Old/New Testament

Războiul cu filistenii

17 Filistenii şi-au strâns^(A) oştile ca să facă război şi s-au adunat la Soco, o cetate a lui Iuda; au tăbărât între Soco^(B) şi Azeca, la Efes-Damim. ² Saul şi bărbaţii lui Israel s-au strâns şi ei; au tăbărât în Valea Terebinţilor şi s-au aşezat în linie de bătaie împotriva filistenilor. ³ Filistenii se aşezaseră pe un munte deoparte şi Israel, pe un munte de cealaltă parte: doar valea îi despărţea. ⁴ Atunci a ieşit un om din tabăra filistenilor şi a înaintat între cele două oştiri. El se numea Goliat^(C), era din^(D) Gat şi avea o înălţime de şase coţi şi o palmă. ⁵ Pe cap avea un coif de aramă şi purta nişte zale de solzi în greutate de cinci mii de sicli de aramă. ⁶ Avea nişte tureci de aramă peste fluierele picioarelor şi o pavăză de aramă între umeri. ⁷ Coada^(E) suliţei lui era ca un sul de ţesut şi fierul suliţei cântărea şase sute de sicli de fier. Cel ce-i purta scutul mergea înaintea lui. ⁸ Filisteanul s-a oprit şi, vorbind oştilor lui Israel aşezate în şiruri de bătaie, le-a strigat: „Pentru ce ieşiţi să vă aşezaţi în şiruri de bătaie? Nu sunt eu filistean şi nu sunteţi voi slujitorii^(F) lui Saul? Alegeţi un om care să se pogoare împotriva mea! ⁹ Dacă va putea să se bată cu mine şi să mă omoare, noi vom fi robii voştri, dar, dacă-l voi birui şi-l voi omorî eu, voi ne veţi fi robi nouă şi ne veţi^(G) sluji.” ¹⁰ Filisteanul a mai zis: „Arunc astăzi o ocară^(H) asupra oştirii lui Israel! Daţi-mi un om ca să mă lupt cu el.” ¹¹ Saul şi tot Israelul au auzit aceste cuvinte ale filisteanului şi s-au înspăimântat, şi au fost cuprinşi de o mare frică.

