Beginning

Năvălirea lui Sanherib, împăratul Asiriei

32 După^(A) aceste lucruri şi după aceste fapte de credincioşie, a venit Sanherib, împăratul Asiriei, care a pătruns în Iuda şi a împresurat cetăţile întărite cu gând să pună mâna pe ele. ² Ezechia, văzând că a venit Sanherib şi că are de gând să înceapă lupta împotriva Ierusalimului, ³ s-a sfătuit cu căpeteniile sale şi cu oamenii lui cei viteji ca să astupe izvoarele de apă care erau afară din cetate. Şi ei au fost de părerea lui. ⁴ S-au strâns o mulţime de oameni şi au astupat toate izvoarele şi pârâul care curge prin mijlocul ţinutului aceluia. „Pentru ce”, ziceau ei, „să găsească împăraţii Asiriei, la venirea lor, ape din belşug?” ⁵ Ezechia s-a^(B) îmbărbătat; a zidit^(C) din nou zidul care era stricat şi l-a ridicat până la turnuri. A mai zidit un alt zid în afară, a întărit Milo^(D), în cetatea lui David, şi a pregătit o mulţime de arme şi de scuturi. ⁶ A pus căpetenii de război peste popor şi le-a adunat la el pe locul deschis de la poarta cetăţii. Vorbindu-le inimii, a zis: ⁷ „Întăriţi-vă^(E) şi îmbărbătaţi-vă. Nu vă^(F) temeţi şi nu vă înspăimântaţi înaintea împăratul Asiriei şi înaintea întregii mulţimi care este cu el, căci cu noi^(G) sunt mai mulţi decât cu el. ⁸ Cu el este un braţ de carne^(H), dar cu^(I) noi este Domnul, Dumnezeul nostru, care ne va ajuta şi va lupta pentru noi.” Poporul a avut încredere în cuvintele lui Ezechia, împăratul lui Iuda.

Trimişii lui Sanherib

⁹ După aceea^(J), Sanherib, împăratul Asiriei, a trimis pe slujitorii săi la Ierusalim pe când era înaintea Lachisului cu toate puterile lui; i-a trimis la Ezechia, împăratul lui Iuda, şi la toţi cei din Iuda care erau la Ierusalim să le spună: ¹⁰ „Aşa^(K) vorbeşte Sanherib, împăratul Asiriei: ‘Pe ce se bizuie încrederea voastră, de staţi împresuraţi la Ierusalim? ¹¹ Oare nu vă amăgeşte Ezechia, ca să vă dea morţii prin foamete şi prin sete, când zice: «Domnul^(L), Dumnezeul nostru, ne va scăpa din mâna împăratului Asiriei!»? ¹² Oare nu^(M) Ezechia a îndepărtat înălţimile şi altarele Domnului şi a dat porunca aceasta lui Iuda şi Ierusalimului: «Să vă închinaţi numai unui altar şi să aduceţi tămâie numai pe el!»? ¹³ Nu ştiţi ce am făcut noi, eu şi părinţii mei, tuturor popoarelor celorlalte ţări? Dumnezeii neamurilor acestor ţări au putut^(N) ei să le izbăvească ţările din mâna mea? ¹⁴ Care dintre toţi dumnezeii acestor neamuri pe care le-au nimicit părinţii mei a putut să izbăvească pe poporul lui din mâna mea, pentru ca să vă poată izbăvi Dumnezeul vostru din mâna mea? ¹⁵ Să^(O) nu vă amăgească Ezechia dar şi să nu vă înşele astfel; nu vă încredeţi în el! Căci dumnezeul niciunui neam, niciunei împărăţii n-a putut să izbăvească pe poporul lui din mâna mea şi din mâna părinţilor mei: cu cât mai puţin vă va izbăvi Dumnezeul vostru din mâna mea!’ ” ¹⁶ Slujitorii lui Sanherib au mai vorbit şi alte lucruri împotriva Domnului Dumnezeu şi împotriva robului Său Ezechia. ¹⁷ Şi a trimis o scrisoare^(P) batjocoritoare pentru Domnul, Dumnezeul lui Israel, vorbind astfel împotriva Lui: „După cum^(Q) dumnezeii neamurilor celorlalte ţări n-au putut să izbăvească pe poporul lor din mâna mea, tot aşa nici Dumnezeul lui Ezechia nu va izbăvi pe poporul Său din mâna mea.” ¹⁸ Slujitorii lui Sanherib au strigat^(R) cu glas tare în limba ebraică, pentru ca să arunce groaza şi spaima în poporul din Ierusalim, care^(S) era pe zid, şi să poată pune astfel stăpânire pe cetate. ¹⁹ Au vorbit despre Dumnezeul Ierusalimului ca despre dumnezeii popoarelor pământului, care sunt lucrarea^(T) mâinilor omeneşti.

