Chronological

¹ Ferice de omul^(A) care nu se duce la sfatul celor răi,
nu se opreşte pe calea celor păcătoşi
şi nu se aşează pe scaunul^(B) celor batjocoritori!
² Ci îşi găseşte plăcerea^(C) în Legea Domnului
şi zi şi noapte cugetă la Legea^(D) Lui!
³ El este ca un pom sădit^(E) lângă un izvor de apă,
care îşi dă rodul la vremea lui
şi ale cărui frunze nu se veştejesc;
tot ce începe duce la bun sfârşit^(F).
⁴ Nu tot aşa este cu cei răi,
ci ei sunt ca pleava^(G), pe care o spulberă vântul.
⁵ De aceea, cei răi nu pot ţine capul sus în ziua judecăţii,
nici păcătoşii, în adunarea celor neprihăniţi.
⁶ Căci Domnul^(H) cunoaşte calea celor neprihăniţi,
dar calea păcătoşilor duce la pieire.

¹ Pentru ce se întărâtă^(I) neamurile şi pentru ce cugetă popoarele lucruri deşarte?
² Împăraţii pământului se răscoală
şi domnitorii se sfătuiesc împreună
împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său^(J), zicând:
³ „Să le rupem^(K) legăturile
şi să scăpăm de lanţurile lor!”
⁴ Cel ce^(L) şade în ceruri râde^(M),
Domnul Îşi bate joc de ei.
⁵ Apoi, în mânia Lui, le vorbeşte
şi-i îngrozeşte cu urgia Sa, zicând:
⁶ „Totuşi Eu am uns pe Împăratul Meu
pe Sion, Muntele^(N) Meu cel sfânt.”
⁷ „Eu voi vesti hotărârea Lui – zice Unsul.
Domnul Mi-a zis: ‘Tu^(O) eşti Fiul Meu!
Astăzi Te-am născut.
⁸ Cere-Mi^(P), şi-Ţi voi da neamurile de moştenire
şi marginile pământului în stăpânire!
⁹ Tu^(Q) le vei zdrobi cu un toiag de fier
şi le vei sfărâma ca pe vasul unui olar’.”
¹⁰ Acum dar, împăraţi, purtaţi-vă cu înţelepciune!
Luaţi învăţătură, judecătorii pământului!
¹¹ Slujiţi^(R) Domnului cu frică
şi bucuraţi-vă, tremurând^(S).
¹² Daţi cinste^(T) Fiului, ca să nu Se mânie
şi să nu pieriţi pe calea voastră,
căci mânia^(U) Lui este gata să se aprindă!
Ferice^(V) de toţi câţi se încred în El!

¹ Doamne, cine^(A) va locui în cortul Tău?
Cine va locui pe muntele^(B) Tău cel sfânt?
² Cel ce^(C) umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu
şi spune^(D) adevărul din inimă.
³ Acela nu cleveteşte^(E) cu limba lui, nu face rău semenului său
şi nu aruncă^(F) ocară asupra aproapelui său.
⁴ El priveşte^(G) cu dispreţ pe cel vrednic de dispreţuit,
dar cinsteşte pe cei ce se tem de Domnul.
El nu-şi ia vorba înapoi dacă face un jurământ^(H) în paguba lui.
⁵ El nu-şi dă banii^(I) cu dobândă
şi nu ia mită^(J) împotriva celui nevinovat.
Cel ce se poartă aşa nu se clatină^(K) niciodată.

