Chronological

¹ Cu încredere, Dumnezeule, vei fi lăudat în Sion
şi împlinite vor fi juruinţele care Ţi-au fost făcute.
² Tu asculţi rugăciunea,
de aceea toţi oamenii vor veni la^(A) Tine.
³ Mă copleşesc^(B) nelegiuirile,
dar Tu vei ierta^(C) fărădelegile noastre.
⁴ Ferice^(D) de cel pe care-l alegi^(E) Tu şi pe care-l primeşti înaintea Ta,
ca să locuiască în curţile Tale!
Ne vom sătura^(F) de binecuvântarea Casei Tale,
de sfinţenia Templului Tău.
⁵ În bunătatea Ta, Tu ne asculţi prin minuni,
Dumnezeul mântuirii noastre,
nădejdea^(G) tuturor marginilor îndepărtate ale pământului şi mării!
⁶ El întăreşte munţii prin tăria Lui
şi este^(H) încins cu putere.
⁷ El^(I) potoleşte urletul mărilor, urletul valurilor lor
şi zarva^(J) popoarelor.
⁸ Cei ce locuiesc la marginile lumii se înspăimântă de minunile Tale.
Tu umpli de veselie răsăritul şi apusul îndepărtat.
⁹ Tu cercetezi^(K) pământul şi-i dai^(L) belşug,
îl umpli de bogăţii
şi de râuri^(M) dumnezeieşti, pline cu apă.
Tu le dai grâu, pe care iată cum îl faci să rodească:
¹⁰ îi uzi brazdele,
îi sfărâmi bulgării,
îl înmoi cu ploaia
şi-i binecuvântezi răsadul.
¹¹ Încununezi anul cu bunătăţile Tale
şi paşii Tăi varsă belşugul.
¹² Câmpiile pustiei sunt adăpate
şi dealurile sunt încinse cu veselie.
¹³ Păşunile se acoperă de oi
şi văile^(N) se îmbracă cu grâu:
toate strigă de bucurie şi cântă.

¹ Înălţaţi lui Dumnezeu strigăte^(O) de bucurie, toţi locuitorii pământului.
² Cântaţi slavă Numelui Său,
măriţi slava Lui prin laudele voastre.
³ Ziceţi lui Dumnezeu: „Cât de înfricoşate^(P) sunt lucrările Tale!
Din^(Q) pricina mărimii puterii Tale, vrăjmaşii Tăi Te linguşesc.
⁴ Tot^(R) pământul se închină înaintea Ta
şi cântă^(S) în cinstea Ta,
cântă Numele Tău.”
⁵ Veniţi^(T) şi priviţi lucrările lui Dumnezeu!
Ce înfricoşat este El când lucrează asupra fiilor oamenilor!
⁶ El a prefăcut^(U) marea în pământ uscat
şi râul^(V) a fost trecut cu piciorul:
atunci ne-am bucurat în El.
⁷ El stăpâneşte pe vecie prin puterea Lui.
Ochii^(W) Lui urmăresc pe neamuri,
ca cei răzvrătiţi să nu se mai scoale împotriva Lui!
⁸ Binecuvântaţi, popoare, pe Dumnezeul nostru!
Faceţi să răsune lauda Lui!
⁹ El ne-a păstrat sufletul cu viaţă
şi n-a îngăduit să ni se clatine piciorul.
¹⁰ Căci Tu^(X) ne-ai încercat, Dumnezeule,
ne-ai trecut^(Y) prin cuptorul cu foc, ca argintul.
¹¹ Ne-ai adus^(Z) în laţ
şi ne-ai pus o grea povară pe coapse.
¹² Ai lăsat^(AA) pe oameni să încalece pe capetele noastre,
am trecut^(AB) prin foc şi prin apă,
dar Tu ne-ai scos şi ne-ai dat belşug.
¹³ De aceea, voi merge^(AC) în Casa Ta cu arderi-de-tot,
îmi voi^(AD) împlini juruinţele făcute Ţie,
¹⁴ juruinţe care mi-au ieşit de pe buze,
pe care mi le-a rostit gura când eram la strâmtorare.
¹⁵ Îţi voi aduce oi grase ca ardere-de-tot,
cu grăsimea berbecilor,
voi jertfi oi împreună cu ţapi.
¹⁶ Veniţi^(AE) de ascultaţi, toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu,
şi voi istorisi ce a făcut El sufletului meu.
¹⁷ Am strigat către El cu gura mea,
şi îndată lauda a fost pe limba mea.
¹⁸ Dacă^(AF) aş fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea,
nu m-ar fi ascultat Domnul.
¹⁹ Dar Dumnezeu m-a^(AG) ascultat,
a luat aminte la glasul rugăciunii mele.
²⁰ Binecuvântat să fie Dumnezeu,
care nu mi-a lepădat rugăciunea
şi nu mi-a îndepărtat bunătatea Lui!

