Old/New Testament
David fuge în peştera Adulam şi la Miţpe
22 David a plecat de acolo şi a scăpat(A) în peştera(B) Adulam. Fraţii lui şi toată casa tatălui său au aflat şi s-au pogorât la el. 2 Toţi(C) cei ce se aflau în nevoie, care aveau datorii sau care erau nemulţumiţi s-au strâns la el şi el a ajuns căpetenia lor. Astfel, s-au unit cu el aproape patru sute de oameni. 3 De acolo, David s-a dus la Miţpe, în ţara Moabului. El a zis împăratului Moabului: „Dă voie, te rog, tatălui meu şi mamei mele să vină la voi până voi şti ce va face Dumnezeu cu mine.” 4 Şi i-a adus înaintea împăratului Moabului şi au locuit cu el în tot timpul cât a stat David în cetăţuie. 5 Prorocul Gad(D) a zis lui David: „Nu şedea în cetăţuie, ci du-te şi intră în ţara lui Iuda.” Şi David a plecat şi a ajuns la pădurea Heret.
Saul ucide preoţii din Nob
6 Saul a aflat că David şi oamenii lui au fost descoperiţi. Saul şedea sub tamarisc, la Ghibea, pe înălţime; avea suliţa în mână şi toţi slujitorii lui stăteau lângă el. 7 Şi Saul a zis slujitorilor săi de lângă el: „Ascultaţi, beniamiţi! Vă va da(E) fiul lui Isai la toţi ogoare şi vii? Va face el din voi toţi căpetenii peste o mie şi căpetenii peste o sută? 8 Dacă nu, de ce v-aţi unit toţi împotriva mea şi nimeni nu mi-a dat de ştire despre legământul fiului(F) meu cu fiul lui Isai? Pentru ce n-a fost nimeni dintre voi pe care să-l doară inima pentru mine şi să mă înştiinţeze că fiul meu a răsculat pe robul meu împotriva mea, ca să-mi întindă curse, cum face astăzi?” 9 Doeg(G), Edomitul, care era şi el printre slujitorii lui Saul, a răspuns: „Eu am văzut pe fiul lui Isai venind la Nob, la Ahimelec(H), fiul lui Ahitub(I). 10 Ahimelec a(J) întrebat pe Domnul pentru el, i-a dat merinde(K) şi i-a dat sabia lui Goliat, Filisteanul.” 11 Împăratul a trimis după Ahimelec, fiul lui Ahitub, preotul, şi după toată casa tatălui său, după preoţii care erau la Nob. Ei au venit toţi la împărat. 12 Saul a zis: „Ascultă, fiul lui Ahitub!” El a răspuns: „Iată-mă, domnul meu!” 13 Saul i-a zis: „Pentru ce v-aţi unit împotriva mea, tu şi fiul lui Isai? Pentru ce i-ai dat pâine şi o sabie şi ai întrebat pe Dumnezeu pentru el, ca să se ridice împotriva mea şi să-mi întindă curse, cum face astăzi?” 14 Ahimelec a răspuns împăratului: „Care dintre slujitorii tăi poate fi pus alături cu credinciosul David, ginerele împăratului, gata la poruncile lui şi înconjurat cu cinste în casa ta? 15 Oare de astăzi am început eu să întreb pe Dumnezeu pentru el? Departe de mine aşa ceva! Să nu arunce împăratul nicio vină asupra robului său, nici asupra nimănui din casa tatălui meu, căci robul tău nu ştie nimic din toate acestea, nici lucru mic, nici lucru mare.” 16 Împăratul a zis: „Trebuie să mori, Ahimelec, tu şi toată casa tatălui tău.” 17 Şi împăratul a zis alergătorilor care stăteau lângă el: „Întoarceţi-vă şi omorâţi pe preoţii Domnului, căci s-au învoit cu David: au ştiut bine că fuge, şi nu mi-au dat de veste.” Dar slujitorii împăratului n-au(L) voit să întindă mâna ca să lovească pe preoţii Domnului. 18 Atunci, împăratul a zis lui Doeg: „Întoarce-te şi loveşte pe preoţi.” Şi Doeg, Edomitul, s-a întors şi a lovit pe preoţi; a omorât(M) în ziua aceea optzeci şi cinci de oameni care purtau efodul de in. 19 Saul a mai trecut prin ascuţişul sabiei cetatea preoţească Nob(N): bărbaţi şi femei, copii şi prunci, boi, măgari şi oi; toţi au căzut sub ascuţişul sabiei. 20 Un fiu(O) al lui Ahimelec, fiul lui Ahitub, a scăpat(P). Numele lui era Abiatar. A fugit la David 21 şi i-a spus că Saul a ucis pe preoţii Domnului. 22 David a zis lui Abiatar: „M-am gândit chiar în ziua aceea că Doeg, Edomitul, fiind acolo, nu se putea să nu spună lui Saul. Eu sunt pricina morţii tuturor sufletelor din casa tatălui tău. 23 Rămâi cu mine, nu te teme de nimic, căci cel(Q) ce caută să ia viaţa mea caută s-o ia şi pe a ta; lângă mine vei fi bine păzit.”
