Old/New Testament
Dumnezeu mustră pe David prin Natan
12 Domnul a trimis pe Natan la David. Şi Natan(A) a venit la el şi i-a zis(B): „Într-o cetate erau doi oameni: unul bogat şi altul sărac. 2 Bogatul avea foarte multe oi şi foarte mulţi boi. 3 Săracul n-avea nimic decât o mieluşea, pe care o cumpărase; o hrănea şi o creştea la el împreună cu copiii lui; ea mânca din aceeaşi bucată de pâine cu el, bea din acelaşi pahar cu el, dormea la sânul lui şi o privea ca pe fata lui. 4 A venit un călător la omul acela bogat. Şi bogatul nu s-a îndurat să se atingă de oile sau de boii lui ca să pregătească un prânz călătorului care venise la el, ci a luat oaia săracului şi a gătit-o pentru omul care venise la el.” 5 David s-a aprins foarte tare de mânie împotriva omului acestuia şi a zis lui Natan: „Viu este Domnul că omul care a făcut lucrul acesta este vrednic de moarte! 6 Şi să dea înapoi patru miei(C), pentru că a săvârşit fapta aceasta şi n-a avut milă.” 7 Şi Natan a zis lui David: „Tu eşti omul acesta! Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Eu te-am uns(D) împărat peste Israel şi te-am scăpat din mâna lui Saul; 8 te-am făcut stăpân pe casa stăpânului tău, am pus la sânul tău nevestele stăpânului tău şi ţi-am dat casa lui Israel şi Iuda. Şi dacă ar fi fost puţin atâta, aş mai fi adăugat. 9 Pentru ce(E) dar ai dispreţuit(F) tu Cuvântul Domnului, făcând ce este rău înaintea Lui? Ai lovit cu sabia pe Urie(G), Hetitul, ai luat de nevastă pe nevastă-sa şi pe el l-ai ucis cu sabia fiilor lui Amon. 10 Acum, niciodată nu se va depărta sabia(H) din casa ta, pentru că M-ai dispreţuit şi pentru că ai luat de nevastă pe nevasta lui Urie, Hetitul.’ 11 Aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată, din casa ta voi ridica nenorocirea împotriva ta şi voi lua de sub ochii tăi pe nevestele tale(I) şi le voi da altuia, care se va culca cu ele în faţa soarelui acestuia. 12 Căci ai lucrat pe ascuns; Eu însă(J) voi face lucrul acesta în faţa întregului Israel şi în faţa soarelui’.” 13 David(K) a zis lui Natan: „Am(L) păcătuit împotriva Domnului!” Şi Natan a zis lui David: „Domnul îţi iartă păcatul(M), nu vei muri. 14 Dar, pentru că ai făcut pe vrăjmaşii Domnului să-L hulească(N) săvârşind fapta aceasta, fiul care ţi s-a născut va muri.”
Moartea copilului. Solomon
15 Şi Natan a plecat acasă. Domnul a lovit copilul pe care-l născuse lui David nevasta lui Urie şi a fost greu bolnav. 16 David s-a rugat lui Dumnezeu pentru copil şi a postit şi, când a venit acasă, toată noaptea a stat culcat(O) pe pământ. 17 Bătrânii casei au stăruit de el să se scoale de la pământ, dar n-a voit şi n-a mâncat nimic cu ei. 18 A şaptea zi, copilul a murit. Slujitorii lui David s-au temut să-i dea de veste că a murit copilul. Căci ziceau: „Când copilul trăia încă, i-am vorbit, şi nu ne-a ascultat. Cum să îndrăznim să-i spunem: ‘A murit copilul’? Are să se întristeze şi mai mult.” 19 David a băgat de seamă că slujitorii lui vorbeau în şoaptă între ei şi a înţeles că murise copilul. El a zis slujitorilor săi: „A murit copilul?” Şi ei au răspuns: „A murit.” 20 Atunci, David s-a sculat de la pământ. S-a spălat, s-a uns(P) şi şi-a schimbat hainele, apoi s-a dus în Casa Domnului şi s-a închinat(Q). Întorcându-se acasă, a cerut să i se dea să mănânce şi a mâncat. 21 Slujitorii lui i-au zis: „Ce înseamnă ceea ce faci? Când trăia copilul, posteai şi plângeai, şi acum, când a murit copilul, te scoli şi mănânci!” 22 El a răspuns: „Când trăia copilul, posteam şi plângeam, căci(R) ziceam: ‘Cine ştie dacă nu Se va îndura Domnul de mine şi dacă nu va trăi copilul?’ 23 Acum, când a murit, pentru ce să mai postesc? Pot să-l întorc în viaţă? Eu mă voi duce la el, dar el nu se va(S) întoarce la mine.” 24 David a mângâiat pe nevastă-sa Bat-Şeba şi a intrat la ea şi s-a culcat cu ea. Ea(T) a născut un fiu, pe care l-a numit(U) Solomon şi care a fost iubit de Domnul. 25 El l-a încredinţat în mâinile prorocului Natan şi Natan i-a pus numele Iedidia (Iubitul Domnului), pentru Domnul.
