Old/New Testament

David şi Mefiboşet

9 David a zis: „A mai rămas cineva din casa lui Saul, ca să-i fac bine^(A) din pricina lui Ionatan?” ² Era un slujitor din casa lui Saul, numit Ţiba^(B), pe care l-au adus la David. Împăratul i-a zis: „Tu eşti Ţiba?” Şi el a răspuns: „Robul tău, da!” ³ Împăratul a zis: „Nu mai este nimeni din casa lui Saul, ca să mă port cu el cu o bunătate ca bunătatea^(C) lui Dumnezeu?” Şi Ţiba a răspuns împăratului: „Mai este un fiu al lui Ionatan, olog^(D) de picioare”. ⁴ Împăratul a zis: „Unde este?” Şi Ţiba a răspuns împăratului: „Este în casa lui Machir^(E), fiul lui Amiel, la Lodebar”. ⁵ Împăratul David l-a trimis să-l ia din casa lui Machir, fiul lui Amiel, din Lodebar. ⁶ Şi Mefiboşet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, a venit la David, a căzut cu faţa la pământ şi s-a închinat. David a zis: „Mefiboşet!” Şi el a răspuns: „Iată robul tău!” ⁷ David i-a zis: „Nu te teme, căci vreau să-ţi fac bine^(F) din pricina tatălui tău Ionatan. Îţi voi da înapoi toate pământurile tatălui tău, Saul, şi vei mânca totdeauna la masa mea”. ⁸ El s-a închinat şi a zis: „Cine este robul tău, ca să te uiţi la un câine mort^(G) ca mine?” ⁹ Împăratul a chemat pe Ţiba, slujbaşul lui Saul, şi i-a zis: „Dau fiului stăpânului tău tot ce^(H) era al lui Saul şi tot ce avea toată casa lui. ¹⁰ Tu să lucrezi pământurile pentru el, tu, fiii tăi şi robii tăi, şi să strângi roadele, ca fiul stăpânului tău să aibă pâine de mâncare, şi Mefiboşet, fiul stăpânului tău, va mânca^(I) totdeauna la masa mea”. Şi Ţiba avea cincisprezece fii şi douăzeci de robi. ¹¹ El a zis împăratului: „Robul tău va face tot ce porunceşte împăratul, domnul meu, robului său”. Şi Mefiboşet a mâncat la masa lui David, ca unul din fiii împăratului. ¹² Mefiboşet avea un fiu mic, numit^(J) Mica, şi toţi cei ce locuiau în casa lui Ţiba erau robii lui Mefiboşet. ¹³ Mefiboşet locuia la Ierusalim, căci mânca^(K) totdeauna la masa împăratului. El era olog^(L) de amândouă picioarele.

Războiul cu amoniţii

10 După aceea, împăratul^(M) fiilor lui Amon a murit, şi în locul lui a domnit fiul său Hanun. ² David a zis: „Voi arăta bunăvoinţă lui Hanun, fiul lui Nahaş, cum a arătat şi tatăl lui faţă de mine”. Şi David a trimis pe slujitorii săi să-l mângâie pentru moartea tatălui său. Când au ajuns slujitorii lui David în ţara fiilor lui Amon, ³ căpeteniile fiilor lui Amon au zis stăpânului lor Hanun: „Crezi că David îţi trimite oameni să te mângâie, ca să cinstească pe tatăl tău? Ori ca să cunoască şi să cerceteze cetatea, ca s-o nimicească îşi trimite el slujitorii la tine?” ⁴ Atunci, Hanun a luat pe slujitorii lui David, le-a ras barba pe jumătate şi le-a tăiat hainele pe jumătate până la coapse^(N). Apoi le-a dat drumul. ⁵ David, înştiinţat de lucrul acesta, a trimis nişte oameni înaintea lor, căci oamenii aceia erau foarte batjocoriţi, şi împăratul a spus să le spună: „Rămâneţi la Ierihon până vă va creşte barba şi pe urmă să vă întoarceţi.” ⁶ Fiii lui Amon, văzând că se făcuseră urâţi^(O) lui David, au tocmit douăzeci de mii de pedeştri de la sirienii din Bet-Rehob şi de la sirienii din Ţoba, o mie de oameni de la împăratul din Maaca şi douăsprezece mii de oameni de la oamenii din Tob. ⁷ La auzul acestei veşti, David a trimis împotriva lor pe Ioab şi toată oştirea, numai^(P) oameni viteji. ⁸ Fiii lui Amon au ieşit şi s-au aşezat în şiruri de bătaie la intrarea porţii; sirienii^(Q) din Ţoba şi din Rehob şi oamenii din Tob şi din Maaca erau deoparte în câmpie. ⁹ Ioab a văzut că avea să lupte şi înainte, şi înapoi. A ales atunci din toţi aleşii lui Israel o ceată, pe care a aşezat-o împotriva sirienilor, ¹⁰ şi a pus sub porunca fratelui său Abişai ce mai rămăsese din popor, ca să ţină piept fiilor lui Amon. ¹¹ El a zis: „Dacă sirienii vor fi mai tari decât mine, să vii în ajutorul meu şi dacă fiii lui Amon vor fi mai tari decât tine, voi veni eu să te ajut. ¹² Fii tare^(R) şi să ne arătăm plini^(S) de bărbăţie pentru poporul nostru şi pentru cetăţile Dumnezeului nostru, şi Domnul^(T) să facă ce va crede!” ¹³ Ioab, cu poporul lui, a înaintat la luptă împotriva sirienilor, şi ei au luat-o la fugă dinaintea lui. ¹⁴ Şi când au văzut fiii lui Amon că sirienii o luaseră la fugă, au fugit şi ei dinaintea lui Abişai şi au intrat în cetate. Ioab a plecat de la fiii lui Amon şi s-a întors la Ierusalim. ¹⁵ Sirienii, văzând că fuseseră bătuţi de Israel, şi-au strâns puterile. ¹⁶ Hadadezer a trimis după sirienii care erau de cealaltă parte a Râului şi au venit la Helam, în frunte cu Şobac, căpetenia oştirii lui Hadadezer. ¹⁷ Au dat de veste lui David, care a strâns tot Israelul, a trecut Iordanul şi a venit la Helam: sirienii s-au pregătit de au ieşit înaintea lui David şi au început lupta cu el. ¹⁸ Dar sirienii au fugit dinaintea lui Israel. Şi David le-a tăiat şapte sute de cai de trăsură şi patruzeci de mii de călăreţi^(U); a lovit şi pe căpetenia oştirii lor Şobac, care a murit pe loc. ¹⁹ Toţi împăraţii supuşi lui Hadadezer, văzându-se bătuţi de Israel, au făcut pace cu Israel şi i s-au supus^(V). Şi sirienii n-au mai îndrăznit să ajute pe fiii lui Amon.