¹ Dumnezeu să aibă milă de noi şi să ne binecuvânteze,
să facă^(AH) să lumineze peste noi Faţa Lui,
² ca să se cunoască pe pământ calea^(AI) Ta
şi printre toate neamurile mântuirea^(AJ) Ta!
³ Te laudă popoarele, Dumnezeule,
toate popoarele Te laudă.
⁴ Se bucură neamurile şi se veselesc,
căci Tu judeci popoarele^(AK) cu nepărtinire
şi povăţuieşti neamurile pe pământ.
⁵ Te laudă popoarele, Dumnezeule,
toate popoarele Te laudă.
⁶ Pământul^(AL) îşi dă roadele.
Dumnezeu, Dumnezeul nostru, ne binecuvântează,
⁷ Dumnezeu ne binecuvântează
şi toate marginile pământului se^(AM) tem de El.

¹ Scapă-mă, Dumnezeule, căci^(A) îmi ameninţă apele viaţa.
² Mă afund^(B) în noroi şi nu mă pot ţine;
am căzut în prăpastie şi dau apele peste mine.
³ Nu mai pot^(C) strigând, mi se usucă gâtlejul,
mi se topesc^(D) ochii privind spre Dumnezeul meu.
⁴ Cei ce mă urăsc^(E) fără temei sunt mai mulţi decât perii capului meu;
ce puternici sunt cei ce vor să mă piardă,
cei ce pe nedrept îmi sunt vrăjmaşi;
trebuie să dau înapoi ce n-am furat.
⁵ Dumnezeule, Tu cunoşti nebunia mea
şi greşelile mele nu-Ţi sunt ascunse.
⁶ Să nu rămână de ruşine, din pricina mea, cei ce nădăjduiesc în Tine, Doamne, Dumnezeul oştirilor!
Să nu roşească de ruşine, din pricina mea, cei ce Te caută, Dumnezeul lui Israel!
⁷ Căci pentru Tine port eu ocara
şi îmi acoperă faţa ruşinea.
⁸ Am ajuns^(F) un străin pentru fraţii mei
şi un necunoscut pentru fiii mamei mele.
⁹ Căci^(G) râvna Casei Tale mă mănâncă
şi^(H) ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea.
¹⁰ Plâng şi^(I) postesc,
şi ei mă ocărăsc.
¹¹ Mă îmbrac cu sac,
şi^(J) ei mă batjocoresc.
¹² Cei ce stau la poartă vorbesc de mine
şi^(K) cei ce beau băuturi tari mă pun în cântece.
¹³ Dar eu către Tine îmi înalţ rugăciunea, Doamne, la^(L) vremea potrivită.
În bunătatea Ta cea mare,
răspunde-mi, Dumnezeule, şi dă-mi ajutorul Tău!
¹⁴ Scoate-mă din noroi, ca să nu mă mai afund!
Să^(M) fiu izbăvit de vrăjmaşii mei şi din prăpastie^(N)!
¹⁵ Să nu mai dea valurile peste mine,
să nu mă înghită adâncul
şi să nu se închidă^(O) groapa peste mine!
¹⁶ Ascultă-mă, Doamne, căci^(P) bunătatea Ta este nemărginită.
În îndurarea Ta cea mare, întoarce-Ţi^(Q) privirile spre mine,
¹⁷ şi nu-Ţi ascunde^(R) faţa de robul Tău!
