de clipa(AI) morţii şi a dat îndrumări fiului său Solomon, zicând: „Eu(AJ) plec pe calea pe care merge toată lumea. Întăreşte-te(AK) şi fii om! Păzeşte poruncile Domnului, Dumnezeului tău, umblând în căile Lui şi păzind legile Lui, poruncile Lui, hotărârile Lui şi învăţăturile Lui, după cum este scris în legea lui Moise, ca să izbuteşti(AL) în tot ce vei face şi oriîncotro te vei întoarce şi pentru ca Domnul să împlinească(AM) următoarele cuvinte, pe care le-a rostit pentru mine: ‘Dacă(AN) fiii tăi vor lua seama la calea lor, umblând(AO) cu credincioşie înaintea Mea din toată inima lor şi din tot sufletul lor, nu vei fi lipsit(AP) niciodată de un urmaş pe scaunul de domnie al lui Israel.’ Ştii ce mi-a făcut(AQ) Ioab, fiul Ţeruiei, ce a făcut celor două căpetenii ale oştirii lui Israel, lui Abner(AR), fiul lui Ner, şi lui Amasa(AS), fiul lui Ieter. I-a omorât; a vărsat în timp de pace sânge de război şi a pus sângele de război pe cingătoarea cu care era încins la mijloc şi pe încălţămintea din picioare. Fă după înţelepciunea(AT) ta şi să nu laşi ca perii lui cei albi să se pogoare în pace în Locuinţa morţilor. Să te porţi cu bunăvoinţă cu fiii lui Barzilai(AU), Galaaditul, şi ei să mănânce(AV) la masă cu tine, căci tot aşa s-au purtat şi ei(AW) cu mine, ieşindu-mi înainte când fugeam de fratele tău Absalom. Iată că ai lângă tine pe Şimei(AX), fiul lui Ghera, Beniamitul din Bahurim. El a rostit împotriva mea mari blesteme în ziua când mă duceam la Mahanaim. Dar s-a pogorât înaintea(AY) mea la Iordan şi i-am jurat(AZ) pe Domnul zicând: ‘Nu te voi omorî cu sabia.’ Acum, tu să nu-l laşi nepedepsit(BA), căci eşti un om înţelept şi ştii cum trebuie să te porţi cu el. Să-i pogori perii albi însângeraţi(BB) în Locuinţa morţilor.” 10 David a adormit(BC) cu părinţii lui şi a fost îngropat în cetatea(BD) lui David. 11 Vremea cât a împărăţit(BE) David peste Israel a fost de patruzeci de ani: la Hebron a împărăţit şapte ani, iar la Ierusalim a împărăţit treizeci şi trei de ani. 12 Solomon a şezut(BF) pe scaunul de domnie al tatălui său David şi împărăţia lui s-a întărit foarte mult.

Solomon omoară pe Adonia

13 Adonia, fiul Haghitei, s-a dus la Bat-Şeba, mama lui Solomon. Ea i-a zis: „Vii(BG) cu gânduri paşnice?” El a răspuns: „Da.” 14 Şi a adăugat: „Am să-ţi spun o vorbă.” Ea a zis: „Vorbeşte!” 15 Şi el a zis: „Ştii că împărăţia era(BH) a mea şi că tot Israelul îşi îndrepta privirile spre mine ca să fiu împărat. Dar împărăţia s-a întors şi a căzut fratelui meu, pentru că Domnul i-a(BI) dat-o. 16 Acum îţi cer un lucru: nu-ţi întoarce faţa!” Ea i-a răspuns: „Vorbeşte!” 17 Şi el a zis: „Spune, te rog, împăratului Solomon – căci nu se poate să nu te asculte – să-mi dea de nevastă pe(BJ) Abişag, Sunamita.” 18 Bat-Şeba a zis: „Bine! Voi vorbi împăratului pentru tine.” 19 Bat-Şeba s-a dus la împăratul Solomon să-i vorbească pentru Adonia. Împăratul s-a sculat s-o întâmpine, s-a închinat(BK) înaintea ei şi a şezut pe scaunul său de domnie. Au pus un scaun pentru mama împăratului şi ea a şezut(BL) la dreapta lui. 20 Apoi a zis: „Am să-ţi fac o mică rugăminte: să mă asculţi!” Şi împăratul i-a zis: „Cere, mamă, căci te voi asculta.” 21 Ea a zis: „Abişag, Sunamita, să fie dată de nevastă fratelui tău Adonia.” 22 Împăratul Solomon a răspuns mamei sale: „Pentru ce ceri numai pe Abişag, Sunamita, pentru Adonia? Cere şi împărăţia pentru el, căci este fratele meu mai mare decât mine – pentru el, pentru preotul Abiatar(BM) şi pentru Ioab, fiul Ţeruiei.” 23 Atunci, împăratul a jurat pe Domnul zicând: „Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată(BN) asprimea, dacă nu-l vor costa viaţa pe Adonia cuvintele acestea! 24 Acum, viu este Domnul, care m-a întărit şi m-a suit pe scaunul de domnie al tatălui meu David şi care mi-a făcut o casă după făgăduinţa(BO) Lui, că astăzi va muri Adonia!” 25 Şi împăratul Solomon a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, care l-a lovit, şi Adonia a murit.