Păcătuirea lui David cu Bat-Şeba şi Urie

11 În anul următor, pe vremea când porneau împăraţii la război, David a trimis^(W) pe Ioab, cu slujitorii lui şi tot Israelul să pustiască ţara lui Amon şi să împresoare Raba. Dar David a rămas la Ierusalim. ² Într-o după-amiază spre seară, David s-a sculat de pe pat şi, pe când se plimba^(X) pe acoperişul casei împărăteşti, a zărit^(Y) de acolo o femeie care se scălda şi care era foarte frumoasă la chip. ³ David a întrebat cine este femeia aceasta şi i-au spus: „Este Bat-Şeba, fata lui Eliam, nevasta lui Urie^(Z), Hetitul.” ⁴ Şi David a trimis nişte oameni s-o aducă. Ea a venit la el, şi el s-a culcat^(AA) cu ea. După ce s-a curăţit^(AB) de necurăţia ei, ea s-a întors acasă. ⁵ Femeia a rămas însărcinată şi a trimis vorbă lui David zicând: „Sunt însărcinată.” ⁶ Atunci, David a trimis următoarea poruncă lui Ioab: „Trimite-mi pe Urie, Hetitul.” Şi Ioab a trimis pe Urie la David. ⁷ Urie a venit la David, care l-a întrebat despre starea lui Ioab, despre starea poporului şi despre mersul războiului. ⁸ Apoi David a zis lui Urie: „Pogoară-te acasă şi spală-ţi^(AC) picioarele.” Urie a ieşit din casa împărătească şi a fost urmat de un dar din partea împăratului. ⁹ Dar Urie s-a culcat la poarta casei împărăteşti, cu toţi slujitorii stăpânului său, şi nu s-a pogorât acasă la el. ¹⁰ Au dat de ştire lui David despre aceasta şi i-au spus: „Urie nu s-a pogorât la el acasă.” Şi David a zis lui Urie: „Nu vii tu oare din călătorie? Pentru ce nu te-ai pogorât acasă?” ¹¹ Urie a răspuns lui David: „Chivotul^(AD) şi Israel, şi Iuda locuiesc în corturi, domnul^(AE) meu Ioab şi slujitorii domnului meu sunt tăbărâţi în câmp, şi eu să intru în casă să mănânc şi să beau şi să mă culc cu nevastă-mea?! Viu eşti tu şi viu este sufletul tău că nu voi face lucrul acesta.” ¹² David a zis lui Urie: „Mai rămâi şi astăzi aici, şi mâine îţi voi da drumul.” Şi Urie a rămas la Ierusalim în ziua aceea şi a doua zi. ¹³ David l-a poftit să mănânce şi să bea cu el şi l-a îmbătat^(AF); şi seara Urie a ieşit şi s-a culcat cu slujitorii^(AG) stăpânului său, dar nu s-a pogorât acasă. ¹⁴ A doua zi dimineaţa, David a scris^(AH) o scrisoare lui Ioab şi a trimis-o prin Urie. ¹⁵ În scrisoarea aceasta scria: „Puneţi pe Urie în locul cel mai greu al luptei şi trageţi-vă înapoi de la el, ca să fie lovit^(AI) şi să moară.” ¹⁶ Ioab, împresurând cetatea, a pus pe Urie în locul pe care-l ştia apărat de ostaşi viteji. ¹⁷ Oamenii din cetate au făcut o ieşire şi s-au bătut împotriva lui Ioab; au căzut mulţi din popor, din slujitorii lui David şi a fost ucis şi Urie, Hetitul. ¹⁸ Ioab a trimis un sol să istorisească lui David tot ce se petrecuse în luptă. ¹⁹ Şi a dat solului următoarea poruncă: „Când vei isprăvi de istorisit împăratului toate amănuntele luptei, ²⁰ poate că se va mânia şi va zice: ‘Pentru ce v-aţi apropiat de cetate să luptaţi împotriva ei? Nu ştiaţi că se aruncă săgeţi din vârful zidului? ²¹ Cine a omorât pe Abimelec^(AJ), fiul lui Ierubeşet^(AK)? Nu o femeie, care a aruncat peste el din vârful zidului o piatră de moară, şi n-a murit el la Tebeţ? Pentru ce v-aţi apropiat de zid?’ Atunci să-i spui: ‘A murit şi robul tău Urie, Hetitul.’ ” ²² Solul a plecat şi, la sosire, a istorisit lui David tot ce-i poruncise Ioab. ²³ Solul a zis lui David: „Oamenii aceia au fost mai tari decât noi; făcuseră o ieşire împotriva noastră în câmp, şi i-am dat înapoi, până la intrarea porţii, ²⁴ dar arcaşii au tras de pe vârful zidului asupra slujitorilor tăi, şi mulţi din slujitorii împăratului au fost ucişi şi a murit şi robul tău Urie, Hetitul.” ²⁵ David a zis solului: „Iată ce să spui lui Ioab: ‘Nu te munci pentru întâmplarea aceasta, căci sabia doboară când pe unul, când pe altul; bate cetatea cu putere, dărâm-o.’ Şi tu, îmbărbătează-l!” ²⁶ Nevasta lui Urie a aflat că bărbatul ei murise şi a plâns pe bărbatul ei. ²⁷ După ce au trecut zilele de jale, David a trimis s-o ia şi a primit-o în casa lui. Ea i-a fost nevastă^(AL) şi i-a născut un fiu. Fapta lui David n-a plăcut Domnului.

