Chronological

¹ Fă-mi^(A) dreptate, Doamne, căci^(B) umblu în nevinovăţie
şi mă^(C) încred în Domnul fără şovăire.
² Cercetează-mă^(D), Doamne, încearcă-mă,
trece-mi prin cuptorul de foc rărunchii şi inima!
³ Căci bunătatea Ta este înaintea ochilor mei
şi umblu^(E) în adevărul Tău.
⁴ Nu şed împreună cu^(F) oamenii mincinoşi
şi nu merg împreună cu oamenii vicleni.
⁵ Urăsc^(G) adunarea celor ce fac răul
şi^(H) nu stau împreună cu cei răi.
⁶ Îmi spăl mâinile în^(I) nevinovăţie
şi aşa înconjur altarul Tău, Doamne,
⁷ ca să izbucnesc în mulţumiri
şi să istorisesc toate minunile Tale.
⁸ Doamne, eu iubesc^(J) locaşul Casei Tale
şi locul în care locuieşte slava Ta.
⁹ Nu-mi^(K) lua sufletul împreună cu păcătoşii,
nici viaţa cu oamenii care varsă sânge,
¹⁰ ale căror mâini sunt nelegiuite
şi a căror dreaptă este plină de mită^(L)!
¹¹ Eu umblu^(M) în neprihănire;
izbăveşte-mă şi ai milă de mine!
¹² Piciorul^(N) meu stă pe calea cea dreaptă^(O):
voi binecuvânta pe Domnul în^(P) adunări.

¹ Îmi pusesem nădejdea^(A) în Domnul,
şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele.
² M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei^(B);
mi-a pus^(C) picioarele pe stâncă şi mi-a întărit^(D) paşii.
³ Mi-a pus în gură o cântare nouă^(E), o laudă pentru Dumnezeul nostru.
Mulţi^(F) au văzut lucrul acesta, s-au temut
şi s-au încrezut în Domnul.
⁴ Ferice^(G) de omul care îşi pune încrederea în Domnul
şi care nu^(H) se îndreaptă spre cei trufaşi şi mincinoşi^(I)!
⁵ Doamne, Dumnezeule, multe^(J) sunt minunile şi planurile^(K) Tale pentru mine:
nimeni nu se poate asemăna cu Tine.
Aş vrea să le vestesc şi să le trâmbiţez,
dar numărul lor este prea mare ca să le povestesc.
⁶ Tu nu doreşti nici jertfă^(L), nici dar de mâncare,
ci mi-ai străpuns urechile;
nu ceri nici ardere-de-tot, nici jertfă de ispăşire.
⁷ Atunci am zis: „Iată-mă că vin!” –
în sulul cărţii este scris^(M) despre mine –
⁸ vreau^(N) să fac voia Ta, Dumnezeule!
Şi Legea Ta este în^(O) fundul inimii mele.
⁹ Vestesc^(P) îndurarea Ta în adunarea cea mare;
iată că nu-mi închid buzele^(Q).
Tu^(R) ştii lucrul acesta, Doamne!
¹⁰ Nu^(S) ţin în inima mea îndurarea Ta,
ci vestesc adevărul tău şi mântuirea Ta
şi nu ascund bunătatea şi credincioşia Ta în adunarea cea mare.
¹¹ Tu, Doamne, nu-mi vei opri îndurările Tale;
ci bunătatea^(T) şi credincioşia Ta mă vor păzi totdeauna.
¹² Căci rele fără număr mă împresoară,
m-au ajuns^(U) pedepsele pentru nelegiuirile mele, şi nu le mai pot suferi vederea.
Sunt mai multe decât perii capului meu şi mi se înmoaie^(V) inima.
¹³ Izbăveşte-mă^(W), Doamne!
Vino, Doamne, degrabă în ajutorul meu.
¹⁴ Să fie ruşinaţi^(X) şi înfruntaţi
toţi cei ce vor să-mi ia viaţa!
Să dea înapoi şi să roşească de ruşine
cei ce-mi doresc pierzarea!
¹⁵ Să^(Y) rămână înlemniţi de ruşinea^(Z) lor
cei ce-mi zic: „Ha! Ha!”
¹⁶ Să se bucure^(AA) şi să se veselească în Tine toţi cei ce Te caută!
Cei ce iubesc mântuirea Ta să zică^(AB) fără încetare: „Mărit să fie Domnul!”
¹⁷ Eu^(AC) sunt sărac şi lipsit,
dar Domnul^(AD) Se gândeşte la mine.
Tu eşti ajutorul şi izbăvitorul meu:
nu zăbovi, Dumnezeule!

