Beginning

Ahaz, împăratul lui Iuda

28 Ahaz avea douăzeci de ani^(A) când a ajuns împărat şi a domnit şaisprezece ani la Ierusalim. El n-a făcut ce este bine înaintea Domnului, cum făcuse tatăl său David. ² A umblat în căile împăraţilor lui Israel şi a făcut chiar chipuri^(B) turnate pentru^(C) Baali, ³ a ars tămâie în valea^(D) fiilor lui Hinom şi a trecut pe fiii^(E) săi prin foc, după urâciunile neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. ⁴ Aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi, pe dealuri şi sub orice copac verde. ⁵ Domnul^(F), Dumnezeul său, l-a dat în mâinile împăratului Siriei. Sirienii l-au^(G) bătut şi i-au luat un mare număr de prinşi de război, pe care i-au dus la Damasc. A fost dat şi în mâinile împăratului lui Israel, care i-a pricinuit o mare înfrângere. ⁶ Pecah^(H), fiul lui Remalia, a ucis într-o singură zi în Iuda o sută douăzeci de mii de oameni, toţi viteji, pentru că părăsiseră pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor. ⁷ Zicri, un războinic din Efraim, a ucis pe Maaseia, fiul împăratului, pe Azricam, căpetenia casei împărăteşti, şi pe Elcana, care era al doilea după împărat. ⁸ Copiii lui Israel au luat dintre fraţii^(I) lor două sute de mii de prinşi de război, femei, fii şi fiice şi le-au luat multă pradă, pe care au adus-o la Samaria. ⁹ Acolo era un proroc al Domnului, numit Oded. El a ieşit înaintea oştirii care se întorcea la Samaria şi le-a zis: „În mânia Sa împotriva lui Iuda i-a dat^(J) Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, în mâinile voastre, şi voi i-aţi ucis cu o furie care s-a ridicat până la^(K) ceruri. ¹⁰ Şi credeţi acum că veţi face din copiii lui Iuda şi din Ierusalim robii şi roabele^(L) voastre? Dar voi nu sunteţi vinovaţi înaintea Domnului, Dumnezeului vostru? ¹¹ Ascultaţi-mă dar şi daţi drumul acestor prinşi pe care i-aţi luat dintre fraţii voştri, căci mânia aprinsă^(M) a Domnului este peste voi!” ¹² Unii dintre capii fiilor lui Efraim: Azaria, fiul lui Iohanan, Berechia, fiul lui Meşilemot, Ezechia, fiul lui Şalum, şi Amasa, fiul lui Hadlai, s-au ridicat împotriva celor ce se întorceau de la oştire ¹³ şi le-au zis: „Să nu aduceţi aici pe aceşti prinşi de război. Căci, după ce că suntem vinovaţi înaintea Domnului, voi vreţi să mai şi adăugaţi la păcatele şi la greşelile noastre. Suntem foarte vinovaţi, şi mânia aprinsă a Domnului este peste Israel.” ¹⁴ Ostaşii au lăsat pe prinşii de război şi prada înaintea căpeteniilor şi înaintea întregii adunări. ¹⁵ Şi oamenii numiţi pe nume pentru aceasta s-au sculat^(N) şi au luat pe prinşii de război, au îmbrăcat cu prada pe toţi cei ce erau goi, le-au dat haine şi încălţăminte, le-au dat să mănânce^(O) şi să bea, i-au uns, au încălecat pe măgari pe toţi cei osteniţi şi i-au adus la Ierihon, cetatea finicilor^(P), la fraţii lor. Apoi s-au întors la Samaria.

