A A A A A
Bible Book List
Prev Day Next Day

This plan was paused on

Unpause and Continue Reading

Mark 8-9 (Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014)

Marcu 8-9

A doua înmulţire a pâinilor

În zilele acelea, fiindcă se strânsese din nou mult norod şi n-avea ce mânca, Isus a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis: „Mi-e milă de norodul acesta, căci iată că de trei zile stau lângă Mine şi n-au ce mânca. Dacă le voi da drumul acasă flămânzi, au să leşine de foame pe drum, fiindcă unii din ei au venit de departe.” Ucenicii I-au răspuns: „Cum ar putea cineva să sature cu pâine pe oamenii aceştia aici, într-un loc pustiu?” „Câte pâini aveţi?” i-a întrebat Isus. „Şapte”, I-au răspuns ei. Atunci a poruncit norodului să şadă pe pământ, a luat cele şapte pâini şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor Săi ca să le împartă, şi ei le-au împărţit norodului. Mai aveau şi câţiva peştişori, şi Isus, după ce i-a binecuvântat, a poruncit să-i împartă şi pe aceia. Au mâncat şi s-au săturat şi au ridicat şapte coşniţe pline cu rămăşiţele de firimituri. Erau aproape patru mii de inşi. În urmă, Isus le-a dat drumul.

Aluatul fariseilor

10 Isus a intrat îndată în corabie cu ucenicii Săi şi a venit în părţile Dalmanutei. 11 Fariseii au venit deodată şi au început o ceartă de vorbe cu Isus. Şi, ca să-L pună la încercare, I-au cerut un semn din cer. 12 Isus a suspinat adânc în duhul Său şi a zis: „Pentru ce cere neamul acesta un semn? Adevărat vă spun că neamului acestuia nu i se va da deloc un semn.” 13 Apoi i-a lăsat şi a intrat iarăşi în corabie, ca să treacă de cealaltă parte. 14 Ucenicii uitaseră să ia pâini; cu ei în corabie n-aveau decât o pâine. 15 Isus le dădea în grijă şi le zicea: „Luaţi seama, să vă păziţi bine de aluatul fariseilor şi de aluatul lui Irod!” 16 Ucenicii se gândeau şi ziceau între ei: „Fiindcă n-avem pâini”. 17 Isus a înţeles lucrul acesta şi le-a zis: „Pentru ce vă gândiţi că n-aveţi pâini? Tot nu pricepeţi şi tot nu înţelegeţi? Aveţi inima împietrită? 18 Aveţi ochi şi nu vedeţi? Aveţi urechi şi nu auziţi? Şi nu vă aduceţi aminte deloc? 19 Când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de bărbaţi, câte coşuri pline cu firimituri aţi ridicat?” „Douăsprezece”, I-au răspuns ei. 20 „Şi când am frânt cele şapte pâini la cei patru mii de bărbaţi, câte coşniţe pline cu firimituri aţi ridicat?” „Şapte”, I-au răspuns ei. 21 Şi El le-a zis: „Tot nu înţelegeţi?”

Vindecarea unui orb la Betsaida

22 Au venit la Betsaida; au adus la Isus un orb şi L-au rugat să Se atingă de el. 23 Isus a luat pe orb de mână şi l-a scos din sat, apoi i-a pus scuipat pe ochi, Şi-a pus mâinile peste el şi l-a întrebat: „Vezi ceva?” 24 El s-a uitat şi a zis: „Văd nişte oameni umblând, dar mi se par ca nişte copaci”. 25 Isus i-a pus din nou mâinile pe ochi; i-a spus să se uite ţintă şi, când s-a uitat, a fost tămăduit şi a văzut toate lucrurile desluşit. 26 Atunci, Isus l-a trimis acasă şi i-a zis: „Să nu intri în sat şi nici să nu spui cuiva în sat”.

Mărturisirea lui Petru

27 Isus a plecat cu ucenicii Săi în satele Cezareii lui Filip. Pe drum le-a pus următoarea întrebare: „Cine zic oamenii că sunt Eu?” 28 Ei I-au răspuns: „Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Unul din proroci”. 29 „Dar voi”, i-a întrebat El, „cine ziceţi că sunt Eu?” „Tu eşti Hristosul!” I-a răspuns Petru. 30 Isus le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta despre El.

Isus vesteşte patimile şi moartea Sa

31 Atunci a început să-i înveţe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorât şi după trei zile să învieze. 32 Le spunea lucrurile acestea pe faţă. Petru însă L-a luat deoparte şi a început să-L mustre. 33 Dar Isus S-a întors şi S-a uitat la ucenicii Săi, a mustrat pe Petru şi i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Fiindcă tu nu te gândeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.” 34 Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi şi le-a zis: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze. 35 Căci oricine va vrea să-şi scape viaţa o va pierde, dar oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei o va mântui. 36 Şi ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul? 37 Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său? 38 Pentru că de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul omului când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri.”

El le-a mai zis: „Adevărat vă spun că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor muri până nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere”.

