Beginning

Prăznuirea Paştelor

35 Iosia a prăznuit^(A) Paştele în cinstea Domnului la Ierusalim şi au jertfit Paştele în a paisprezecea^(B) zi a lunii întâi. ² A pus pe preoţi în slujbele^(C) lor şi i-a îmbărbătat^(D) la slujba Casei Domnului. ³ A zis leviţilor care^(E) învăţau pe tot Israelul şi care erau închinaţi Domnului: „Puneţi chivotul sfânt^(F) în casa pe care a zidit-o Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel. N-aveţi^(G) să-l mai purtaţi pe umeri. Slujiţi acum Domnului, Dumnezeului vostru, şi poporului Său Israel. ⁴ Pregătiţi-vă după^(H) casele voastre părinteşti, după cetele voastre, cum au rânduit prin scris^(I) David, împăratul lui Israel, şi fiul^(J) său Solomon. ⁵ Luaţi-vă^(K) locurile în Sfântul Locaş, după feluritele case părinteşti ale fraţilor voştri, fiii poporului, şi după înşiruirea caselor părinteşti ale leviţilor. ⁶ Jertfiţi Paştele, sfinţiţi-vă^(L) şi pregătiţi-le pentru fraţii voştri, întocmai după cuvântul Domnului rostit prin Moise.” ⁷ Iosia a dat^(M) oamenilor poporului, tuturor celor ce se aflau acolo, miei şi capre în număr de treizeci de mii, toţi pentru Paşte, şi trei mii de boi. Aceştia au fost luaţi din averile împăratului. ⁸ Căpeteniile lui au făcut de bunăvoie un dar poporului, preoţilor şi leviţilor. Hilchia, Zaharia şi Iehiel, mai-marii Casei lui Dumnezeu, au dat preoţilor, pentru Paşte, două mii şase sute de miei şi trei sute de boi. ⁹ Conania, Şemaia şi Netaneel, fraţii săi, Haşabia, Ieiel şi Iozabad, capii leviţilor, au dat leviţilor, pentru Paşte, cinci mii de miei şi cinci sute de boi. ¹⁰ Astfel s-a întocmit slujba şi preoţii^(N) şi leviţii şi-au luat locul după cetele lor, după porunca împăratului. ¹¹ Au jertfit Paştele. Preoţii au stropit^(O) sângele pe care-l luau din mâna leviţilor, şi leviţii au jupuit^(P) vitele de piele. ¹² Au pus deoparte arderile-de-tot, ca să le dea cetelor caselor părinteşti ale oamenilor din popor să le aducă Domnului, cum este scris în cartea^(Q) lui Moise. Tot aşa au făcut şi cu boii. ¹³ Au fiert^(R) Paştele la foc, după orânduială, şi au fiert lucrurile sfinte în cazane^(S), căldări şi tigăi. Şi le-au împărţit în grabă la tot poporul. ¹⁴ Apoi au pregătit ce era pentru ei şi pentru preoţi, căci preoţii, fiii lui Aaron, au avut treabă până noaptea cu aducerea arderilor-de-tot şi a grăsimilor. De aceea au pregătit leviţii pentru ei şi pentru preoţi, fiii lui Aaron. ¹⁵ Cântăreţii, fiii lui Asaf, stăteau la locul lor, după rânduiala lui^(T) David, lui Asaf, lui Heman şi lui Iedutun, văzătorul împăratului. Uşierii^(U), de asemenea, erau la fiecare uşă. N-au avut nevoie să se abată de la slujba lor, căci fraţii lor leviţii au pregătit ce era pentru ei. ¹⁶ Astfel a fost întocmită în ziua aceea toată slujba Domnului, ca să prăznuiască Paştele şi să aducă arderile-de-tot pe altarul Domnului, după porunca împăratului Iosia. ¹⁷ Copiii lui Israel care se aflau acolo au prăznuit Paştele în acelaşi timp şi Sărbătoarea Azimilor^(V) şapte zile. ¹⁸ Nicio Sărbătoare a Paştelor nu^(W) mai fusese prăznuită ca aceasta în Israel din zilele prorocului Samuel. Şi niciunul din împăraţii lui Israel nu mai prăznuise Paşte ca cele pe care le-au prăznuit Iosia, preoţii şi leviţii, tot Iuda şi Israelul care se aflau acolo, şi locuitorii Ierusalimului. ¹⁹ În al optsprezecelea an al domniei lui Iosia au fost prăznuite Paştele acestea.

