Chronological
Psalmul 25
Un psalm al lui David
1 La Tine(A), Doamne, îmi înalţ sufletul.
2 În Tine, Dumnezeule, mă încred(B): să nu fiu dat de ruşine,
ca să(C) nu se bucure vrăjmaşii mei de mine!
3 Da, toţi cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine,
ci de ruşine vor fi daţi cei ce Te părăsesc fără temei.
4 Arată-mi, Doamne, căile(D) Tale
şi învaţă-mă cărările Tale.
5 Povăţuieşte-mă în adevărul Tău şi învaţă-mă,
căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele,
Tu eşti totdeauna nădejdea mea!
6 Adu-Ţi aminte, Doamne, de îndurarea(E) şi bunătatea Ta,
căci sunt veşnice.
7 Nu-Ţi aduce aminte de greşelile(F) din tinereţea mea, nici de fărădelegile mele,
ci adu-Ţi aminte de mine,
după(G) îndurarea Ta, pentru bunătatea Ta, Doamne!
8 Domnul este bun şi drept,
de aceea arată El păcătoşilor calea.
9 El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept.
El învaţă pe cei smeriţi calea Sa.
10 Toate cărările Domnului sunt îndurare şi credincioşie,
pentru cei ce păzesc legământul şi poruncile Lui.
11 Pentru(H) Numele Tău, Doamne, iartă-mi fărădelegea,
căci(I) mare este!
12 Cine este omul care se teme de Domnul?
Aceluia(J) Domnul îi arată calea pe care trebuie s-o aleagă.
13 El(K) va locui în fericire
şi sămânţa(L) lui va stăpâni ţara.
14 Prietenia(M) Domnului este pentru cei ce se tem de El
şi legământul făcut cu El le dă învăţătură.
15 Eu îmi întorc necurmat ochii(N) spre Domnul,
căci El îmi va scoate picioarele din laţ.
16 Priveşte-mă(O) şi ai milă de mine,
căci sunt părăsit şi nenorocit.
17 Neliniştea inimii mele creşte:
scoate-mă din necazul meu!
18 Uită-Te(P) la ticăloşia şi truda mea
şi iartă-mi toate păcatele mele.
19 Vezi cât de mulţi sunt vrăjmaşii mei
şi cu ce ură mare mă urmăresc.
20 Păzeşte-mi sufletul şi scapă-mă!
Nu(Q) mă lăsa să fiu dat de ruşine când mă încred în Tine!
21 Să mă ocrotească nevinovăţia şi neprihănirea,
când îmi pun nădejdea în Tine!
22 Izbăveşte(R), Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui.
Psalmul 29
Un psalm al lui David
1 Fiii lui Dumnezeu, daţi(A) Domnului,
daţi Domnului slavă şi cinste.
2 Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Lui!
Închinaţi-vă înaintea Domnului îmbrăcaţi cu podoabe(B) sfinte!
3 Glasul Domnului răsună pe ape,
Dumnezeul(C) slavei face să bubuie tunetul:
Domnul este pe ape mari.
4 Glasul Domnului este puternic,
glasul Domnului este măreţ.
5 Glasul Domnului sfărâmă cedrii;
Domnul sfărâmă cedrii(D) Libanului;
6 îi(E) face să sară ca nişte viţei,
şi Libanul şi Sirionul(F) sar ca nişte pui de bivoli.
7 Glasul Domnului face să ţâşnească flăcări de foc,
8 glasul Domnului face să se cutremure pustia;
Domnul face să tremure pustia Cades(G).
9 Glasul Domnului face pe cerboaice(H) să nască;
El despoaie pădurile; în locaşul Lui totul strigă: „Slavă!”
10 Domnul stătea(I) pe scaunul Lui de domnie când cu Potopul
şi Domnul împărăţeşte în veci pe scaunul Lui de domnie.
11 Domnul(J) dă tărie poporului Său,
Domnul binecuvântează pe poporul Său cu pace.
Psalmul 33
1 Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în(A) Domnul!
Oamenilor(B) fără prihană le şade bine cântarea de laudă.
2 Lăudaţi pe Domnul cu harpa,
lăudaţi-L cu alăuta cu(C) zece coarde!
3 Cântaţi-I(D) o cântare nouă!
Faceţi să răsune coardele şi glasurile voastre!
4 Căci Cuvântul Domnului este adevărat
şi toate lucrările Lui se împlinesc cu credincioşie.
5 El(E) iubeşte dreptatea şi neprihănirea;
bunătatea(F) Domnului umple pământul.
6 Cerurile au fost făcute prin(G) Cuvântul Domnului
şi toată(H) oştirea lor, prin(I) suflarea gurii lui.
7 El(J) îngrămădeşte apele mării într-un morman
şi pune adâncurile în cămări.
8 Tot pământul să se teamă de Domnul!
Toţi locuitorii lumii să tremure înaintea Lui!
9 Căci el(K) zice, şi se face;
porunceşte, şi ce porunceşte ia fiinţă.
10 Domnul(L) răstoarnă sfaturile neamurilor,
zădărniceşte planurile popoarelor.