Pedepsele asupra lui Ahaz

¹⁶ Pe vremea^(Q) aceea, împăratul Ahaz a trimis să ceară ajutor de la împăraţii Asiriei. ¹⁷ Edomiţii au venit iarăşi, au bătut pe Iuda şi le-au luat prinşi de război. ¹⁸ Filistenii^(R) au năvălit în cetăţile din câmpie şi din partea de miazăzi a lui Iuda; au luat Bet-Şemeşul, Aialonul, Ghederotul, Soco şi satele lui, Timna şi satele ei, Ghimzo şi satele lui şi s-au aşezat acolo. ¹⁹ Căci Domnul a smerit pe Iuda din pricina lui Ahaz, împăratul lui Israel^(S), care avusese o purtare fără frâu^(T) în Iuda şi păcătuise împotriva Domnului. ²⁰ Tiglat-Pilneser^(U), împăratul Asiriei, a venit împotriva lui, s-a purtat cu el cum s-ar purta cu un vrăjmaş şi nu l-a ajutat. ²¹ Căci Ahaz a prădat Casa Domnului, casa împăratului şi a mai-marilor, ca să facă daruri împăratului Asiriei, dar nu i-a ajutat la nimic. ²² Pe vremea aceea, chiar când era la strâmtorare, a păcătuit şi mai mult împotriva Domnului, el, împăratul Ahaz. ²³ A adus jertfă^(V) dumnezeilor Damascului, care-l bătuseră, şi a zis: „Fiindcă dumnezeii împăraţilor Siriei le vin în ajutor, le voi aduce şi eu jertfe, ca să-mi^(W) ajute.” Dar ei au fost prilejul căderii lui şi a întregului Israel. ²⁴ Ahaz a strâns uneltele din Casa lui Dumnezeu şi a făcut bucăţi uneltele din Casa lui Dumnezeu. A închis^(X) uşile Casei Domnului, şi-a făcut altare în toate colţurile Ierusalimului ²⁵ şi a ridicat înălţimi în fiecare cetate a lui Iuda, ca să aducă tămâie altor dumnezei. Şi a mâniat astfel pe Domnul, Dumnezeul părinţilor săi. ²⁶ Celelalte^(Y) fapte ale lui şi toate căile lui, cele dintâi şi cele de pe urmă, sunt scrise în cartea împăraţilor lui Iuda şi Israel. ²⁷ Ahaz a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat în cetatea Ierusalimului, căci nu l-au pus în mormintele împăraţilor lui Israel. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ezechia.

Ezechia, împăratul lui Iuda

29 Ezechia a ajuns împărat^(Z) la vârsta de douăzeci şi cinci de ani şi a domnit douăzeci şi nouă de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Abia, fata lui Zaharia^(AA). ² El a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său David. ³ În anul întâi al domniei lui, în luna întâi, a deschis^(AB) uşile Casei Domnului şi le-a dres. ⁴ A adus pe preoţi şi pe leviţi, pe care i-a strâns în locul deschis dinspre răsărit, ⁵ şi le-a zis: „Ascultaţi-mă, leviţilor! Acum sfinţiţi-vă^(AC), sfinţiţi Casa