David şi Goliat

¹² Şi David era fiul^(I) Efratitului^(J) aceluia din Betleemul lui Iuda, numit Isai, care avea opt^(K) fii. Pe vremea lui Saul el era bătrân, înaintat în vârstă. ¹³ Cei trei fii mai mari ai lui Isai urmaseră pe Saul la război; întâiul născut din cei trei fii ai lui care porniseră la război se numea^(L) Eliab, al doilea Abinadab şi al treilea Şama. ¹⁴ David era cel mai tânăr. Şi, când cei trei mai mari au urmat pe Saul, ¹⁵ David a plecat de la Saul şi s-a întors la Betleem ca să pască^(M) oile tatălui său. ¹⁶ Filisteanul înainta dimineaţa şi seara şi s-a înfăţişat astfel timp de patruzeci de zile. ¹⁷ Isai a zis fiului său David: „Ia pentru fraţii tăi efa aceasta de grâu prăjit şi aceste zece pâini şi aleargă în tabără, la fraţii tăi; ¹⁸ du şi aceste zece caşuri de brânză căpeteniei care este peste mia lor. Să vezi dacă fraţii tăi sunt bine^(N) şi să-mi aduci veşti temeinice. ¹⁹ Ei sunt cu Saul şi cu toţi bărbaţii lui Israel în Valea Terebinţilor, în război cu filistenii.” ²⁰ David s-a sculat dis-de-dimineaţă. A lăsat oile în seama unui paznic, şi-a luat lucrurile şi a plecat, cum îi poruncise Isai. Când a ajuns în tabără, oştirea pornise să se aşeze în şiruri de bătaie şi scotea strigăte de război. ²¹ Israel şi filistenii s-au aşezat în şiruri de bătaie, oştire către oştire. ²² David a dat lucrurile pe care le avea în mâinile celui ce păzea calabalâcurile şi a alergat la şirurile de bătaie. Cum a ajuns, a întrebat pe fraţii săi de sănătate. ²³ Pe când vorbea cu ei, iată că filisteanul din Gat, numit Goliat, a înaintat între cele două oştiri, ieşind afară din şirurile filistenilor. A rostit aceleaşi cuvinte^(O) ca mai înainte, şi David le-a auzit. ²⁴ La vederea acestui om, toţi cei din Israel au fugit dinaintea lui şi i-a apucat o mare frică. ²⁵ Fiecare zicea: „Aţi văzut pe omul acesta înaintând? A înaintat ca să arunce ocara asupra lui Israel! Dacă-l va omorî cineva, împăratul îl va umple de bogăţii, îi va da de nevastă^(P) pe fiică-sa şi va scuti de dări casa tatălui său în Israel.” ²⁶ David a zis oamenilor de lângă el: „Ce se va face aceluia care va omorî pe filisteanul acesta şi va lua ocara^(Q) de asupra lui Israel? Cine este filisteanul acesta, acest netăiat împrejur^(R), ca să ocărască^(S) oştirea^(T) Dumnezeului celui viu?” ²⁷ Poporul, spunând din nou aceleaşi lucruri, i-a zis: „Aşa^(U) şi aşa se va face aceluia care-l va omorî.” ²⁸ Eliab, fratele lui cel mai mare, care-l auzise vorbind cu oamenii aceştia, s-a aprins^(V) de mânie împotriva lui David. Şi a zis: „Pentru ce te-ai pogorât tu şi cui ai lăsat acele puţine oi în pustie? Îţi cunosc eu mândria şi răutatea inimii. Te-ai pogorât ca să vezi lupta.” ²⁹ David a răspuns: „Ce-am făcut oare? Nu pot să vorbesc^(W) astfel?” ³⁰ Şi s-a întors de la el ca să vorbească cu altul şi i-a pus aceleaşi^(X) întrebări. Poporul i-a răspuns ca şi întâiaşi dată. ³¹ Când s-au auzit cuvintele rostite de David, au fost spuse înaintea lui Saul, care a trimis să-l caute. ³² David a zis lui Saul: „Nimeni^(Y) să nu-şi piardă nădejdea din pricina filisteanului acestuia! Robul^(Z) tău va merge să se bată cu el.” ³³ Saul a zis lui David: „Nu poţi^(AA) să te duci să te baţi cu filisteanul acesta, căci tu eşti un copil, şi el este un om războinic din tinereţea lui.” ³⁴ David a zis lui Saul: „Robul tău păştea oile tatălui său. Şi, când un leu sau un urs venea să-mi ia o oaie din turmă, ³⁵ alergam după el, îl loveam şi-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam şi-l omoram. ³⁶ Aşa a doborât robul tău leul şi ursul, şi cu filisteanul