Beginning

Lucrările urmează

4 Când a auzit Sanbalat^(A) că zidim iarăşi zidul, s-a mâniat şi s-a supărat foarte tare. Şi-a bătut joc de iudei ² şi a zis înaintea fraţilor săi şi înaintea ostaşilor Samariei: „La ce lucrează aceşti iudei neputincioşi? Oare vor fi lăsaţi să lucreze? Oare vor jertfi? Oare vor isprăvi? Oare vor da ei viaţă unor pietre înmormântate sub mormane de praf şi arse de foc?” ³ Tobia^(B), Amonitul, era lângă el şi a zis: „Să zidească numai! Dacă se va sui, o vulpe le va dărâma zidul lor de piatră.” ⁴ „Ascultă^(C), Dumnezeul nostru, cum suntem batjocoriţi! Fă să cadă^(D) ocările lor asupra capului lor şi dă-i pradă pe un pământ unde să fie robi. ⁵ Nu le ierta^(E) fărădelegea şi păcatul lor să nu fie şters dinaintea Ta, căci au necăjit pe cei ce zidesc.” ⁶ Am zidit zidul, care a fost isprăvit pretutindeni până la jumătate din înălţimea lui. Şi poporul lucra cu inimă. ⁷ Dar Sanbalat^(F), Tobia, arabii, amoniţii şi asdodiţii s-au supărat foarte tare când au auzit că dregerea zidurilor înainta şi că spărturile începeau să se astupe. ⁸ S-au unit^(G) toţi împreună ca să vină împotriva Ierusalimului şi să-i facă stricăciuni. ⁹ Ne-am^(H) rugat Dumnezeului nostru şi am pus o strajă zi şi noapte, ca să ne apere împotriva loviturilor lor. ¹⁰ Însă Iuda zicea: „Puterile celor ce duc poverile slăbesc şi dărâmăturile sunt multe; nu vom putea să zidim zidul.” ¹¹ Şi vrăjmaşii noştri ziceau: „Nu vor şti şi nu vor vedea nimic până vom ajunge în mijlocul lor; îi vom ucide şi vom face astfel să înceteze lucrarea.” ¹² Şi iudeii care locuiau lângă ei au venit de zece ori şi ne-au înştiinţat despre toate locurile pe unde veneau la noi. ¹³ De aceea am pus în locurile cele mai de jos, dinapoia zidului, şi în locurile tari, poporul pe familii, i-am aşezat pe toţi cu săbiile, suliţele şi arcurile lor. ¹⁴ M-am uitat şi, sculându-mă, am zis mai-marilor, dregătorilor şi celuilalt popor: „Nu vă temeţi^(I) de ei! Aduceţi-vă aminte de Domnul cel mare^(J) şi înfricoşat şi luptaţi^(K) pentru fraţii voştri, pentru fiii voştri şi fetele voastre, pentru nevestele voastre şi pentru casele voastre!” ¹⁵ Când au auzit vrăjmaşii noştri că am fost înştiinţaţi, Dumnezeu le-a nimicit^(L) planul şi ne-am întors cu toţii la zid, fiecare la lucrarea lui. ¹⁶ Din ziua aceea, jumătate din oamenii mei lucrau, iar cealaltă jumătate era înarmată cu suliţe, cu scuturi, cu arcuri şi cu platoşe. Căpeteniile erau înapoia întregii case a lui Iuda. ¹⁷ Cei ce zideau zidul şi cei ce duceau sau încărcau poverile cu o mână lucrau, iar cu alta ţineau arma. ¹⁸ Fiecare din ei, când lucra, îşi avea sabia încinsă la mijloc. Cel ce suna din trâmbiţă stătea lângă mine. ¹⁹ Am zis mai-marilor, dregătorilor şi celuilalt popor: „Lucrarea este mare şi întinsă, şi noi suntem risipiţi pe zid, departe unii de alţii. ²⁰ La sunetul trâmbiţei să vă strângeţi la noi, spre locul de unde o veţi auzi. Dumnezeul^(M) nostru va lupta pentru noi.” ²¹ Aşa făceam lucrarea: jumătate din noi stând cu suliţa în mână din zorii zilei până la ivirea stelelor. ²² În acelaşi timp, am mai zis poporului: „Fiecare să petreacă noaptea în Ierusalim cu slujitorul lui; noaptea să facem de strajă, iar ziua să lucrăm.” ²³ Şi nu ne-am dezbrăcat de haine, nici eu, nici fraţii mei, nici slujitorii mei, nici oamenii de strajă, care erau sub porunca mea. Fiecare se ducea cu armele la apă.