¹ Dumnezeule^(A)! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit
şi pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s-asculţi plângerile^(B) mele?
² Strig ziua, Dumnezeule, şi nu-mi răspunzi;
strig şi noaptea, şi tot n-am odihnă.
³ Totuşi Tu eşti Cel Sfânt
şi Tu locuieşti în mijlocul laudelor^(C) lui Israel.
⁴ În Tine se încredeau părinţii noştri;
se încredeau, şi-i izbăveai.
⁵ Strigau către Tine, şi erau scăpaţi;
se încredeau în Tine^(D) şi nu rămâneau de ruşine.
⁶ Dar eu sunt vierme^(E), nu om,
am ajuns de ocara oamenilor^(F) şi dispreţuit de popor.
⁷ Toţi cei ce mă văd^(G) îşi bat joc de mine,
îşi deschid gura, dau din cap^(H) şi zic:
⁸ „S-a încrezut^(I) în Domnul! Să-l mântuiască^(J) Domnul,
să-l izbăvească, fiindcă-l iubeşte!”
⁹ Da, Tu m-ai^(K) scos din pântecele mamei,
m-ai pus la adăpost de orice grijă la ţâţele mamei mele;
¹⁰ de când eram la sânul^(L) mamei am fost sub paza Ta,
din pântecele mamei ai fost Dumnezeul meu.
¹¹ Nu Te depărta de mine, căci s-apropie necazul
şi nimeni nu-mi vine în ajutor.
¹² O mulţime^(M) de tauri sunt împrejurul meu,
nişte tauri din Basan mă înconjoară.
¹³ Îşi deschid^(N) gura împotriva mea,
ca un leu care sfâşie şi răcneşte.
¹⁴ Am ajuns ca apa care se scurge şi toate oasele^(O) mi se despart;
mi s-a făcut inima^(P) ca ceara
şi se topeşte înăuntrul meu.
¹⁵ Mi se usucă puterea^(Q) ca lutul
şi mi se lipeşte^(R) limba de cerul gurii;
m-ai adus în ţărâna morţii.
¹⁶ Căci nişte câini mă înconjoară^(S),
o ceată de nelegiuiţi dau târcoale împrejurul meu,
mi-au străpuns^(T) mâinile şi picioarele;
¹⁷ toate oasele aş putea să mi le număr.
Ei însă pândesc^(U) şi mă privesc;
¹⁸ îşi împart^(V) hainele mele între ei
şi trag la sorţ pentru cămaşa mea.
¹⁹ Dar Tu, Doamne, nu Te depărta!
Tu, Tăria mea, vino degrabă în ajutorul meu!
²⁰ Scapă-mi sufletul de sabie
şi viaţa^(W) din ghearele câinilor^(X)!
²¹ Scapă-mă^(Y) din gura leului
şi scoate-mă^(Z) din coarnele bivolului!
²² Voi vesti^(AA) Numele Tău fraţilor^(AB) mei
şi Te voi lăuda în mijlocul adunării.
²³ Cei ce^(AC) vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L!
Voi toţi, sămânţa lui Iacov, slăviţi-L!
Cutremuraţi-vă înaintea Lui, voi toţi, sămânţa lui Israel!
²⁴ Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit
şi nu-Şi ascunde Faţa de el,
ci^(AD) îl ascultă când strigă către El.
²⁵ În adunarea cea mare, Tu^(AE) vei fi pricina laudelor mele
şi-mi voi împlini juruinţele^(AF) în faţa celor ce se tem de Tine.
²⁶ Cei săraci^(AG) vor mânca şi se vor sătura,
cei ce caută pe Domnul Îl vor lăuda.
Veselă să vă fie inima^(AH) pe vecie!
²⁷ Toate^(AI) marginile pământului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul;
toate familiile neamurilor^(AJ) se vor închina înaintea Ta.
²⁸ Căci^(AK) a Domnului este Împărăţia:
El stăpâneşte peste neamuri.
²⁹ Toţi cei puternici^(AL) de pe pământ vor mânca şi se vor închina şi ei;
înaintea Lui se vor pleca toţi^(AM) cei ce se pogoară în ţărână,
cei ce nu pot să-şi păstreze viaţa.
³⁰ O sămânţă de oameni Îi va sluji
şi se va vorbi^(AN) despre Domnul către cei ce vor veni^(AO) după ei.
³¹ Aceştia vor veni^(AP) şi vor vesti dreptatea Lui,
vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naşte.

¹ Domnul este Păstorul^(AQ) meu: nu voi duce lipsă de nimic^(AR).
² El mă paşte în^(AS) păşuni verzi
şi mă duce la^(AT) ape de odihnă;
³ îmi înviorează sufletul
şi mă^(AU) povăţuieşte pe cărări drepte
din pricina Numelui Său.
⁴ Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei^(AV) morţii,
nu mă tem de^(AW) niciun rău, căci^(AX) Tu eşti cu mine.
Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.
⁵ Tu^(AY) îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn^(AZ)
şi paharul meu este plin de dă peste el.
⁶ Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.