Schimbarea la faţă

După şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan şi i-a dus singuri de o parte pe un munte înalt. Acolo S-a schimbat la faţă înaintea lor. Hainele Lui s-au făcut strălucitoare şi foarte albe, de o albeaţă pe care niciun înălbitor de pe pământ n-o poate da. Ilie li s-a arătat împreună cu Moise şi sta de vorbă cu Isus. Petru a luat cuvântul şi a zis lui Isus: „Învăţătorule, este bine să stăm aici, să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie”. Căci nu ştia ce să zică, atât de mare spaimă îi apucase. A venit un nor şi i-a acoperit cu umbra lui. Şi din nor s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultaţi!” Îndată, ucenicii s-au uitat împrejur şi n-au mai văzut pe nimeni, decât pe Isus singur cu ei. Pe când se pogorau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu spună nimănui ce au văzut, până va învia Fiul omului dintre cei morţi. 10 Ei au păstrat în ei lucrul acesta şi se întrebau între ei ce să însemne învierea aceea dintre cei morţi. 11 Ucenicii I-au pus următoarea întrebare: „Pentru ce zic cărturarii că trebuie să vină întâi Ilie?” 12 El le-a răspuns: „Ilie va veni întâi şi va aşeza din nou toate lucrurile, tot aşa după cum este scris despre Fiul omului că trebuie să pătimească mult şi să fie defăimat. 13 Dar Eu vă spun că Ilie a şi venit şi ei i-au făcut ce au vrut, după cum este scris despre el.”

Vindecarea unui îndrăcit

14 Când au ajuns la ucenici, au văzut mult norod împrejurul lor şi pe cărturari întrebându-se cu ei. 15 De îndată ce a văzut norodul pe Isus, s-a mirat, şi a alergat la El să I se închine. 16 El i-a întrebat: „Despre ce vă întrebaţi cu ei?” 17 Şi un om din norod I-a răspuns: „Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care este stăpânit de un duh mut. 18 Oriunde îl apucă, îl trânteşte la pământ. Copilul face spumă la gură, scrâşneşte din dinţi şi rămâne ţeapăn. M-am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, şi n-au putut.” 19 „O, neam necredincios!” le-a zis Isus. „Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceţi-l la Mine.” 20 L-au adus la El. Şi, cum a văzut copilul pe Isus, duhul l-a scuturat cu putere, copilul a căzut la pământ şi se zvârcolea făcând spumă la gură. 21 Isus a întrebat pe tatăl lui: „Câtă vreme este de când îi vine aşa?” „Din copilărie”, a răspuns el. 22 „Şi, de multe ori, duhul l-a aruncat când în foc, când în apă, ca să-l omoare. Dar, dacă poţi face ceva, fie-Ţi milă de noi şi ajută-ne.” 23 Isus a răspuns: „Tu zici: ‘Dacă poţi’. Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!” 24 Îndată, tatăl copilului a strigat cu lacrimi: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!” 25 Când a văzut Isus că norodul vine în fuga mare spre El, a mustrat duhul necurat şi i-a zis: „Duh mut şi surd, îţi poruncesc să ieşi din copilul acesta şi să nu mai intri în el”. 26 Şi duhul a ieşit, ţipând şi scuturându-l cu mare putere. Copilul a rămas ca mort, aşa că mulţi ziceau: „A murit!” 27 Dar Isus l-a apucat de mână şi l-a ridicat. Şi el s-a sculat în picioare. 28 Când a intrat Isus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte: „Noi de ce n-am putut să scoatem duhul acesta?” 29 „Acest soi de draci”, le-a zis El, „nu poate ieşi decât prin rugăciune şi post”.

Isus vesteşte moartea şi învierea Sa

30 Au plecat de acolo şi au trecut prin Galileea. Isus nu voia să ştie nimeni că trece. 31 Căci învăţa pe ucenicii Săi şi zicea: „Fiul omului va fi dat în mâinile oamenilor; ei Îl vor omorî şi a treia zi, după ce-L vor omorî, va învia”. 32 Dar ucenicii nu înţelegeau cuvintele acestea şi se temeau să-L întrebe.

Cine este cel mai mare?

33 Apoi au venit la Capernaum. Când era în casă, Isus i-a întrebat: „Despre ce vorbeaţi unul cu altul pe drum?” 34 Dar ei tăceau, pentru că pe drum se certaseră între ei ca să ştie cine este cel mai mare. 35 Atunci, Isus a şezut jos, a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis: „Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi şi slujitorul tuturor!” 36 Şi a luat un copilaş şi l-a aşezat în mijlocul lor, apoi l-a luat în braţe şi le-a zis: 37 „Oricine primeşte pe unul din aceşti copilaşi în Numele Meu Mă primeşte pe Mine şi oricine Mă primeşte pe Mine nu Mă primeşte pe Mine, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine”.

Pricinile de păcătuire

38 Ioan I-a zis: „Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţând draci în Numele Tău şi l-am oprit, pentru că nu venea după noi”. 39 „Nu-l opriţi”, a răspuns Isus, „căci nu este nimeni care să facă minuni în Numele Meu şi să Mă poată grăi de rău îndată după aceea. 40 Cine nu este împotriva noastră este pentru noi. 41 Şi oricine vă va da de băut un pahar cu apă în Numele Meu, pentru că sunteţi ucenici ai lui Hristos, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata. 42 Dar, dacă va face cineva să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât o piatră mare de moară şi să fie aruncat în mare. 43 Dacă mâna ta te face să cazi în păcat, taie-o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă decât să ai două mâini şi să mergi în gheenă, în focul care nu se stinge, 44 unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. 45 Dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop decât să ai două picioare şi să fii aruncat în gheenă, în focul care nu se stinge, 46 unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. 47 Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decât să ai doi ochi şi să fii aruncat în focul gheenei, 48 unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. 49 Pentru că fiecare om va fi sărat cu foc şi orice jertfă va fi sărată cu sare. 50 Sarea este bună, dar, dacă sarea îşi pierde puterea de a săra, cu ce îi veţi da înapoi puterea aceasta? Să aveţi sare în voi înşivă şi să trăiţi în pace unii cu alţii.”

Read More
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014 (RMNN)

Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.

Subscribe
Mark as complete
Mark as incomplete
Unpause and Continue Reading