Abiatar, scos din slujbă

26 Împăratul a zis apoi preotului Abiatar: „Du-te la Anatot(BP), la moşiile tale, căci eşti vrednic de moarte, dar nu te voi omorî azi, pentru că ai purtat(BQ) chivotul Domnului Dumnezeu înaintea tatălui meu David şi pentru că ai luat(BR) parte la toate suferinţele tatălui meu.” 27 Astfel, Solomon a scos pe Abiatar din slujba de preot al Domnului, ca să împlinească(BS) cuvântul rostit de Domnul asupra casei lui Eli în Silo.

Omorârea lui Ioab

28 Vestea aceasta a ajuns până la Ioab, care luase partea(BT) lui Adonia, măcar că nu luase partea lui Absalom. Şi Ioab a fugit la cortul Domnului şi s-a apucat(BU) de coarnele altarului. 29 Au dat de ştire împăratului Solomon că Ioab a fugit la cortul Domnului şi că este la altar. Şi Solomon a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, zicându-i: „Du-te şi loveşte-l!” 30 Benaia a ajuns la cortul Domnului şi a zis lui Ioab: „Ieşi, căci aşa porunceşte împăratul!” Dar el a răspuns: „Nu! Vreau să mor aici.” Benaia a spus lucrul acesta împăratului, zicând: „Aşa a vorbit Ioab şi aşa mi-a răspuns”. 31 Împăratul a zis lui Benaia: „Fă(BV) cum a zis, loveşte-l şi îngroapă-l, şi ia(BW) astfel de peste mine şi de peste casa tatălui meu sângele pe care l-a vărsat Ioab fără temei. 32 Domnul va face ca sângele lui să cadă(BX) asupra capului lui, pentru că a lovit pe doi bărbaţi mai drepţi şi mai buni(BY) decât el şi i-a ucis cu sabia, fără să fi ştiut tatăl meu David: pe Abner(BZ), fiul lui Ner, căpetenia oştirii lui Israel, şi pe Amasa(CA), fiul lui Ieter, căpetenia oştirii lui Iuda. 33 Sângele lor să cadă peste capul lui Ioab şi peste capul urmaşilor(CB) lui pentru totdeauna, dar David(CC), sămânţa lui, casa lui şi scaunul lui de domnie să aibă parte de pace pe vecie din partea Domnului.” 34 Benaia, fiul lui Iehoiada, s-a suit, a lovit pe Ioab şi l-a omorât. El a fost îngropat în casa lui, în pustie. 35 Împăratul a pus în fruntea oştirii pe Benaia, fiul lui Iehoiada, în locul lui Ioab, iar în locul lui Abiatar(CD) a pus pe preotul Ţadoc(CE).

