Beginning
Propăşirea lui Iov
1 Era în ţara(A) Uţ un om care se numea Iov(B). Şi omul acesta era fără prihană(C) şi curat la suflet. El se temea(D) de Dumnezeu şi se abătea de la rău. 2 I s-au născut şapte fii şi trei fete. 3 Avea şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgăriţe şi un foarte mare număr de slujitori. Şi omul acesta era cel mai cu vază dintre toţi locuitorii Răsăritului. 4 Fiii săi se duceau unii la alţii şi dădeau, rând pe rând, câte un ospăţ. Şi pofteau şi pe cele trei surori ale lor să mănânce şi să bea împreună cu ei. 5 Şi, după ce treceau zilele de ospăţ, Iov chema şi sfinţea pe fiii săi: se scula dis-de-dimineaţă şi aducea pentru fiecare din ei câte o ardere-de-tot(E). Căci zicea Iov: „Poate că fiii mei au păcătuit şi au supărat(F) pe Dumnezeu în inima lor.” Aşa avea Iov obicei să facă.
Satana cere să se atingă de Iov
6 Fiii lui Dumnezeu au venit(G) într-o zi(H) de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor. 7 Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns Domnului: „De la cutreierarea(I) pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.” 8 Domnul a zis Satanei: „Ai văzut(J) pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană(K) şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău.” 9 Şi Satana a răspuns Domnului: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? 10 Nu l-ai(L) ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul(M) mâinilor lui şi turmele lui acoperă ţara. 11 Dar ia întinde-Ţi(N) mâna şi atinge-Te de tot ce are, şi sunt încredinţat că Te va blestema(O) în faţă.” 12 Domnul a zis Satanei: „Iată, îţi dau pe mână tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mâna.”
Şi Satana a plecat dinaintea Domnului.
Răbdarea lui Iov
13 Într-o zi, pe când fiii şi fiicele(P) lui Iov mâncau şi beau vin în casa fratelui lor întâi născut, 14 a venit la Iov un sol, care a zis: „Boii arau şi măgăriţele păşteau lângă ei. 15 Şi s-au aruncat nişte sabeeni asupra lor, i-au luat şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul sabiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.” 16 Pe când vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: „Focul lui Dumnezeu a căzut din cer şi a aprins oile şi pe slujitorii tăi şi i-a ars de tot. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.” 17 Pe când vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: „Nişte haldeeni, înşiraţi în trei cete, s-au aruncat asupra cămilelor, le-au luat şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul sabiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.” 18 Pe când vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: „Fiii(Q) tăi şi fiicele tale mâncau şi beau vin în casa fratelui lor întâi născut. 19 Şi deodată, a venit un vânt mare de dincolo de pustie şi a izbit în cele patru colţuri ale casei; casa s-a prăbuşit peste tineri şi au murit. Şi am scăpat numai eu, ca să-ţi dau de ştire.” 20 Atunci, Iov s-a sculat, şi-a sfâşiat(R) mantaua şi şi-a tuns capul. Apoi, aruncându-se(S) la pământ, s-a închinat 21 şi a zis: „Gol(T) am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat(U) şi Domnul a luat(V). Binecuvântat(W) fie Numele Domnului!” 22 În toate(X) acestea, Iov n-a păcătuit deloc şi n-a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu.
Satana învinuieşte pe Iov
2 Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi(Y) de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor şi s-a înfăţişat înaintea Domnului. 2 Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns(Z) Domnului: „De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.” 3 Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană(AA) şi curat la suflet. El se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău. El se ţine tare(AB) în neprihănirea lui, şi tu Mă îndemni să-l pierd(AC) fără pricină.” 4 Şi Satana a răspuns Domnului: „Piele pentru piele! Omul dă tot ce are pentru viaţa lui. 5 Dar ia întinde-Ţi(AD) mâna şi atinge-Te de oasele(AE) şi de carnea lui, şi sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.” 6 Domnul(AF) a zis Satanei: „Iată, ţi-l dau pe mână: numai cruţă-i viaţa.” 7 Şi Satana a plecat dinaintea Domnului.
Apoi a lovit pe Iov cu o bubă rea, din talpa(AG) piciorului până în creştetul capului. 8 Şi Iov a luat un ciob să se scarpine şi a şezut pe cenuşă(AH). 9 Nevastă-sa i-a zis: „Tu rămâi(AI) neclintit(AJ) în neprihănirea ta! Blestemă pe Dumnezeu şi mori!” 10 Dar Iov i-a răspuns: „Vorbeşti ca o femeie nebună. Ce, primim(AK) de la Dumnezeu binele şi să nu primim şi răul?”
În toate(AL) acestea, Iov n-a păcătuit(AM) deloc cu buzele lui.
Cei trei prieteni vin la Iov
11 Trei prieteni(AN) ai lui Iov, Elifaz din Teman(AO), Bildad din Şuah(AP) şi Ţofar din Naama, au aflat de toate nenorocirile care-l loviseră. S-au sfătuit şi au plecat de acasă să se ducă să-i plângă de milă(AQ) şi să-l mângâie. 12 Ridicându-şi ochii de departe, nu l-au mai cunoscut. Şi au ridicat glasul şi au plâns. Şi-au sfâşiat mantalele şi au aruncat(AR) cu ţărână în văzduh deasupra capetelor lor. 13 Şi au şezut pe pământ, lângă el, şapte zile şi şapte(AS) nopţi, fără să-i spună o vorbă, căci vedeau cât de mare îi este durerea.
