Old/New Testament
Ioab trimite pe o femeie din Tecoa la David
14 Ioab, fiul Ţeruiei, a băgat de seamă că inima împăratului era aprinsă de dor după(A) Absalom. 2 A trimis să aducă din Tecoa(B) o femeie iscusită şi i-a zis: „Fă-te că plângi şi îmbracă-te(C) în haine de jale; nu te unge cu untdelemn şi fii ca o femeie care de multă vreme plânge după un mort. 3 Să te duci astfel la împărat şi să-i vorbeşti aşa şi aşa.” Şi Ioab(D) i-a spus ce trebuia să zică. 4 Femeia aceea din Tecoa s-a dus să vorbească împăratului. A căzut(E) cu faţa la pământ, s-a închinat şi a zis: „Împărate, scapă-mă(F)!” 5 Împăratul i-a zis: „Ce ai?” Ea a răspuns: „Da, sunt văduvă(G), bărbatul mi-a murit! 6 Roaba ta avea doi fii; amândoi s-au certat pe câmp şi n-a fost nimeni să-i despartă; unul a lovit pe celălalt şi l-a omorât. 7 Şi iată că toată familia(H) s-a ridicat împotriva roabei tale, zicând: ‘Scoate încoace pe ucigaşul fratelui său! Vrem să-l omorâm pentru viaţa fratelui său pe care l-a ucis; vrem să nimicim chiar şi pe moştenitor!’ Ei ar stinge astfel şi tăciunele care-mi mai rămâne, ca să nu lase bărbatului meu nici nume, nici urmaş viu pe faţa pământului.” 8 Împăratul a zis femeii: „Du-te acasă. Voi da porunci cu privire la tine.” 9 Femeia din Tecoa a zis împăratului: „Asupra mea(I), împărate, domnul meu, şi asupra casei tatălui meu să cadă pedeapsa; împăratul(J) şi scaunul lui de domnie să nu aibă nimic de suferit”. 10 Împăratul a zis: „Dacă va vorbi cineva împotriva ta, să-l aduci la mine şi nu se va mai atinge de tine.” 11 Ea a zis: „Să-şi aducă aminte împăratul de Domnul, Dumnezeul tău, pentru ca răzbunătorul sângelui(K) să nu mărească prăpădul şi să nu mi se nimicească fiul!” Şi el a zis: „Viu este(L) Domnul că un păr din capul fiului tău nu va cădea la pământ!” 12 Femeia a zis: „Dă voie roabei tale să spună o vorbă domnului meu, împăratul.” Şi el a zis: „Vorbeşte!” 13 Femeia a zis: „Pentru ce gândeşti tu astfel cu privire la poporul(M) lui Dumnezeu, căci nu iese chiar din cuvintele împăratului că împăratul este ca şi vinovat când nu cheamă înapoi pe acela pe care l-a(N) gonit? 14 Trebuie negreşit să murim(O) şi vom fi ca nişte ape vărsate pe pământ, care nu se mai adună. Dumnezeu nu ia viaţa, ci doreşte(P) ca fugarul să nu rămână izgonit dinaintea Lui. 15 Acum, dacă am venit să spun aceste lucruri împăratului, domnul meu, am venit pentru că poporul m-a înspăimântat. Şi roaba ta a zis: ‘Vreau să vorbesc împăratului; poate că împăratul va face ce va zice roaba sa.’ 16 Da, împăratul va asculta pe roaba sa ca să scape din mâna celor ce caută să ne nimicească, pe mine şi pe fiul meu, din moştenirea lui Dumnezeu. 17 Roaba ta a zis: ‘Cuvântul domnului meu, împăratul, să-mi dea odihnă. Căci domnul meu, împăratul, este ca un înger(Q) al lui Dumnezeu, gata să audă binele şi răul’. Şi Domnul, Dumnezeul tău, să fie cu tine.” 18 Împăratul a răspuns şi a zis femeii: „Nu-mi ascunde ce te voi întreba.” Şi femeia a zis: „Să vorbească domnul meu, împăratul!” 19 Împăratul a zis atunci: „Oare mâna lui Ioab nu este ea cu tine în toată treaba aceasta?” Şi femeia a răspuns: „Viu este sufletul tău, împărate, domnul meu, că nu este cu putinţă nicio abatere nici la dreapta, nici la stânga de la tot ce a zis domnul meu, împăratul. În adevăr, robul tău Ioab mi-a poruncit şi a pus în(R) gura roabei tale toate aceste cuvinte. 20 Ca să dea o altă înfăţişare lucrului, a făcut robul tău Ioab lucrul acesta. Dar domnul meu este tot atât de înţelept(S) ca şi un înger al lui Dumnezeu, ca să cunoască tot ce se petrece pe pământ.”