Omorârea lui Şimei

36 Împăratul a chemat pe Şimei(CF) şi i-a zis: „Zideşte-ţi o casă la Ierusalim, să locuieşti în ea şi să nu ieşi din ea ca să te duci într-o parte sau alta. 37 Să ştii bine că, în ziua când vei ieşi şi vei trece pârâul(CG) Chedron, vei muri. Atunci, sângele(CH) tău va cădea asupra capului tău.” 38 Şimei a răspuns împăratului: „Bine! Robul tău va face cum spune domnul meu împăratul.” Şi Şimei a locuit multă vreme la Ierusalim. 39 După trei ani, s-a întâmplat că doi slujitori ai lui Şimei au fugit la Achiş(CI), fiul lui Maaca, împăratul Gatului. Au dat de ştire lui Şimei zicând: „Iată că slujitorii tăi sunt la Gat.” 40 Şimei s-a sculat, a pus şaua pe măgar şi s-a dus la Gat, la Achiş, să-şi caute slujitorii. Şimei s-a dus şi şi-a adus înapoi slujitorii din Gat. 41 Au dat de veste lui Solomon că Şimei a plecat din Ierusalim la Gat şi că s-a întors. 42 Împăratul a chemat pe Şimei şi i-a zis: „Nu te-am pus eu să juri pe Domnul şi nu ţi-am spus eu hotărât: ‘Să ştii că vei muri în ziua când vei ieşi să te duci într-o parte sau alta’? Şi nu mi-ai răspuns tu: ‘Bine, am înţeles’? 43 Pentru ce atunci n-ai ascultat de jurământul Domnului şi de porunca pe care ţi-o dădusem?” 44 Şi împăratul a zis lui Şimei: „Ştii înăuntrul inimii tale tot(CJ) răul pe care l-ai făcut tatălui meu David; Domnul(CK) a întors răutatea ta asupra capului tău. 45 Dar împăratul Solomon va fi binecuvântat şi scaunul(CL) de domnie al lui David va fi întărit pe vecie înaintea Domnului.” 46 Şi împăratul a poruncit lui Benaia, fiul lui Iehoiada, care a ieşit şi a lovit pe Şimei, şi Şimei a murit.

Astfel, împărăţia(CM) s-a întărit în mâinile lui Solomon.

Psalmi 37

Psalmul 37

Un psalm al lui David

Nu(A) te mânia pe cei răi
şi nu te uita cu jind la cei ce fac răul;
căci sunt cosiţi iute, ca(B) iarba,
şi se vestejesc ca verdeaţa.
Încrede-te în Domnul şi fă binele;
locuieşte în ţară şi umblă în credincioşie.
Domnul să-ţi fie desfătarea(C)
şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.
Încredinţează-ţi(D) soarta în mâna Domnului,
încrede-te în El, şi El va lucra,
El va(E) face să strălucească dreptatea ta ca lumina
şi dreptul tău ca soarele la amiază.
Taci(F) înaintea Domnului şi nădăjduieşte(G) în El.
Nu(H) te mânia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui,
pe omul care îşi vede împlinirea planurilor lui rele.
Lasă mânia, părăseşte iuţimea;
nu(I) te supăra, căci supărarea duce numai la rău.
Fiindcă(J) cei răi vor fi nimiciţi,
iar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpâni(K) ţara.
10 Încă(L) puţină vreme şi cel rău nu va mai fi;
te vei(M) uita la locul unde era şi nu va mai fi.
11 Cei(N) blânzi moştenesc ţara
şi au belşug de pace.
12 Cel rău face la planuri împotriva celui neprihănit
şi(O) scrâşneşte din dinţi împotriva lui.
13 Domnul(P) râde de cel rău,
căci vede că-i vine şi lui ziua(Q).
14 Cei răi trag sabia şi îşi încordează arcul,
ca să doboare pe cel nenorocit şi sărac,
ca să înjunghie pe cei cu inima neprihănită.
15 Dar sabia(R) lor intră în însăşi inima lor
şi li se sfărâmă arcurile.
16 Mai(S) mult face puţinul celui neprihănit,
decât belşugul multor răi.
17 Căci braţele(T) celui rău vor fi zdrobite,
dar Domnul sprijină pe cei neprihăniţi.
18 Domnul(U) cunoaşte zilele oamenilor cinstiţi
şi moştenirea lor ţine pe(V) vecie.
19 Ei nu rămân de ruşine în ziua nenorocirii,
ci au de ajuns în(W) zilele de foamete.
20 Dar cei răi pier
şi vrăjmaşii Domnului sunt ca cele mai frumoase păşuni:
pier, pier ca(X) fumul.
21 Cel rău ia cu împrumut şi nu dă înapoi,
dar cel neprihănit(Y) este milos şi dă.
22 Căci(Z) cei binecuvântaţi de Domnul stăpânesc ţara,
dar cei blestemaţi de El sunt(AA) nimiciţi.
23 Domnul(AB) întăreşte paşii omului
când Îi place calea lui;
24 dacă se(AC) întâmplă să cadă, nu este doborât de tot,
căci Domnul îl apucă de mână.
25 Am fost tânăr şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit,
nici pe urmaşii lui cerşindu-şi(AD) pâinea.
26 Ci el totdeauna(AE) este milos şi dă cu împrumut,
şi urmaşii lui sunt binecuvântaţi.
27 Depărtează-te(AF) de rău, fă binele,
şi vei dăinui pe vecie.
28 Căci Domnul iubeşte(AG) dreptatea
şi nu părăseşte pe credincioşii Lui.
Totdeauna ei sunt sub paza Lui,
dar(AH) sămânţa celor răi este nimicită.
29 Cei(AI) neprihăniţi vor stăpâni ţara
şi vor locui în ea pe vecie.
30 Gura(AJ) celui neprihănit vesteşte înţelepciunea
şi limba lui trâmbiţează dreptatea.
31 Legea(AK) Dumnezeului său este în inima lui
şi nu i se clatină paşii.
32 Cel rău pândeşte(AL) pe cel neprihănit
şi caută să-l omoare.
33 Dar Domnul nu-l(AM) lasă în mâinile lui
şi nu-l osândeşte(AN) când vine la judecată.
34 Nădăjduieşte(AO) în Domnul, păzeşte calea Lui,
şi El te va înălţa ca să stăpâneşti ţara:
vei vedea pe cei răi nimiciţi.
35 Am văzut(AP) pe cel rău în toată puterea lui;
se întindea ca un copac verde.
36 Dar când am trecut a doua oară, nu mai era(AQ) acolo;
l-am căutat, dar nu l-am mai putut găsi.
37 Uită-te bine la cel fără prihană şi priveşte pe cel fără vicleşug;
căci omul(AR) de pace are parte de moştenitori.
38 Dar(AS) cei răzvrătiţi sunt nimiciţi cu toţii,
sămânţa celor răi este prăpădită.
39 Scăparea(AT) celor neprihăniţi vine de la Domnul;
El este ocrotitorul lor la vremea necazului(AU).
40 Domnul îi(AV) ajută şi-i izbăveşte;
îi izbăveşte de cei răi şi-i scapă,
pentru că(AW) se încred în El.