Iosia ucis

²⁰ După toate aceste^(X) lucruri, după ce a dres Iosia Casa Domnului, Neco, împăratul Egiptului, s-a suit să lupte împotriva Carchemişului pe Eufrat. Iosia i-a ieşit înainte. ²¹ Şi Neco i-a trimis soli să-i spună: „Ce am eu cu tine, împăratul lui Iuda? Nu împotriva ta vin astăzi, ci împotriva unei case cu care sunt în război. Şi Dumnezeu mi-a spus să mă grăbesc. Nu te împotrivi lui Dumnezeu, care este cu mine, ca să nu te nimicească.” ²² Dar Iosia nu s-a întors de la el, ci şi-a schimbat hainele ca să lupte^(Y) împotriva lui, fără să asculte cuvintele lui Neco, care veneau din gura lui Dumnezeu. A înaintat la luptă în valea Meghido. ²³ Arcaşii au tras asupra împăratului Iosia, şi împăratul a zis slujitorilor săi: „Luaţi-mă, căci sunt greu rănit.” ²⁴ Slujitorii l-au luat din car, l-au pus într-un alt car al lui şi l-au adus^(Z) la Ierusalim. A murit şi a fost îngropat în mormântul părinţilor săi.

Tot Iuda^(AA) şi Ierusalimul au plâns pe Iosia. ²⁵ Ieremia a făcut un cântec de jale^(AB) pentru Iosia. Toţi cântăreţii şi toate cântăreţele au vorbit de Iosia în cântecele lor de jale până în ziua de azi şi au ajuns o datină^(AC) în Israel. Cântările acestea sunt scrise în „Cântecele de Jale.” ²⁶ Celelalte fapte ale lui Iosia şi faptele lui evlavioase, făcute aşa cum porunceşte Legea Domnului, ²⁷ cele dintâi şi cele de pe urmă fapte ale lui, sunt scrise în cartea împăraţilor lui Israel şi Iuda.

Domnia lui Ioahaz

36 Poporul^(AD) ţării a luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia, şi l-a pus împărat în locul tatălui său la Ierusalim. ² Ioahaz avea douăzeci şi trei de ani când a ajuns împărat şi a domnit trei luni la Ierusalim. ³ Împăratul Egiptului l-a dat jos de pe scaunul de domnie în Ierusalim şi a pus peste ţară un bir de o sută de talanţi de argint şi de un talant de aur. ⁴ Împăratul Egiptului a pus împărat peste Iuda şi peste Ierusalim pe Eliachim, fratele lui Ioahaz, şi i-a schimbat numele în Ioiachim. Neco a luat pe fratele său Ioahaz şi l-a dus în Egipt.

Ioiachim

⁵ Ioiachim avea douăzeci şi cinci^(AE) de ani când a ajuns împărat şi a domnit unsprezece ani la Ierusalim. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeului său. ⁶ Nebucadneţar, împăratul Babilonului, s-a suit împotriva^(AF) lui şi l-a legat cu lanţuri de aramă ca să-l ducă^(AG) la Babilon. ⁷ Nebucadneţar a dus la Babilon unelte^(AH) din Casa Domnului şi le-a pus în casa lui în Babilon. ⁸ Celelalte fapte ale lui Ioiachim, urâciunile pe care le-a săvârşit şi răul ce se afla în el, sunt scrise în cartea împăraţilor lui Israel şi Iuda. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ioiachin.

