Old/New Testament
Căsătoria lui Solomon. Visul lui
3 Solomon(A) s-a încuscrit cu Faraon, împăratul Egiptului. A luat de nevastă pe fata lui Faraon şi a adus-o în cetatea(B) lui David până şi-a isprăvit de zidit casa(C) lui, Casa(D) Domnului şi zidul(E) dimprejurul Ierusalimului. 2 Poporul(F) nu aducea jertfe decât pe înălţimi, căci până pe vremea aceasta nu se zidise încă o casă în Numele Domnului. 3 Solomon iubea(G) pe Domnul şi se ţinea(H) de obiceiurile tatălui său David. Numai că aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi. 4 Împăratul s-a dus(I) la Gabaon să aducă jertfe acolo, căci(J) era cea mai însemnată înălţime. Solomon a adus o mie de arderi-de-tot pe altar. 5 La Gabaon(K), Domnul S-a arătat în vis(L) lui Solomon noaptea şi Dumnezeu i-a zis: „Cere ce vrei să-ţi dau.” 6 Solomon(M) a răspuns: „Tu ai arătat o mare bunăvoinţă faţă de robul Tău David, tatăl meu, pentru că umbla(N) înaintea Ta în credincioşie, în dreptate şi în curăţie de inimă faţă de Tine; i-ai păstrat această mare bunăvoinţă şi i-ai dat un fiu(O) care şade pe scaunul lui de domnie, cum se vede astăzi. 7 Acum, Doamne, Dumnezeul meu, Tu ai pus pe robul Tău să împărăţească în locul tatălui meu David, şi eu nu sunt decât un tânăr(P), nu sunt încercat(Q). 8 Robul Tău este în mijlocul poporului pe care l-ai(R) ales, popor foarte mare, care nu poate fi nici socotit, nici(S) numărat, din pricina mulţimii lui. 9 Dă dar(T) robului Tău o inimă pricepută, ca să judece(U) pe poporul Tău, să deosebească(V) binele de rău! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta aşa de mare la număr?!” 10 Cererea aceasta a lui Solomon a plăcut Domnului. 11 Şi Dumnezeu a zis: „Fiindcă lucrul acesta îl ceri, fiindcă nu ceri(W) pentru tine nici viaţă lungă, nici bogăţii, nici moartea vrăjmaşilor tăi, ci ceri pricepere, ca să faci dreptate, 12 voi(X) face după cuvântul tău. Îţi voi(Y) da o inimă înţeleaptă şi pricepută, aşa cum n-a fost nimeni înaintea ta şi nu se va scula nimeni niciodată ca tine. 13 Mai mult, îţi voi da(Z) şi ce n-ai cerut: bogăţii(AA) şi slavă, aşa încât în tot timpul vieţii tale nu va fi niciun împărat ca tine. 14 Şi, dacă vei umbla în căile Mele, păzind legile şi poruncile Mele, cum(AB) a făcut David, tatăl tău, îţi voi lungi(AC) zilele.” 15 Solomon s-a(AD) deşteptat. Acesta a fost visul. Solomon s-a întors la Ierusalim şi s-a înfăţişat înaintea chivotului legământului Domnului. A adus arderi-de-tot şi jertfe de mulţumire şi a dat un ospăţ(AE) tuturor slujitorilor lui.
Judecata lui Solomon
16 Atunci au venit două femei curve la împărat şi s-au înfăţişat(AF) înaintea lui. 17 Una din femei a zis: „Rogu-mă, domnul meu, eu şi femeia aceasta locuiam în aceeaşi casă şi am născut lângă ea în casă. 18 După trei zile, femeia aceasta a născut şi ea. Locuiam împreună, niciun străin nu era cu noi în casă, nu eram decât noi amândouă. 19 Peste noapte, fiul acestei femei a murit, pentru că se culcase peste el. 20 Ea s-a sculat pe la mijlocul nopţii, a luat pe fiul meu de lângă mine, pe când dormea roaba ta, şi l-a culcat la sânul ei, iar pe fiul ei, care murise, l-a culcat la sânul meu. 21 Dimineaţa, m-am sculat să dau ţâţă copilului, şi iată că era mort. M-am uitat cu luare-aminte la el dimineaţa, şi iată că nu era fiul meu, pe care-l născusem.” 22 Cealaltă femeie a zis: „Ba nu; fiul meu este cel viu, iar fiul tău e cel mort.” Dar cea dintâi a răspuns: „Ba nicidecum! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu.” Aşa au vorbit ele înaintea împăratului. 23 Împăratul a zis: „Una zice: ‘Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort.’ Şi cealaltă zice: ‘Ba nicidecum! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu.’ ” 24 Apoi a adăugat: „Aduceţi-mi o sabie.” Au adus o sabie înaintea împăratului. 25 Şi împăratul a zis: „Tăiaţi în două copilul cel viu şi daţi o jumătate uneia şi o jumătate celeilalte.” 26 Atunci, femeia al cărei copil era viu a simţit că i(AG) se rupe inima pentru copil şi a zis împăratului: „Ah, domnul meu, dă-i mai bine ei copilul cel viu şi nu-l omorî!” Dar cealaltă a zis: „Să nu fie nici al meu, nici al tău; tăiaţi-l!” 27 Şi împăratul, luând cuvântul, a zis: „Daţi celei dintâi copilul cel viu şi nu-l omorâţi. Ea este mama lui.” 28 Tot Israelul a auzit de hotărârea pe care o rostise împăratul. Şi s-au temut de împărat, căci au văzut că înţelepciunea(AH) lui Dumnezeu era în el, povăţuindu-l în judecăţile lui.