acesta, cu acest netăiat împrejur, va fi ca şi cu unul din ei, căci a ocărât oştirea Dumnezeului celui viu.” ³⁷ David a mai zis: „Domnul^(AB), care m-a izbăvit din gheara leului şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din mâna acestui filistean.” Şi Saul a zis lui David: „Du-te şi Domnul^(AC) să fie cu tine!” ³⁸ Saul a îmbrăcat pe David cu hainele lui, i-a pus pe cap un coif de aramă şi l-a îmbrăcat cu o platoşă. ³⁹ David a încins sabia lui Saul peste hainele lui şi a vrut să meargă, căci nu încercase încă să meargă cu ele. Apoi a zis lui Saul: „Nu pot să merg cu armătura aceasta, căci nu sunt obişnuit cu ea.” Şi s-a dezbrăcat de ea. ⁴⁰ Şi-a luat toiagul în mână, şi-a ales din pârâu cinci pietre netede şi le-a pus în traista lui de păstor şi în buzunarul hainei. Apoi, cu praştia în mână, a înaintat împotriva filisteanului. ⁴¹ Filisteanul s-a apropiat puţin câte puţin de David şi omul care-i ducea scutul mergea înaintea lui. ⁴² Filisteanul s-a uitat şi, când a zărit pe David, a râs^(AD) de el, căci nu vedea în el decât un copil cu păr bălai^(AE) şi cu faţa frumoasă. ⁴³ Filisteanul a zis lui David: „Ce, sunt câine^(AF), de vii la mine cu toiege?” Şi, după ce l-a blestemat pe dumnezeii lui, ⁴⁴ a adăugat^(AG): „Vino la mine, şi-ţi voi da carnea ta păsărilor cerului şi fiarelor câmpului.” ⁴⁵ David a zis filisteanului: „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză, iar^(AH) eu vin împotriva ta în Numele Domnului oştirilor, în Numele Dumnezeului oştirii lui Israel, pe care ai^(AI) ocărât-o. ⁴⁶ Astăzi, Domnul te va da în mâinile mele, te voi doborî şi-ţi voi tăia capul; astăzi voi da stârvurile^(AJ) taberei filistenilor păsărilor cerului şi fiarelor pământului. Şi tot pământul va şti^(AK) că Israel are un Dumnezeu. ⁴⁷ Şi toată mulţimea aceasta va şti că Domnul nu mântuieşte nici prin sabie^(AL), nici prin suliţă. Căci biruinţa este^(AM) a Domnului. Şi El vă dă în mâinile noastre.” ⁴⁸ Îndată ce filisteanul a pornit să meargă înaintea lui David, David a alergat pe câmpul de bătaie înaintea filisteanului. ⁴⁹ Şi-a vârât mâna în traistă, a luat o piatră şi a aruncat-o cu praştia; a lovit pe filistean în frunte şi piatra a intrat în fruntea filisteanului, care a căzut cu faţa la pământ. ⁵⁰ Astfel, cu o praştie şi cu o piatră, David a fost mai^(AN) tare decât filisteanul; l-a trântit la pământ şi l-a omorât, fără să aibă sabie în mână. ⁵¹ A alergat, s-a oprit lângă filistean, i-a luat sabia, pe care i-a scos-o din teacă, l-a omorât şi i-a tăiat capul. Filistenii, când au văzut că uriaşul lor a murit, au luat-o la^(AO) fugă. ⁵² Şi bărbaţii lui Israel şi Iuda au dat chiote şi au pornit în urmărirea filistenilor până în vale şi până la porţile Ecronului. Filistenii, răniţi de moarte, au căzut pe drumul care duce la Şaaraim^(AP), până la Gat şi până la Ecron. ⁵³ Şi copiii lui Israel s-au întors de la urmărirea filistenilor şi le-au jefuit tabăra. ⁵⁴ David a luat capul filisteanului şi l-a dus la Ierusalim şi a pus armele filisteanului în cortul său. ⁵⁵ Când a văzut Saul pe David mergând împotriva filisteanului, a zis lui Abner, căpetenia oştirii: „Al cui^(AQ) fiu este tânărul acesta, Abner?” Abner a răspuns: „Pe sufletul tău, împărate, că nu ştiu.” ⁵⁶ „Întreabă dar al cui fiu este tânărul acesta”, a zis împăratul. ⁵⁷ Şi, când s-a întors David după ce omorâse pe filistean, Abner l-a luat şi l-a adus înaintea lui Saul. David avea în mână capul^(AR) filisteanului. ⁵⁸ Saul i-a zis: „Al cui fiu eşti, tinere?” Şi David a răspuns: „Sunt fiul robului^(AS) tău Isai, Betleemitul.”