Luarea Rabei şi supunerea amoniţilor
26 Ioab(V), care împresura Raba(W) fiilor lui Amon, a pus mâna pe cetatea împărătească 27 şi a trimis soli lui David să-i spună: „Am început lupta împotriva Rabei şi am pus stăpânire pe cetatea apelor; 28 strânge acum cealaltă parte a poporului, tabără împotriva cetăţii şi ia-o, ca să n-o iau eu şi să vină asupra mea cinstea.” 29 David a strâns tot poporul şi a mers asupra cetăţii Raba; a bătut-o şi a luat-o. 30 A(X) luat cununa de pe capul împăratului ei, care cântărea un talant de aur şi era împodobită cu pietre scumpe. Au pus-o pe capul lui David, care a luat o foarte mare pradă din cetate. 31 A scos pe locuitori şi i-a trecut prin fierăstraie, prin grape de fier şi securi de fier şi i-a pus în cuptoarele de cărămizi; aşa a făcut tuturor cetăţilor fiilor lui Amon. David s-a întors la Ierusalim cu tot poporul.
Amnon curveşte cu soră-sa
13 După aceea, iată ce s-a întâmplat. Absalom(Y), fiul lui David, avea o soră frumoasă, numită Tamar(Z), şi Amnon, fiul lui David, a iubit-o. 2 Amnon era atât de chinuit din această pricină, încât a căzut bolnav după soră-sa Tamar, căci era fecioară şi-i venea greu lui Amnon să-i facă ceva. 3 Amnon avea un prieten, numit Ionadab, fiul lui Şimea(AA), fratele lui David. Şi Ionadab era un om foarte şiret. 4 El i-a zis: „Pentru ce te usuci din zi în zi, tu, fiul împăratului? Nu vrei să-mi spui?” Amnon i-a răspuns: „Iubesc pe Tamar, sora fratelui meu Absalom.” 5 Ionadab i-a zis: „Culcă-te în pat şi fă-te bolnav. Când va veni tatăl tău să te vadă, să-i spui: ‘Dă voie surorii mele Tamar să vină să-mi dea să mănânc; să-mi pregătească sub ochii mei o mâncare, ca s-o văd şi s-o iau din mâna ei’.” 6 Amnon s-a culcat şi s-a făcut bolnav. Împăratul a venit să-l vadă, şi Amnon a zis împăratului: „Te rog, să vină soră-mea Tamar să facă două(AB) turte sub ochii mei şi să le mănânc din mâna ei.” 7 David a trimis să spună Tamarei înăuntrul odăilor ei: „Du-te în casa fratelui tău Amnon şi pregăteşte-i o mâncare.” 8 Tamar s-a dus în casa fratelui ei Amnon, care era culcat. A luat plămădeală, a frământat-o, a pregătit turte înaintea lui şi le-a copt; 9 luând apoi tigaia, le-a răsturnat înaintea lui. Dar Amnon n-a vrut să mănânce. El a zis: „Scoateţi(AC) pe toată lumea afară.” Şi toată lumea a ieşit de la el. 10 Atunci, Amnon a zis Tamarei: „Adu-mi mâncarea în odaie şi s-o mănânc din mâna ta.” Tamar a luat turtele pe care le făcuse şi le-a dus fratelui său Amnon, în odaie. 11 Pe când i le dădea ea să le mănânce, el a apucat-o(AD) şi i-a zis: „Vino, soro, şi culcă-te cu mine.” 12 Ea i-a răspuns: „Nu, frate, nu mă necinsti, căci nu se face aşa(AE) în Israel; nu face mişelia(AF) aceasta. 