Psalmi 71

Psalmul 71

În Tine(A), Doamne, îmi caut scăparea:
să nu rămân de ruşine niciodată!
Scapă-mă în dreptatea Ta şi izbăveşte-mă(B)!
Pleacă-Ţi(C) urechea spre mine şi ajută-mi.
Fii(D) o stâncă de adăpost pentru mine, unde să pot fugi totdeauna!
Tu ai hotărât(E) să mă scapi,
căci Tu eşti stânca şi cetăţuia mea.
Izbăveşte-mă(F), Dumnezeule, din mâna celui rău,
din mâna omului nelegiuit şi asupritor!
Căci Tu eşti nădejdea(G) mea, Doamne, Dumnezeule!
În Tine mă încred din tinereţea mea.
Pe(H) Tine mă sprijin din pântecele mamei mele.
Tu eşti Binefăcătorul meu încă din pântecele mamei;
pe Tine Te laud fără-ncetare.
Pentru(I) mulţi, am ajuns ca o minune,
dar Tu eşti scăparea mea cea tare.
Să mi se umple gura(J) de laudele Tale
şi-n fiecare zi să Te slăvească!
Nu(K) mă lepăda la vremea bătrâneţii;
când mi se duc puterile, nu mă părăsi!
10 Căci vrăjmaşii mei vorbesc de mine
şi cei ce-mi pândesc viaţa se(L) sfătuiesc între ei
11 zicând: „L-a părăsit Dumnezeu;
urmăriţi-l, puneţi mâna pe el, căci nu-i nimeni care să-l scape!”
12 Dumnezeule(M), nu Te depărta de mine!
Dumnezeule, vino degrabă(N) în ajutorul meu!
13 Să rămână de ruşine(O) şi nimiciţi cei ce vor să-mi ia viaţa!
Să fie acoperiţi de ruşine şi de ocară cei ce-mi caută pierzarea!
14 Şi eu voi nădăjdui pururea,
Te voi lăuda tot mai mult.
15 Gura(P) mea va vesti zi de zi dreptatea şi mântuirea Ta,
căci nu le(Q) cunosc marginile.
16 Voi spune lucrările Tale cele puternice, Doamne, Dumnezeule!
Voi pomeni dreptatea Ta şi numai pe a Ta.
17 Dumnezeule, Tu m-ai învăţat din tinereţe,
şi până acum eu vestesc minunile Tale.
18 Nu mă părăsi, Dumnezeule, chiar(R) la bătrâneţea căruntă,
ca să vestesc tăria Ta neamului de acum
şi puterea Ta neamului de oameni care va veni!
19 Dreptatea(S) Ta, Dumnezeule, ajunge până la cer.
Tu ai săvârşit lucruri mari:
Dumnezeule(T), cine este ca Tine?
20 Ne-ai făcut să trecem prin multe necazuri şi nenorociri(U),
dar ne vei da iarăşi viaţa(V),
ne vei scoate iarăşi din adâncurile pământului.
21 Înalţă-mi mărimea mea,
întoarce-Te şi mângâie-mă din nou!
22 Şi te voi lăuda în sunet de(W) alăută,
Îţi voi cânta credincioşia. Dumnezeule,
Te voi lăuda cu harpa,
Sfântul(X) lui Israel!
23 Când Te voi lăuda, voi fi cu bucuria pe buze,
cu bucuria în sufletul(Y) pe care mi l-ai izbăvit;
24 şi limba(Z) mea va vesti zi de zi dreptatea Ta,
căci(AA) cei ce-mi caută pierzarea sunt ruşinaţi şi roşii de ruşine.