Slujbaşii cei mai înalţi ai lui Solomon
4 Împăratul Solomon era împărat peste tot Israelul. 2 Iată căpeteniile pe care le avea în slujba lui: Azaria, fiul preotului Ţadoc, 3 Elihoref şi Ahia, fiii lui Şişa, erau logofeţi; Iosafat(AI), fiul lui Ahilud, era scriitor; 4 Benaia(AJ), fiul lui Iehoiada, era peste oştire; Ţadoc şi Abiatar(AK) erau preoţi. 5 Azaria, fiul lui Natan, era mai-mare(AL) peste îngrijitori. Zabud, fiul lui Natan, era slujbaş(AM) de stat, cirac(AN) al împăratului; 6 Ahişar era mai-mare peste casa împăratului şi Adoniram(AO), fiul lui Abda, era mai-mare peste dări.
Numele celor doisprezece îngrijitori
7 Solomon avea doisprezece îngrijitori peste tot Israelul. Ei îngrijeau de hrana împăratului şi a casei lui, fiecare timp de o lună din an. 8 Iată-le numele:
Fiul lui Hur, în muntele lui Efraim. 9 Fiul lui Decher, la Macaţ, la Saalbim, la Bet-Şemeş, la Elon şi la Bet-Hanan. 10 Fiul lui Hesed, la Arubot; el avea Soco şi toată ţara Hefer. 11 Fiul lui Abinadab avea tot ţinutul Dorului. Tafat, fata lui Solomon, era nevasta lui. 12 Baana, fiul lui Ahilud, avea Taanac şi Meghido şi tot Bet-Şeanul de lângă Ţartan sub Izreel, de la Bet-Şean până la Abel-Mehola, până dincolo de Iocmeam. 13 Fiul lui Gheber, la Ramot din Galaad; el avea târgurile(AP) lui Iair, fiul lui Manase, în Galaad; mai avea şi ţinutul(AQ) Argob în Basan, şaizeci de cetăţi mari, cu ziduri şi zăvoare de aramă. 14 Ahinadab, fiul lui Ido, la Mahanaim. 15 Ahimaaţ, în Neftali. El luase de nevastă pe Basmat, fata lui Solomon. 16 Baana, fiul lui Huşai, în Aşer şi la Bealot. 17 Iosafat, fiul lui Paruah, în Isahar. 18 Şimei, fiul lui Ela, în Beniamin. 19 Gheber, fiul lui Uri, în ţara Galaadului; el avea ţinutul(AR) lui Sihon, împăratul amoriţilor şi al lui Og, împăratul Basanului. Era un singur îngrijitor în ţara aceasta.
