Old/New Testament

Chivotul la Obed-Edom

6 David a strâns iarăşi pe toţi aleşii lui Israel în număr de treizeci de mii de oameni. ² Şi David^(A), cu tot poporul care era cu el, a pornit de la Baale-Iuda ca să suie de acolo chivotul lui Dumnezeu, înaintea căruia este chemat Numele Domnului oştirilor, care^(B) stă între heruvimi, deasupra chivotului. ³ Au pus chivotul lui Dumnezeu^(C) într-un car nou şi l-au ridicat din casa lui Abinadab, de pe deal; Uza şi Ahio, fiul lui Abinadab, cârmuiau carul cel nou. ⁴ L-au luat dar din^(D) casa lui Abinadab, de pe deal; Uza mergea alături de chivotul lui Dumnezeu şi Ahio mergea înaintea chivotului. ⁵ David şi toată casa lui Israel cântau înaintea Domnului cu tot felul de instrumente de lemn de chiparos, cu harpe, cu lăute, cu timpane, cu fluiere şi cu ţimbale. ⁶ Când au ajuns la aria lui Nacon^(E), Uza a întins^(F) mâna spre chivotul lui Dumnezeu şi l-a apucat, pentru că erau să-l răstoarne boii. ⁷ Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Uza şi Dumnezeu^(G) l-a lovit pe loc pentru păcatul lui şi a murit acolo, lângă chivotul lui Dumnezeu. ⁸ David s-a întristat că Dumnezeu lovise pe Uza cu o astfel de pedeapsă, rupându-l pe loc. Şi locul acesta a fost numit până în ziua de azi Pereţ-Uza (Ruperea lui Uza). ⁹ David^(H) s-a temut de Domnul în ziua aceea şi a zis: „Cum să intre chivotul Domnului la mine?” ¹⁰ N-a vrut să aducă chivotul Domnului la el, în cetatea lui David, şi l-a dus în casa lui Obed-Edom din^(I) Gat. ¹¹ Chivotul^(J) Domnului a rămas trei luni în casa lui Obed-Edom din Gat şi Domnul a binecuvântat^(K) pe Obed-Edom şi toată casa lui.

Aducerea chivotului la Ierusalim

¹² Au venit şi au spus împăratului David: „Domnul a binecuvântat casa lui Obed-Edom şi tot ce avea din pricina chivotului lui Dumnezeu.” Atunci^(L), David a pornit şi a suit chivotul lui Dumnezeu din casa lui Obed-Edom în cetatea lui David, în mijlocul veseliei. ¹³ Când cei ce duceau^(M) chivotul Domnului au făcut şase paşi, au jertfit un bou^(N) şi un viţel gras. ¹⁴ David juca^(O) din răsputeri înaintea Domnului şi era încins cu efodul^(P) de in subţire. ¹⁵ Astfel^(Q) au suit David şi toată casa lui Israel chivotul Domnului în strigăte de bucurie şi în sunet de trâmbiţe. ¹⁶ Pe când^(R) chivotul Domnului intra în cetatea lui David, Mical, fata lui Saul, se uita pe fereastră şi, văzând pe împăratul David sărind şi jucând înaintea Domnului, l-a dispreţuit în inima ei. ¹⁷ După ce au adus^(S) chivotul Domnului, l-au pus la locul^(T) lui, în mijlocul cortului pe care-l ridicase David pentru chivot, şi David a adus^(U) înaintea Domnului arderi-de-tot şi jertfe de mulţumire. ¹⁸ Când a isprăvit David de adus arderile-de-tot şi jertfele de mulţumire, a binecuvântat^(V) poporul în Numele Domnului oştirilor. ¹⁹ Apoi a împărţit^(W) la tot poporul, la toată mulţimea lui Israel, bărbaţi şi femei, fiecăruia câte o pâine, o bucată de carne şi o turtă de stafide. Şi tot poporul a plecat, fiecare la casa lui. ²⁰ David^(X) s-a întors să-şi binecuvânteze casa. Mical, fata lui Saul, i-a ieşit înainte şi a zis: „Cu câtă cinste s-a purtat azi împăratul lui Israel descoperindu-se^(Y) înaintea slujnicelor supuşilor lui, cum s-ar descoperi un om^(Z) de nimic!” ²¹ David a răspuns Micalei: „Înaintea Domnului, care^(AA) m-a ales mai presus de tatăl tău şi de toată casa lui, ca să mă pună căpetenie peste poporul Domnului, peste Israel, înaintea Domnului am jucat. ²² Vreau să mă arăt şi mai de nimic decât de data asta şi să mă înjosesc în ochii mei, totuşi voi fi în cinste la slujnicele de care vorbeşti.” ²³ Şi Mical, fata lui Saul, n-a avut copii până în ziua morţii ei.

