Chronological

¹ Doamne, eu n-am o inimă îngâmfată, nici priviri trufaşe,
nu mă îndeletnicesc cu lucruri prea mari
şi^(A) prea înalte pentru mine.
² Dimpotrivă, sufletul îmi este liniştit şi potolit,
ca^(B) un copil înţărcat, care stă lângă mamă-sa;
da, sufletul meu este ca un copil înţărcat.
³ Pune-ţi nădejdea^(C) în Domnul, Israele,
de acum şi până în veac!

¹ Te laud din toată inima,
cânt laudele Tale înaintea^(A) dumnezeilor.
² Mă^(B) închin în^(C) Templul Tău cel sfânt
şi laud Numele Tău pentru bunătatea şi credincioşia Ta,
căci Ţi s-a mărit^(D) faima prin împlinirea făgăduinţelor Tale.
³ În ziua când Te-am chemat, m-ai ascultat,
m-ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul.
⁴ Toţi^(E) împăraţii pământului Te vor lăuda, Doamne,
când vor auzi cuvintele gurii Tale;
⁵ ei vor lăuda căile Domnului,
căci mare este slava Domnului!
⁶ Domnul este^(F) înălţat, totuşi vede^(G) pe cei smeriţi
şi cunoaşte de departe pe cei îngâmfaţi.
⁷ Când^(H) umblu în mijlocul strâmtorării, Tu mă înviorezi,
Îţi întinzi mâna spre mânia vrăjmaşilor mei
şi dreapta Ta mă mântuieşte.
⁸ Domnul^(I) va sfârşi ce a început pentru mine.
Doamne, bunătatea Ta ţine în veci:
nu^(J) părăsi lucrările mâinilor Tale.

¹ Doamne, Tu mă cercetezi^(K) de aproape şi mă cunoşti,
² ştii^(L) când stau jos şi când mă scol
şi de departe îmi pătrunzi^(M) gândul.
³ Ştii^(N) când umblu şi când mă culc
şi cunoşti toate căile mele.
⁴ Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă,
şi Tu^(O), Doamne, îl şi cunoşti în totul.
⁵ Tu mă înconjuri pe dinapoi şi pe dinainte
şi-Ţi pui mâna peste mine.
⁶ O ştiinţă^(P) atât de minunată este mai presus de puterile mele:
este prea înaltă, ca s-o pot prinde.
⁷ Unde^(Q) mă voi duce departe de Duhul Tău
şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?
⁸ Dacă^(R) mă voi sui în cer, Tu eşti acolo;
dacă^(S) mă voi culca în Locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo.
⁹ Dacă voi lua aripile zorilor
şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,
¹⁰ şi acolo mâna Ta mă va călăuzi
şi dreapta Ta mă va apuca.
¹¹ Dacă voi zice: „Cel puţin întunericul mă va acoperi,
şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!”
¹² iată că nici chiar întunericul^(T) nu este întunecos pentru Tine,
ci noaptea străluceşte ca ziua
şi întunericul, ca lumina.
¹³ Tu mi-ai întocmit rărunchii,
Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele:
¹⁴ Te laud că sunt o făptură aşa de minunată.
Minunate sunt lucrările Tale,
şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
¹⁵ Trupul^(U) meu nu era ascuns de Tine
când am fost făcut într-un loc tainic,
ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului.
¹⁶ Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau
şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite,
mai înainte de a fi fost vreuna din ele.
¹⁷ Cât^(V) de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule,
şi cât de mare este numărul lor!
¹⁸ Dacă le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip.
Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.
¹⁹ O, Dumnezeule, de ai ucide^(W) pe cel rău!
Depărtaţi-vă^(X) de la mine, oameni setoşi de sânge!
²⁰ Ei vorbesc^(Y) despre Tine în chip nelegiuit,
Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi!
²¹ Să^(Z) nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc
şi să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
²² Da, îi urăsc cu o ură desăvârşită;
îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei.
²³ Cercetează-mă^(AA), Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima!
Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile!
²⁴ Vezi dacă sunt pe o cale rea
şi du-mă^(AB) pe calea veşniciei!

¹ Doamne, ascultă-mi rugăciunea, pleacă-Ţi urechea la cererile mele!
Ascultă-mă în^(A) credincioşia şi dreptatea Ta!
² Nu^(B) intra la judecată cu robul Tău!
Căci niciun om viu nu este fără prihană înaintea^(C) Ta.
³ Vrăjmaşul îmi urmăreşte sufletul,
îmi calcă viaţa în picioare la pământ:
mă face să locuiesc în întuneric, ca cei ce au murit de multă vreme.
⁴ Îmi^(D) este mâhnit duhul în mine,
îmi este tulburată inima înăuntrul meu.
⁵ Mi-aduc^(E) aminte de zilele de odinioară,
mă gândesc la toate lucrările Tale,
cuget la lucrarea mâinilor Tale.
⁶ Îmi întind^(F) mâinile spre Tine;
îmi suspină sufletul^(G) după Tine, ca un pământ uscat.
⁷ Grăbeşte de m-ascultă, Doamne!
Mi se topeşte duhul:
nu-mi ascunde Faţa Ta!
Căci^(H) aş ajunge atunci ca cei ce se pogoară în groapă!
⁸ Fă-mă să aud dis-de-dimineaţă^(I) bunătatea Ta,
căci mă încred în Tine.
Arată-mi^(J) calea pe care trebuie să umblu,
căci la Tine îmi înalţ^(K) sufletul.
⁹ Scapă-mă de vrăjmaşii mei, Doamne,
căci la Tine caut adăpost.
¹⁰ Învaţă-mă^(L) să fac voia Ta, căci Tu eşti Dumnezeul meu.
Duhul^(M) Tău cel bun să mă călăuzească pe calea^(N) cea dreaptă!
¹¹ Pentru Numele Tău, Doamne, înviorează-mă^(O);
în dreptatea Ta, scoate-mi sufletul din necaz!
¹² În bunătatea Ta, nimiceşte^(P) pe vrăjmaşii mei
şi pierde pe toţi potrivnicii sufletului meu,
căci eu^(Q) sunt robul Tău.