Mărirea lui Solomon
20 Iuda şi Israel erau în număr foarte mare, ca nisipul(AS) de pe ţărmul mării. Ei mâncau(AT), beau şi se veseleau. 21 Solomon(AU) mai stăpânea şi toate împărăţiile de la Râu(AV) până în ţara filistenilor şi până la hotarul Egiptului. Ei îi aduceau(AW) daruri şi au fost supuşi lui Solomon tot timpul vieţii lui. 22 În fiecare zi, Solomon mânca treizeci de cori de floare de făină şi şaizeci de cori de altă făină, 23 zece boi graşi, douăzeci de boi de păscut şi o sută de oi, afară de cerbi, căprioare, ciute şi păsări îngrăşate. 24 Stăpânea peste toată ţara de dincoace de Râu, de la Tifsah până la Gaza, peste toţi împăraţii(AX) de dincoace de Râu. Şi avea pace(AY) pretutindeni, de jur împrejur. 25 Iuda şi Israel, de la Dan(AZ) până la Beer-Şeba, au locuit(BA) în linişte, fiecare sub via lui şi sub smochinul lui, în tot timpul lui Solomon. 26 Solomon(BB) avea patruzeci de mii de iesle pentru caii(BC) de la carele lui şi douăsprezece mii de călăreţi. 27 Îngrijitorii(BD) îngrijeau de hrana împăratului Solomon şi a tuturor celor ce se apropiau de masa lui, fiecare în luna lui, şi nu lăsau să fie vreo lipsă. 28 Aduceau şi orz şi paie pentru armăsari şi fugari, în locul unde se afla împăratul, fiecare după poruncile pe care le primise.
Faima şi înţelepciunea lui Solomon
29 Dumnezeu(BE) a dat lui Solomon înţelepciune, foarte mare pricepere şi cunoştinţe multe, ca nisipul de pe ţărmul mării. 30 Înţelepciunea lui Solomon întrecea înţelepciunea tuturor fiilor Răsăritului(BF) şi toată înţelepciunea(BG) egiptenilor. 31 El era mai înţelept(BH) decât(BI) orice om, mai mult(BJ) decât Etan, Ezrahitul, mai mult decât Heman, Calcol şi Darda, fiii lui Mahol, şi faima lui se răspândise printre toate neamurile de primprejur. 32 A rostit(BK) trei mii de pilde şi a alcătuit o mie cinci(BL) cântări. 33 A vorbit despre copaci, de la cedrul din Liban până la isopul care creşte pe zid, a vorbit, de asemenea, despre dobitoace, despre păsări, despre târâtoare şi despre peşti. 34 Veneau(BM) oameni din toate popoarele să asculte înţelepciunea lui Solomon, din partea tuturor împăraţilor pământului care auziseră vorbindu-se de înţelepciunea lui.
Zidirea Templului
5 Hiram(BN), împăratul Tirului, a trimis pe slujitorii săi la Solomon, căci auzise că fusese uns împărat în locul tatălui său şi el iubise(BO) totdeauna pe David. 2 Solomon(BP) a trimis vorbă lui Hiram: 3 „Ştii că tatăl meu David n-a putut să zidească o casă Domnului, Dumnezeului lui, din pricina războaielor(BQ) cu care l-au înconjurat vrăjmaşii lui, până ce Domnul i-a pus sub talpa picioarelor lui. 4 Acum, Domnul, Dumnezeul meu, mi-a dat odihnă(BR) din toate părţile; nu mai am nici potrivnic, nici nenorociri! 5 Iată(BS) că am de gând să zidesc o casă Numelui Domnului, Dumnezeului meu, cum(BT) a spus Domnul tatălui meu David, zicând: ‘Fiul tău pe care-l voi pune în locul tău, pe scaunul tău de domnie, el va zidi o casă Numelui Meu’. 6 Porunceşte acum să se taie pentru mine cedri(BU) din Liban. Slujitorii mei vor fi cu ai tăi şi-ţi voi plăti simbria slujitorilor tăi aşa cum o vei hotărî tu, căci ştii că dintre noi nimeni nu se pricepe să taie lemne ca sidonienii.” 7 Când a auzit Hiram cuvintele lui Solomon, a avut o mare bucurie şi a zis: „Binecuvântat să fie astăzi Domnul, care a dat lui David un fiu înţelept drept căpetenie a acestui mare popor!” 8 Şi Hiram a trimis răspuns lui Solomon: „Am auzit ce ai trimis să mi se spună. Voi face tot ce vei vrea în ce priveşte lemnele de cedru şi lemnele de chiparos. 9 Slujitorii mei le vor pogorî din Liban la mare şi(BV) le voi trimite pe mare în plute, până la locul pe care mi-l vei arăta: acolo voi pune să le dezlege şi le vei lua. Ceea ce cer în schimb este să trimiţi merinde(BW) casei mele.” 10 Hiram a dat lui Solomon lemne de cedru şi lemne de chiparos cât a voit. 11 Şi Solomon(BX) a dat lui Hiram douăzeci de mii de cori de grâu pentru hrana casei lui şi douăzeci de cori de untdelemn curat; iată ce a dat Solomon în fiecare an lui Hiram. 12 Domnul a dat înţelepciune lui Solomon, cum(BY) îi făgăduise. Între Hiram şi Solomon a fost pace şi au făcut legământ împreună. 13 Împăratul Solomon a luat din tot Israelul oameni de corvoadă, în număr de treizeci de mii. 14 I-a trimis în Liban, câte zece mii pe lună, cu schimbul; o lună erau în Liban şi două luni erau acasă. Adoniram era mai-mare peste(BZ) oamenii de corvoadă. 15 Solomon(CA) mai avea şaptezeci de mii de oameni care purtau poverile şi optzeci de mii care tăiau pietrele în munţi, 16 afară de căpeteniile, în număr de trei mii trei sute, puse de Solomon peste lucrări şi însărcinate cu privegherea lucrătorilor. 17 Împăratul a poruncit să se scoată pietre mari şi măreţe, cioplite(CB) pentru temeliile casei. 18 Lucrătorii lui Solomon, ai lui Hiram şi ghibliţii le-au cioplit şi au pregătit lemnele şi pietrele pentru zidirea casei.