Nimicirea lui Sanherib

²⁰ Împăratul Ezechia^(U) şi prorocul Isaia^(V), fiul lui Amoţ, au început să se roage pentru lucrul acesta şi au strigat către cer. ²¹ Atunci, Domnul a trimis^(W) un înger care a nimicit în tabăra împăratului Asiriei pe toţi vitejii, domnitorii şi căpeteniile. Şi împăratul s-a întors ruşinat în ţara lui. A intrat în casa dumnezeului său, şi cei ce ieşiseră din coapsele lui l-au ucis acolo cu sabia. ²² Astfel a scăpat Domnul pe Ezechia şi pe locuitorii Ierusalimului din mâna lui Sanherib, împăratul Asiriei, şi din mâna tuturor şi i-a ocrotit împotriva celor ce-i împresurau. ²³ Mulţi au adus Domnului daruri în Ierusalim şi au adus daruri bogate^(X) lui Ezechia, împăratul lui Iuda, care de atunci s-a înălţat^(Y) în ochii tuturor popoarelor.

Boala şi moartea lui Ezechia

²⁴ În vremea^(Z) aceea, Ezechia a fost bolnav de moarte. El a făcut o rugăciune Domnului. Domnul i-a vorbit şi i-a dat un semn. ²⁵ Dar Ezechia n-a răsplătit^(AA) binefacerea pe care a primit-o, căci i s-a îngâmfat^(AB) inima. Mânia^(AC) Domnului a venit peste el, peste Iuda şi peste Ierusalim. ²⁶ Atunci, Ezechia^(AD) s-a smerit din mândria lui, împreună cu locuitorii Ierusalimului, şi mânia Domnului n-a venit peste ei în timpul^(AE) vieţii lui Ezechia. ²⁷ Ezechia a avut multe bogăţii şi multă slavă. Şi-a făcut vistierii de argint, de aur, de pietre scumpe, de mirodenii, de scuturi şi de toate lucrurile care se pot dori; ²⁸ hambare pentru roadele de grâu, de must şi de untdelemn, grajduri pentru tot felul de vite şi staule pentru oi. ²⁹ Şi-a zidit cetăţi şi a avut belşug de boi şi de oi, căci Dumnezeu îi dăduse multe^(AF) avuţii. ³⁰ Tot Ezechia^(AG) a astupat şi gura de sus a apelor Ghihon şi le-a adus în jos, spre apus de cetatea lui David. Ezechia a izbutit în toate lucrările lui. ³¹ Însă, când au trimis căpeteniile Babilonului soli la^(AH) el să întrebe de minunea care avusese loc în ţară, Dumnezeu l-a părăsit ca să-l încerce^(AI), pentru ca să cunoască tot ce era în inima lui. ³² Celelalte fapte ale lui Ezechia şi faptele lui evlavioase sunt scrise în vedenia^(AJ) prorocului Isaia, fiul lui Amoţ, în cartea^(AK) împăraţilor lui Iuda şi Israel. ³³ Ezechia a adormit^(AL) cu părinţii săi şi l-au îngropat în cel mai bun loc al mormintelor fiilor lui David. Tot Iuda şi locuitorii Ierusalimului i-au dat^(AM) cinste la moarte. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Manase.