¹ Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea,
care-mi^(R) deprinde mâinile la luptă,
degetele la bătălie,
² Binefăcătorul^(S) meu şi Cetăţuia mea,
Turnul meu de scăpare şi Izbăvitorul meu,
Scutul meu de adăpost,
care-mi supune pe poporul meu!
³ Doamne^(T), ce este omul ca să iei cunoştinţă de el,
fiul omului ca să iei seama la el?
⁴ Omul^(U) este ca o suflare,
zilele^(V) lui sunt ca umbra care trece.
⁵ Pleacă^(W) cerurile, Doamne, şi pogoară-Te!
Atinge^(X) munţii, ca să fumege!
⁶ Fulgeră^(Y) şi risipeşte pe vrăjmaşii mei!
Aruncă-Ţi săgeţile şi pune-i pe fugă!
⁷ Întinde-Ţi^(Z) mâinile de sus,
izbăveşte-mă^(AA) şi scapă-mă din apele cele mari,
din mâna fiilor^(AB) celui străin,
⁸ a căror gură spune neadevăruri^(AC)
şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă.
⁹ Dumnezeule, Îţi voi cânta o cântare^(AD) nouă,
Te voi lăuda cu alăuta cu zece coarde.
¹⁰ Tu, care^(AE) dai împăraţilor biruinţa,
care ai scăpat de sabie ucigaşă pe robul Tău David,
¹¹ izbăveşte-mă^(AF) şi scapă-mă din mâna fiilor celui străin,
a căror gură spune neadevăruri
şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!…
¹² Fiii noştri sunt ca^(AG) nişte odrasle, care cresc în tinereţea lor;
fetele noastre, ca nişte stâlpi săpaţi frumos, care fac podoaba caselor împărăteşti.
¹³ Grânarele noastre sunt pline şi gem de tot felul de merinde;
turmele ni se înmulţesc cu miile, cu zecile de mii, în câmpiile noastre:
¹⁴ viţelele noastre sunt prăsitoare;
nu-i nicio pagubă, nicio robie,
niciun ţipăt în uliţele noastre!
¹⁵ Ferice^(AH) de poporul care stă astfel!
Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!

¹ Te voi înălţa, Dumnezeule, Împăratul meu,
şi voi binecuvânta Numele tău în veci de veci!
² În fiecare zi Te voi binecuvânta
şi voi lăuda Numele Tău în veci de veci!
³ Mare^(AJ) este Domnul şi foarte vrednic de laudă,
şi mărimea^(AK) Lui este nepătrunsă.
⁴ Fiecare^(AL) neam de om să laude lucrările Tale
şi să vestească isprăvile Tale cele mari!
⁵ Voi spune strălucirea slăvită a măreţiei Tale
şi voi cânta minunile Tale.
⁶ Oamenii vor vorbi de puterea Ta cea înfricoşată,
şi eu voi povesti mărimea Ta.
⁷ Să se trâmbiţeze aducerea-aminte de nemărginita Ta bunătate,
şi să se laude dreptatea Ta!
⁸ Domnul este milostiv şi plin de îndurare^(AM),
îndelung răbdător şi plin de bunătate.
⁹ Domnul este bun^(AN) faţă de toţi
şi îndurările Lui se întind peste toate lucrările Lui.
¹⁰ Toate^(AO) lucrările Tale Te vor lăuda, Doamne!
Şi credincioşii Tăi Te vor binecuvânta.
¹¹ Vor spune slava Împărăţiei Tale
şi vor vesti puterea Ta,
¹² ca să facă cunoscut fiilor oamenilor puterea Ta
şi strălucirea plină de slavă a împărăţiei Tale.
¹³ Împărăţia^(AP) Ta este o împărăţie veşnică
şi stăpânirea Ta rămâne în picioare în toate veacurile.
¹⁴ Domnul sprijină pe toţi cei ce cad
şi îndreaptă^(AQ) pe cei încovoiaţi.
¹⁵ Ochii^(AR) tuturor nădăjduiesc în Tine,
şi Tu^(AS) le dai hrana la vreme.
¹⁶ Îţi deschizi mâna
şi^(AT) saturi după dorinţă tot ce are viaţă.
¹⁷ Domnul este drept în toate căile Lui
şi milostiv în toate faptele Lui.
¹⁸ Domnul este lângă^(AU) toţi cei ce-L cheamă,
lângă cei ce-L cheamă cu toată^(AV) inima.
¹⁹ El împlineşte dorinţele celor ce se tem de El,
le aude strigătul şi-i scapă.
²⁰ Domnul^(AW) păzeşte pe toţi cei ce-L iubesc
şi nimiceşte pe toţi cei răi.
²¹ Gura mea să vestească lauda Domnului
şi orice făptură să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt în veci de veci!