¹ Oare tăcând faceţi voi dreptate?
Oare aşa judecaţi voi fără părtinire, fiii oamenilor?
² Dimpotrivă, în inimă săvârşiţi nelegiuiri;
în ţară puneţi în cumpănă^(A) silnicia mâinilor voastre.
³ Cei răi sunt stricaţi încă din^(B) pântecele mamei lor,
mincinoşii se rătăcesc odată cu ieşirea din pântecele mamei lor.
⁴ Au o otravă^(C) ca otrava unui şarpe,
ca otrava unei aspide^(D) surde, care îşi astupă urechea,
⁵ care n-aude glasul vrăjitorilor, glasul fermecătorului celui mai iscusit.
⁶ Dumnezeule, zdrobeşte-le^(E) dinţii din gură!
Smulge, Doamne, măselele acestor pui de lei!
⁷ Să se risipească^(F) întocmai ca nişte ape care se scurg!
Săgeţile pe care le-aruncă ei să fie nişte săgeţi tocite!
⁸ Să piară ca un melc care se topeşte umblând;
să nu vadă soarele, ca^(G) stârpitura unei femei!
⁹ Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spin
verde sau uscat, îl^(H) va lua vârtejul.
¹⁰ Cel^(I) fără prihană se va bucura la vederea răzbunării;
îşi va scălda picioarele^(J) în sângele celor răi.
¹¹ Şi^(K) atunci oamenii vor zice: „Da, este o răsplată pentru cel fără prihană!
Da, este un Dumnezeu care judecă^(L) pe pământ!”

¹ Ascultă, Dumnezeule, strigătele mele,
ia aminte la rugăciunea mea!
² De la capătul pământului strig către Tine cu inima mâhnită şi zic:
Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine!
³ Căci Tu eşti un adăpost pentru mine,
un turn^(A) tare împotriva vrăjmaşului.
⁴ Aş^(B) vrea să locuiesc pe vecie în cortul Tău;
să^(C) alerg la adăpostul aripilor Tale.
⁵ Căci Tu, Dumnezeule, îmi asculţi juruinţele,
Tu îmi dai moştenirea celor ce se tem de Numele Tău.
⁶ Tu adaugi^(D) zile la zilele împăratului:
lungească-i-se anii pe vecie!
⁷ În veci să rămână el pe scaunul de domnie, înaintea lui Dumnezeu!
Fă ca bunătatea^(E) şi credincioşia Ta să vegheze asupra lui!
⁸ Atunci voi cânta neîncetat Numele Tău
şi zi de zi îmi voi împlini juruinţele.

¹ Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul;
de la El îmi vine ajutorul.
² Da^(F), El este stânca şi ajutorul meu,
Turnul meu de scăpare; nicidecum^(G) nu mă voi clătina.
³ Până când vă veţi năpusti asupra unui om,
până când veţi căuta cu toţii să-l doborâţi
ca^(H) pe un zid gata să cadă, ca pe un gard gata să se surpe?
⁴ Da, ei pun la cale să-l doboare din înălţimea lui:
le place minciuna;
cu^(I) gura binecuvântează, dar cu inima blestemă.
⁵ Da^(J), suflete, încrede-te în Dumnezeu,
căci de la El îmi vine nădejdea.
⁶ Da, El este stânca şi ajutorul meu,
Turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina.
⁷ Pe^(K) Dumnezeu se întemeiază ajutorul şi slava mea;
în Dumnezeu este stânca puterii mele, locul meu de adăpost.
⁸ Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El,
vărsaţi-vă^(L) inimile înaintea Lui!
Dumnezeu este adăpostul^(M) nostru.
⁹ Da, o^(N) nimica sunt fiii omului! Minciună sunt fiii oamenilor!
Puşi în cumpănă toţi laolaltă, ar fi mai uşori decât o suflare
¹⁰ Nu vă încredeţi în asuprire
şi nu vă puneţi nădejdea zadarnică în răpire;
când^(O) cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele.
¹¹ Odată^(P) a vorbit Dumnezeu,
de două ori am auzit
că „Puterea^(Q) este a lui Dumnezeu.”
¹² A Ta, Doamne, este şi bunătatea^(R),
căci Tu^(S) răsplăteşti fiecăruia după faptele lui.

¹ Ascultă-mi glasul, Dumnezeule, când gem!
Ocroteşte-mi viaţa împotriva vrăjmaşului de care mă tem!
² Păzeşte-mă de uneltirile celor răi,
de ceata gălăgioasă a oamenilor nelegiuiţi!
³ Ei^(A) îşi ascut limba ca o sabie,
îşi aruncă^(B) vorbele lor amare ca nişte săgeţi,
⁴ ca să tragă în ascuns asupra celui nevinovat;
trag asupra lui pe neaşteptate, fără nicio frică.
⁵ Ei se^(C) îmbărbătează în răutatea lor:
se sfătuiesc împreună ca să întindă curse şi zic^(D): „Cine ne va vedea?”
⁶ Pun la cale nelegiuiri
şi zic^(E): „Iată-ne gata, planul este făcut!”
O prăpastie este lăuntrul şi inima fiecăruia!
⁷ Dar^(F) Dumnezeu aruncă săgeţi împotriva lor:
deodată iată-i loviţi.
⁸ Limba lor le-a pricinuit căderea,
şi toţi cei ce-i văd clatină^(G) din cap.
⁹ Toţi^(H) oamenii sunt cuprinşi de frică,
şi mărturisesc^(I): „Iată ce a făcut Dumnezeu,”
şi recunosc că aceasta este lucrarea Lui!
¹⁰ Cel^(J) neprihănit se bucură în Domnul şi în El îşi caută scăparea;
toţi cei cu inima fără prihană se laudă că sunt fericiţi.