Manase, împăratul lui Iuda

33 Manase avea doisprezece^(AN) ani când a ajuns împărat şi a domnit cincizeci şi cinci de ani la Ierusalim. ² El a făcut ce este rău înaintea Domnului, după urâciunile^(AO) neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. ³ A zidit iarăşi înălţimile pe care le dărâmase^(AP) tatăl său, Ezechia. A ridicat altare Baalilor, a făcut idoli^(AQ) Astarteei, şi s-a închinat înaintea întregii oştiri^(AR) a cerurilor şi i-a slujit. ⁴ A zidit altare în Casa Domnului, măcar că Domnul zisese: „În Ierusalim^(AS) va fi Numele Meu pe vecie.” ⁵ A zidit altare întregii oştiri a cerurilor, în^(AT) cele două curţi ale Casei Domnului. ⁶ Şi-a trecut^(AU) fiii prin foc în valea fiilor lui Hinom; umbla cu^(AV) descântece şi vrăjitorii şi ţinea la el oameni care chemau^(AW) duhurile şi care-i spuneau viitorul. A făcut din ce în ce mai mult ce este rău înaintea Domnului, ca să-L mânie. ⁷ A pus^(AX) chipul cioplit al idolului pe care-l făcuse în Casa lui Dumnezeu, despre care Dumnezeu spusese lui David şi fiului său Solomon: „În casa^(AY) aceasta şi în Ierusalim, pe care l-am ales din toate seminţiile lui Israel, Îmi voi pune Numele pe vecie. ⁸ Nu voi mai strămuta pe Israel^(AZ) din ţara pe care am dat-o părinţilor voştri, numai să caute să împlinească tot ce le-am poruncit, după toată legea, învăţăturile şi poruncile date prin Moise.” ⁹ Dar Manase a fost pricina că Iuda şi locuitorii Ierusalimului s-au rătăcit şi au făcut rău mai mult decât neamurile pe care le nimicise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. ¹⁰ Domnul a vorbit lui Manase şi poporului său, dar ei n-au vrut să asculte. ¹¹ Atunci, Domnul^(BA) a trimis împotriva lor pe căpeteniile oştirii împăratului Asiriei, care au prins pe Manase şi l-au pus în^(BB) lanţuri. L-au legat cu lanţuri de aramă şi l-au dus la Babilon. ¹² Când a fost la strâmtorare, s-a rugat Domnului, Dumnezeului lui, şi s-a smerit^(BC) adânc înaintea Dumnezeului părinţilor săi. ¹³ I-a făcut rugăciuni, şi Domnul, lăsându-Se înduplecat, i-a^(BD) ascultat cererile şi l-a adus înapoi la Ierusalim, în împărăţia lui. Şi Manase a cunoscut^(BE) că Domnul este Dumnezeu. ¹⁴ După aceea, a zidit afară din cetatea lui David, la apus, spre Ghihon^(BF) în vale, un zid care se întindea până la Poarta Peştilor şi cu care a înconjurat^(BG) dealul şi l-a făcut foarte înalt. A pus şi căpetenii de război în toate cetăţile întărite ale lui Iuda. ¹⁵ A înlăturat din Casa Domnului dumnezeii străini^(BH) şi idolul Astarteei, a dărâmat toate altarele pe care le zidise pe muntele Casei Domnului şi la Ierusalim şi le-a aruncat afară din cetate. ¹⁶ A aşezat din nou altarul Domnului, a adus pe el jertfe de mulţumire şi de laudă^(BI) şi a poruncit lui Iuda să slujească Domnului, Dumnezeului lui Israel. ¹⁷ Poporul^(BJ) jertfea tot pe înălţimi, dar numai Domnului, Dumnezeului său. ¹⁸ Celelalte fapte ale lui Manase, rugăciunea lui către Dumnezeul lui şi cuvintele prorocilor^(BK) care i-au vorbit în Numele Domnului, Dumnezeul lui Israel, sunt scrise în faptele împăraţilor lui Israel. ¹⁹ Rugăciunea lui şi felul în care l-a ascultat Dumnezeu, păcatele şi nelegiuirile lui, locurile unde a zidit înălţimi şi a înălţat idoli Astarteei şi chipuri cioplite înainte de a se smeri sunt scrise în cartea lui Hozai. ²⁰ Manase a adormit^(BL) cu părinţii săi şi a fost îngropat în casa lui. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Amon.

