Old/New Testament

Foamete de trei ani

21 Pe vremea lui David, a fost o foamete care a ţinut trei ani. David a întrebat pe Domnul, şi Domnul a zis: „Din pricina lui Saul şi a casei lui sângeroase, pentru că a ucis pe gabaoniţi este foametea aceasta.” ² Împăratul a chemat pe gabaoniţi să le vorbească. (Gabaoniţii nu erau dintre copiii lui Israel, ci erau o rămăşiţă^(A) a amoriţilor; copiii lui Israel se legaseră faţă de ei cu un jurământ, şi totuşi Saul voise să-i ucidă, în râvna lui pentru copiii lui Israel şi Iuda.) ³ David a zis gabaoniţilor: „Ce pot face eu pentru voi şi cu se să fac ispăşire, ca să binecuvântaţi moştenirea^(B) Domnului?” ⁴ Gabaoniţii i-au răspuns: „Nu voim nici argint, nici aur de la Saul şi de la casa lui şi nici nu este treaba noastră să omorâm pe cineva din Israel.” Şi împăratul a zis: „Ce voiţi dar să vă fac?” ⁵ Ei au răspuns împăratului: „Fiindcă omul acela ne-a slăbit şi îşi pusese de gând să ne nimicească, pentru ca să ne facă să pierim din tot ţinutul lui Israel, ⁶ să ni se dea şapte bărbaţi din fiii lui şi-i vom spânzura înaintea Domnului, la Ghibea^(C) lui Saul, alesul^(D) Domnului.” Şi împăratul a zis: „Vi-i voi da.” ⁷ Împăratul a cruţat pe Mefiboşet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, pentru jurământul^(E) pe care-l făcuseră între ei, înaintea Domnului, David şi Ionatan, fiul lui Saul. ⁸ Dar împăratul a luat pe cei doi fii pe care-i născuse lui Saul Riţpa^(F), fata lui Aiia, şi anume: Armoni şi Mefiboşet, şi pe cei cinci fii pe care-i născuse Merab, fata lui Saul, lui Adriel din Mehola, fiul lui Barzilai; ⁹ i-a dat în mâinile gabaoniţilor, care i-au spânzurat pe munte, înaintea^(G) Domnului. Toţi cei şapte au pierit împreună; au fost omorâţi în cele dintâi zile ale seceratului, la începutul seceratului orzurilor. ¹⁰ Riţpa^(H), fata lui Aiia, a luat un sac şi l-a întins sub ea, peste stâncă, de la începutul^(I) seceratului până când a căzut peste ei ploaie din cer, şi a oprit păsările cerului să se apropie de ei în timpul zilei şi fiarele câmpului, în timpul nopţii. ¹¹ Au înştiinţat pe David despre ce făcuse Riţpa, fata lui Aiia, ţiitoarea lui Saul. ¹² Şi David s-a dus şi a luat oasele lui Saul şi oasele fiului său Ionatan de la locuitorii din Iabesul Galaadului^(J), care le luaseră din piaţa Bet-Şan, unde îi spânzuraseră filistenii^(K) când au bătut pe Saul la Ghilboa. ¹³ A luat de acolo oasele lui Saul şi oasele fiului său Ionatan şi s-au strâns şi oasele celor ce fuseseră spânzuraţi. ¹⁴ Au îngropat oasele lui Saul şi ale fiului său Ionatan în ţara lui Beniamin, la Ţela^(L), în mormântul lui Chis, tatăl lui Saul. Şi au făcut tot ce poruncise împăratul.

După aceea, Dumnezeu^(M) a fost potolit faţă de ţară.

Războiul împotriva filistenilor

¹⁵ Filistenii au pornit iarăşi cu război împotriva lui Israel. David s-a pogorât cu slujitorii lui şi a luptat împotriva filistenilor. David era obosit. ¹⁶ Şi Işbi-Benob, unul din copiii lui Rafa, a voit să omoare pe David; avea o suliţă în greutate de trei sute de sicli de aramă şi era încins cu o sabie nouă. ¹⁷ Abişai, fiul Ţeruiei, a venit în ajutorul lui David, a lovit pe filistean şi l-a omorât. Atunci, oamenii lui David i-au jurat zicând: „Să^(N) nu mai ieşi cu noi la luptă, ca să nu stingi lumina^(O) lui Israel”. ¹⁸ După aceea, a mai fost^(P) o bătălie la Gob cu filistenii. Atunci, Sibecai^(Q), Huşatitul, a omorât pe Saf, care era unul din copiii lui Rafa. ¹⁹ A mai fost o bătălie la Gob cu filistenii. Şi Elhanan, fiul lui Iaare-Oreghim din Betleem, a omorât pe Goliat^(R) din Gat, care avea o suliţă al cărei mâner era ca sulul de ţesut. ²⁰ A mai fost o bătălie la Gat^(S). Acolo era un om de statură înaltă, care avea şase degete la fiecare mână şi la fiecare picior, în total douăzeci şi patru, şi care se trăgea tot din Rafa. ²¹ El a batjocorit pe Israel, şi Ionatan, fiul lui Şimea^(T), fratele lui David, l-a omorât. ²² Aceşti patru^(U) oameni erau copiii lui Rafa născuţi la Gat. Au pierit ucişi de mâna lui David şi de mâna slujitorilor lui.

Cântarea lui David

22 David a îndreptat către Domnul cuvintele^(V) acestei cântări după ce Domnul l-a izbăvit^(W) din mâna tuturor vrăjmaşilor lui şi din mâna lui Saul.

²⁴ Isus a văzut că s-a întristat de tot şi a zis: „Cât^(A) de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii! ²⁵ Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.” ²⁶ Cei ce-L ascultau au zis: „Atunci cine poate fi mântuit?” ²⁷ Isus a răspuns: „Ce^(B) este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu”. ²⁸ Atunci^(C), Petru a zis: „Iată că noi am lăsat totul şi Te-am urmat”. ²⁹ Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni^(D) care să-şi fi lăsat casa sau nevasta, sau fraţii, sau părinţii, sau copiii pentru Împărăţia lui Dumnezeu ³⁰ şi să^(E) nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa veşnică”.

Isus vesteşte moartea şi învierea Sa

³¹ Isus^(F) a luat cu Sine pe cei doisprezece şi le-a zis: „Iată că ne suim la Ierusalim şi tot^(G)ce a fost scris prin proroci despre Fiul omului se va împlini. ³² Căci va^(H) fi dat în mâna neamurilor: Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa ³³ şi, după ce-L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.” ³⁴ Ei^(I) n-au înţeles nimic din aceste lucruri, căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei şi nu pricepeau ce le spunea Isus.

Vindecarea unui orb la Ierihon

³⁵ Pe^(J) când Se apropia Isus de Ierihon, un orb şedea lângă drum şi cerşea. ³⁶ Când a auzit norodul trecând, a întrebat ce este. ³⁷ I-au spus: „Trece Isus din Nazaret”. ³⁸ Şi el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” ³⁹ Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă, dar el ţipa şi mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!” ⁴⁰ Isus S-a oprit şi a poruncit să-l aducă la El şi, după ce s-a apropiat, l-a întrebat: ⁴¹ „Ce vrei să-ţi fac?” „Doamne”, a răspuns el, „să-mi capăt vederea”. ⁴² Şi Isus i-a zis: „Capătă-ţi vederea. Credinţa^(K) ta te-a mântuit.” ⁴³ Numaidecât, orbul şi-a căpătat vederea şi a mers^(L) după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, când a văzut cele întâmplate, a dat laudă lui Dumnezeu.