Psalmi 94

Psalmul 94

Doamne, Dumnezeul răzbunărilor(A),
Tu, Dumnezeul răzbunărilor, arată-Te!
Scoală-Te(B), Judecătorul(C) pământului,
şi răsplăteşte celor mândri după faptele lor!
Până(D) când vor birui cei răi, Doamne,
până când vor birui cei răi?
Ei ţin(E) cuvântări puternice, vorbesc cu trufie,
şi toţi cei ce fac răul se fălesc.
Ei zdrobesc pe poporul Tău, Doamne,
şi asupresc moştenirea Ta.
Înjunghie pe văduvă şi pe străin,
ucid pe orfani
şi(F) zic: „Nu vede Domnul
şi Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!”
Totuşi învăţaţi-vă(G) minte, oameni fără minte!
Când vă veţi înţelepţi, nebunilor?
Cel(H) ce a sădit urechea s-ar putea să n-audă?
Cel ce a întocmit ochiul s-ar putea să nu vadă?
10 Cel ce pedepseşte neamurile s-ar putea să nu pedepsească,
El, care(I) a dat omului pricepere?
11 Domnul(J) cunoaşte gândurile omului:
ştie că sunt deşarte.
12 Ferice(K) de omul pe care-l pedepseşti Tu, Doamne,
şi pe care-l înveţi din Legea Ta,
13 ca să-l linişteşti în zilele nenorocirii,
până se va săpa groapa celui rău!
14 Căci(L) Domnul nu lasă pe poporul Său
şi nu-Şi părăseşte moştenirea.
15 Ci se va face odată judecata după dreptate
şi toţi cei cu inima curată o vor găsi bună.
16 Cine mă va ajuta împotriva celor răi?
Cine mă va sprijini împotriva celor ce fac răul?
17 De(M) n-ar fi Domnul ajutorul meu,
cât de curând ar fi sufletul meu în tăcerea morţii!
18 Ori de câte ori zic: „Mi se(N) clatină piciorul!”,
bunătatea Ta, Doamne, mă sprijină totdeauna.
19 Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu,
mângâierile Tale îmi înviorează sufletul.
20 Te vor pune cei răi să şezi pe scaunul(O) lor de domnie,
ei, care(P) pregătesc nenorocirea la adăpostul Legii?
21 Ei(Q) se strâng împotriva vieţii celui neprihănit
şi osândesc(R) sânge nevinovat.
22 Dar Domnul este turnul(S) meu de scăpare,
Dumnezeul meu este stânca mea de adăpost.
23 El(T) va face să cadă asupra lor nelegiuirea,
El îi va nimici prin răutatea lor;
Domnul, Dumnezeul nostru, îi va nimici.

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014 (RMNN)

Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.