Amon, împăratul lui Iuda

²¹ Amon avea douăzeci şi doi^(BM) de ani când a ajuns împărat şi a domnit doi ani la Ierusalim. ²² El a făcut ce este rău înaintea Domnului, cum făcuse tatăl său, Manase. A adus jertfe tuturor chipurilor cioplite pe care le făcuse tatăl său, Manase, şi le-a slujit. ²³ Şi nu s-a smerit înaintea Domnului, cum^(BN) se smerise tatăl său, Manase, căci Amon s-a făcut din ce în ce mai vinovat. ²⁴ Slujitorii lui au uneltit^(BO) împotriva lui şi l-au omorât în casa lui. ²⁵ Dar poporul ţării a ucis pe toţi cei ce uneltiseră împotriva împăratului Amon. Şi, în locul lui, poporul ţării a pus împărat pe fiul său Iosia.

Iosia, împăratul lui Iuda

34 Iosia avea opt^(BP) ani când a ajuns împărat şi a domnit treizeci şi unu de ani la Ierusalim. ² El a făcut ce este bine înaintea Domnului şi a umblat în căile tatălui său David; nu s-a abătut de la ele nici la dreapta, nici la stânga. ³ În al optulea an al domniei lui, pe când era încă tânăr, a început să caute^(BQ) pe Dumnezeul tatălui său David. Şi, în al doisprezecelea an, a început să curăţească^(BR) Iuda şi Ierusalimul de înălţimi^(BS), de idolii Astarteei, de chipuri cioplite şi de chipuri turnate. ⁴ Au dărâmat^(BT) înaintea lui altarele Baalilor şi au tăiat stâlpii închinaţi soarelui, care erau deasupra lor; a sfărâmat idolii Astarteei, chipurile cioplite şi chipurile turnate, le-a făcut praf, a presărat praful pe mormintele^(BU) celor ce le aduseseră jertfe ⁵ şi a ars^(BV) oasele preoţilor pe altarele lor. Astfel a curăţit Iuda şi Ierusalimul. ⁶ În cetăţile lui Manase, lui Efraim, lui Simeon şi chiar lui Neftali, pretutindeni, în mijlocul dărâmăturilor lor, ⁷ a dărâmat altarele, a făcut bucăţi idolii Astarteei şi chipurile cioplite, le-a făcut praf^(BW) şi a tăiat toţi stâlpii închinaţi soarelui în toată ţara lui Israel. Apoi s-a întors la Ierusalim. ⁸ În al^(BX) optsprezecelea an al domniei lui, după ce a curăţit ţara şi casa, a trimis pe Şafan, fiul lui Aţalia, pe Maaseia, căpetenia cetăţii, şi pe Ioah, fiul lui Ioahaz, arhivarul, să dreagă Casa Domnului, Dumnezeului său. ⁹ S-au dus la marele preot Hilchia şi au dat argintul^(BY) adus în Casa lui Dumnezeu, pe care-l strânseseră leviţii păzitori ai pragului, de la Manase şi Efraim şi de la toată cealaltă parte a lui Israel şi de la tot Iuda şi Beniamin şi de la locuitorii Ierusalimului. ¹⁰ L-au dat în mâinile meşterilor însărcinaţi cu facerea lucrării în Casa Domnului. Aceştia l-au dat lucrătorilor care munceau la dregerea Casei Domnului, ¹¹ iar ei l-au dat tâmplarilor şi zidarilor, ca să cumpere pietre cioplite şi lemne pentru grinzi şi pentru căptuşitul clădirilor pe care le stricaseră împăraţii lui Iuda. ¹² Oamenii aceştia au lucrat cinstit în lucrul lor. Erau puşi sub privegherea lui Iahat şi Obadia, leviţi din fiii lui Merari, şi a lui Zaharia şi Meşulam, din fiii chehatiţilor. Toţi aceia dintre leviţi care ştiau să cânte bine ¹³ vegheau asupra lucrărilor şi cârmuiau pe toţi lucrătorii care aveau de făcut felurite lucrări. Mai erau şi alţi leviţi^(BZ), logofeţi, dregători şi uşieri.