David scapă Cheila
23 Au venit şi au spus lui David: „Iată că filistenii au început lupta împotriva Cheilei(R) şi au jefuit ariile.” 2 David a întrebat(S) pe Domnul şi a zis: „Să mă duc şi să bat pe filistenii aceştia?” Şi Domnul i-a răspuns: „Du-te, bate pe filisteni şi izbăveşte Cheila.” 3 Dar oamenii lui David i-au zis: „Iată că noi ne temem chiar aici în Iuda. Ce va fi când vom merge la Cheila, împotriva oştilor filistenilor?” 4 David a întrebat iarăşi pe Domnul. Şi Domnul i-a răspuns: „Scoală-te şi pogoară-te la Cheila, căci dau pe filisteni în mâinile tale.” 5 David s-a dus dar cu oamenii lui la Cheila şi s-a bătut împotriva filistenilor; le-a luat vitele şi le-a pricinuit o mare înfrângere. Astfel a izbăvit David pe locuitorii din Cheila. 6 Când a fugit(T) Abiatar, fiul lui Ahimelec, la David în Cheila, s-a pogorât cu efodul în mână. 7 Saul a fost înştiinţat de sosirea lui David la Cheila şi a zis: „Dumnezeu îl dă în mâinile mele, căci a venit şi s-a închis într-o cetate cu porţi şi zăvoare.” 8 Şi Saul a chemat tot poporul la război ca să se pogoare la Cheila şi să împresoare pe David şi pe oamenii lui. 9 David, luând cunoştinţă de acest plan rău pe care-l punea la cale Saul împotriva lui, a zis(U) preotului Abiatar: „Adu efodul!” 10 Şi David a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, robul Tău a aflat că Saul vrea să vină la Cheila ca să nimicească(V) cetatea din pricina mea. 11 Mă vor da în mâinile lui locuitorii din Cheila? Se va pogorî Saul aici, cum a aflat robul Tău? Doamne, Dumnezeul lui Israel, binevoieşte şi descoperă lucrul acesta robului Tău!” Şi Domnul a răspuns: „Se va pogorî.” 12 David a mai zis: „Mă vor da locuitorii din Cheila pe mine şi pe oamenii mei în mâinile lui Saul?” Şi Domnul a răspuns: „Te vor da.” 13 Atunci, David s-a sculat cu oamenii lui în număr(W) de aproape şase sute de inşi, au ieşit din Cheila şi s-au dus unde au putut. Saul, aflând că David a scăpat din Cheila, s-a oprit din mers. 14 David a locuit în pustie, în locuri întărite, şi a rămas pe muntele(X) din pustia Zif(Y). Saul îl căuta(Z) mereu, dar Dumnezeu nu l-a dat în mâinile lui.
David în pustia Zif şi Maon
15 David, văzând că Saul a pornit să-i ia viaţa, a stat în pustia Zif, în pădure. 16 Atunci, Ionatan, fiul lui Saul, s-a sculat şi s-a dus la David în pădure. El i-a întărit încrederea în Dumnezeu 17 şi i-a zis: „Nu te teme de nimic, căci mâna tatălui meu Saul nu te va atinge. Tu vei domni peste Israel şi eu voi fi al doilea după tine; tatăl meu Saul ştie(AA) şi el bine lucrul acesta.” 18 Au făcut iarăşi amândoi legământ(AB) înaintea Domnului şi David a rămas în pădure, iar Ionatan s-a dus acasă. 19 Zifiţii(AC) s-au suit la Saul, la Ghibea, şi au zis: „Nu-i David ascuns între noi în locuri întărite, în pădure, pe dealul Hachila, care este la miazăzi de pustie? 20 Pogoară-te dar, împărate, fiindcă aceasta este toată dorinţa sufletului tău; lasă pe noi dacă(AD) e vorba să-l dăm în mâinile împăratului.” 21 Saul a zis: „Domnul să vă binecuvânteze că aveţi milă de mine! 22 Duceţi-vă, vă rog, de mai cercetaţi, ca să ştiţi şi să descoperiţi în ce loc şi-a îndreptat paşii şi cine l-a văzut, căci mi s-a spus că este foarte şiret. 23 Cercetaţi şi vedeţi toate locurile unde se ascunde, veniţi apoi la mine cu ceva temeinic şi voi porni cu voi. Dacă este în ţară, îl voi căuta printre toate miile lui Iuda.” 24 S-au sculat dar şi s-au dus la Zif înaintea lui Saul. David şi oamenii lui erau în pustia Maon(AE), şi anume în câmpia dinspre miazăzi de pustie. 25 Saul a plecat cu oamenii săi în căutarea lui David. Despre lucrul acesta s-a dat de veste lui David, care s-a pogorât la stâncă şi a rămas în pustia Maon. Saul, când a auzit, a urmărit pe David în pustia Maon. 26 Saul mergea pe o parte a muntelui, şi David cu oamenii lui, pe cealaltă parte a muntelui. David fugea(AF) repede, ca să scape de Saul. Dar Saul şi oamenii lui chiar înconjuraseră(AG) pe David şi pe ai lui, ca să pună mâna pe ei, 27 când un sol(AH) a venit şi a spus lui Saul: „Grăbeşte-te să vii, căci au năvălit filistenii în ţară.” 28 Saul a încetat să urmărească pe David şi s-a întors să iasă înaintea filistenilor. De aceea, locul acela s-a numit Sela-Hamahlecot (Stânca împărţirii). 29 De acolo, David s-a suit spre locurile întărite din En-Ghedi(AI) şi a locuit acolo.