Domnului, Dumnezeului părinţilor voştri, şi scoateţi afară din Sfântul Locaş ce este necurat. ⁶ Căci părinţii noştri au păcătuit, au făcut ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeului nostru. L-au părăsit, şi-au abătut privirile^(AD) de la cortul Domnului şi i-au întors spatele. ⁷ Au^(AE) închis chiar uşile pridvorului şi au strâns candelele, şi n-au adus Dumnezeului lui Israel nici tămâie, nici arderi-de-tot în Sfântul Locaş. ⁸ De aceea, mânia Domnului a fost^(AF) peste Iuda şi peste Ierusalim şi i-a făcut de groază, de spaimă şi de bătaie^(AG) de joc, cum vedeţi cu ochii voştri. ⁹ Şi din pricina aceasta au căzut părinţii^(AH) noştri ucişi de sabie şi fiii noştri, fiicele noastre şi nevestele noastre sunt în robie. ¹⁰ Am de gând dar să fac legământ^(AI) cu Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru ca mânia Lui aprinsă să se abată de la noi. ¹¹ Acum, fiilor, nu mai staţi nepăsători, căci voi aţi fost aleşi^(AJ) de Domnul ca să staţi în slujbă înaintea Lui, să fiţi slujitorii Lui şi să-I aduceţi tămâie.” ¹² Şi leviţii s-au sculat: Mahat, fiul lui Amasai, Ioel, fiul lui Azaria, din fiii chehatiţilor; şi din fiii merariţilor: Chis, fiul lui Abdi, Azaria, fiul lui Iehaleleel; şi din Gherşoniţi: Ioah, fiul lui Zima, Eden, fiul lui Ioah; ¹³ şi din fiii lui Eliţafan: Şimri şi Ieiel; şi din fiii lui Asaf: Zaharia şi Matania; ¹⁴ şi din fiii lui Heman: Iehiel şi Şimei; şi din fiii lui Iedutun: Şemaia şi Uziel. ¹⁵ Au adunat pe fraţii lor şi, după ce s-au^(AK) sfinţit, au venit să curăţească^(AL) şi Casa Domnului, după porunca împăratului şi după cuvintele Domnului. ¹⁶ Preoţii au intrat înăuntrul Casei Domnului ca s-o curăţească; au scos toate necurăţiile pe care le-au găsit în Templul Domnului şi le-au pus în curtea Casei Domnului, unde le-au adunat leviţii ca să le ducă afară, în pârâul Chedron. ¹⁷ Au început aceste curăţiri în ziua întâi a lunii întâi; în a opta zi a lunii, au intrat în pridvorul Domnului şi opt zile au curăţit Casa Domnului; în a şaisprezecea zi a lunii întâi, isprăviseră. ¹⁸ S-au dus apoi la împăratul Ezechia şi au zis: „Am curăţit toată Casa Domnului, altarul arderilor-de-tot cu toate uneltele lui şi masa pâinilor pentru punerea înainte cu toate uneltele ei. ¹⁹ Am adus iarăşi în bună stare şi am curăţit toate uneltele pe^(AM) care le pângărise împăratul Ahaz în timpul domniei lui, când cu fărădelegile lui: sunt înaintea altarului Domnului.”