Ioiachin

⁹ Ioiachin^(AI) avea opt^[a] ani când a ajuns împărat şi a domnit trei luni şi zece zile la Ierusalim.

El a făcut ce este rău înaintea Domnului. ¹⁰ În anul următor, împăratul Nebucadneţar l-a^(AJ) dus la Babilon împreună^(AK) cu uneltele scumpe ale Casei Domnului. Şi a pus împărat peste Iuda şi peste Ierusalim pe Zedechia^(AL), fratele lui Ioiachin.

Zedechia

¹¹ Zedechia avea douăzeci şi unu^(AM) de ani când a ajuns împărat şi a domnit unsprezece ani la Ierusalim. ¹² El a făcut ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeului său, şi nu s-a smerit înaintea prorocului Ieremia, care-i vorbea din partea Domnului. ¹³ S-a răsculat^(AN) chiar împotriva împăratului Nebucadneţar, care-l pusese să jure pe Numele lui Dumnezeu. Şi-a înţepenit grumazul^(AO) şi şi-a învârtoşat inima până acolo încât nu s-a întors la Domnul, Dumnezeul lui Israel. ¹⁴ Toate căpeteniile preoţilor şi poporul au înmulţit şi ei fărădelegile după toate urâciunile neamurilor şi au pângărit Casa Domnului, pe care o sfinţise El în Ierusalim. ¹⁵ Domnul, Dumnezeul^(AP) părinţilor lor, a dat din vreme trimişilor Săi însărcinarea să-i înştiinţeze, căci voia să cruţe pe poporul Său şi locaşul Său. ¹⁶ Dar ei şi-au bătut joc^(AQ) de trimişii lui Dumnezeu, I-au nesocotit^(AR) cuvintele şi au râs^(AS) de prorocii Lui, până când mânia^(AT) Domnului împotriva poporului Său a ajuns fără leac. ¹⁷ Atunci, Domnul a făcut^(AU) să se suie împotriva lor împăratul haldeenilor şi a ucis^(AV) cu sabia pe tinerii lor în casa locaşului lor celui sfânt. N-a cruţat nici pe tânăr, nici pe tânără, nici pe bătrân, nici pe omul gârbov sub povara perilor albi, ci a dat totul în mâna lui. ¹⁸ Nebucadneţar a dus la Babilon toate uneltele^(AW) din Casa Domnului, mari şi mici, vistieriile Casei Domnului şi vistieriile împăratului şi ale căpeteniilor lui. ¹⁹ Au ars^(AX) Casa lui Dumnezeu, au dărâmat zidurile Ierusalimului, au pus foc tuturor caselor lui şi au nimicit toate lucrurile scumpe. ²⁰ Pe cei ce au scăpat^(AY) de sabie, Nebucadneţar i-a dus prinşi la Babilon. Ei i-au fost supuşi^(AZ), lui şi fiilor lui, până la stăpânirea împărăţiei perşilor, ²¹ ca să se împlinească cuvântul Domnului rostit prin gura lui^(BA) Ieremia, până ce ţara şi-a ţinut^(BB) Sabatele ei şi s-a odihnit^(BC) tot timpul cât a fost pustiită, până la împlinirea celor şaptezeci de ani.

Porunca lui Cirus

²² În cel dintâi an^(BD) al lui Cirus, împăratul perşilor, ca să se împlinească cuvântul Domnului rostit prin gura lui Ieremia^(BE), Domnul a trezit duhul lui Cirus^(BF), împăratul perşilor, care a pus să se facă prin viu grai şi prin scris această vestire în toată împărăţia lui: ²³ „Aşa^(BG) vorbeşte Cirus, împăratul perşilor: ‘Domnul, Dumnezeul cerurilor, mi-a dat toate împărăţiile pământului şi mi-a poruncit să-I zidesc o casă la Ierusalim, în Iuda. Cine dintre voi este din poporul Lui? Domnul, Dumnezeul lui, să fie cu el şi să plece!’ ”