Plângerea lui Iov
3 După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s-a născut.
2 A luat cuvântul şi a zis:
3 „Blestemată(AT) să fie ziua în care m-am născut
şi noaptea care a zis: ‘S-a zămislit un copil de parte bărbătească!’
4 Prefacă-se în întuneric ziua aceea,
să nu Se îngrijească Dumnezeu de ea din cer
şi să nu mai strălucească lumina peste ea!
5 S-o cuprindă întunericul(AU) şi umbra morţii,
nori groşi să vină peste ea
şi neguri de peste zi s-o înspăimânte!
6 Noaptea aceea! S-o acopere întunericul,
să piară din an,
să nu mai fie numărată între luni!
7 Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!
8 Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele,
de cei ce(AV) ştiu să întărâte leviatanul[a]
9 să se întunece stelele din amurgul ei,
în zadar să aştepte lumina
şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!
10 Căci n-a închis pântecele care m-a zămislit,
nici n-a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.
11 De ce(AW) n-am murit în pântecele mamei mele?
De ce nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pântecele ei?
12 De ce am găsit genunchi(AX) care să mă primească?
Şi ţâţe care să-mi dea lapte?
13 Acum aş fi culcat, aş fi liniştit,
aş dormi şi m-aş odihni
14 cu împăraţii şi cei mari de pe pământ,
care şi-au zidit falnice(AY) morminte,
15 cu domnitorii care aveau aur
şi şi-au umplut casele cu argint.
16 Sau n-aş mai fi în viaţă,
aş fi ca o stârpitură(AZ) îngropată,
ca nişte copii care n-au văzut lumina!
17 Acolo nu te mai necăjesc cei răi,
acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.
18 Acolo cei puşi în lanţuri sunt lăsaţi toţi în pace,
nu mai aud(BA) glasul asupritorului;
19 cel mai mic şi cel mare sunt totuna acolo,
şi robul scapă de stăpânul său.
20 Pentru ce dă(BB) Dumnezeu lumină celui ce suferă
şi viaţă celor amărâţi(BC) la suflet,
21 care aşteaptă(BD) moartea şi nu vine;
măcar că o doresc mai mult decât o comoară(BE),
22 care n-ar mai putea de bucurie
şi de veselie, dacă ar găsi mormântul?
23 Pentru ce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă,
pe care îl îngrădeşte(BF) Dumnezeu din toate părţile?
24 Suspinele îmi sunt hrana de toate zilele
şi jalea mi se varsă ca apa.
25 De ce mă tem, aceea mi se întâmplă;
de ce mi-e frică, de aceea am parte!
26 N-am nici linişte, nici pace, nici odihnă,
şi necazul dă peste mine.”
Cuvântarea lui Elifaz către Iov
4 Elifaz din Teman a luat cuvântul şi a zis:
2 „Dacă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra?
Dar cine ar putea să tacă?
3 De multe ori tu ai învăţat pe alţii
şi ai întărit mâinile(BG) slăbite.
4 Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau
şi ai întărit genunchii(BH) care se îndoiau.
5 Şi acum, când este vorba de tine, eşti slab!
Acum, când eşti atins tu, te tulburi!
Nu este frica(BI) ta de Dumnezeu sprijinul tău?
6 Nădejdea(BJ) ta nu-i neprihănirea ta?
7 Adu-ţi aminte, te rog! Care nevinovat(BK) a pierit?
Care oameni neprihăniţi au fost nimiciţi?
8 După câte am văzut eu, numai cei ce ară(BL) fărădelegea
şi seamănă nelegiuirea îi seceră roadele!
9 Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu,
nimiciţi de vântul mâniei Lui.
10 Mugetul leilor încetează,
dinţii(BM) puilor de lei sunt zdrobiţi!
11 Leul(BN) bătrân piere din lipsă de pradă
şi puii leoaicei se risipesc.
Toţi oamenii sunt vinovaţi
12 Un cuvânt s-a furişat până la mine,
şi urechea mea i-a prins sunetele uşoare.
13 În clipa când(BO) vedeniile de noapte frământă gândul,
când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc,
14 m-a apucat groaza(BP) şi spaima,
şi toate oasele mi-au tremurat.
15 Un duh a trecut pe lângă mine…
Tot părul mi s-a zbârlit ca ariciul…
16 Un chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei.
Şi am auzit un glas care şoptea încetişor:
17 ‘Fi-va omul(BQ) fără vină înaintea lui Dumnezeu?
Fi-va el curat înaintea Celui ce l-a făcut?’
18 Dacă n-are încredere Dumnezeu(BR) nici în slujitorii Săi,
dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,
19 cu cât(BS) mai mult la cei ce locuiesc în case(BT) de lut,
care îşi trag obârşia din ţărână
şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!
20 De dimineaţă până seara sunt(BU) zdrobiţi,
pier pentru totdeauna şi nimeni nu ţine seama de ei.
21 Li se(BV) taie firul vieţii:
mor şi tot n-au căpătat înţelepciunea!(BW)
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.