13 Unde mă voi duce eu cu ruşinea mea? Şi tu vei trece drept un mişel în Israel. Acum, vorbeşte, te rog, împăratului, şi nu(AG) se va împotrivi să fiu a ta.” 14 Dar el n-a vrut s-o asculte; a silit-o, a necinstit-o(AH) şi s-a culcat cu ea. 15 Apoi Amnon a urât-o foarte mult, mai mult decât o iubise. Şi i-a zis: „Scoală-te şi du-te!” 16 Ea i-a răspuns: „Nu mai mări răul pe care l-ai făcut izgonindu-mă.” 17 El n-a vrut s-o asculte şi, chemând băiatul care-i slujea, a zis: „Izgoneşte de la mine pe femeia aceasta, scoate-o afară şi încuie uşa după ea!” 18 Ea avea o rochie pestriţă(AI), căci aceasta era haina pe care o purtau fetele împăratului câtă vreme erau fecioare. Slujitorul lui Amnon a scos-o afară şi a încuiat uşa după ea. 19 Tamar şi-a presărat cenuşă(AJ) pe cap şi şi-a sfâşiat haina pestriţă; a pus mâna(AK) în cap şi a plecat ţipând. 20 Fratele ei Absalom i-a zis: „A stat fratele tău Amnon cu tine? Acum, soro, taci, căci este fratele tău; nu te prea trece cu firea din pricina aceasta.” Şi Tamar, nemângâiată, a locuit în casa fratelui ei Absalom. 21 Împăratul David a aflat toate aceste lucruri şi s-a mâniat foarte tare. 22 Absalom n-a vorbit nici bine, nici rău(AL) cu Amnon, dar a început să-l urască(AM), pentru că necinstise pe soră-sa Tamar.
Amnon omorât
23 După doi ani, pe când Absalom avea tunsul oilor(AN) la Baal-Haţor, lângă Efraim, a poftit pe toţi fiii împăratului. 24 Absalom s-a dus la împărat şi a zis: „Iată, robul tău are tunsul oilor; să vină împăratul şi slujitorii lui la robul tău.” 25 Şi împăratul a zis lui Absalom: „Nu, fiule, nu vom veni toţi, ca să nu-ţi fie greu.” Absalom a stăruit de el, dar împăratul n-a vrut să se ducă şi l-a binecuvântat. 26 Absalom a zis: „Dă voie măcar fratelui meu Amnon să vină cu noi.” Împăratul i-a răspuns: „Pentru ce să vină el cu tine?” 27 În urma stăruinţelor lui Absalom, împăratul a lăsat să meargă cu el pe Amnon şi toţi fiii săi. 28 Absalom a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: „Luaţi seama, când se va veseli(AO) inima lui Amnon de vin şi când vă voi zice: ‘Loviţi pe Amnon!’ atunci să-l omorâţi; să nu vă temeţi de nimic. Oare nu vă poruncesc eu? Fiţi tari şi arătaţi-vă oameni de inimă!” 29 Slujitorii lui Absalom au făcut lui Amnon cum le poruncise Absalom. Şi toţi fiii împăratului s-au sculat, au încălecat fiecare pe catârul lui şi au fugit. 30 Pe când erau pe drum, a ajuns zvonul la David că Absalom a ucis pe toţi fiii împăratului şi că n-a mai rămas niciunul din ei. 31 Împăratul s-a sculat, şi-a rupt hainele(AP) şi s-a culcat(AQ) pe pământ, şi toţi slujitorii lui stăteau acolo cu hainele sfâşiate. 32 Ionadab(AR), fiul lui Şimea, fratele lui David, a luat cuvântul şi a zis: „Să nu creadă domnul meu că toţi tinerii, fiii împăratului, au fost ucişi, căci numai Amnon a murit; aceasta este urmarea unei hotărâri a lui Absalom, din ziua când Amnon a necinstit pe soră-sa Tamar. 33 Să nu(AS) se mai muncească dar împăratul, domnul meu, cu gândul că toţi fiii împăratului au murit, căci numai Amnon a murit.” 34 Absalom(AT) a fugit.