Pilda fiului risipitor

¹¹ El a mai zis: „Un om avea doi fii. ¹² Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: ‘Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine’. Şi tatăl le-a împărţit averea. ¹³ Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul şi a plecat într-o ţară depărtată, unde şi-a risipit averea^(A), ducând o viaţă destrăbălată. ¹⁴ După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă. ¹⁵ Atunci, s-a dus şi s-a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii. ¹⁶ Mult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le da nimeni. ¹⁷ Şi-a venit în fire şi a zis: ‘Câţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici! ¹⁸ Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi zice: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta ¹⁹ şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi».’ ²⁰ Şi s-a sculat şi a plecat la tatăl său. Când era încă^(B) departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult. ²¹ Fiul i-a zis: ‘Tată, am păcătuit împotriva cerului şi^(C) împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău’. ²² Dar tatăl a zis robilor săi: ‘Aduceţi repede haina cea mai bună şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare. ²³ Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să ne veselim, ²⁴ căci^(D) acest fiu al meu era mort şi a înviat; era pierdut şi a fost găsit.’ Şi au început să se veselească. ²⁵ Fiul cel mai mare era la ogor. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi jocuri. ²⁶ A chemat pe unul din robi şi a început să-l întrebe ce este. ²⁷ Robul acela i-a răspuns: ‘Fratele tău a venit înapoi şi tatăl tău a tăiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a găsit iarăşi sănătos şi bine’. ²⁸ El s-a întărâtat de mânie şi nu voia să intre în casă. Tatăl său a ieşit afară şi l-a rugat să intre. ²⁹ Dar el, drept răspuns, a zis tatălui său: ‘Iată, eu îţi slujesc ca un rob de atâţia ani şi niciodată nu ţi-am călcat porunca şi mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă veselesc cu prietenii mei; ³⁰ iar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu femeile desfrânate, i-ai tăiat viţelul cel îngrăşat’. ³¹ ‘Fiule, i-a zis tatăl, tu întotdeauna eşti cu mine şi tot ce am eu este al tău. ³² Dar trebuia să ne veselim şi să ne bucurăm, pentru că^(E) acest frate al tău era mort şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit’.”