Plângerile poporului

5 Din partea oamenilor din popor şi din partea nevestelor lor s-au ridicat mari plângeri^(N) împotriva fraţilor^(O) lor iudei. ² Unii ziceau: „Noi, fiii noştri şi fetele noastre suntem mulţi; să ni se dea grâu ca să mâncăm şi să trăim.” ³ Alţii ziceau: „Punem zălog ogoarele, viile şi casele noastre, ca să avem grâu în timpul foametei.” ⁴ Alţii ziceau: „Am împrumutat argint punând zălog ogoarele şi viile noastre pentru birul împăratului. ⁵ Şi totuşi carnea^(P) noastră este ca şi carnea fraţilor noştri, copiii noştri sunt ca şi copiii lor; şi iată, supunem la robie^(Q) pe fiii noştri şi pe fetele noastre şi multe din fetele noastre au şi fost supuse la robie; suntem fără putere, căci ogoarele şi viile noastre sunt ale altora.” ⁶ M-am supărat foarte tare când le-am auzit plângerile şi cuvintele acestea. ⁷ Am hotărât să mustru pe cei mari şi pe dregători şi le-am zis: „Ce, voi împrumutaţi cu^(R) camătă fraţilor voştri?” Şi am strâns în jurul meu o mare mulţime ⁸ şi le-am zis: „Noi am răscumpărat^(S), după puterea noastră, pe fraţii noştri iudei vânduţi neamurilor, şi voi să vindeţi pe fraţii voştri? Şi încă nouă să ne fie vânduţi?” Ei au tăcut, neavând ce să răspundă. ⁹ Apoi am zis: „Ce faceţi voi nu este bine. N-ar trebui să umblaţi în frica^(T) Dumnezeului nostru, ca^(U) să nu fiţi de ocara neamurilor vrăjmaşe nouă? ¹⁰ Şi eu, şi fraţii mei, şi slujitorii mei le-am împrumutat argint şi grâu. Să le lăsăm dar datoria aceasta! ¹¹ Daţi-le înapoi astăzi ogoarele, viile, măslinii şi casele şi a suta parte din argintul, din grâul, din mustul şi din untdelemnul pe care l-aţi cerut de la ei ca dobândă.” ¹² Ei au răspuns: „Le vom da înapoi şi nu le vom cere nimic, vom face cum ai zis.” Atunci am chemat pe preoţi, înaintea cărora i-am pus să jure^(V) că îşi vor ţine cuvântul. ¹³ Şi mi-am^(W) scuturat mantaua zicând: „Aşa să scuture Dumnezeu afară din Casa Lui şi de averile lui pe orice om care nu-şi va ţine cuvântul şi aşa să fie scuturat omul acela şi lăsat cu mâinile goale!” Toată adunarea a zis: „Amin.” Şi au lăudat pe Domnul. Şi poporul s-a^(X) ţinut de cuvânt.

Neemia, ca dregător

¹⁴ Din ziua când m-a pus împăratul dregător peste ei în ţara lui Iuda, de la al douăzecilea an până la al treizeci şi doilea^(Y) an al împăratului Artaxerxe, timp de doisprezece ani, nici eu, nici fraţii mei n-am trăit din veniturile cuvenite^(Z) dregătorului. ¹⁵ Înainte de mine, cei dintâi dregători împovărau poporul şi luau de la el pâine şi vin, afară de cei patruzeci de sicli de argint; chiar şi slujitorii lor apăsau poporul. Eu^(AA) n-am făcut aşa din frică^(AB) de Dumnezeu. ¹⁶ Ba mai mult, am lucrat la dregerea zidului acestuia, n-am cumpărat niciun ogor şi toţi slujitorii mei erau la lucru. ¹⁷ Aveam la masă^(AC) o sută cincizeci de oameni, iudei şi dregători, afară de cei ce veneau la noi din neamurile de primprejur. ¹⁸ Mi se pregătea^(AD) în fiecare zi un bou, şase berbeci aleşi şi păsări şi, la fiecare zece zile, se pregătea din belşug tot vinul care era de trebuinţă. Cu toate acestea, n-am cerut^(AE) veniturile cuvenite dregătorului, pentru că lucrările apăsau greu asupra poporului acestuia. ¹⁹ Adu-Ţi^(AF) aminte de mine spre bine, Dumnezeule, pentru tot ce am făcut pentru poporul acesta!