Absalom este iertat şi adus înapoi
21 Împăratul a zis lui Ioab: „Iată, vreau să fac lucrul acesta; du-te dar de adu înapoi pe tânărul Absalom.” 22 Ioab a căzut cu faţa la pământ, s-a închinat şi a binecuvântat pe împăratul. Apoi a zis: „Robul tău cunoaşte azi că am căpătat trecere înaintea ta, împărate, domnul meu, fiindcă împăratul lucrează după cuvântul robului său.” 23 Ioab s-a sculat, a plecat în Gheşur(T) şi a adus pe Absalom înapoi la Ierusalim. 24 Dar împăratul a zis: „Să se ducă în casa lui şi să nu-mi vadă(U) faţa.” Şi Absalom s-a dus în casa lui şi n-a văzut faţa împăratului. 25 Nu era om în tot Israelul aşa de vestit ca Absalom în privinţa frumuseţii lui; din talpa(V) piciorului până în creştetul capului n-avea niciun cusur. 26 Când îşi tundea capul – şi-l tundea în fiecare an, pentru că părul îi era greu – greutatea părului de pe capul lui era de două sute de sicli, după greutatea împăratului. 27 Lui Absalom i s-au născut(W) trei fii şi o fiică, numită Tamar, care era o femeie frumoasă la chip. 28 Absalom a locuit doi ani la Ierusalim fără să vadă(X) faţa împăratului. 29 Apoi a chemat pe Ioab să-l trimită la împărat, dar Ioab n-a voit să vină la el. L-a chemat a doua oară, şi Ioab tot n-a vrut să vină. 30 Absalom a zis atunci slujitorilor lui: „Vedeţi, ogorul lui Ioab este lângă al meu; are orz pe el; duceţi-vă şi puneţi-i foc.” Şi slujitorii lui Absalom au pus foc câmpului. 31 Ioab s-a sculat şi s-a dus la Absalom acasă. Şi i-a zis: „Pentru ce au pus slujitorii tăi foc câmpului meu?” 32 Absalom a răspuns lui Ioab: „Iată, ţi-am trimis vorbă şi ţi-am zis: ‘Vino aici şi te voi trimite la împărat să-i spui: «Pentru ce m-am întors din Gheşur? Ar fi fost mai bine pentru mine să fiu şi acum acolo». Doresc acum să văd faţa împăratului şi, dacă este vreo nelegiuire în mine, să mă omoare’.” 33 Ioab s-a dus la împărat şi i-a spus lucrul acesta. Şi împăratul a chemat pe Absalom, care a venit la el şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea lui. Împăratul a sărutat(Y) pe Absalom.
Răscoala lui Absalom
15 După(Z) aceea, Absalom şi-a pregătit care şi cai şi cincizeci de oameni care(AA) alergau înaintea lui. 2 Se scula dis-de-dimineaţă şi stătea la marginea drumului la poartă. Şi ori de câte ori avea cineva vreo neînţelegere şi se ducea la împărat la judecată, Absalom îl chema şi zicea: „Din ce cetate eşti?” După ce-i răspundea: „Sunt din cutare seminţie a lui Israel”, 3 Absalom îi zicea: „Iată, pricina ta este bună şi dreaptă, dar nimeni din partea împăratului nu te va asculta.” 4 Absalom zicea: „De(AB) m-ar pune pe mine judecător în ţară! Orice om care ar avea o neînţelegere şi o judecată ar veni la mine, şi i-aş face dreptate.” 5 Şi, când se apropia cineva să se închine înaintea lui, el îi întindea mâna, îl apuca şi-l săruta. 6 Absalom se purta aşa cu toţi aceia din Israel care se duceau la împărat să ceară dreptate. Şi Absalom câştiga(AC) inima oamenilor lui Israel. 7 După trecere de patruzeci[a] de ani, Absalom a zis împăratului: „Dă-mi voie să mă duc la Hebron să împlinesc o juruinţă pe care am făcut-o Domnului. 8 Căci robul(AD) tău a făcut o juruinţă(AE), când(AF) locuiam la Gheşur, în Siria, şi am zis: ‘Dacă mă va aduce Domnul înapoi la Ierusalim, voi da cinste Domnului.’ ” 9 Împăratul i-a zis: „Du-te în pace.” Absalom s-a sculat şi a plecat la Hebron. 10 Absalom a trimis iscoade în toate seminţiile lui Israel să spună: „Când veţi auzi sunetul trâmbiţei, să ziceţi: ‘Absalom s-a făcut împărat la Hebron!’ ” 11 Două sute de oameni din Ierusalim, care fuseseră poftiţi(AG), au însoţit pe Absalom, şi l-au însoţit în prostia(AH) lor fără să ştie nimic. 12 Pe când aducea Absalom jertfele, a trimis în cetatea Ghilo după Ahitofel Ghilonitul(AI), sfetnicul(AJ) lui David. Uneltirea căpăta putere şi poporul se îndrepta în număr tot mai mare(AK) de partea lui Absalom.