David doreşte să zidească o casă lui Dumnezeu

7 Când^(AB) a locuit împăratul în casa lui şi când i-a dat odihnă Domnul, după ce l-a izbăvit de toţi vrăjmaşii care-l înconjurau, ² a zis prorocului Natan: „Iată! Eu locuiesc într-o casă^(AC) de cedru, şi^(AD) chivotul lui Dumnezeu locuieşte într-un^(AE) cort.” ³ Natan a răspuns împăratului: „Du-te şi fă tot ce ai în inimă^(AF), căci Domnul este cu tine.” ⁴ În noaptea următoare, Cuvântul Domnului a vorbit lui Natan: ⁵ „Du-te şi spune robului meu David: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Oare tu Îmi vei^(AG) zidi o casă ca să locuiesc în ea? ⁶ Dar Eu n-am locuit într-o casă din^(AH) ziua când am scos pe copiii lui Israel din Egipt până în ziua aceasta, ci am călătorit într-un cort^(AI) drept locuinţă. ⁷ Pretutindeni pe unde am mers^(AJ) cu toţi copiii lui Israel, am spus Eu oare vreo vorbă vreuneia din seminţiile lui Israel, căreia îi poruncisem să pască^(AK) pe poporul Meu, Israel, zicând: Pentru ce nu-Mi zidiţi o casă de cedru?»’ ⁸ Acum să spui robului Meu David: ‘Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Te-am luat^(AL) de la păşune, de la oi, ca să fii căpetenie peste poporul Meu, peste Israel; ⁹ am fost^(AM) cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit pe toţi vrăjmaşii^(AN) tăi dinaintea ta şi ţi-am făcut numele mare^(AO), ca numele celor mari de pe pământ; ¹⁰ am dat un loc poporului Meu, lui Israel, şi l-am sădit^(AP) ca să locuiască în el şi să nu mai fie tulburat, ca să nu-l mai apese cei răi^(AQ) ca mai înainte ¹¹ şi ca pe vremea când^(AR) pusesem judecători peste poporul Meu, Israel. Ţi-am dat odihnă^(AS) izbăvindu-te de toţi vrăjmaşii tăi. Şi Domnul îţi vesteşte că-ţi^(AT) va zidi o casă. ¹² Când^(AU) ţi se vor împlini zilele şi vei fi culcat^(AV) cu părinţii tăi, Eu îţi voi ridica^(AW) un urmaş după tine, care va ieşi din trupul tău, şi-i voi întări împărăţia. ¹³ El^(AX) va zidi Numelui Meu o casă şi voi^(AY) întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei lui. ¹⁴ Eu^(AZ) îi voi fi Tată şi el Îmi va fi fiu. Dacă va face răul^(BA), îl voi pedepsi cu o nuia omenească şi cu lovituri omeneşti; ¹⁵ dar harul Meu nu se va depărta de la el, cum^(BB) l-am depărtat de la Saul, pe care l-am îndepărtat dinaintea ta. ¹⁶ Ci casa ta şi împărăţia ta vor dăinui^(BC) veşnic înaintea Mea şi scaunul tău de domnie va fi întărit pe vecie».’ ”

Rugăciunea lui David

¹⁷ Natan a spus lui David toate aceste cuvinte şi toată vedenia aceasta. ¹⁸ Şi împăratul David s-a dus şi s-a înfăţişat înaintea Domnului şi a zis: „Cine^(BD) sunt eu, Doamne, Dumnezeule, şi ce este casa mea, de m-ai făcut să ajung unde sunt? ¹⁹ Şi încă atât este puţin înaintea Ta, Doamne, Dumnezeule! Tu vorbeşti despre^(BE) casa robului Tău şi în viitor. Şi binevoieşti să înveţi^(BF) pe un om cu privire la aceste lucruri, Doamne, Dumnezeule! ²⁰ Ce Ţi-ar putea spune David mai mult? Tu cunoşti^(BG) pe robul Tău, Doamne, Dumnezeule! ²¹ După cuvântul Tău şi după inima Ta, Tu ai făcut toate aceste lucruri mari, ca să le descoperi robului Tău! ²² Ce mare^(BH) eşti Tu, Doamne, Dumnezeule! Căci nimeni^(BI) nu este ca Tine şi nu este alt Dumnezeu afară de Tine, după tot ce am auzit cu urechile noastre. ²³ Este oare pe pământ un singur neam^(BJ) care să fie ca poporul Tău, ca Israel, pe care a venit să-l răscumpere Dumnezeu, ca să facă din el poporul Lui, ca să-Şi facă un Nume şi ca să facă pentru el, pentru ţara Ta, minuni şi semne, izgonind dinaintea poporului^(BK) Tău, pe care l-ai răscumpărat din Egipt, neamuri şi pe dumnezeii lor? ²⁴ Tu ai întărit^(BL) pe poporul Tău, Israel, ca să fie poporul Tău pe vecie, şi Tu^(BM), Doamne, Te-ai făcut Dumnezeul lui. ²⁵ Acum, Doamne, Dumnezeule, fă să rămână în veci cuvântul pe care l-ai rostit asupra robului Tău şi asupra casei lui şi lucrează după cuvântul Tău. ²⁶ Slăvit să fie Numele Tău pe vecie şi să se zică: ‘Domnul oştirilor este Dumnezeul lui Israel. Şi casa robului Tău David să rămână înaintea Ta!’ ²⁷ Căci Tu Însuţi, Doamne al oştirilor, Dumnezeul lui Israel, Te-ai descoperit robului Tău zicând: ‘Eu îţi voi întemeia o casă!’ De aceea a îndrăznit robul Tău să-Ţi facă această rugăciune. ²⁸ Acum, Doamne, Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeu şi cuvintele^(BN) Tale sunt adevăr şi Tu ai vestit harul acesta robului Tău. ²⁹ Binecuvântează dar casa robului Tău, ca să dăinuiască pe vecie înaintea Ta! Căci Tu, Doamne, Dumnezeule, ai vorbit şi, prin binecuvântarea Ta, casa robului Tău va fi binecuvântată pe^(BO) vecie”.