David, în peştera En-Ghedi. Saul cruţat de David
24 Când s-a întors Saul(AJ) de la urmărirea filistenilor, au venit şi i-au spus: „Iată că David este în pustia En-Ghedi.” 2 Saul a luat trei mii de oameni aleşi din tot Israelul şi s-a dus(AK) să caute pe David şi pe oamenii lui până pe stâncile ţapilor sălbatici. 3 A ajuns la nişte stâne de oi, care erau lângă drum, şi acolo era o peşteră în care a intrat(AL) să doarmă(AM). David şi oamenii lui erau(AN) în fundul peşterii. 4 Oamenii lui(AO) David i-au zis: „Iată ziua în care Domnul îţi zice: ‘Dau pe vrăjmaşul tău în mâinile tale; fă-i ce-ţi va plăcea’.” David s-a sculat şi a tăiat încet colţul hainei lui Saul. 5 După aceea, inima(AP) îi bătea, pentru că tăiase colţul hainei lui Saul. 6 Şi a zis oamenilor săi: „Să mă(AQ) ferească Domnul să fac împotriva domnului meu, care este unsul Domnului, o aşa faptă ca să pun mâna pe el! Căci el este unsul Domnului.” 7 Cu aceste cuvinte, David a oprit(AR) pe oamenii săi şi i-a împiedicat să se arunce asupra lui Saul. Apoi Saul s-a sculat să iasă din peşteră şi şi-a văzut înainte de drum. 8 După aceea, David s-a sculat şi a ieşit din peşteră. El a început să strige atunci după Saul: „Împărate, domnul meu!” Saul s-a suit înapoi, şi David s-a plecat cu faţa la pământ şi s-a închinat. 9 David a zis lui Saul: „De ce asculţi(AS) tu de vorbele oamenilor care zic: ‘David îţi vrea răul?’ 10 Vezi acum cu ochii tăi că Domnul te dăduse astăzi în mâinile mele în peşteră. Oamenii mei mă îndemnau să te omor, dar te-am cruţat şi am zis: ‘Nu voi pune mâna pe domnul meu, căci este unsul Domnului’. 11 Uite, părintele meu, uite colţul hainei tale în mâna mea. Fiindcă ţi-am tăiat colţul hainei şi nu te-am ucis, să ştii şi să vezi că în purtarea mea nu este nici răutate(AT), nici răzvrătire şi că n-am păcătuit împotriva ta. Totuşi tu îmi întinzi curse(AU), ca să-mi iei viaţa. 12 Judece(AV) Domnul între mine şi tine şi Domnul să mă răzbune pe tine, dar eu nu voi pune mâna pe tine. 13 ‘Răul de la cei răi vine’, zice vechea zicală. De aceea eu nu voi pune mâna pe tine. 14 Împotriva cui a pornit împăratul lui Israel? Pe cine urmăreşti tu? Un câine(AW) mort, un(AX) purice. 15 Domnul(AY) va judeca şi va hotărî între mine şi tine, El va(AZ) vedea, El îmi va(BA) apăra pricina şi El îmi va face dreptate, izbăvindu-mă din mâna ta.” 16 Când a sfârşit David de spus aceste vorbe lui Saul, Saul a zis: „Glasul(BB) tău este, fiule David?” Şi Saul a ridicat glasul şi a plâns. 17 Şi a zis(BC) lui David: „Tu eşti mai bun(BD) decât mine, căci tu mi-ai făcut(BE) bine, iar eu ţi-am făcut rău. 18 Tu îţi arăţi azi bunătatea cu care te porţi faţă de mine, căci Domnul(BF) mă dăduse în mâinile tale, şi nu m-ai omorât. 19 Dacă întâlneşte cineva pe vrăjmaşul lui, îl lasă oare să-şi urmeze drumul în linişte? Domnul să-ţi răsplătească pentru ce mi-ai făcut în ziua aceasta! 20 Acum iată, ştiu(BG) că tu vei domni şi că împărăţia lui Israel va rămâne în mâinile tale. 21 Jură-mi(BH) dar pe Domnul că(BI) nu-mi vei nimici sămânţa mea după mine şi că nu-mi vei şterge numele din casa tatălui meu.” 22 David a jurat lui Saul. Apoi Saul a plecat acasă, iar David şi oamenii lui s-au suit în locul întărit(BJ).