Jertfele de ispăşire

²⁰ Împăratul Ezechia s-a sculat dis-de-dimineaţă, a strâns pe mai-marii cetăţii şi s-a suit la Casa Domnului. ²¹ Au adus şapte viţei, şapte berbeci, şapte miei şi şapte ţapi ca jertfă de ispăşire^(AN) pentru împărăţie, pentru Sfântul Locaş şi pentru Iuda. Împăratul a poruncit preoţilor, fiii lui Aaron, să le aducă pe altarul Domnului. ²² Preoţii au înjunghiat boii şi au strâns sângele, pe care l-au stropit^(AO) pe altar; au înjunghiat berbecii şi au stropit sângele pe altar; au înjunghiat mieii şi au stropit sângele pe altar. ²³ Au adus apoi ţapii ispăşitori înaintea împăratului şi înaintea adunării, care şi-au pus mâinile^(AP) peste ei. ²⁴ Preoţii i-au junghiat şi au turnat sângele la piciorul altarului, ca ispăşire^(AQ) pentru păcatele întregului Israel, căci pentru tot Israelul poruncise împăratul să se aducă arderea-de-tot şi jertfa de ispăşire. ²⁵ A pus^(AR) pe leviţi în Casa Domnului cu chimvale, alăute şi harpe, după rânduiala^(AS) lui David, lui Gad^(AT), văzătorul împăratului, şi prorocului Natan, căci^(AU) astfel era porunca Domnului dată prin prorocii Săi. ²⁶ Leviţii au luat loc cu instrumentele lui David^(AV) şi preoţii, cu^(AW) trâmbiţele. ²⁷ Ezechia a poruncit să aducă arderea-de-tot pe altar şi, în clipa când a început arderea-de-tot, a început^(AX) şi cântarea Domnului, în sunetul trâmbiţelor şi instrumentelor lui David, împăratul lui Israel. ²⁸ Toată adunarea s-a închinat, a cântat cântarea şi a sunat din trâmbiţe, până s-a isprăvit arderea-de-tot. ²⁹ Şi, când au isprăvit de adus ardere-de-tot, împăratul^(AY) şi toţi cei ce erau cu el au îngenuncheat şi s-au închinat. ³⁰ Apoi, împăratul Ezechia şi căpeteniile au zis leviţilor să laude pe Domnul cu cuvintele lui David şi ale prorocului Asaf. L-au lăudat cu bucurie şi s-au plecat şi s-au închinat. ³¹ Ezechia a luat atunci cuvântul şi a zis: „Acum, după ce v-aţi sfinţit în slujba Domnului, apropiaţi-vă, aduceţi dobitoacele pentru jertfă şi aduceţi jertfe de mulţumire la Casa Domnului.” Şi adunarea a adus dobitoacele pentru jertfă şi a adus jertfe^(AZ) de mulţumire şi toţi cei pe care-i îndemna inima au adus arderi-de-tot. ³² Numărul arderilor-de-tot aduse de adunare a fost de şaptezeci de boi, o sută de berbeci şi două sute de miei; toate aceste vite au fost jertfite ca ardere-de-tot Domnului. ³³ Şi au mai închinat Domnului şase sute de boi şi trei mii de oi. ³⁴ Dar preoţii erau în număr mic şi n-au putut să despoaie toate arderile-de-tot; i-au ajutat fraţii^(BA) lor, leviţii, până s-a isprăvit lucrarea şi până s-au sfinţit şi ceilalţi preoţi, căci^(BB) leviţii s-au sfinţit mai degrabă decât preoţii. ³⁵ De altfel erau foarte multe arderi-de-tot, cu grăsimile^(BC) jertfelor de mulţumire şi cu jertfele^(BD) de băutură ale arderilor-de-tot. Astfel a fost aşezată din nou slujba Casei Domnului. ³⁶ Ezechia şi tot poporul s-au bucurat că Dumnezeu făcuse pe popor cu voie bună, căci lucrul s-a făcut pe neaşteptate.