Şi tânărul pus de strajă a ridicat ochii şi s-a uitat. Şi iată că o mare ceată venea pe drumul dinapoia lui, dinspre munte. 35 Ionadab a zis împăratului: „Iată că vin fiii împăratului! Astfel se adevereşte ce spunea robul tău”. 36 Pe când isprăvea el vorba, iată că fiii împăratului au venit. Au ridicat glasul şi au plâns, şi împăratul şi toţi slujitorii lui au plâns mult. 37 Absalom fugise şi s-a dus la Talmai(AU), fiul lui Amihur, împăratul Gheşurului. Şi David jelea în fiecare zi pe fiul său. 38 Absalom a stat trei ani la Gheşur(AV), unde se dusese după ce fugise. 39 Împăratul David a încetat să mai urmărească pe Absalom, căci se mângâiase(AW) de moartea lui Amnon.
Pilda ispravnicului necredincios
16 Isus a mai spus ucenicilor Săi: „Un om bogat avea un ispravnic, care a fost pârât la el că-i risipeşte averea. 2 El l-a chemat şi i-a zis: ‘Ce aud eu vorbindu-se despre tine? Dă-ţi socoteală de isprăvnicia ta, pentru că nu mai poţi fi ispravnic.’ 3 Ispravnicul şi-a zis: ‘Ce am să fac dacă îmi ia stăpânul isprăvnicia? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine. 4 Ştiu ce am să fac, pentru ca, atunci când voi fi scos din isprăvnicie, ei să mă primească în casele lor.’ 5 A chemat pe fiecare din datornicii stăpânului său şi a zis celui dintâi: ‘Cât eşti dator stăpânului meu?’ 6 ‘O sută de măsuri de untdelemn’, a răspuns el. Şi i-a zis: ‘Ia-ţi zapisul şi şezi degrabă de scrie cincizeci’. 7 Apoi a zis altuia: ‘Dar tu cât eşti dator?’ ‘O sută de măsuri de grâu’, a răspuns el. Şi i-a zis: ‘Ia-ţi zapisul şi scrie optzeci’. 8 Stăpânul lui a lăudat pe ispravnicul nedrept, pentru că lucrase înţelepţeşte. Căci fiii veacului acestuia, faţă de semenii lor, sunt mai înţelepţi decât fiii(A) luminii. 9 Şi Eu vă zic: Faceţi-vă(B) prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentru ca, atunci când veţi muri, să vă primească în corturile veşnice. 10 Cine(C) este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mari şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept şi în cele mari. 11 Deci, dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţiile[a] nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii? 12 Şi dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru? 13 Nicio(D) slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt, sau va ţine numai la unul şi va nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.”
Mustrări făcute fariseilor
14 Fariseii, care(E) erau iubitori de bani, ascultau şi ei toate lucrurile acestea şi îşi băteau joc de El. 15 Isus le-a zis: „Voi căutaţi să vă arătaţi(F) neprihăniţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu(G) vă cunoaşte inimile; pentru că ce(H) este înălţat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu. 16 Legea(I) şi prorocii au ţinut până la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu se propovăduieşte: şi fiecare, ca să intre în ea, dă năvală. 17 Este(J) mai lesne să treacă cerul şi pământul decât să cadă o singură frântură de slovă din Lege. 18 Oricine(K) îşi lasă nevasta şi ia pe alta de nevastă preacurveşte şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbatul ei preacurveşte.”
Pilda bogatului nemilostiv
19 „Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră şi in subţire şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire. 20 La uşa lui, zăcea un sărac numit Lazăr, plin de bube. 21 Şi dorea mult să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului; până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele. 22 Cu vremea, săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi l-au îngropat. 23 Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui 24 şi a strigat: ‘Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească(L) limba, căci grozav sunt(M) chinuit în văpaia aceasta’. 25 ‘Fiule’, i-a răspuns Avraam, ‘adu-ţi(N) aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum, aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit. 26 Pe lângă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar vrea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi să nu poată.’ 27 Bogatul a zis: ‘Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu, 28 căci am cinci fraţi şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin’. 29 Avraam a răspuns: ‘Au(O) pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei’. 30 ‘Nu, părinte Avraame’, a zis el, ‘ci, dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi’. 31 Şi Avraam i-a răspuns: ‘Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar(P) dacă ar învia cineva din morţi’.”
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.