Găsirea cărţii Legii

¹⁴ În clipa când au scos argintul care fusese adus în Casa Domnului, preotul Hilchia a găsit^(CA) cartea Legii Domnului, dată prin Moise. ¹⁵ Atunci, Hilchia a luat cuvântul şi a zis logofătului Şafan: „Am găsit cartea Legii în Casa Domnului”. Şi Hilchia a dat lui Şafan cartea. ¹⁶ Şafan a adus împăratului cartea. Şi, când a dat socoteală împăratului, a zis: „Slujitorii tăi au făcut tot ce li s-a poruncit. ¹⁷ Au strâns argintul care se afla în Casa Domnului şi l-au dat în mâinile priveghetorilor şi lucrătorilor.” ¹⁸ Logofătul Şafan a mai spus împăratului: „Preotul Hilchia mi-a dat o carte.” Şi Şafan a citit-o înaintea împăratului. ¹⁹ Când a auzit împăratul cuvintele Legii, şi-a sfâşiat hainele. ²⁰ Şi împăratul a dat următoarea poruncă lui Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Şafan, lui Abdon, fiul lui Mica, lui Şafan, logofătul, şi lui Asaia, slujitorul împăratului: ²¹ „Duceţi-vă şi întrebaţi pe Domnul pentru mine şi pentru rămăşiţa lui Israel şi Iuda cu privire la cuvintele cărţii acesteia care s-a găsit. Căci mare mânie s-a vărsat peste noi din partea Domnului, pentru că părinţii noştri n-au ţinut cuvântul Domnului şi n-au împlinit tot ce este scris în cartea aceasta.” ²² Hilchia şi cei trimişi de împărat s-au dus la prorociţa Hulda, nevasta lui Şalum, fiul lui Tochehat^(CB), fiul lui Hasra, străjerul veşmintelor. Ea locuia la Ierusalim, în cealaltă mahala a cetăţii. După ce au spus ce aveau de spus, ²³ ea le-a răspuns: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Spuneţi omului care v-a trimis la mine: ²⁴ Aşa vorbeşte Domnul: «Iată, voi trimite nenorociri peste locul acesta şi peste locuitorii lui, şi anume toate blestemele scrise în cartea care s-a citit înaintea împăratului lui Iuda. ²⁵ Pentru că M-au părăsit şi au adus tămâie altor dumnezei, mâniindu-Mă prin toate lucrările mâinilor lor, mânia Mea s-a vărsat asupra acestui loc, şi nu se va stinge».’ ²⁶ Dar să spuneţi împăratului lui Iuda care v-a trimis să întrebaţi pe Domnul: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, cu privire la cuvintele pe care le-ai auzit: ²⁷ «Pentru că ţi s-a înduioşat inima, pentru că te-ai smerit înaintea lui Dumnezeu când ai auzit cuvintele rostite de El împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor lui, pentru că te-ai smerit înaintea Mea, pentru că ţi-ai sfâşiat hainele şi ai plâns înaintea Mea, şi Eu am auzit, zice Domnul, ²⁸ iată, te voi strânge lângă părinţii tăi, vei fi adăugat în pace în mormântul tău şi nu vei vedea cu ochii tăi toate nenorocirile pe care le voi trimite peste locul acesta şi peste locuitorii lui»’.” Ei au adus împăratului răspunsul acesta.

Înnoirea legământului

²⁹ Împăratul^(CC) a strâns pe toţi bătrânii din Iuda şi din Ierusalim. ³⁰ Apoi s-a suit la Casa Domnului cu toţi oamenii lui Iuda şi cu locuitorii Ierusalimului, cu preoţii şi leviţii şi cu tot poporul, de la cel mai mare până la cel mai mic. A citit înaintea lor toate cuvintele cărţii legământului care se găsise în Casa Domnului. ³¹ Împăratul stătea^(CD) pe scaunul lui împărătesc şi a încheiat legământ înaintea Domnului, îndatorându-se să urmeze pe Domnul şi să păzească poruncile Lui, învăţăturile Lui şi legile Lui din toată inima şi din tot sufletul lui şi să împlinească cuvintele legământului, scrise în cartea aceasta. ³² Şi a făcut să intre în legământ toţi cei ce se aflau la Ierusalim şi în Beniamin. Şi locuitorii Ierusalimului au lucrat după legământul lui Dumnezeu, legământul Dumnezeului părinţilor lor. ³³ Iosia a îndepărtat toate urâciunile^(CE) din toate ţările copiilor lui Israel şi a făcut ca toţi cei ce se aflau în Israel să slujească Domnului, Dumnezeului lor. În tot timpul^(CF) vieţii lui, nu s-au abătut de la Domnul, Dumnezeul părinţilor lor.