Fuga lui David
13 Cineva a venit şi a dat de ştire lui David şi a zis: „Inima(AL) oamenilor lui Israel s-a întors spre Absalom.” 14 Şi David a zis tuturor slujitorilor lui care erau cu el la Ierusalim: „Sculaţi-vă să fugim(AM), căci nu vom scăpa dinaintea lui Absalom. Grăbiţi-vă de plecare, altfel, nu va întârzia să ne ajungă şi va arunca nenorocirea peste noi şi va trece cetatea prin ascuţişul sabiei.” 15 Slujitorii împăratului i-au zis: „Slujitorii tăi vor face tot ce va voi domnul nostru, împăratul.” 16 Împăratul(AN) a ieşit, şi toată casa lui mergea după el, şi a lăsat zece(AO) ţiitoare pentru paza casei. 17 Împăratul a ieşit astfel şi tot poporul îl urma. Şi s-au oprit la cea din urmă casă. 18 Toţi slujitorii lui, toţi cheretiţii(AP) şi toţi peletiţii au trecut alături de el şi toţi gatiţii, în număr de şase sute de oameni, veniţi din Gat după el, au trecut înaintea împăratului. 19 Împăratul a zis lui Itai(AQ) din Gat: „Pentru ce să vii şi tu cu noi? Întoarce-te şi rămâi cu împăratul, căci eşti străin şi ai fost luat chiar din ţara ta. 20 De ieri ai venit, şi azi să te fac să rătăceşti cu noi încoace şi încolo, când nici eu însumi nu ştiu unde(AR) mă duc! Întoarce-te şi ia şi pe fraţii tăi cu tine. Domnul să se poarte cu tine cu bunătate şi credincioşie!” 21 Itai a răspuns împăratului şi a zis: „Viu(AS) este Domnul şi viu este domnul meu, împăratul, că în locul unde va fi domnul meu, împăratul, fie ca să moară, fie ca să trăiască, acolo va fi şi robul tău.” 22 David a zis atunci lui Itai: „Du-te şi treci!” Şi Itai din Gat a trecut înainte, cu toţi oamenii lui şi toţi copiii care erau cu el. 23 Tot ţinutul plângea şi scotea ţipete mari la trecerea întregului popor. Împăratul a trecut apoi şi el pârâul Chedron şi tot poporul a apucat pe drumul care duce în(AT) pustie. 24 Ţadoc era şi el acolo şi, cu el, toţi leviţii, ducând(AU) chivotul legământului lui Dumnezeu, şi au aşezat jos chivotul lui Dumnezeu, şi Abiatar se suia, în timp ce tot poporul isprăvea de ieşit din cetate. 25 Împăratul a zis lui Ţadoc: „Du chivotul lui Dumnezeu înapoi în cetate. Dacă voi căpăta trecere înaintea Domnului, mă va aduce înapoi(AV) şi mă va face să văd chivotul şi locaşul lui. 26 Dar dacă va zice: ‘Nu-mi place(AW) de tine’, iată-mă, să facă ce va crede cu(AX) mine.” 27 Împăratul a mai zis preotului Ţadoc: „Înţelegi? Întoarce-te(AY) în pace în cetate, cu fiul tău Ahimaaţ şi cu Ionatan, fiul lui Abiatar, cei doi fii(AZ) ai voştri. 28 Vedeţi, voi aştepta(BA) în câmpiile pustiei până ce-mi vor veni veşti din partea voastră.” 29 Astfel, Ţadoc şi Abiatar au dus înapoi chivotul lui Dumnezeu la Ierusalim şi au rămas acolo. 30 David a suit dealul măslinilor. Suia plângând şi cu capul(BB) acoperit şi mergea cu picioarele goale(BC), şi toţi cei ce erau cu el şi-au acoperit(BD) şi ei capul şi suiau plângând(BE). 31 Au venit şi au spus lui David: „Ahitofel(BF) este împreună cu Absalom printre uneltitori.” Şi David a zis: „Doamne, nimiceşte(BG) sfaturile lui Ahitofel!” 