Puterea lui Isus
20 Într-una(A) din acele zile, când învăţa Isus norodul în Templu şi propovăduia Evanghelia, au venit deodată la El preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, cu bătrânii, 2 şi I-au zis: „Spune-ne, cu(B) ce putere faci Tu aceste lucruri sau cine Ţi-a dat puterea aceasta?” 3 Drept răspuns, El le-a zis: „Am să vă pun şi Eu o întrebare. Spuneţi-Mi: 4 Botezul lui Ioan venea din cer sau de la oameni?” 5 Dar ei cugetau astfel între ei: „Dacă răspundem: ‘Din cer’, va zice: ‘Atunci, de ce nu l-aţi crezut?’ 6 Şi dacă răspundem: ‘De la oameni’, tot norodul ne va ucide cu pietre; căci(C) este încredinţat că Ioan era un proroc.” 7 Atunci au răspuns că nu ştiu de unde venea botezul lui Ioan. 8 Şi Isus le-a zis: „Nici Eu n-am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri”.
Pilda vierilor
9 Apoi a început să spună norodului pilda aceasta: „Un(D) om a sădit o vie, a arendat-o unor vieri şi a plecat într-o altă ţară pentru o vreme îndelungată. 10 La vremea rodurilor, a trimis la vieri un rob, ca să-i dea partea lui din rodul viei. Vierii l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale. 11 A mai trimis un alt rob; ei l-au bătut şi pe acela, l-au batjocorit şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale. 12 A mai trimis un al treilea rob; ei l-au rănit şi pe acela şi l-au scos afară. 13 Stăpânul viei a zis: ‘Ce să fac? Am să trimit pe fiul meu preaiubit; poate că îl vor primi cu cinste’. 14 Dar vierii, când l-au văzut, s-au sfătuit între ei şi au zis: ‘Iată moştenitorul. Veniţi să-l ucidem, ca moştenirea să fie a noastră’. 15 Şi l-au scos afară din vie şi l-au omorât. Acum, ce le va face stăpânul viei? 16 Va veni, va pierde pe vierii aceia, şi via o va da altora.” Când au auzit ei cuvintele acestea, au zis: „Nicidecum!” 17 Dar Isus i-a privit drept în faţă şi a zis: „Ce înseamnă cuvintele acestea care au fost scrise: ‘Piatra(E) pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului? 18 Oricine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea şi(F), pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera?’ ” 19 Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, dar se temeau de norod. Pricepuseră că Isus spusese pilda aceasta împotriva lor.
Birul cezarului
20 Au(G) început să pândească pe Isus şi au trimis nişte iscoditori, care se prefăceau că sunt neprihăniţi, ca să-L prindă cu vorba şi să-L dea pe mâna stăpânirii şi pe mâna puterii dregătorului. 21 Iscoditorii aceştia L-au întrebat: „Învăţătorule(H), ştim că vorbeşti şi înveţi pe oameni drept şi că nu cauţi la faţa oamenilor, ci-i înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr. 22 Se cuvine să plătim bir cezarului sau nu?” 23 Isus le-a priceput viclenia şi le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi? 24 Arătaţi-Mi un ban[a]. Al cui chip şi ale cui slove sunt scrise pe el?” „Ale cezarului”, au răspuns ei. 25 Atunci, El le-a zis: „Daţi dar cezarului ce este al cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”. 26 Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea norodului; ci, miraţi de răspunsul Lui, au tăcut.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.