Noi piedici

6 Nu pusesem^(AG) încă uşile porţilor când Sanbalat, Tobia, Gheşem, Arabul, şi ceilalţi vrăjmaşi ai noştri au auzit^(AH) că zidisem zidul şi că n-a mai rămas nicio spărtură. ² Atunci, Sanbalat şi Gheşem au trimis^(AI) să-mi spună: „Vino şi să ne întâlnim în satele din valea Ono^(AJ). Îşi puseseră^(AK) de gând să-mi facă rău.” ³ Le-am trimis soli cu următorul răspuns: „Am o mare lucrare de făcut şi nu pot să mă pogor; cât timp l-aş lăsa ca să vin la voi, lucrul ar înceta.” ⁴ Mi-au făcut în patru rânduri aceeaşi cerere, şi le-am dat acelaşi răspuns. ⁵ Sanbalat mi-a trimis solia aceasta a cincea oară prin slujitorul său, care ţinea în mână o scrisoare deschisă. ⁶ În ea era scris: „Se răspândeşte zvonul printre popoare şi Gaşmu spune că tu^(AL) şi iudeii aveţi de gând să vă răsculaţi şi că în acest scop zideşti zidul. Se zice că tu vei ajunge împăratul lor ⁷ şi că ai pus chiar proroci, ca să te numească la Ierusalim împărat al lui Iuda. Şi acum lucrurile acestea vor ajunge la cunoştinţa împăratului. Vino dar şi să ne sfătuim împreună.” ⁸ Am trimis următorul răspuns lui Sanbalat: „Ce ai spus tu în scrisoare nu este; tu de la tine le născoceşti!” ⁹ Toţi oamenii aceştia voiau să ne înfricoşeze şi îşi ziceau: „Li se va înmuia inima, şi lucrarea nu se va face.” Acum, Dumnezeule, întăreşte-mă! ¹⁰ M-am dus la Şemaia, fiul lui Delaia, fiul lui Mehetabeel. El se închisese şi a zis: „Haidem împreună în Casa lui Dumnezeu, în mijlocul Templului, şi să închidem uşile Templului, căci vin să te omoare şi au să vină noaptea să te omoare.” ¹¹ Eu am răspuns: „Un om ca mine să fugă? Şi care om ca mine ar putea să intre în Templu şi să trăiască? Nu voi intra!” ¹² Şi am cunoscut că nu Dumnezeu îl trimitea. Ci a prorocit^(AM) aşa pentru mine, fiindcă Sanbalat şi Tobia îi dăduseră argint. ¹³ Şi, câştigându-l astfel, nădăjduiau că am să mă tem şi că am să urmez sfaturile lui şi să fac un păcat. Ei s-ar fi folosit de această atingere a bunului meu nume ca să mă umple de ocară. ¹⁴ Adu-Ţi aminte, Dumnezeule^(AN), de Tobia şi de Sanbalat şi de faptele lor! Adu-Ţi aminte şi de Noadia, prorociţa^(AO), şi de ceilalţi proroci care căutau să mă sperie! ¹⁵ Zidul a fost isprăvit în a douăzeci şi cincea zi a lunii Elul, în cincizeci şi două de zile. ¹⁶ Când^(AP) au auzit toţi vrăjmaşii noştri, s-au temut toate popoarele dimprejurul nostru; s-au smerit foarte mult şi au cunoscut^(AQ) că lucrarea se făcuse prin voia Dumnezeului nostru. ¹⁷ În vremea aceea erau unii fruntaşi din Iudeea care trimiteau deseori scrisori lui Tobia şi primeau şi ei scrisori de la el. ¹⁸ Căci mulţi din Iuda erau legaţi cu el prin jurământ, pentru că era ginerele lui Şecania, fiul lui Arah, şi fiul său Iohanan luase pe fata lui Meşulam, fiul lui Berechia. ¹⁹ Vorbeau bine de el chiar în faţa mea şi-i spuneau cuvintele mele. Tobia trimitea scrisori ca să mă înfricoşeze.