32 Când a ajuns David pe vârf, unde s-a închinat înaintea lui Dumnezeu, iată că Huşai, Architul, a venit înaintea lui, cu haina sfâşiată(BH) şi capul acoperit cu ţărână. 33 David i-a zis: „Dacă vei veni cu mine, îmi vei fi o(BI) povară. 34 Dimpotrivă, vei nimici pentru mine sfaturile lui Ahitofel dacă te vei întoarce în cetate şi vei zice lui Absalom: ‘Împărate, eu voi fi robul(BJ) tău; odinioară am fost robul tatălui tău, dar acum sunt robul tău.’ 35 Preoţii Ţadoc şi Abiatar nu vor fi acolo cu tine? Tot ce vei afla din casa împăratului spune(BK) preoţilor Ţadoc şi Abiatar. 36 Şi fiindcă ei au acolo la(BL) ei pe cei doi fii ai lor, pe Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, şi pe Ionatan, fiul lui Abiatar, prin ei îmi veţi trimite tot ce veţi afla.” 37 Huşai, prietenul(BM) lui David, s-a întors dar în cetate. Şi Absalom(BN) a intrat în Ierusalim.
Prilejurile de păcătuire
17 Isus a zis ucenicilor Săi: „Este(A) cu neputinţă să nu vină prilejuri de păcătuire, dar vai de acela prin care vin! 2 Ar fi mai de folos pentru el să i se lege o piatră de moară de gât şi să fie aruncat în mare, decât să facă pe unul din aceşti micuţi să păcătuiască. 3 Luaţi seama la voi înşivă!
Dacă(B) fratele tău păcătuieşte împotriva ta, mustră-l(C)! Şi dacă-i pare rău, iartă-l! 4 Şi chiar dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi şi de şapte ori pe zi se întoarce la tine şi zice: ‘Îmi pare rău!’ să-l ierţi.” 5 Apostolii au zis Domnului: „Măreşte-ne credinţa!” 6 Şi(D) Domnul a zis: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice dudului acestuia: Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare, şi v-ar asculta.
„Robi netrebnici”
7 Cine dintre voi, dacă are un rob care ară sau paşte oile, îi va zice când vine de la câmp: ‘Vino îndată şi şezi la masă?’ 8 Nu-i va zice mai degrabă: ‘Găteşte-mi(E) să mănânc, încinge-te şi slujeşte-mi până voi mânca şi voi bea eu; după aceea, vei mânca şi vei bea şi tu?’ 9 Va rămâne el îndatorat faţă de robul acela, pentru că robul a făcut ce-i fusese poruncit? Nu cred. 10 Tot aşa şi voi, după ce veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi: ‘Suntem nişte robi(F) netrebnici; am făcut ce eram datori să facem’.”
Cei zece leproşi
11 Isus mergea(G) spre Ierusalim şi a trecut printre Samaria şi Galileea. 12 Pe când intra într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi. Ei(H) au stat departe, 13 şi-au ridicat glasul şi au zis: „Isuse, Învăţătorule, ai milă de noi!” 14 Când i-a văzut Isus, le-a zis: „Duceţi-vă(I) şi arătaţi-vă preoţilor!”Şi pe când se duceau, au fost curăţiţi. 15 Unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare. 16 S-a aruncat cu faţa la pământ la picioarele lui Isus şi I-a mulţumit. Era samaritean. 17 Isus a luat cuvântul şi a zis: „Oare n-au fost curăţiţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă, unde sunt? 18 Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu?” 19 Apoi(J) i-a zis: „Scoală-te şi pleacă; credinţa ta te-a mântuit”.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.