Prăznuirea Paştelor

30 Ezechia a trimis soli în tot Israelul şi Iuda şi a scris scrisori şi lui Efraim şi lui Manase ca să vină la Casa Domnului la Ierusalim să prăznuiască Paştele în cinstea Domnului, Dumnezeul lui Israel. ² Împăratul, căpeteniile lui şi toată adunarea ţinuseră sfat la Ierusalim ca Paştele să fie prăznuite în luna^(BE) a doua, ³ căci nu puteau fi prăznuite la vremea^(BF) lor, pentru că preoţii nu^(BG) se sfinţiseră în număr destul de mare şi poporul nu se adunase la Ierusalim. ⁴ Lucrul având încuviinţarea împăratului şi a întregii adunări, ⁵ au hotărât să dea de veste în tot Israelul, de la Beer-Şeba până la Dan, ca să vină la Ierusalim să prăznuiască Paştele în cinstea Domnului, Dumnezeului lui Israel. Căci de mult nu mai fuseseră prăznuite după cum era scris. ⁶ Alergătorii s-au dus cu scrisorile împăratului şi căpeteniilor lui în tot Israelul şi Iuda. Şi, după porunca împăratului, au zis: „Copii ai lui Israel, întoarceţi-vă^(BH) la Domnul, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel, ca să Se întoarcă şi El la voi, rămăşiţă scăpată din mâna împăraţilor^(BI) Asiriei! ⁷ Nu fiţi^(BJ) ca părinţii voştri şi ca fraţii voştri care au păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului părinţilor lor, şi pe care de aceea i-a dat pradă pustiirii^(BK), cum vedeţi. ⁸ Nu vă înţepeniţi grumazul^(BL) ca părinţii voştri; daţi mâna Domnului, veniţi la Sfântul Lui Locaş, pe care l-a sfinţit pe vecie, şi slujiţi Domnului, Dumnezeului vostru, pentru ca mânia^(BM) Lui aprinsă să se abată de la voi. ⁹ Dacă vă întoarceţi la Domnul, fraţii voştri şi fiii voştri vor găsi milă^(BN) la cei ce i-au luat robi şi se vor întoarce în ţară. Căci Domnul, Dumnezeul vostru, este milostiv^(BO) şi îndurător şi nu-Şi va întoarce Faţa de la voi, dacă vă întoarceţi^(BP) la El.” ¹⁰ Alergătorii au mers astfel din cetate în cetate, prin ţara lui Efraim şi Manase, până la Zabulon. Dar ei râdeau şi îşi băteau^(BQ) joc de ei. ¹¹ Însă câţiva oameni^(BR) din Aşer, din Manase şi Zabulon s-au smerit şi au venit la Ierusalim. ¹² În Iuda, de asemenea, mâna^(BS) lui Dumnezeu a lucrat şi le-a dat o singură inimă ca să-i facă să împlinească porunca împăratului şi a căpeteniilor, după Cuvântul^(BT) Domnului. ¹³ Un popor în mare număr s-a adunat la Ierusalim să prăznuiască Sărbătoarea Azimilor în luna a doua: a fost o adunare foarte mare. ¹⁴ S-au sculat şi au îndepărtat altarele^(BU) pe care se jertfea în Ierusalim şi pe toate acelea pe care se aducea tămâie şi le-au aruncat în pârâul Chedron. ¹⁵ Au jertfit apoi Paştele în ziua a paisprezecea a lunii a doua. Preoţii şi leviţii, plini de ruşine^(BV), s-au sfinţit şi au adus arderi-de-tot în Casa Domnului. ¹⁶ Ei şedeau în locul lor obişnuit, după legea lui Moise, omul lui Dumnezeu, şi preoţii stropeau sângele pe care-l luau din mâna leviţilor. ¹⁷ Fiindcă în adunare erau mulţi inşi care nu se sfinţiseră, leviţii^(BW) au înjunghiat ei jertfele de Paşte pentru toţi cei ce nu erau curaţi, ca să le închine Domnului. ¹⁸ Căci o mare parte din popor, mulţi^(BX) din Efraim, Manase, Isahar şi Zabulon, nu se curăţiseră şi au^(BY) mâncat Paştele nu după cele scrise. Dar Ezechia s-a rugat pentru ei zicând: „Domnul, care este bun, să ierte pe toţi ¹⁹ cei ce şi-au^(BZ) pus inima să caute pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, măcar că n-au făcut sfânta curăţire!” ²⁰ Domnul a ascultat pe Ezechia şi a iertat poporul. ²¹ Astfel, copiii lui Israel care se aflau la Ierusalim au prăznuit Sărbătoarea^(CA) Azimilor şapte zile, cu mare bucurie. Şi, în fiecare zi, leviţii şi preoţii lăudau pe Domnul cu instrumente care răsunau în cinstea Lui. ²² Ezechia a vorbit inimii tuturor leviţilor, care arătau o mare^(CB) pricepere pentru slujba Domnului. Şapte zile au mâncat dobitoacele jertfite, aducând jertfe de mulţumire şi lăudând^(CC) pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor. ²³ Toată adunarea a fost de părere să mai prăznuiască alte^(CD) şapte zile. Şi au prăznuit cu bucurie încă şapte zile. ²⁴ Căci Ezechia, împăratul lui Iuda, dăduse^(CE) adunării o mie de viţei şi şapte mii de oi, iar căpeteniile i-au dat o mie de viţei şi zece mii de oi, şi mulţi preoţi se^(CF) sfinţiseră. ²⁵ Şi s-a bucurat toată adunarea lui Iuda şi preoţii, şi leviţii, şi tot poporul venit^(CG) din Israel, şi străinii veniţi din ţara lui Israel sau aşezaţi în Iuda. ²⁶ A fost mare veselie la Ierusalim. De pe vremea lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel, nu mai fusese la Ierusalim aşa ceva. ²⁷ Preoţii şi leviţii s-au sculat şi au binecuvântat^(CH) poporul. Glasul lor a fost auzit şi rugăciunea lor a ajuns până la ceruri, până la locuinţa sfântă a Domnului.