Despre făţărnicie, frica de oameni, hula împotriva Duhului Sfânt
12 În vremea aceea(A), când se strânseseră noroadele cu miile, aşa că se călcau unii pe alţii, Isus a început să spună ucenicilor Săi: „Mai întâi de toate, păziţi-vă(B) de aluatul fariseilor, care este făţărnicia. 2 Nu(C) este nimic acoperit care nu va fi descoperit, nici ascuns care nu va fi cunoscut. 3 De aceea, orice aţi spus la întuneric va fi auzit la lumină; şi orice aţi grăit la ureche, în odăiţe, va fi vestit de pe acoperişul caselor. 4 Vă(D) spun vouă, prietenii(E) Mei, să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, şi după aceea nu mai pot face nimic. 5 Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi. 6 Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuşi nici una din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu. 7 Şi chiar perii din cap, toţi vă sunt număraţi. Deci să nu vă temeţi: voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii. 8 Eu(F) vă spun: pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl va mărturisi şi Fiul omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu, 9 dar cine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor va fi lepădat şi el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. 10 Şi(G) oricui va vorbi împotriva Fiului omului, i se va ierta, dar oricui va huli împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta. 11 Când(H) vă vor duce înaintea sinagogilor, înaintea dregătorilor şi înaintea stăpânirilor, să nu vă îngrijoraţi cum veţi răspunde pentru apărarea voastră, nici ce veţi vorbi, 12 căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi.”
Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina
13 Unul din mulţime a zis lui Isus: „Învăţătorule, spune fratelui meu să împartă cu mine moştenirea noastră”. 14 „Omule(I)”, i-a răspuns Isus, „cine M-a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi?” 15 Apoi le-a zis: „Vedeţi(J) şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani, căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui”. 16 Şi le-a spus pilda aceasta: „Ţarina unui om bogat rodise mult. 17 Şi el se gândea în sine şi zicea: ‘Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng roadele. 18 Iată, a zis el, ce voi face: îmi voi strica grânarele şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele şi toate bunătăţile mele 19 şi voi zice sufletului meu: «Suflete(K), ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani, odihneşte-te, mănâncă, bea şi veseleşte-te!»’ 20 Dar Dumnezeu i-a zis: ‘Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va(L) cere înapoi sufletul, şi(M) lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?’ 21 Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el şi(N) nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.”
Îngrijorările
22 Isus a zis apoi ucenicilor săi: „De aceea vă spun: Nu(O) vă îngrijoraţi cu privire la viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, nici cu privire la trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. 23 Viaţa este mai mult decât hrana, şi trupul, mai mult decât îmbrăcămintea. 24 Uitaţi-vă cu băgare de seamă la corbi: ei nu seamănă, nici nu seceră, n-au nici cămară, nici grânar, şi totuşi Dumnezeu(P) îi hrăneşte. Cu cât mai de preţ sunteţi voi decât păsările! 25 Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge un cot la lungimea vieţii lui? 26 Deci, dacă nu puteţi face nici cel mai mic lucru, pentru ce vă mai îngrijoraţi de celelalte? 27 Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii: ei nu torc, nici nu ţes, totuşi vă spun că nici Solomon, în toată slava lui, n-a fost îmbrăcat ca unul din ei. 28 Dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba, care astăzi este pe câmp, iar mâine va fi aruncată în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca El pe voi, puţin credincioşilor? 29 Să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi nu vă frământaţi mintea. 30 Căci toate aceste lucruri neamurile lumii le caută. Tatăl vostru ştie că aveţi trebuinţă de ele. 31 Căutaţi(Q) mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.