11 Dar sfaturile(M) Domnului dăinuiesc pe vecie
şi planurile inimii Lui, din neam în neam.
12 Ferice(N) de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!
Ferice de poporul pe care Şi-l alege(O) El de moştenire!
13 Domnul priveşte din(P) înălţimea cerurilor
şi vede pe toţi fiii oamenilor.
14 Din locaşul locuinţei Lui, El priveşte
pe toţi locuitorii pământului.
15 El le întocmeşte inima la toţi
şi ia aminte(Q) la toate faptele lor.
16 Nu mărimea oştirii scapă pe împărat(R),
nu mărimea puterii izbăveşte pe viteaz;
17 calul nu poate(S) da chezăşia biruinţei
şi toată vlaga lui nu dă izbăvirea.
18 Iată(T), ochiul Domnului priveşte peste(U) cei ce se tem de El,
peste cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui,
19 ca să le scape sufletul de la moarte
şi să-i ţină(V) cu viaţă în mijlocul foametei.
20 Sufletul(W) nostru nădăjduieşte în Domnul;
El(X) este Ajutorul şi Scutul nostru.
21 Da, inima(Y) noastră îşi găseşte bucuria în El,
căci avem încredere în Numele Lui cel Sfânt.
22 Doamne, fie îndurarea Ta peste noi,
după cum o nădăjduim noi de la Tine!
Psalmul 36
Către mai-marele cântăreţilor.
Un psalm al lui David, robul Domnului
1 Nelegiuirea celui rău zice inimii mele:
„Nu(A) este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui.”
2 Căci se măguleşte(B) singur în ochii lui,
ca să-şi desăvârşească fărădelegea, ca să-şi potolească ura.
3 Cuvintele gurii lui sunt mincinoase şi înşelătoare(C);
nu mai vrea(D) să lucreze cu înţelepciune şi să facă binele.
4 În aşternutul lui se gândeşte la răutate(E),
stă pe(F) o cale care nu este bună
şi nu urăşte răul.
5 Bunătatea Ta, Doamne, ajunge până(G) la ceruri
şi credincioşia Ta până la nori.
6 Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu
şi judecăţile(H) Tale sunt ca Adâncul cel mare.
Doamne, Tu sprijini pe oameni(I) şi pe dobitoace!
7 Cât(J) de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule!
La umbra aripilor Tale găsesc(K) fiii oamenilor adăpost.
8 Se(L) satură de belşugul Casei Tale
şi-i adăpi din şuvoiul(M) desfătărilor(N) Tale.
9 Căci(O) la Tine este izvorul vieţii;
prin(P) lumina Ta vedem lumina.
10 Întinde-Ţi şi mai departe bunătatea peste(Q) cei ce Te cunosc
şi dreptatea peste cei cu inima neprihănită(R)!
11 Să nu m-ajungă piciorul celui mândru
şi să nu mă pună pe fugă mâna celor răi.
12 Cei ce fac fărădelegea au şi început să cadă;
sunt răsturnaţi şi(S) nu pot să se mai scoale.
Psalmul 39
Către mai-marele cântăreţilor: Către Iedutun. Un psalm al lui David
1 Ziceam: „Voi veghea(A) asupra căilor mele,
ca să nu păcătuiesc cu limba;
îmi voi pune frâu gurii(B) ,
cât(C) va sta cel rău înaintea mea.”
2 Am stat(D) mut, în tăcere;
am tăcut, măcar că eram nenorocit,
şi totuşi durerea mea nu era mai puţin mare.
3 Îmi ardea inima în mine,
un foc(E) lăuntric mă mistuia,
şi atunci mi-a venit cuvântul pe limbă şi am zis:
4 „Doamne, spune-mi(F) care este sfârşitul vieţii mele,
care este măsura zilelor mele,
ca să ştiu cât de trecător sunt.”
5 Iată că zilele mele sunt cât un lat de mână
şi viaţa(G) mea este ca o nimica înaintea Ta.
Da(H), orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ţine.
6 Da, omul umblă ca o(I) umbră,
se frământă degeaba,
strânge(J) la comori şi nu ştie cine le va lua.
7 Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu?
În Tine îmi este nădejdea(K).
8 Izbăveşte-mă de toate fărădelegile mele!
Nu mă face de ocara(L) celui nebun!
9 Stau(M) mut, nu deschid gura,
căci Tu(N) lucrezi.
10 Abate-Ţi(O) loviturile de la mine!
Îmi iese sufletul sub loviturile mâinii Tale.
11 Tu pedepseşti pe om şi-l loveşti pentru fărădelegea lui;
îi prăpădeşti(P), ca molia, ce are el mai scump.
Da(Q), orice om este doar o suflare.
12 Ascultă-mi rugăciunea, Doamne,
şi pleacă-Ţi urechea la strigătele mele!
Nu tăcea în faţa lacrimilor mele!
Căci(R) sunt un străin înaintea Ta,
un pribeag, ca(S) toţi părinţii mei.
13 Abate-Ţi(T) privirea de la mine şi lasă-mă să răsuflu,
până nu mă duc şi să(U) nu mai fiu!
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.