¹ Al Domnului este^(BA) pământul cu tot ce este pe el,
lumea şi cei ce o locuiesc!
² Căci^(BB) El l-a întemeiat pe mări
şi l-a întărit pe râuri.
³ Cine^(BC) va putea să se suie la muntele Domnului?
Cine se va ridica până la locul Lui cel Sfânt?
⁴ Cel^(BD) ce are mâinile nevinovate^(BE) şi inima curată^(BF),
cel ce nu-şi dedă sufletul la minciună
şi nu jură^(BG) ca să înşele.
⁵ Acela va căpăta binecuvântarea Domnului,
starea după voia Lui, dată de Dumnezeul mântuirii lui.
⁶ Iată partea de moştenire a celor ce-L cheamă,
a celor ce caută^(BH) Faţa Ta, Dumnezeul lui Iacov.
⁷ Porţi, ridicaţi-vă^(BI) capetele;
ridicaţi-vă, porţi veşnice,
ca^(BJ) să intre Împăratul slavei!
⁸ „Cine este acest Împărat al slavei?”
Domnul cel tare şi puternic,
Domnul cel viteaz în lupte.
⁹ Porţi, ridicaţi-vă capetele;
ridicaţi-le, porţi veşnice,
ca să intre Împăratul slavei!
¹⁰ „Cine este acest Împărat al slavei?”
Domnul oştirilor:
El este Împăratul slavei!

¹ Bateţi^(A) din palme, toate popoarele!
Înălţaţi lui Dumnezeu strigăte de bucurie!
² Căci Domnul, Cel Preaînalt, este înfricoşat^(B):
El este Împărat^(C) mare peste tot pământul.
³ El^(D) ne supune popoarele,
El pune neamurile sub picioarele noastre.
⁴ El ne alege moştenirea^(E),
slava lui Iacov, pe care-l iubeşte.
⁵ Dumnezeu Se suie^(F) în mijlocul strigătelor de biruinţă,
Domnul înaintează în sunetul trâmbiţei.
⁶ Cântaţi lui Dumnezeu, cântaţi!
Cântaţi Împăratului nostru, cântaţi!
⁷ Căci^(G) Dumnezeu este împărat peste tot pământul:
cântaţi^(H) o cântare înţeleaptă!
⁸ Dumnezeu^(I) împărăţeşte peste neamuri,
Dumnezeu şade pe scaunul Lui de domnie cel sfânt.
⁹ Domnitorii popoarelor se adună împreună
cu poporul^(J) Dumnezeului lui Avraam;
căci^(K) ale lui Dumnezeu sunt scuturile pământului:
El este mai înalt şi mai presus de orice.