Orânduiri cu privire la slujbe

31 Când s-au isprăvit toate acestea, toţi cei din Israel care erau de faţă au plecat în cetăţile lui Iuda şi au sfărâmat^(CI) stâlpii idoleşti, au tăiat Astarteele şi au surpat de tot înălţimile şi altarele din tot Iuda şi Beniamin şi din Efraim şi Manase. Apoi toţi copiii lui Israel s-au întors în cetăţile lor, fiecare la moşia lui. ² Ezechia a aşezat din nou cetele^(CJ) preoţilor şi leviţilor după şirul lor, fiecare după slujbele sale, preoţi şi leviţi, pentru^(CK) arderile-de-tot şi jertfele de mulţumire, pentru slujbă, pentru cântări şi laude, la porţile taberei Domnului. ³ Împăratul a dat o parte din averile lui pentru arderi-de-tot, pentru arderile-de-tot de dimineaţă şi de seară şi pentru arderile-de-tot din zilele de Sabat, de lună nouă şi de sărbători, cum este scris în Legea^(CL) Domnului. ⁴ Şi a poruncit poporului, locuitorilor Ierusalimului, să dea preoţilor şi leviţilor partea^(CM) cuvenită lor, ca să ţină cu scumpătate Legea^(CN) Domnului. ⁵ Când a ieşit porunca aceasta, copiii lui Israel au dat din belşug cele dintâi roade^(CO) de grâu, de must, de untdelemn, de miere şi din toate roadele de pe câmp; au adus din belşug şi zeciuiala din toate. ⁶ Totodată, copiii lui Israel şi Iuda care locuiau în cetăţile lui Iuda au dat zeciuiala^(CP) din boi şi oi şi zeciuiala din lucrurile sfinte care erau închinate Domnului, Dumnezeului lor, şi au făcut mai multe grămezi. ⁷ Au început să facă grămezile în luna a treia şi au isprăvit în luna a şaptea. ⁸ Ezechia şi căpeteniile au venit să vadă grămezile şi au binecuvântat pe Domnul şi pe poporul Său Israel. ⁹ Şi Ezechia a întrebat pe preoţi şi pe leviţi de grămezile acestea. ¹⁰ Atunci, marele preot Azaria, din casa lui Ţadoc, i-a răspuns: „De când^(CQ) au început să se aducă darurile în Casa Domnului, noi am mâncat, ne-am săturat şi a mai rămas mult, căci Domnul a binecuvântat pe poporul Său. Şi iată ce mare grămadă a mai rămas!” ¹¹ Ezechia a dat poruncă să pregătească nişte cămări în Casa Domnului, şi le-au pregătit. ¹² Au adus în ele cu credincioşie darurile de mâncare, zeciuiala şi lucrurile sfinte. Levitul Conania avea grija^(CR) lor şi fratele său Şimei era al doilea după el. ¹³ Iehiel, Azazia, Nahat, Asael, Ierimot, Iozabad, Eliel, Ismachia, Mahat şi Benaia erau întrebuinţaţi, sub cârmuirea lui Conania şi a fratelui său Şimei, după porunca împăratului Ezechia şi a lui Azaria, căpetenia Casei lui Dumnezeu. ¹⁴ Levitul Core, fiul lui Imna, uşier în partea de răsărit, avea grijă de darurile de bunăvoie aduse lui Dumnezeu, ca să împartă ce era adus Domnului prin ridicare şi lucrurile preasfinte. ¹⁵ În cetăţile^(CS) preoţeşti, Eden, Miniamin, Iosua, Şemaia, Amaria şi Şecania erau puşi sub cârmuirea lui ca să împartă cu credincioşie fraţilor lor, mari şi mici, partea cuvenită lor, după cetele lor: ¹⁶ celor de parte bărbătească înscrişi de la vârsta de trei ani în sus; tuturor celor ce intrau zilnic în Casa Domnului ca să-şi facă slujba după însărcinările şi după cetele lor; ¹⁷ preoţilor înscrişi după casele lor părinteşti şi leviţilor de la^(CT) douăzeci de ani în sus, după slujbele şi după cetele lor: ¹⁸ la toată adunarea preoţilor şi leviţilor înscrişi cu toţi pruncii lor, cu nevestele lor, cu fiii şi fiicele lor, căci erau fără prihană în împărţirea lucrurilor sfinte. ¹⁹ Şi pentru fiii lui Aaron, preoţii, care locuiau la ţară în împrejurimile^(CU) cetăţilor lor, erau în fiecare cetate oameni numiţi anume^(CV) ca să împartă părţile cuvenite tuturor celor de parte bărbătească din preoţi şi tuturor leviţilor înscrişi. ²⁰ Iată ce a făcut Ezechia în toată Iuda. El a făcut^(CW) ce este bine, ce este drept, ce este adevărat înaintea Domnului, Dumnezeului său. ²¹ A lucrat cu toată inima şi a izbutit în tot ce a făcut pentru Casa lui Dumnezeu, pentru lege şi pentru porunci, ca să caute pe Dumnezeul său.