Ionatan şi David

18 David sfârşise de vorbit cu Saul. Şi, de atunci, sufletul^(AT) lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David şi Ionatan^(AU) l-a iubit ca pe sufletul din el. ² În aceeaşi zi, Saul a oprit pe David şi nu l-a^(AV) lăsat să se întoarcă în casa tatălui său. ³ Ionatan a făcut legământ cu David, pentru că-l iubea ca pe sufletul lui. ⁴ A scos mantaua pe care o purta, ca s-o dea lui David, şi i-a dat hainele sale, chiar sabia, arcul şi încingătoarea lui. ⁵ David se ducea şi izbutea oriunde îl trimitea Saul; a fost pus de Saul în fruntea oamenilor de război şi era plăcut întregului popor, chiar şi slujitorilor lui Saul.

Cântarea de biruinţă a femeilor

⁶ Pe când veneau ei, la întoarcerea lui David de la omorârea filisteanului, femeile^(AW) au ieşit din toate cetăţile lui Israel înaintea împăratului Saul, cântând şi jucând, în sunetul timpanelor şi alăutelor, şi scoţând strigăte de bucurie.

⁷ Femeile care cântau îşi răspundeau^(AX) unele altora şi ziceau:

⁸ Saul s-a mâniat foarte tare şi nu^(AZ) i-a plăcut vorba aceasta. El a zis: „Lui David îi dau zece mii şi mie-mi dau mii! Nu-i mai lipseşte^(BA) decât împărăţia.” ⁹ Şi, din ziua aceea, Saul a privit cu ochi răi pe David. ¹⁰ A doua zi, duhul^(BB) cel rău, trimis de Dumnezeu, a apucat pe Saul, care s-a^(BC) înfuriat în mijlocul casei. David cânta, ca şi în celelalte zile, şi Saul era cu suliţa^(BD) în mână. ¹¹ Saul a ridicat^(BE) suliţa, zicându-şi în sine: „Voi pironi pe David de perete”. Dar David s-a ferit de el de două ori. ¹² Saul se temea^(BF) de David, pentru că Domnul^(BG) era cu David şi Se depărtase^(BH) de la el. ¹³ L-a îndepărtat de lângă el şi l-a pus mai-mare peste o mie de oameni. David ieşea^(BI) şi intra în fruntea poporului; ¹⁴ izbutea în tot ce făcea şi Domnul^(BJ) era cu el. ¹⁵ Saul, văzând că izbutea totdeauna, se temea de el, ¹⁶ dar tot^(BK) Israelul şi Iuda iubeau pe David, pentru că ieşea şi intra în fruntea lor.

David, ginerele împăratului

¹⁷ Saul a zis lui David: „Iată, îţi voi da de nevastă^(BL) pe fiică-mea cea mai mare, Merab, numai să-mi slujeşti cu vitejie şi să porţi războaiele^(BM) Domnului”. Dar Saul îşi zicea: „Nu vreau să-mi pun mâna^(BN) mea pe el, ci mâna filistenilor să fie asupra lui”. ¹⁸ David a răspuns lui Saul: „Cine sunt^(BO) eu şi ce este viaţa mea, ce este familia tatălui meu în Israel, ca să fiu ginerele împăratului?” ¹⁹ Venind vremea când Merab, fata lui Saul, avea să fie dată lui David, ea a fost dată de nevastă lui Adriel^(BP), din Mehola^(BQ). ²⁰ Mical^(BR), fata lui Saul, iubea pe David. Au spus lui Saul, şi lucrul i-a plăcut. ²¹ El îşi zicea: „I-o voi da ca să-i fie o cursă^(BS) şi să cadă sub^(BT) mâna filistenilor”. Şi Saul a zis lui David pentru a doua oară: „Astăzi îmi vei fi^(BU) ginere”. ²² Saul a dat slujitorilor săi următoarea poruncă: „Vorbiţi în taină lui David şi spuneţi-i: ‘Iată că împăratul e binevoitor faţă de tine şi toţi slujitorii lui te iubesc; fii acum ginerele împăratului’.” ²³ Slujitorii lui Saul au spus aceste lucruri la urechile lui David. Şi David a răspuns: „Credeţi că este uşor să fii ginerele împăratului? Eu sunt un om sărac şi de puţină însemnătate.” ²⁴ Slujitorii lui Saul i-au spus ce răspunsese David. ²⁵ Saul a zis: „Aşa să vorbiţi lui David: ‘Împăratul nu cere nicio^(BV) zestre; ci doreşte o sută de prepuţuri de ale filistenilor, ca să-şi răzbune^(BW) pe vrăjmaşii lui’.” Saul avea de gând^(BX) să facă pe David să cadă în mâinile filistenilor. ²⁶ Slujitorii lui Saul au spus aceste cuvinte lui David, şi David a primit ce i se ceruse ca să fie ginerele împăratului. Înainte de vremea^(BY) hotărâtă, ²⁷ David s-a sculat, a plecat cu oamenii^(BZ) lui şi a ucis două sute de oameni dintre filisteni; le-a adus^(CA) prepuţurile şi a dat împăratului numărul întreg, ca să fie ginerele împăratului. Atunci, Saul i-a dat de nevastă pe fiică-sa Mical. ²⁸ Saul a văzut şi a înţeles că Domnul era cu David şi fiică-sa, Mical, iubea pe David. ²⁹ Saul s-a temut din ce în ce mai mult de David şi toată viaţa i-a fost vrăjmaş. ³⁰ Domnitorii filistenilor ieşeau la^(CB) luptă şi, ori de câte ori ieşeau, David avea mai multă izbândă^(CC) decât toţi slujitorii lui Saul şi numele lui a ajuns foarte vestit.