¹ Dumnezeu Se scoală^(A), vrăjmaşii Lui se risipesc
şi potrivnicii Lui fug dinaintea Feţei Lui.
² Cum^(B) se risipeşte fumul, aşa-i risipeşti Tu;
cum^(C) se topeşte ceara la foc,
aşa pier cei răi dinaintea lui Dumnezeu.
³ Dar cei^(D) neprihăniţi se bucură, saltă de bucurie înaintea lui Dumnezeu
şi nu mai pot de veselie.
⁴ Cântaţi^(E) lui Dumnezeu, lăudaţi Numele Lui!
Faceţi^(F) drum Celui ce înaintează prin câmpii.
Domnul^(G) este Numele Lui: bucuraţi-vă înaintea Lui!
⁵ El este Tatăl^(H) orfanilor, Apărătorul văduvelor,
El, Dumnezeu, care locuieşte în locaşul Lui cel sfânt.
⁶ Dumnezeu^(I) dă o familie celor părăsiţi,
El izbăveşte^(J) pe prinşii de război şi-i face fericiţi;
numai cei răzvrătiţi locuiesc în locuri uscate.
⁷ Dumnezeule, când^(K) ai ieşit Tu în fruntea poporului
şi când mergeai în pustie,
⁸ s-a cutremurat^(L) pământul,
s-au topit cerurile dinaintea lui Dumnezeu,
s-a zguduit Sinai dinaintea lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.
⁹ Ai dat o^(M) ploaie binefăcătoare, Dumnezeule,
şi ai întărit moştenirea Ta, sleită de puteri.
¹⁰ Poporul tău şi-a aşezat locuinţa în ţara
pe care, prin bunătatea Ta, Dumnezeule,
o pregătiseşi pentru cei nenorociţi^(N).
¹¹ Un cuvânt spune Domnul,
şi femeile aducătoare de veşti bune sunt o mare oştire:
¹² împăraţii^(O) oştirilor fug, fug,
şi cea care rămâne acasă, împarte prada.
¹³ Pe când^(P) voi vă odihniţi în mijlocul staulelor,
aripile porumbelului sunt acoperite^(Q) de argint
şi penele lui sunt de un galben auriu.
¹⁴ Când^(R) a împrăştiat Cel Atotputernic pe împăraţi în ţară,
parcă ningea în Ţalmon.
¹⁵ Munţii lui Dumnezeu, Munţii Basanului,
munţi cu multe piscuri, Munţii Basanului,
¹⁶ pentru ce^(S), munţi cu multe piscuri, purtaţi pizmă
pe^(T) muntele pe care l-a ales Dumnezeu ca locaş împărătesc?
Cu toate acestea, Domnul va locui în el în veci.
¹⁷ Carele^(U) Domnului se numără cu douăzecile de mii, cu mii şi mii;
Domnul este în mijlocul lor, venind din Sinai în locaşul Său cel sfânt.
¹⁸ Te-ai suit^(V) pe înălţime, ai^(W) luat prinşi de război,
ai luat^(X) în dar oameni;
cei răzvrătiţi^(Y) vor locui şi ei^(Z) lângă Domnul Dumnezeu.
¹⁹ Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara,
Dumnezeu, mântuirea noastră!
²⁰ Dumnezeu este pentru noi Dumnezeul izbăvirilor
şi Domnul^(AA) Dumnezeu ne poate scăpa de moarte.
²¹ Da, Dumnezeu^(AB) va zdrobi capul vrăjmaşilor Lui,
creştetul^(AC) capului celor ce trăiesc în păcat.
²² Domnul zice: „Îi voi aduce înapoi^(AD) din Basan,
îi voi aduce înapoi din^(AE) fundul mării,
²³ ca^(AF) să-ţi cufunzi piciorul în sânge
şi^(AG) limba câinilor tăi să-şi capete partea din vrăjmaşii tăi.”
²⁴ Ei văd intrarea Ta, Dumnezeule,
intrarea Dumnezeului meu, Împăratului meu, în locaşul cel sfânt.
²⁵ În frunte merg cântăreţii^(AH), apoi cei ce cântă din instrumente,
în mijlocul fetelor care sună din timpane.
²⁶ Binecuvântaţi pe Dumnezeu în adunări,
binecuvântaţi pe Domnul, cei ce vă coborâţi^(AI) din Israel!
²⁷ Iată tânărul^(AJ) Beniamin, care stăpâneşte peste ei,
căpeteniile lui Iuda şi ceata lor,
căpeteniile lui Zabulon, căpeteniile lui Neftali.
²⁸ Dumnezeul tău te-a făcut^(AK) puternic.
Întăreşte, Dumnezeule, ce ai făcut pentru noi în Templul Tău.
²⁹ Împăraţii^(AL) Îţi vor aduce daruri la Ierusalim.
³⁰ Înspăimântă fiara din trestii,
ceata^(AM) taurilor, cu viţeii popoarelor;
calcă în picioare pe cei ce îşi pun^(AN) plăcerea în argint!
Risipeşte popoarele cărora le place să se bată!
³¹ Cei^(AO) mari vin din Egipt:
Etiopia^(AP) aleargă^(AQ) cu mâinile întinse spre Dumnezeu.
³² Cântaţi lui Dumnezeu, împărăţiile pământului,
şi lăudaţi pe Domnul!
³³ Cântaţi Celui ce^(AR) călăreşte pe cerurile cerurilor veşnice!
Iată că^(AS) se aude glasul Lui, glasul Lui cel puternic!
³⁴ Daţi^(AT) slavă lui Dumnezeu,
a cărui măreţie este peste Israel
şi a cărui putere este în ceruri.
³⁵ Ce înfricoşat^(AU) eşti, Dumnezeule, din locaşul Tău cel sfânt!
Dumnezeul lui Israel dă poporului Său tărie şi mare putere.
Binecuvântat să fie Dumnezeu!