Biruinţele lui David

8 După^(BP) aceea, David a bătut pe filisteni şi i-a smerit şi a luat din mâna filistenilor cârmuirea capitalei lor. ² A bătut^(BQ) pe moabiţi şi i-a măsurat cu o frânghie, punându-i să se culce la pământ; a măsurat două frânghii ca să-i omoare şi o frânghie plină ca să-i lase vii. Şi moabiţii^(BR) au fost supuşi lui David şi i-au plătit^(BS) un bir. ³ David a bătut pe Hadadezer^[a], fiul lui Rehob, împăratul din Ţoba^(BT), când s-a dus să-şi aşeze iarăşi stăpânirea^(BU) peste râul Eufrat. ⁴ David i-a luat o mie şapte sute de călăreţi şi douăzeci de mii de pedeştri; a tăiat^(BV) vinele cailor de trăsură şi n-a păstrat cai decât pentru o sută de care. ⁵ Sirienii^(BW) din Damasc au venit în ajutorul lui Hadadezer, împăratul din Ţoba, şi David a ucis douăzeci şi două de mii de sirieni. ⁶ David a pus strajă în Siria Damascului. Şi sirienii au fost^(BX) supuşi lui David şi i-au plătit un bir. Domnul ocrotea^(BY) pe David oriunde se ducea. ⁷ Şi David a luat^(BZ) scuturile de aur pe care le aveau slujitorii lui Hadadezer şi le-a adus la Ierusalim. ⁸ Împăratul David a mai luat multă aramă din Betah şi din Berotai, cetăţile lui Hadadezer. ⁹ Toi, împăratul Hamatului, a auzit că David bătuse toată oştirea lui Hadadezer ¹⁰ şi a trimis pe fiul său Ioram^(CA) la împăratul David, ca să-i ureze de bine şi să-l laude că a pornit lupta împotriva lui Hadadezer şi că l-a bătut. Căci Toi era în război cu Hadadezer. Ioram a adus vase de argint, vase de aur şi vase de aramă. ¹¹ Împăratul David le-a închinat^(CB) Domnului, cum închinase şi argintul şi aurul luate de la toate neamurile pe care le biruise, ¹² din Siria, din Moab, de la fiii lui Amon, de la filisteni, de la Amalec şi din prada de la Hadadezer, fiul lui Rehob, împăratul din Ţoba. ¹³ La întoarcerea de la biruinţa lui asupra sirienilor, David şi-a făcut iarăşi un nume bătând în Valea Sării^(CC) optsprezece^(CD) mii de edomiţi. ¹⁴ A pus străji în Edom, a pus străji în tot^(CE) Edomul. Şi tot Edomul a fost supus lui David. Domnul ocrotea^(CF) pe David pretutindeni pe unde mergea.

Înalţi slujbaşi ai lui David

¹⁵ David a împărăţit peste Israel şi făcea judecată şi dreptate la tot poporul lui. ¹⁶ Ioab^(CG), fiul Ţeruiei, era mai-mare peste oştire; Iosafat^(CH), fiul lui Ahilud, era mai-mare peste scriitori; ¹⁷ Ţadoc^(CI), fiul lui Ahitub, şi Ahimelec, fiul lui Abiatar, erau preoţi; Seraia era logofăt; ¹⁸ Benaia^(CJ), fiul lui Iehoiada, era căpetenia cheretiţilor^(CK) şi a peletiţilor; şi fiii lui David erau mari dregători.

Pilda cu oaia rătăcită şi leul

15 Toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau^(A) de Isus ca să-L asculte. ² Şi fariseii, şi cărturarii cârteau şi ziceau: „Omul acesta primeşte pe păcătoşi şi^(B) mănâncă cu ei”. ³ Dar El le-a spus pilda aceasta: ⁴ „Care^(C) om dintre voi, dacă are o sută de oi şi pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe islaz şi se duce după cea^(D) pierdută, până când o găseşte? ⁵ După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri ⁶ şi, când se întoarce acasă, cheamă pe prietenii şi vecinii săi şi le zice: ‘Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută’. ⁷ Tot aşa, vă spun că va fi mai^(E) multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni neprihăniţi, care n-au nevoie de pocăinţă. ⁸ Sau care femeie, dacă are zece lei^[a] de argint şi pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa şi nu caută cu băgare de seamă până când îl găseşte? ⁹ După ce l-a găsit, cheamă pe prietenele şi vecinele ei şi zice: ‘Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci am găsit leul pe care-l pierdusem’. ¹⁰ Tot aşa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte.”