Căci sunt în necaz: grăbeşte de m-ascultă!
¹⁸ Apropie-Te de sufletul meu şi izbăveşte-l!
Scapă-mă, din pricina vrăjmaşilor mei!
¹⁹ Tu ştii ce ocară^(S), ce ruşine şi batjocură mi se face;
toţi potrivnicii mei sunt înaintea Ta.
²⁰ Ocara îmi rupe inima şi sunt bolnav;
aştept să-i fie cuiva milă^(T) de mine, dar degeaba;
aştept mângâietori^(U), şi nu găsesc niciunul.
²¹ Ei îmi pun fiere în mâncare
şi, când^(V) mi-e sete, îmi dau să beau oţet.
²² Să li se prefacă masa într-o cursă^(W)
şi liniştea într-un laţ!
²³ Să li se întunece^(X) ochii şi să nu mai vadă,
şi clatină-le mereu coapsele!
²⁴ Varsă-Ţi^(Y) mânia peste ei
şi să-i atingă urgia Ta aprinsă!
²⁵ Pustie^(Z) să le rămână locuinţa
şi nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!
²⁶ Căci ei^(AA) prigonesc pe^(AB) cel lovit de Tine,
povestesc suferinţele celor răniţi de Tine.
²⁷ Adaugă^(AC) alte nelegiuiri la nelegiuirile lor,
şi^(AD) să n-aibă parte de îndurarea Ta!
²⁸ Să fie şterşi^(AE) din Cartea Vieţii
şi^(AF) să nu fie scrişi împreună cu cei neprihăniţi!
²⁹ Eu sunt nenorocit şi sufăr:
Dumnezeule, ajutorul Tău să mă ridice!
³⁰ Atunci voi lăuda^(AG) Numele lui Dumnezeu prin cântări
şi prin laude Îl voi preamări.
³¹ Lucrul acesta este mai^(AH) plăcut Domnului, decât un viţel
cu coarne şi copite!
³² Nenorociţii^(AI) văd lucrul acesta şi se bucură;
voi, care căutaţi pe Dumnezeu, veselă^(AJ) să vă fie inima!
³³ Căci Domnul ascultă pe cei săraci
şi nu nesocoteşte pe prinşii^(AK) Lui de război.
³⁴ Să-L laude^(AL) cerurile şi pământul,
mările şi^(AM) tot ce mişună în ele!
³⁵ Căci^(AN) Dumnezeu va mântui Sionul şi va zidi cetăţile lui Iuda;
ele vor fi locuite şi luate în stăpânire;
³⁶ sămânţa^(AO) robilor Lui le va moşteni,
şi cei ce iubesc Numele Lui vor locui în ele.

¹ Grăbeşte, Dumnezeule^(AP), de mă izbăveşte!
Grăbeşte de-mi ajută, Doamne!
² Să rămână de ruşine^(AQ) şi înfruntaţi
cei ce vor să-mi ia viaţa!
Să dea înapoi şi să roşească
cei ce-mi doresc pieirea!
³ Să se întoarcă^(AR) înapoi de ruşine cei ce zic: „Aha, Aha!”
⁴ Toţi cei ce Te caută să se veselească şi să se bucure în Tine!
Cei ce iubesc mântuirea Ta să zică neîncetat: „Preamărit să fie Dumnezeu!”
⁵ Eu^(AS) sunt sărac şi lipsit: grăbeşte^(AT) să-mi ajuţi, Dumnezeule.
Tu eşti Ajutorul şi Izbăvitorul meu:
Doamne, nu zăbovi!