Tatăl nostru

11 Într-o zi, Isus Se ruga într-un loc anumit. Când a isprăvit rugăciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui”.

² El le-a zis: „Când vă rugaţi, să ziceţi:

‘Tatăl^(A) nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ.

³ Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi ⁴ şi ne iartă nouă păcatele noastre, fiindcă şi noi iertăm oricui ne este dator, şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău.’ ”

Stăruinţa în rugăciune

⁵ Apoi le-a mai zis: „Dacă unul dintre voi are un prieten şi se duce la el la miezul nopţii şi-i zice: ‘Prietene, împrumută-mi trei pâini, ⁶ căci a venit la mine de pe drum un prieten al meu şi n-am ce-i pune înainte’, ⁷ şi, dacă dinăuntrul casei lui, prietenul acesta îi răspunde: ‘Nu mă tulbura; acum uşa este încuiată, copiii mei sunt cu mine în pat, nu pot să mă scol să-ţi dau pâini’, – ⁸ vă spun: chiar^(B) dacă nu s-ar scula să i le dea, pentru că-i este prieten, totuşi, măcar pentru stăruinţa lui supărătoare, tot se va scula şi-i va da tot ce-i trebuie. ⁹ De aceea şi^(C) Eu vă spun: ‘Cereţi, şi vi se va da; căutaţi, şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide. ¹⁰ Fiindcă oricine cere capătă; cine caută găseşte şi celui ce bate, i se deschide. ¹¹ Cine este tatăl acela dintre voi care, dacă-i^(D) cere fiul său pâine, să-i dea o piatră? Ori, dacă cere un peşte, să-i dea un şarpe în loc de peşte? ¹² Sau, dacă cere un ou, să-i dea o scorpie? ¹³ Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!’ ”

Vindecarea unui îndrăcit mut

¹⁴ Isus^(E) a scos dintr-un bolnav un drac, care era mut. După ce a ieşit dracul, mutul a grăit şi noroadele s-au mirat. ¹⁵ Dar unii ziceau: „El^(F) scoate dracii cu Beelzebul, domnul dracilor”. ¹⁶ Alţii, ca să-L ispitească, Îi cereau^(G) un semn din cer. ¹⁷ Isus^(H) le-a^(I) cunoscut gândurile şi le-a zis: „Orice împărăţie dezbinată împotriva ei este pustiită şi o casă dezbinată împotriva ei se prăbuşeşte peste alta. ¹⁸ Deci, dacă Satana este dezbinat împotriva lui însuşi, cum va dăinui împărăţia lui, fiindcă ziceţi că Eu scot dracii cu Beelzebul? ¹⁹ Şi dacă eu scot dracii cu Beelzebul, fiii voştri cu cine îi scot? De aceea, ei înşişi vor fi judecătorii voştri. ²⁰ Dar, dacă Eu scot dracii cu^(J) degetul lui Dumnezeu, Împărăţia lui Dumnezeu a ajuns până la voi. ²¹ Când^(K) omul cel tare şi bine înarmat îşi păzeşte casa, averile îi sunt la adăpost. ²² Dar^(L), dacă vine peste el unul mai tare decât el şi-l biruieşte, atunci îi ia cu sila toate armele în care se încredea şi împarte prăzile luate de la el. ²³ Cine^(M) nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte.

Duhul necurat ieşit din om

²⁴ Duhul necurat, când^(N) iese dintr-un om, umblă prin locuri fără apă şi caută odihnă. Fiindcă n-o găseşte, zice: ‘Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit’. ²⁵ Şi când vine, o găseşte măturată şi împodobită. ²⁶ Atunci se duce de mai ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el, intră împreună în casă, se aşază în ea, şi starea de pe urmă^(O) a omului aceluia ajunge mai rea decât cea dintâi.”

Ferice de cei ce ascultă Cuvântul

²⁷ Pe când spunea Isus aceste vorbe, o femeie din norod şi-a ridicat glasul şi a zis: „Ferice^(P) de pântecele care Te-a purtat şi de ţâţele pe care le-ai supt!” ²⁸ Şi El a răspuns: „Ferice^(Q) mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-L păzesc!”